Evacuare

Prin sentinţa civilă nr.544/20.01.2009, pronunţată în dosarul nr.6506/180/2008 al Judecătoriei Bacău, s-a admis acţiunea formulată  de reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâţii H.P. şi H.L. şi s-a  dispus evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Bacău .

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin  contractul de donaţie nr.119/2007  autentificat  la BNP S.O.C., A.E. a transmis reclamantului dreptul de proprietate asupra  imobilului în litigiu. Numita A.E., mama  reclamantului, dobândise imobilul în baza  contractului de vânzare cumpărare nr. 1743/2006. Pârâţii locuiesc în imobil  şi refuză să-l părăsească invocând  un drept de proprietate asupra imobilului, drept care instanţa de fond a  considerat că nu l-au dovedit, sentinţa civilă nr. 10358/2008 a Judecătoriei Bacău arătând doar faptul că cererea de  partajare a imobilului a fost respinsă. Ca urmare, raportat  la art.48o cod civil, instanţa de fond a  admis cererea de evacuare, deoarece dreptul de  proprietate al imobilului a fost dovedit de reclamant şi acest drept conferă proprietarului  dreptul de folosinţă.

Împotriva acestei sentinţei au declarat apel, în termen legal, pârâţii.

Apelul a fost legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar de 0,15 lei.

În motivarea  apelului, apelanţii – pârâţi au arătat că instanţa de  fond, în mod greşit a respins cererea de suspendare şi a admis acţiunea, deoarece pe rolul instanţei de fond se află şi acţiunea promovată de apelanţi pentru constatarea nulităţii  contractului de vânzare – cumpărare şi pe cale de consecinţă şi a actelor  subsecvente.

Au arătat apelanţii că numitul  P.M. cel care a  vândut  numitei A.E. imobilul  este cercetat pentru înşelăciune. Prin sentinţa civilă nr. 10358/2008 a Judecătoriei Bacău apelanţii nu au înţeles să depună un titlu de proprietate ci să facă dovada că apelanţii nu au avut un titlu  de proprietate  în sens material şi tocmai de  aceea  li s-a respins partajul.

Între  apelanţi şi P.M. a existat o convenţie  în sensul de li se  construi un imobil pe terenul rămas în posesie de 500 m.p. însă acesta nu a  construit imobilul vânzând terenul, între P.M. şi A.D.  existând conivenţa ce prin fraudă duce la nulitatea contractelor.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere că acţiunea în cauză este de fapt una în revendicare şi nu una în evacuare se impune respingerea acţiunii.

Raportat la soluţia de respingere a suspendării apelanţii au arătat că este incidentă suspendarea atât faţă de  existenţa dosarului civil cât şi faţă de existenţa dosarului penal.

Intimatul, prin apărător, s-a opus cererii de  amânare a cauzei şi pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefundat, întrucât apelanţii nu au  făcut dovada dreptului de proprietate invocat.

Analizând motivele de apel în raport de actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine că  apelul este fondat pentru următoarele considerente :

Intimatul – reclamant a invocat în susţinerea acţiunii contractul de donaţie nr.119/28.02.2007, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din casă, anexe gospodăreşti şi teren.

Imobilul a  fost donat reclamantului – intimat de A.E. care , la rândul său, l-a dobândit de la P.M. şi P.R..

Apelanţii au invocat faptul că între ei şi numitul P. a existat o convenţie de înstrăinare  cu sarcini, sarcini pe care acesta nu şi le-a executat astfel încât se  consideră, în continuare, proprietarii imobilului şi  acesta cu atât mai mult cu cât P.M. este cercetat sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de înşelăciune, astfel cum rezultă  din rezoluţia nr.4/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Martorii au arătat  că apelanţii au locuit în imobil însă, ulterior, acesta ar fi fost vândut şi, după o perioadă de absenţă, actualmente apelanţii locuiesc din  nou în imobil. Declaraţiile martorilor se coroborează cu sentinţa civilă de partaj succesoral care a  soluţionat acţiunea prin care apelantul  a solicitat ieşirea din indiviziune asupra imobilului moştenit de la tatăl său.

Rezultă aşadar că părţile îşi dispută nu numai dreptul de folosinţă asupra imobilului ci însuţi dreptul de proprietate, dreptul de folosinţă fiind invocat dreptul de componenţă a dreptului de proprietate. Faţă de acest aspect şi atâta vreme cât între părţi nu există  un contract de locaţiune care să vizeze exclusiv dreptul de folosinţă,  apelul urmează a fi admis şi schimbată sentinţa apelată, reclamantul urmând practic revendicarea imobilului.

Criticile aduse sentinţei sub aspectul soluţiei date cererii de suspendare prin raportare la motivele invocate şi având în vedere exclusiv o acţiune în evacuare, sunt neîntemeiate, contestarea titlului de proprietate al reclamantului  fiind irelevantă asupra unui drept de folosinţă rezultând dintr-un raport de  locaţiune.

Din lucrările dosarului fond rezultă că –cererea de suspendare nici nu a fost întemeiată pe dosarul civil având  ca obiect acţiune de  constatare a nulităţii  titlului reclamantului, ci în susţinerea  acestei cereri s-a invocat doar existenţa  dosarului de cercetare penală privindu-l pe P.M., or reţinerile instanţei de fond privitor la acest motiv de suspendare  sunt  corecte deoarece  condiţia începerii urmăririi penale  nu este îndeplinită  iar cel cercetat penal nici nu este parte.

Oricum, raportat la  reţinerile instanţei de recurs privitoare la fondul cauzei şi natura  acţiunii dedusă judecăţii, criticile legate de soluţionarea cererii de suspendare sunt  irelevante.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art.296 cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul şi  schimbând sentinţa apelată ca respinge acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare