Contestaţie împotriva deciziei de răspundere solidară. Declinare de competenţă

Sentinţă civilă 102 din 16.01.2014


Dosar Nr.  XXXXX/193/2013Contestaţie împotriva deciziei de

răspundere solidară

Declinare de competenţă

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

HOTĂRÂRE

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

SENTINŢA CIVILĂ NR.  XXXX

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestare act administrativ fiscal, formulată de contestatorul C. D., în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice Botoşani.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reprezentanta contestatorului, avocat P. A., lipsă fiind părţile. 

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, se constată că prezentul dosar s-a format ca urmare a disjungerii capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziei de răspundere solidară .

Din oficiu, instanţa invocă şi pune în discuţie excepţia necompetenţei materiale, având în vedere dispoziţiilor Codului de procedură  fiscală.

Reprezentanta contestatorului este de acord cu admiterea excepţiei invocate şi trimiterea prezentei cauze către Tribunalul Botoşani.

Instanţa rămâne în pronunţare asupra acestei excepţii.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de xx.xx.xxxx sub nr.XXXXX/193/2012, având ca obiect contestaţie la executare, ca urmare a declinării competenţei materiale de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă prin sentinţa civilă nr.XXXX pronunţată la data de xx.xx.xxxx în dosarul nr.XXXX/40/2012, contestatorul C. D. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE BOTOŞANI, CH. D. şi C. S., anularea actului administrativ emis de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice intitulat poprire asupra conturilor deschise la BRD Groupe Societe Generale SA, respectiv Banca Comercială Română SA, dreptul de a derula operaţiuni în lei şi valută prin conturile deschise la BRD Groupe Societe Generale SA şi Banca Comercială Română SA şi obligarea celor trei pârâţi la repararea pagubelor în solidar.

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, contestatorul a depus o cerere precizatoare prin care a învederat că înţelege să conteste Decizia de angajare a răspunderii solidare nr.XXXXX/xx.xx.xxxx, Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.XXXXX/xx.xx.xxxx, Adresa de înfiinţare a popririi asiguratorii asupra disponibilităţilor băneşti nr.XXXXX/xx.xx.xxxx şi Notificarea nr.XXXXX/xx.xx.xxxx.

Totodată, contestatorul a solicitat disjungerea cererii având ca obiect anularea Deciziei de atragere a răspunderii solidară şi a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă.

În motivare, susţine contestatorul că Decizia de atragere a răspunderii solidare este nemotivată în fapt şi neîntemeiată în drept, fiind lovită de nulitate, apreciind că această nulitate poate fi constatată din oficiu sau la cerere, independent de trecerea vreunui termen procedural, deoarece trecerea timpului nu acoperă nulitatea.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile Codului de procedură fiscală.

În susţinere, contestatorul a depus la dosar înscrisuri..

Intimata Administraţia Finanţelor Publice Botoşani nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea de şedinţă din data de xx.xx.xxxx, instanţa a dispus disjungerea cererii având ca obiect contestarea actului administrativ fiscal, respectiv Decizia de atragere a răspunderii solidare nr.XXXXX/xx.xx.xxxx, fiind format prezentul dosar, în care a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale faţă de care, reprezentantul contestatorului a declarat că este de acord cu admiterea ei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Analizând, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepţia necompetenţei materiale, instanţa constată următoarele:

La data de xx.xx.xxxx a fost emisă Notificarea nr.XXXXX, prin care administratorul societăţii S.C. X SRL a fost înştiinţat de existenţa unei premise pentru angajarea răspunderii sale personale, în calitate de administrator al S.C. X SRL, care figura la acea dată cu obligaţii restante în cuantum de 35.497 lei, iar ulterior, la data XXXXX, a fost emis Procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate al societăţii S.C. X SRL nr.XXXXX, întrucât societatea figura cu obligaţii restante în cuantum total de 39.465 lei. În cadrul procedurii de atragere a răspunderii solidare a administratorului societăţii, organul fiscal a emis Decizia de răspundere solidară nr.XXXXX/xx.xx.xxxx, pe care contestatorul înţelege să o conteste prin prezenta acţiune.

Potrivit prevederilor art. 172 alin. 1 şi alin. 4 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

În considerentele Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007 dată de ICCJ pentru soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a reţinut că “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanţă fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanţă judecătorească, pe calea contestaţiei la titlul executoriu fiscal adresată instanţei de executare pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca şi apărări de fond cu privire la însăşi validitatea creanţei fiscale.”

Potrivit prevederilor pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, titlul de creanţă este actul prin care, potrivit legii, se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptăţite potrivit legii.

În speţă, titlul de creanţă fiscală este Decizia de răspundere solidară nr. XXXXX/xx.xx.xxxx.

Această  decizie de răspundere solidară constituie act administrativ fiscal în sensul art. 41 din Codul de procedură fiscală şi se emite de organele fiscale competente potrivit art. 86 din Codul de procedură fiscală şi este cenzurabilă pe cale procedurii reglementată de art. 205 - art. 218 din Codul de procedură fiscală, pe această cale urmând a se pune în discuţie însăşi validitatea creanţei fiscale.

Astfel, potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.

Legiuitorul a înţeles să excludă competenţa instanţei de contencios administrativ doar în ceea ce priveşte contestaţia la executare, dar şi contestaţia la titlu, în acest din urmă caz fiind necesară îndeplinirea condiţiei ca pentru contestarea lui să nu existe o altă procedură prevăzută de lege, ceea ce nu este cazul în speţă.

Dispoziţiile art. 218 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii, nu schimbă natura juridică a actului contestat şi nici competenţa instanţei, ci instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, iar pe calea contestaţiei la executare nu pot fi analizate efectele neîndeplinirii acestei proceduri.

Rezultă că procedura de contestare la organul fiscal este obligatorie în situaţia dată, fiind urmată de procedura în faţa instanţei de judecată, procedură ce se desfăşoară în baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, având în vedere art. 10 din Legea 554/2004, precum şi dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă potrivit cărora tribunalele judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel,  instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Botoşani invocată de instanţă din oficiu şi în temeiul art.158 alin.1 Cod procedură civilă va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a acţiunii având ca obiect contestare act administrativ fiscal, formulată de contestatorul C. D., domiciliat în mun. Botoşani, Aleea X nr. Y, scara Z, ap. T, judeţul Botoşani,  în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice Botoşani, cu sediul în mun. Botoşani, Piaţa Revoluţiei nr. 5, judeţul Botoşani, în favoarea Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta