Stabilire program vizitare minor

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 10744 din data de 8 iulie 2009, reclamantul M.N.C.  a chemat  în judecată pe pârâta M.A.  solicitând ca  prin hotărâre judecătorească  pronunţată  pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se stabilească  în favoarea sa următorul program de vizită a minorei  M.A.M.:  în primul şi al treilea sfârşit de săptămână începând de vineri ora 14,00 până duminică ora 19,00.

Prin sentinţa civilă nr.7907/8.10.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, a fost admisă în parte acţiunea stabilindu-se în favoarea reclamantului următorul program de vizită a minorei M.A.M. ( născută la data de 29 septembrie 2007) până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de divorţ- dosar 6291/180/2009 al Judecătoriei Bacău: în prima şi a treia sâmbătă din fiecare lună, între orele 15-19 cu posibilitatea luării copilului de la domiciliul mamei.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus prima instanţă a reţinut următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 3 iunie 2006 şi din convieţuirea lor a rezultat minora A.M. (născută la data de 29 septembrie 2007).

Pe fondul degradării relaţiilor de familie, a intervenit separarea  în fapt a soţilor când, în urma unui scandal, pârâta a fost nevoită să părăsească domiciliul comun împreună cu minora şi să se mute la părinţii ei în oraşul Focşani (luna iulie 2009).

Ulterior reclamantul a schimbat yala imobilului care a constituit locuinţa  conjugală şi nu i-a mai  permis accesul  soţiei în apartament, astfel încât şi în prezent acesta locuieşte împreună cu minora la Focşani.

După separarea în fapt între părţi au apărut divergenţe în ceea ce priveşte modalitatea în care  în care reclamantul îşi poate exercita  dreptul de a avea legături personale  cu minora A.M., astfel încât  în ultimele 3 luni acesta a văzut copilul o singură dată.

Potrivit art. 581 alin. 1 C.p.c. „instanţa va putea ordona  măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru  păstrarea unui drept  care s-ar păgubi prin întârziere, pentru  prevenirea unei pagube  iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea  piedicilor  ce s-ar ivi  cu prilejul unei executări”.

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprind condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale şi anume: urgenţa,  vremelnicia şi  neprejudecarea fondului.

Raportat la situaţia de fapt reţinută,  instanţa a apreciat că în cauză sunt întrunite aceste condiţii.

Astfel, urgenţa este dată de împrejurarea că interesul  minorei A.M. impune  păstrarea de relaţii personale cu  ambii părinţi; împiedicarea părintelui de a stabili legături personale cu fiica sa poate avea consecinţe  negative asupra dezvoltării  fizice şi mai ales psihice, a copilului.

Sub acest aspect nu este de neglijat nici faptul că, dată fiind  vârsta minorei, întreruperea legăturilor dintre aceasta şi tatăl său pe perioada desfăşurării procesului de  divorţ (a cărui durată este, uneori, destul de mare) va putea avea drept consecinţă înstrăinarea copilului de propriul său părinte, o relaţie  ulterioară fiind  greu de reconstruit.

Măsura care  se cere a fi luată are caracter vremelnic până la soluţionarea irevocabilă  a acţiunii de divorţ şi a  cererilor accesorii – şi nu se prejudecă fondul – stabilirea unui  program  complet de vizită a copilului urmând  a fi realizat pe calea dreptului comun, prin soluţia dată  cererii reconvenţionale, după administrarea probatoriului corespunzător.

Modalitatea de  exercitare a  dreptului de vizitare se impune, însă, a fi cenzurată de către instanţă.

Este de reţinut, sub acest aspect, că minora  A.M. are vârsta de doar doi ani,  vârstă la care are nevoie  de supravegherea şi prezenţa mamei; că în ultimele 3 luni copilul şi-a văzut tatăl doar o singură  dată (situaţie de fapt  imputabilă, în parte, şi reclamantului) şi că programul zilnic  al acesteia nu permite  luarea de la domiciliul mamei pentru  o perioadă lungă de timp.

Nu este de neglijat sub acest aspect nici raportul de evaluare  psihologică  întocmit de Spitalul de Pediatrie Bacău în care se precizează că fetiţa manifestă o dependenţă  exagerată  faţă de mamă, dar  prezintă şi  manifestări  legate de anxietate  generalizată, stres sau traumă emoţională.

Instanţa a apreciat, pe de altă parte, că se impune  ca reclamantul să aibă posibilitatea  să ia copilul de la locuinţa mamei. Prezenţa pârâtei, eventualul său amestec, mai ales în situaţia  în care relaţiile  cu soţul sunt încordate, îngreunează mult  menţinerea unei legături  normale între minora A.M. şi tatăl ei.

De altfel, reclamantului trebuie să i se creeze posibilitatea de a avea legături personale cu fiica sa în mod firesc, fără a se simţi stânjenit  de prezenţa celuilalt părinte.

În ceea ce priveşte excepţia  inadmisibilităţii invocată la termenul din data de 30 septembrie 2009, instanţa a reţinut următoarele:

Împrejurarea că acţiunea având ca obiect „stabilire program vizită  minor”are (într-o oarecare măsură) caracter accesoriu raportat la cererea având ca obiect „încredinţare minor”, nu este de natură a  atrage imposibilitatea promovării  celei dintâi pe calea ordonanţei preşedinţiale şi nu impune  existenţa  unei  soluţii  irevocabile cu privire la  încredinţarea minorului.

Dat fiind faptul că ambii părinţi  au dreptul de a avea  legături personale cu  proprii copii, precum şi  prejudiciul  evident cauzat reclamantului  de imposibilitatea de a păstra legături personale cu  fiica sa, apare  în mod evident necesitatea  ca pe cale de ordonanţă  preşedinţială să fie înlăturat  orice obstacol  care împiedică  existenţa legăturilor personale.

Pe de altă parte,  dacă dreptul de a avea legături personale  cu propriul copil este recunoscut părintelui divorţat, apare în mod  neîndoielnic că  trebuie recunoscut cu atât mai mult părintelui unui copil care  nu este despărţit prin  divorţ de celălalt  părinte, la  care se află  copilul  ca urmare a  unei separări în fapt a celor doi soţi, cum este cazul în speţă.

Împotriva sentinţei civile nr.7907/8.10.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău a declarat recurs atât reclamantul cât şi pârâtul.

I . În motivarea recursului recurentul-pârât arată că în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de fond a cenzurat programul de vizită pe care îl solicitase, întrucât din probatoriul administrat, înscrisuri şi declaraţii de martori, rezultă că reclamantul prezintă toate garanţiile şi condiţiile pentru a-şi exercita acest drept garantat de legiutor, conform prevederilor art.43 Cod familie acest program de vizită, aşa cum a fost stabilit de instanţă, nu este de natură să garanteze aducerea la îndeplinire a prevederilor invocate anterior. Astfel, intimata-pârâtă locuieşte într-o altă localitate, în mun. Focşani, jud. Vrancea, la o distanţă considerabilă, deci perioada ce a fost acordată, de doar 4 ore, duce doar la o aplicare formulată a dispoziţiilor art.43 alin.3 Cod familie, neputându-se stabili astfel legătura de afecţiune între tată şi copil; apreciază că îngrădirile avute în vederea de instanţă, respectiv vârsta fragedă a copilului şi presupusa dependenţă de mamă, nu sunt de natură să justifice restrângerea drepturilor reclamantului, cu atât mai mult cu cât acesta are o relaţie foarte bună cu minora, dar relaţia conflictuală cu soţia sa împiedică buna comunicare ce ar trebui să existe între părinte şi copil.

In drept s-au invocat dispoziţiile art.582 şi 299 şi următoarele Cod procedură civilă.

In susţinerea recursului recurentul-pârât a depus următoarele înscrisuri, în copie conform cu originalul adresa Poliţiei mun. Focşani nr.1227/2.11.2009 (copia certificatului medico-legal nr.2055A1/9.11.2004, copia certificatului medico-legal nr.2055A1/17.11.2009 şi copia certificatului medico-legal nr.2055A1/17.11.2009 şi practică judiciară).

II. Recurenta-pârâtă arată în motivarea recursului că solicită modificarea hotărârii în sensul că vizitarea minorei să se facă la domiciliul pârâtei. Arată că nu a îngrădit niciodată reclamantului dreptul de a vizita minora, însă vârsta acesteia nu permite luarea sa, 4 ore de către reclamant şi eventual plimbată din mun. Focşani ( unde locuieşte aceasta în prezent) în mun. Bacău ( unde locuieşte intimatul, întrucât acesta ar duce la externarea minorei şi desprinderea de programul liniştit al oricărui copil. De altfel minora nu este ataşată în mod deosebit de intimat şi în atare situaţie luarea minorei din domiciliul recurentei ar putea expune copilul (care deja este bolnav) unor stări traumatizante, mai ales că intimatul are în prezent o legătură notorie cu o altă femeie cu care convieţuieşte electiv.

In susţinerea recursului a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie conform cu originalul :

- copia fişei de evaluare psihologică privind pe minora M.A.M., copia certificat medico-legal nr.2072A1 din 11.11.2009, copia certificatului medico-legal nr.1402/P/10.11.2009, copia certificatului medico-legal nr.1398/P/9.11.2009 şi copie bilet de externare.

Recursurile au fost declarate în termen, motivate şi sunt scutite de la plata taxei de timbru.

Analizând sentinţa civilă recurată prin prisma motivelor din cele două recursuri tribunalul constată recursurile ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Art.8 alin.1 din Convenţia pentru apărarea dreptului şi a liberalităţilor fundamentale prevede că „ orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie …” ceea ce incubă şi dreptul părintelui şi copilului de a avea legături personale atunci când minorul se află la unul din părinţi. Aceste reglementări se regăsesc transpuse şi în legislaţia naţională.

In cadrul ocrotirii părinteşti deplina egalitate în drepturi a părinţilor în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copii minori reprezintă unul dintre principiile pe care se bazează Codul Familiei ( art.97 alin.1) exercitarea drepturilor părinteşti sunt prevăzute exclusiv în interesul copiilor minori ( art.92 alin.2).

Potrivit dispoziţiilor art.31 alin.2 şi 3 din Legea 272/2004 principiul interesului superior al copilului primează întotdeauna atunci când se exercită drepturile părinteşti sau când o instanţă hotărăşte cu privire  la aceasta.

In speţa de faţă, având în vedere vârsta minorei A.M. ( 2 ani) şi ataşamentul faţă de mamă, interesul superior al minorului impune ca acesta să nu fie luat de la domiciliul recurentei-pârâte pentru o perioadă aşa mare cum a solicitat recurentul-reclamant, respectiv de la ora 14 vinerea până la ora 19 duminica.

Pe de altă parte, tot prin prisma principiului interesului superior al minorului, nu se poate reţine argumentul recurentei pârâte privind imposibilitatea luării minorei de la domiciliul recurentei-pârâte în timpul programului de vizită, având în vedere că între recurentul-reclamant pe de o parte şi recurenta-pârâtă şi părinţii aceştia, pe de altă parte există două stări conflictuale ( aşa cum arată şi părţile prin acţiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Bacău, întâmpinare şi întreg probatoriul administrat în cauză).

Pe fondul existenţei stării conflictuale nu se poate realiza o legătură efectivă între tată şi minoră la domiciliul mamei.

Susţinerile recurentei-reclamante că recurentul-pârât are o relaţie cu o femeie cu care convieţuieşte efectiv şi că acest fapt ar duce la traumatizarea minorei nu au fost dovedite.

De asemenea o eventuală plimbare a minorei de la Focşani la Bacău în timpul celor 4 ore stabilite ca program de vizită, susţinută de recurenta-pârâtă nu poate duce la interzicerea tatălui de a avea legături cu minora cu posibilitatea luării de la domiciliul recurentei-pârâte.

Mai mult măsurile luate de instanţa de fond sunt vremelnice, respectiv până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de divorţ.

Faţă de cele reţinute mai sus tribunalul, văzând şi dispoziţiile art.312 alin-1 Cod procedură civilă următoarele să respingă recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare