Pretenţii civile

Sentinţă civilă 466 din 23.01.2008


Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău, reclamantul Ai C. D a chemat în judecată pe pârâtii A C. V şi R I, solicitând obligarea primului pârât la plata sumei de 52,5 lei, cu titlu de pretenţii şi obligarea celui de-al doilea pârât la recunoaşterea dreptului său de proprietar asupra terenului  în suprafaţă de 0,25 ha,situat în comuna V S, judeţul B.

În motivarea acţiunii civile reclamantul arată că fratele său, pârâtul  ocupă samavolnic suprafaţa de 5000 mp teren, situat în comuna V S, judeţul B, a încheiat contract de arendă cu celălalt pârât şi a încasat produsele agricole obţinute de pe teren, deşi jumătate din teren este proprietatea sa.

În dovedirea acţiunii civile, reclamantul a depus înscrisuri (copia titlului de proprietate )

Cererea nu a fost motivată în drept.

Pârâtul a depus  copii de pe procesul verbal de punere în posesie şi de pe contractul de arendă).

La termenul de judecată din data de 23.01.2008, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii civile prin care reclamantul urmăreşte, în fapt, realizarea unui partaj de folosinţă.

Analizând înscrisurile depuse de părţi la dosar, instanţa constată întemeiată excepţia.

Reclamantul A C. D şi pârâtul au calitatea de coproprietari ai suprafeţei de 5000 mp, teren situat în com. V S, judeţul Bacău, dreptul lor de proprietate fiind atestat prin titlul de proprietate, prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate  în calitate de moştenitori ai defunctei A V. I.

Părţile nu au procedat la partajarea terenului, pe cale amiabilă sau judiciară, pentru a se individualiza cota indiviză care li se cuvine în calitate de moştenitori ai defunctei (descendenţilor li se cuvine, conform art. 669 Cod civil ,  cota ideală  de 1/2 din succesiunea ascendentului).

Prin partaj s-ar fi sistat starea de indiviziune, iar fiecare coindivizar ar fi devenit proprietarul exclusiv al bunului( terenului) atribuit( în raport de cota indiviză prevăzută de lege).

Împărţirea fructelor terenului în suprafată de 5000 mp echivalează cu un partaj de folosinţă, care este inadmisibil, deoarece nu este reglementat de lege.

În speţă, nu se poate realiza un partaj de folosinţă a terenului întemeiat pe dispoziţiile art 969 Cciv, deoarece reclamantul şi pârâtul nu au convenit în acest sens. 

Anterior eliberării titlului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, pârâtul a dispus cu privire la teren, in baza procesului verbal de punere în posesie nr. ( care nu constituie titlu de proprietate) a încheiat cu SC contractul de arendă, în calitate de arendaş.

Deşi prin procesul verbal nr. 2815/2006  numai pârâtul, în calitate de moştenitor al defunctei A.I,, a fost pus în posesia terenului în suprafaţă de 5000 mp, situată în punctul IC, titlul de proprietate a fost eliberat în favoarea ambilor moştenitori.

În consecinţă,  instanţa va dispune admiterea excepţiei inadmisibilităţii  şi respingerea acţiunii civile în pretenţii, ca inadmisibilă. Reclamantul are posibilitatea reglementării situaţiei juridice prin sistarea stării de indiviziune pe calea dreptului comun sau pe cale amiabilă.