Recurs - Constatare nulitate absoluta

Decizie 148 din 11.02.2010


Prin cererea adresata acestei instante si înregistrata sub nr.1395/327/2009 reclamanta DL a chemat în judecata pe pârâtii: SF s.a. si Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor  Tulcea, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr.66592/07.09.1998 si a contractului de vânzare cumparare nr.104/22.10.1998.

În motivare reclamanta a aratat ca este mostenitoarea legala a bunicii sale SS, ca potrivit certificatului de mostenitor nr. S. 167/1972,  bunica sa dobândise prin mostenire legala în calitate de sotie supravietuitoare în indiviziune cu fiica sa SF o cota de 1/4 din  jumatatea unui imobil compus din 800 mp teren si casa de locuit compusa dintr-o camera, o sala si o camara, ca cealalta jumatate a imobilului era proprietatea sa ca urmare a dobândirii acestuia în timpul casatoriei în baza actului de cumparare nr. 338/09.02.1928 si ca mostenitoarea bunicii sale nu a fost dezbatuta.

A mai precizat reclamanta ca dupa aparitia legii nr.18/1991, pârâta SF, desi avea cunostinta de aspectele aratate si prezentând denaturat situatia de fapt, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în nume propriu ca unic mostenitor, emitându-se titlul de proprietate nr. 66592/07.09.1998 pentru suprafata de 1280 mp teren arabil situat în intravilanul localitatii Murighiol jud. Tulcea si pentru suprafata de 790mp teren reprezentând curti si constructii.

A mai aratat reclamanta ca titlul de proprietate este nul absolut motivat de faptul ca, cota de 1/2 din imobil nu putea  face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate bunicii sale, ca cota de 1/4 din jumatatea imobilului era proprietatea bunicii sale conform certificatului de mostenitor nr. S.167/1972, ca acest teren nu a intrat în patrimoniul statului sau al fostului C.A.P. si deci nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate iar pentru restul suprafetei mentionate în titlu, respectiv 1280 mp teren arabil si 290 mp teren curti si constructii  apartinut bunicilor sai, iar persoanele îndreptatite a beneficiat de prevederile Legii nr.18/1991 erau toti mostenitorii acestora.

Cât priveste cel de-al doilea capat de cerere, reclamanta a aratat ca atâta timp cât titlul de proprietate al vânzatorului este lovit de nulitate absoluta, contractul de vânzare- cumparare intervenit ulterior emiterii titlului de proprietate este nul de drept.

În dovedire reclamata a depus la dosar o serie de înscrisuri si a solicitat luarea unui interogatoriu pârâtelor SF si GM.

Pârâtele  S F si G M au depus întâmpinare la dosar invocând exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei G M si exceptia inadmisibilitatii  cererii de chemare în judecata, în conditiile în care reclamanta nu a indicat numarul contractului de vânzare-cumparare a carui nulitate se cere a se constata.

Pe fond, pârâtele au solicitat respingerea cererii reclamantei ca nefondata, motivat de faptul ca reclamanta nu are nici un drept pentru a solicita anularea titlului de proprietate în conditiile în care acesta nu a formulat cerere în conditiile Legii nr. 18/1991.

S-a mai aratat ca reclamanta nu are calitatea de mostenitor al bunicii sale deoarece nu are nici un act de acceptare a succesiunii, din certificatul de mostenitor depus de reclamanta rezultând ca a renuntat la mostenirea autorului sau S R, iar reclamanta nu a solicitat acest teren, nu l-a folosit niciodata si drept urmare nu are nici un drept asupra acestei mosteniri.

Pârâtele au depus la dosar înscrisuri, au solicitat luarea unui interogatoriu civil reclamantei si audierea martorilor S S si DA.

Reclamanta a depus la dosar o cerere completatoare prin care a solicitat respingerea exceptiilor invocate de pârâte, iar pe fond a aratat ca tatal sau a renuntat la mostenirea tatalui sau S R, dar nu si mamei sale SS.

A mai aratat reclamanta ca nici Legea nr.18/1991 si nici regulamentul de aplicare a acesteia nu consfintesc pierderea dreptului succesoral  în privinta terenurilor pe considerentul neformularii cererii catre comisie, reclamanta beneficiind de efectele cererii formulata de pârâta SF pe ideea mandatului tacit ce opereaza în privinta actelor de conservare între succesori, asa cum poate fi calificata cererea de reconstituire, obiectul reconstituirii fiind un bun indiviz de la autorul comun.

A mai aratat reclamanta ca solicita în contradictoriu cu pârâta S F  iesirea din indiviziune asupra averii succesorale ramasa de pe urma bunicii sale, SS, decedata la data de 01.02.1984, avere descrisa în certificatul de mostenitor nr. S. 167/1972.

Prin sentinta civila nr.2783 din 19.10.2009 a Judecatoriei Tulcea a fost respinsa ca nefondata cererea formulata de reclamanta, astfel cum a fost completata.

Pentru a hotarî instanta de fond  a retinut ca la data de 21.01.1997 pârâta S F a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 2070 mp teren aferent casei de locuit, situat în Comuna Murighiol jud. Tulcea; prin titlul de proprietate nr.66592/07.09.1998 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei S F  pentru suprafata de 2070mp solicitata, în calitate de mostenitoare a numitului S R; din acest teren, 1280mp constituie teren arabil situat în tarlaua 38, parcela 943 iar 790 mp reprezinta teren curti-constructii, situat în tarlaua 38 parcela 942.

S-a retinut ca, prin contractul de vânzare cumparare nr.104 din 22.10.1998 S F a vândut pârâtei G M imobilul format din teren în suprafata de 2070 mp  ce face obiectul titlului de proprietate contestat; referitor la acest teren, prin contractul de vânzare -cumparare nr.1296/807/19.12.1956 SR si SS au vândut pârâtei SF terenul în suprafata de 1280mp si constructii situate pe acesta.

Din certificatul de mostenitor nr. S.167/1972 rezulta ca de pe urma defunctului S R (bunicului reclamantei si tatal pârâtei S F) a ramas cota de 1/2 din imobilul compus din teren de 800 mp si casa de locuit, mostenitorii fiind S S ( sotie supravietuitoare)si S F ( fiica) celelalte persoane cu vocatie succesorala, printre care si tatal reclamantei S S, renuntând la mostenire; deci dupa decesul lui S Rla 06.01.1970 S F era proprietar exclusiv al terenului de 1280 mp si  detinea o cota de 3/8 din terenul de 800 mp( 790 mp cum a fost retinut în titlul de proprietate).

S-a mai retinut ca, dupa decesul numitei SS (mama pârâtei S F si bunica reclamantei D L) nu s-a dezbatut mostenirea acesteia; reclamanta sustine ca are calitatea de mostenitor al bunicii sale, venind prin reprezentare la mostenirea acesteia, însa pentru a fi mostenitor, persoana cu vocatie succesorala trebuie sa accepte succesiunea în termenul prevazut de lege; reclamanta nu a dovedit însa, în nici un fel, ca tatal sau, S S, ar fi acceptat succesiunea defunctei SS, în cauza nefiind vorba de mostenirea prin reprezentare ci prin retransmitere, tatal reclamantei decedând ulterior numitei S S si, la rândul sau, reclamanta a acceptat succesiunea tatalui sau; este recunoscut faptul ca acceptarea succesiunii poate fi expusa sau tacita si poate fi dovedita cu orice mijloc de proba, însa reclamanta nu a dovedit în nici un fel acceptarea de catre tatal sau  a succesiunii numitei SSsi nici acceptarea de catre reclamanta  a succesiunii tatalui sau; în aceste conditii reclamanta nu are calitatea de mostenitor  a numitei S S si deci nu are nici-un drept asupra mostenirii acesteia, conditii în care titlul de proprietate contestat apare ca legal emis; mai mult decât atât, reclamanta nu a  formulat nici o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au apartinut bunicilor sai, din probele administrate în cauza rezultând ca acesta a refuzat expres sa formuleze astfel de cereri.

Împotriva acestei sentinte reclamanta D L a formulat recurs.

În motivarea recursului s-a aratat ca instanta de fond nu a stabilit  situatia juridica a suprafetei de teren de 1280 mp dobândita de S F prin contractul de vânzare cumparare nr.1296/807/19.12.1956, în sensul de a stabili daca aceasta suprafata coincide cu cea mentionata în titlul de proprietate nr. 66592/07.09.1998 sau nu coincide; este important acest aspect,  întrucât daca erau suprafete distincte pârâta avea un titlu de proprietate si nu mai putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, iar daca sunt identice, titlul de proprietate urma sa fie emis pe numele tuturor persoanelor îndreptatite.

Se mai arata ca, în considerentele sentintei civile nr.2783/19.10.2009 instanta de fond retine faptul ca la data de 06.01.1970 pârâta SF era proprietar exclusiv al terenului de 1280 mp si detinea cota de 3/8 din terenul de 800 mp dar omite faptul ca la fila 27 din dosarul de fond se gaseste cererea pârâtei prin care solicita eliberarea titlului de proprietate pentru suprafata de 2070 mp teren aferent casei de locuit; fata de aceasta situatie se pune întrebarea: cine detinea cota de 5/8 din suprafata de 800 mp si care erau persoanele îndreptatite a solicita reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991.

 Se mai arata ca din probele administrate, respectiv din certificatul de mostenitor nr. S. 167/1972 rezulta fara dubii ca aceasta suprafata era averea bunicii sale S S; în concluzie, cota de 1/2 din imobilul situat în Comuna Murighiol jud. Tulcea din suprafata de 800 mp nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate motivat de faptul ca aceasta era proprietatea bunicii sale S S în calitate de sotie si care a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.337/09.02.1928 la  Tribunalul Judetean Tulcea si transcris sub nr.571/09.02.1928 de Grefa Tribunalului Tulcea iar cota de 1/4 din jumatatea acestui imobil apartinea tot bunicii sale în calitate de sotie supravietuitoare.

În ceea ce priveste calitatea de mostenitor, se considera ca, în mod gresit instanta de fond ajunge la concluzia ca nu are aceasta calitate; calitatea de mostenitor o confera legea; nu au fost administrate probe din care sa rezulte ca tatal sau a acceptat sau a renuntat expres la mostenirea bunicii sale SS; atâta vreme cât nu s-a solicitat dezbaterea succesiunii, instanta de judecata nu poate stabili daca o persoana îndreptatita a acceptat sau a renuntat la mostenire.

 În ceea ce priveste faptul ca nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamanta a aratat ca atâta vreme cât exista certificatul de mostenitor nr. S.167/1972 iar terenul  nu a intrat în proprietatea statului o atare cerere nu avea obiect.

 Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate se constata ca acesta este nefondat.

 În examinarea motivelor de critica trebuie plecat de la faptul ca S F a fost cea care la data de 21.01.1997 a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 2070 mp teren situat în Comuna Murighiol jud. Tulcea.

 Conform titlului de proprietate nr.66592/07.09.1998 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei S F în calitate de mostenitoare a defunctului SR.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumparare nr.104/22.10.1998 pârâta S F a vândut pârâtei G M  respectivul imobil.

Sustinerile recurentei nu pot fi primite de maniera în care au fost facute; se cuvine a fi observat faptul ca instanta de fond a stabilit situatia juridica a terenului analizând-o astfel cum a avut ea loc de-a lungul timpului.

Observatia recurentei potrivit careia suprafata de teren ce rezulta din certificatul de mostenitor nr. S. 167/1972 nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate nu este întemeiata; se cuvine a fi subliniat faptul ca nu au fost produse dovezi potrivit carora tatal recurentei S S ar fi acceptat succesiunea defunctei SS iar, mai apoi, recurenta sa fi acceptat succesiunea tatalui sau.

Or, recurenta nici macar nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, aceasta cerere fiind facuta firesc de catre pârâta S F fiica defunctei S S.

Pe cale de consecinta concluzia instantei de fond ca cererea privind constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate este nefondata si corelativ si celelalte capete de cerere formulate de recurenta sunt la fel este una justa.

 În raport de toate aceste considerente urmeaza ca instanta sa respinga recursul ca nefondat si sa mentina hotarârea atacata ca legala si temeinica.

1

Domenii speta