Respingerea recursului privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar

Prin ÎNCHEIEREA fără număr din 4 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosarul 15723/180/2013 a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.T., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal şi art. 37 lit. b Cod penal.

S-a dispus ca onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu să fie suportat din fondul special al M.J.L.C.

Ca efect al respingerii cererii sale inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 100 lei, exact contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu.

Pentru a o hotărî astfel prima instanţă a avut în vedere că motivele invocate de petent în susţinerea cererii de liberare provizorie sunt neîntemeiate deoarece în ceea ce priveşte boala de carte suferă tatăl său şi faptul că el îl întreţine, acest lucru nu este susţinut de acte doveditoare sau  alte date aflate la dosar, iar, cu privire la recunoaşterea faptei, aceasta nu este de natură prin ea însăşi să justifice o liberare provizorie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul I.T.

Recursul a fost declarat în termen, fără a fi motivat în scris.

Oral, prin avocatul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârii primei instanţe, iar pe fond admiterea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar având în vedere că:

- cererea este admisibilă în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de care este cercetat nu depăşeşte pragul celor 18 ani de închisoare;

- sunt întrunite cerinţele art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală în sensul că a recunoscut comiterea faptelor pentru care este cercetat, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului şi nu va încerca să-i influenţeze pe ceilalţi inculpaţi;

- este singurul întreţinător al tatălui său grav bolnav.

Examinând încheierea atacată pe marginea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei instanţa constată că este legală şi temeinică.

În mod corect prima instanţă a analizat cererea inculpatului I.T. atât sub aspectul legalităţii dar şi al temeiniciei.

În cazul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar în mod corect s-a constatat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.

Inculpatul I.T. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 alin. 1 lit. a şi art. 37 lit. b din Codul penal, constând în aceea că în perioada august - septembrie 2013 l-a prezentat pe T.F. - D. ca fiind „comisarul V.” de la serviciul circulaţie, acesta din urmă primind în tranşe, diferite sume de bani în lei şi valută (euro) de la partea vătămată P.N. personal sau prin intermediul lui P.V. sau B.A.

Recurentul inculpat a fost arestat preventiv, în timpul urmăririi penale de către Judecătoria Bacău, prin ÎNCHEIEREA 113/4 octombrie 2013. Prevenţia inculpatului a fost apoi prelungită prin ÎNCHEIEREA Judecătoriei Bacău din 28 octombrie 2013, ceea ce înseamnă că termenul rezonabil al detenţiei provizorii nu a fost depăşit.

În mod corect prima instanţă a constatat că buna desfăşurare a procesului penal ar fi împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.

Instanţa de control judiciar constată că inculpatul I.T. nu poate fi cercetat în stare e libertate întrucât există pericolul să comită şi alte fapte penale, având în vedere perseverenţa sa infracţională şi lipsa de ocupaţie.

Or, potrivit art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracţiuni.

Cauza prezintă un grad de complexitate ridicat deoarece faptele au tangenţă cu corupţia.

P.N. deşi a susţinut că ar fi absolvit 4 clase, în realitate era analfabet.

Pentru înscrierea la şcoala de şoferi cât şi pentru obţinerea permisului de conducere auto susnumitului îi erau necesare minimum 8 (opt) clase.

Deşi nu îndeplinea condiţiile de studii a vrut să obţină permis de conducere auto, fără şcoală şi fără examen, adică prin eludarea legii, plătind pentru aceasta 7.000 euro.

Astfel că, P.N. pare a fiind cumpărător de influenţă, nicidecum o victimă a infracţiunii de înşelăciune.

Pe numele lui P.N. s-a emis un permis de conducere auto, ridicat de către organele de poliţie, cu ocazia prinderii în flagrant (proces-verbal din 3 octombrie 2013).

Lanţul corupţiei era format din mai multe verigi, una dintre acestea constituind-o inculpatul I.T..

Susnumitul nu va putea fi liberat provizoriu sub control judiciar pentru că există pericolul să zădărnicească aflarea adevărului.

Prin urmare recursul inculpatului fiind nefondat urmează a se respinge ca atare, cu plata către stat a cheltuielilor prilejuite de promovarea acestei căi de atac.

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.T. împotriva încheierii din 4.11.2013 pronunţată în dosarul nr. 15723/180/2013 al Judecătoriei Bacău.

Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare