Recurs civil. Nulitate absolută titlu de proprietate.

Recurs civil. Nulitate absolută titlu de proprietate.

DECIZIA CIVILA  Nr.105/R/21 Februarie 2012

Prin cererea înregistrată la Judecătoria O sub nr. xx/2011 reclamanta DV  în calitate de primar al com. R a chemat în judecată pe pârâtii BI,  MC,  SM, Comisia judeţeană Călăraşi şi Comisia locală R pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,  pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se  constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.161.902/8.08.2007 eliberat de Comisia judeţeană Călăraşi, pentru reconstituirea dreptului de proprietate  asupra terenurilor.

 In motivarea cererii, se arată că pârâtele BI, MC şi SM sunt moştenitoarele defunctului SV, decedat la 30.06.2010 în com. C jud. Călăraşi.

La data de 8.08.2007, arată că pe numele lui SV s-a emis titlul de proprietate nr.161902 pentru suprafaţa de 1249 m.p. teren intravilan format din următoarele suprafeţe : 780 m. p. teren situat în T. 26, P. 49  şi 649 m. p. situat în T. 26, P. 48.

Consideră că titlul de proprietate s-a eliberat nelegal pentru următoarele motive:  SV a fost frate cu SS, iar suprafaţa de 1249 m. p. teren a fost reconstituită soţiei acestuia, numitei SS pe alt amplasament.

Dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1249 m p. a fost reconstituit soţiei lui SS, iar eliberarea titlului de proprietate nr.161902/8.08.2007 pentru  această suprafaţă de teren, susţine că este nelegală.

Mai arată că reconstituirea s-a făcut pe alt amplasament, deoarece terenul era parţial ocupat de blocul de specialişti ai fostului CAP R, care face parte din proprietatea publică a com. R.

Construcţia şi terenul aferent aparţin domeniului public al com.  R.

Având în vedere situaţia de fapt arătată mai sus, solicită să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.161902/8.08.2008 emis pe numele lui SV.

In drept, cererea se întemeiază pe dispoz. art.  III lit. a din Lg. 169/1997 modificată şi completată prin Lg. nr. 247/2005.

La dosar reclamanta a depus următoarele înscrisuri: adresa nr.  4577/4.06.2007 emisă de CJSDPT Călăraşi,  hotărârea nr.327/16.02.2007 emisă de aceeaşi comisie,  adresa nr.884/23.07.2007,  actul de vânzare  din 3 aprilie 1939, copia titlului de proprietate nr.161.902/8.08.2007, certificatul de moştenitor nr.319/2010 cu partaj succesoral, copie certificat de deces privind pe SV, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice şi  procesul verbal din 20.02.1992.

In temeiul art.115–118 C.pr.civilă, pârâtele  MC şi BI, au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii principale pentru următoarele motive: prin cererea de chemare în judecată, DV în calitate de primar solicită să se constate  nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.161902/8.08.2007. In aceste condiţii, au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, întrucât aşa cum este prevăzut în Lg. nr. 215/2001, la art. 21 alin. 2 precum şi în dispoz. art. 87 C. pr. civilă, cea care trebuie să aibă calitate procesuală este Unitatea Administrativ Teritorială şi primarul persoană fizică, în calitate de primar.

Si de această dată,  reclamanta a dat dovadă de rea credinţă indicând în mod greşit calitatea pe care o are în proces, deşi pe rolul Judecătoriei O a existat un alt dosar cu acelaşi obiect şi la acea dată, a indicat corect calitatea pe care legiuitorul a înţeles să o confere acesteia.

In aceste condiţii, solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active,  a lui DV, în calitate de primar.

De asemenea, au invocat  excepţia lipsei  de interes a reclamantei, întrucât aceasta nu dovedeşte un folos practic urmărit.

Din cuprinsul acţiunii şi din înscrisurile depuse  la dosar, reclamanta nu dovedeşte că s-ar expune la un prejudiciu, iar acest lucru ar fi necesar pentru promovarea unei acţiuni în instanţă, dimpotrivă  aceasta spune că cea pe care o prejudiciază  este SS, fără să facă dovada eliberării unui titlu de proprietate pe numele acesteia, fără să facă dovada existenţei unei cereri privind retrocedarea acestui teren, teren care face obiectul titlului de proprietate a cărei nulitate se solicită, pe numele de SS.

Aşa cum arată şi art. III alin. 1 din Lg. 169/1997 „nulitatea poate fi  invocată de persoane ce justifică un interes legitim „iar în practica cât şi  în  doctrina s-a dovedit că interesul trebuie să fie unul oarecare ci  trebuie să fie  legitim, personal, adică propriu celui ce promovează acţiunea”.

Reclamanta în mod eronat a introdus prezenta cerere,  invocând  un drept asupra unui imobil fără să demonstreze un interes legitim, special şi nu unul  general.

Faţă de aceste motive, solicită  respingerea acţiunii ca fiind introdusă de o persoană care nu justifică un interes legitim.

In cazul în care nu se va da curs solicitării privind excepţiile invocate, pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală  şi să se constate că titlul de proprietate nr. 161902/8.08.2007 emis pe numele defunctului lor tată SV, a fost emis cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Cât priveşte susţinerea reclamantei în sensul că SV a fost frate cu SS, iar suprafaţa de teren  de 1249 m. p. a fost retrocedată soţiei acestuia SS, pe un alt amplasament, solicită să se observe că aceste susţineri nu au nici un temei legal şi nici unul logic.

Reclamanta a susţinut acest lucru, cu rea-credinţă, deşi  a depus actele care au stat la  baza emiterii titlului de proprietate  contestat de aceasta, ba mai mult nu face dovada eliberării unui act de proprietate pe numele de SS, din care să rezulte cele menţionate în fapt.

In mod greşit, reclamanta consideră că pentru suprafaţa de teren menţionată în titlul de proprietate şi contestată de aceasta a fost reconstituit dreptul de proprietate soţiei lui, SS întrucât din înscrisurile pe care le va prezenta  rezultă că în momentul în care a fost emis titlul de proprietate pe numele tatălui lor, acest teren era liber, era la dispoziţia consiliului local, acesta urmând a fi retrocedat adevăratului proprietar, SV, teren moştenit de acesta de la bunicul său şi dobândit de acesta în baza contractului de vânzare–cumpărare anexat de reclamantă.

De asemenea, susţinerea reclamantei cu privire la „bloc„ aflat pe terenul proprietatea acestora, arată că pe acest teren s-a constituit o casă care în prezent este într-o stare de degradare, iar în momentul reconstituirii dreptului  de proprietate locuiau doi foşti angajaţi ai CAP-ului R fără nici un titlu valabil. In prezent această casă este în patrimoniul SA C, aşa cum rezultă şi din procesul verbal de preluare a patrimoniului de către aceasta, depus de reclamantă.

In concluzie, solicită să se constate că susţinerile reclamantei nu sunt  dovedite  şi fondate  şi, în consecinţă,  solicită respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală pentru  considerentele mai sus  expuse.

Asupra excepţiilor invocate prin întâmpinare, instanţa s-a pronunţat prin încheierea din data de 1.07.2011.

In dovedirea cererii şi în apărare, au fost admise şi administrate probele cu înscrisuri şi interogatoriu.

In  cadrul probei cu înscrisuri au fost solicitate  Comisiei locale de fond funciar R şi Comisiei judeţene Călăraşi, toate actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui nulitate se solicită a se constata. Înscrisurile solicitate au fost depuse la dosar de Comisia judeţeană cu adresa nr. 5129/22.07.2011.

Comisia locală a depus la dosar înscrisurile solicitate cu adresa nr. 2158/30.08.2011.

In temeiul art.  49 alin. 3 C.pr.civilă, au  formulat cerere de intervenţie  în interesul  pârâtelor  MC şi BI, intervenientii SV şi SG.

In motivarea cererii, arată că  reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele MC şi BI pentru ca pe baza probelor efectuate în cauză să se constate nulitatea absolută  a titlului de proprietate mai sus menţionat, pentru motivul că terenul ce face obiectul acestui titlu ar fi fost solicitat şi retrocedat defunctei SS, pe un alt amplasament.

In aceste condiţii, solicită respingerea susţinerilor reclamantei, întrucât defuncta  lor mamă nu a solicitat şi nu a primit niciodată terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr.161902/8.08.2007, ba mai mult, aşa cum rezultă din CM nr.XX/2003 emis de BNP O cât şi din fişa depunere în posesie, terenul ce face obiectul titlului contestat se învecinează la E – cu terenul obţinut de mama lor în baza Lg. 18/1991.

Atât terenul proprietatea lor, cât şi terenul proprietatea pârâtelor a fost al bunicului lor SD, tatăl lor SS, moştenind  partea pe care o deţine în proprietate acum, iar  unchiul lor  SV o avea în proprietate în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 5580/3.04.1936.

Precizează că au fost puşi în posesie de Comisia locală de aplicare a Lg. 18/1991, diminuându-le suprafaţa teren, pe care o deţinea anterior, urmând să primească diferenţa conform legislaţiei în vigoare, însă niciodată pentru terenul dobândit de unchiul lor SV prin titlul de proprietate contestat de reclamantă.

De asemenea, arată că atât ei cât şi mama lor, în calitate de moştenitori, nu au solicitat şi nu au primit suprafeţe de teren în compensare pentru terenul ce face obiectul  titlului de proprietate contestat de reclamantă. In momentul în care mama lor a fost pusă în posesie pentru terenul învecinat cu cel al unchiului lor, acesta era la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar şi urma să fie retrocedat unchiului lor SV.

Faţă de aceste motive, solicită admiterea cererii de intervenţie aşa cum a fost formulată şi să se constate că susţinerile reclamantei  nu sunt fondate şi, pe cale de consecinţă,  respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

In dovedirea cererii, au fost solicitate probele cu înscrisuri depunând la dosar, în xerocopie certificatul de moştenitor nr. XX/2003 eliberat de BN „Notariatul Public O„.

Soluţionând cauza Judecătoria O, prin sentinţa civila nr. 2206/28.10.2011 a respins acţiunea reclamantei DV – în calitate de Primar al  com. R împotriva pârâtelor BI, MC, SM, Comisia Locală R pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Judeţeană Călăraşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

A admis cererea de intervenţie în favoarea pârâtelor MC şi BI, formulată de intervenienţii SV şi SG.

La pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a avut în vedere faptul că reclamanta nu a dovedit motivul de nulitate absolută a titlului de proprietate contestat, invocat prin acţiunea formulată, iar pe cale de consecinţă, a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtelor formulată de intervenţii sus arătaţi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta DV, care a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:

1.Instanţa de fond a interpretat greşit probele administrate în cauză şi a schimbat înţelesul acestora.

Arată în susţinerea acestui motiv faptul că intimata Comisia judeţeană de fond funciar Călăraşi a recomandat ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe un alt amplasament, situaţie de fapt rezultată din hotărârea nr.327/2007, prin care se validează doar suprafaţa de 0,1249 ha, fără a se preciza componenţa terenului arabil.

Pe cale de consecinţă, recurenta apreciază că se impunea o verificare printr-o expertiză topo pentru a se identifica amplasamentul terenurilor reconstituite numitei SS şi lui SV, deoarece reclamanta susţine că suprafeţele de teren se suprapun fizic şi reconstituirea nu se poate face pe vechiul amplasament, deoarece pe teren este construită Casa Agronomului.

Mai mult, arată că nu s-a verificat dacă SS era persoană îndreptăţită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru din titlu, despre care arată că nu dovedeşte acest drept.

2.Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.

Recurenta susţine că nu este reală situaţia de fapt reţinută de instanţă, în sensul că la momentul punerii în posesie a defunctei SS, terenul în litigiu se afla la dispoziţia comisiei locale.

De asemenea, arată că instanţa de fond nu a verificat interesul intervenienţilor de a formula cererea în interesul pârâţilor, după cum situaţia de fapt reţinută de instanţă în baza susţinerilor lor, nu a fost dovedită cu înscrisuri.

În principal, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză topo.

În subsidiar, a solicitat modificarea în tot a sentinţei şi admiterea acţiunii reclamantei aşa cum a fost formulată.

Cererea de recurs a fost motivată în drept pe dispoziţiile art.304 pct.8, pct.9 şi art.312 alin.3 Cpc...

În termen legal, intimatele MC şi BI au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că motivul de casare şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză topo nu este întemeiat, în condiţiile în care reclamanta nu a solicitat instanţei de fond administrarea acestei probe, iar în ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, susţin că nu poate fi primit pentru motivele arătate.

Intimatele susţin că instanţa de fond a interpretat corect probele administrate în cauză, a reţinut corect situaţia de fapt, motiv pentru care solicită respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţată.

La data de 17.01.2012, tribunalul a constatat finalizată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul părţilor pentru susţineri pe fond, însă după rămânerea în pronunţare pe cererea de recurs, a dispus repunerea pe rol a cauzei deoarece prin concluziile formulate de avocaţii părţilor, au fost învederate aspecte noi, care nu au fost puse în discuţie şi nu au fost analizate de instanţa de fond, fiind invocate direct în recurs.

Tribunalul a dispus prin încheierea de repunere pe rol a cauzei suplimentarea probatoriului, doar în ceea ce priveşte regimul juridic al terenului aflat sub construcţia edificată pe o parte din terenul în litigiu, respectiv Casa Agronomului, urmând ca recurenta să depună la dosar dovezi din care să rezulte regimul juridic al terenului pe care este edificată Casa Agronomului, urmând a se stabili dacă face parte din domeniul public al comunei sau din domeniul privat al acesteia sau a SC C şi care este suprafaţa ocupată de construcţie.

Prin precizările recurentei depuse la dosar, se reţine că aceasta susţine că această construcţie nu face parte din patrimoniul SC C, ci din domeniul public al comunei, dezvoltând şi o serie de apărări pe fond.

În dovedirea susţinerilor, a depus la dosar copia sentinţei civile nr.952/04.05.2011 pronunţată de Judecătoria O în dos. nr.4339/269/2010, fără a se face dovada că este irevocabilă.

Analizând sentinţa criticată în raport de probele administrate în cauză, motivele de recurs formulate, dar şi susţinerile părţilor, tribunalul constată nefondat recursul declarat în cauză, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Referitor la primul motiv de recurs, tribunalul reţine că recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond pe motiv că nu a fost administrată proba cu expertiză topo pentru a fi identificate terenurile, în condiţiile în care susţinerile părţilor au fost contradictorii în ceea ce priveşte amplasamentul.

Pentru acest motiv, apărătorul recurentei a solicitat casarea cu trimitere spre  rejudecare a cauzei, invocând necesitatea suplimentării probatoriului pentru o corectă stabilire a situaţiei de fapt.

Tribunalul constată că acest motiv nu poate fi primit, deoarece necesitatea suplimentării probatoriului cu o expertiză topo nu poate fi primit ca motiv de recurs, în acest sens fiind şi practica judiciară a ÎCCJ.

Cum acest motiv nu are corespondent la art.304 Cpc., critica formulată nu poate fi primită ca motiv de nelegalitate a hotărârii pronunţată de instanţa de fond, urmând a fi înlăturată.

Referitor la critica recurentei, respectiv că instanţa de fond nu a cercetat dacă defuncta SS avea sau nu calitate de persoană îndreptăţită să ceară reconstituirea, se constată că nu este întemeiată în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Pe de altă parte, prin această critică recurenta invocă şi culpa celor două comisii de fond funciar, care au stabilit că defuncta este persoană îndreptăţită la reconstituire, din moment ce au admis cererea formulată de aceasta.

Faptul că după eliberarea titlului de proprietate, recurenta apreciază că această dovadă nu a fost făcută şi a investit instanţa cu acest aspect, tribunalul constată că nu este întemeiată critica în raport de titlul de proprietate contestat, respectiv cel eliberat pe numele defunctului SV.

Pe cale de consecinţă, instanţa a fost investită cu o acţiune constatarea nulităţii titlului de proprietate nr.161902/08.08.2007 eliberat pe numele lui SV, iar legalitatea lui se analizează în raport de actele însoţitoare ale cererii de reconstituire a dreptului, prin care trebuie să se facă dovada dreptului de proprietate, ceea ce s-a şi verificat de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la nelegalitatea sentinţei instanţei de fond pentru faptul că a avut în vedere că terenul pe care este edificată Casa Agronomului face parte din domeniul public al comunei şi nu putea face obiectul reconstituirii în natură pe vechiul amplasament, dar şi faptul că şi această construcţie are acelaşi regim juridic, tribunalul urmează să îl înlăture pe motiv că sentinţa civilă invocată de recurentă, depusă în copie la dosar nu face dovada că soluţia instanţei este irevocabilă, fiind supusă căilor de atac prevăzute de lege.

Mai mult, recurenta nu a făcut dovada regimului juridic al terenului, deşi instanţa a repus cauza pe rol pentru acest motiv, caz în care avea obligaţia să depună actul administrativ de inventariere a domeniului public al comunei, în care să figureze şi imobilul Casa Agronomului.

Referitor la critica recurentei în sensul că terenul nu era pus la dispoziţia comisiei locale şi nu putea face obiectul reconstituirii pe vechiul amplasament, se constată că nu s-a făcut dovada contrară de către aceasta, mai ales că situaţia terenurilor aflate la dispoziţia comisiei locale se întocmeşte periodic de această comisie conform regulamentului de aplicare a legilor fondului funciar, iar această situaţie nu a fost depusă la dosar de recurentă, care este şi preşedintele comisiei locale.

Pe cale de consecinţă, coroborând probele administrate în cauză de părţi, instanţa în mod corect a stabilit situaţia de fapt, care nu coincide cu cea prezentată de recurentă.

Referitor la critica recurentei privind greşita admitere a cererii de intervenţie în interesul pârâtelor formulată de intervenienţii în cauză, pe motiv că nu a analizat interesul acestora  şi nu le-a solicitat acte doveditoare în susţinerea apărărilor formulate, tribunalul constată că intervenţia în interesul pârâtelor are valoarea unei simple apărări care vine să întărească susţinerile pârâtelor şi care urmează soarta cererii principale, care este analizată cu prioritate, iar instanţa a apreciat în mod temeinic şi legal că aceştia justifică interesul în formularea cererii de intervenţie, mai ales că au dovedit că au cunoştinţă despre modul în care s-a derulat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate contestat de recurentă.

Cum nici una din criticile formulate de recurentă nu s-au dovedit întemeiate, în baza art. 312 Cod pr.civilă, tribunalul urmează a respinge  recursul declarat de reclamanta DV, în calitate de primar al comunei R împotriva sentinţei civile nr. XX/28.10.2011 pronunţată de Judecătoria O în dosarul nr. XX/2011.

1

Domenii speta

Spete similare