Reabilitare judecătorească. Reabilitare de drept. Condiții

C. pen., art. 134, art. 135

I.C.C.J., Secțiile Unite, dec. nr. 3/2009

În cazul mai multor condamnări succesive, condamnatul nu poate fi reabilitat decât pe cale judecătorească pentru toate condamnările, iar termenul de reabilitare la care se referă art. 38 alin. 2 din Codul penal se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi începe să curgă de la data executării ultimei pedepse, chiar dacă, privită izolat, pentru aceasta ar fi îndeplinite condiţiile reabilitării de drept.

Prin sentinţa penală nr. 90/9 iulie 2013 a Tribunalului Mureş s-a respins ca prematură cererea formulată de petentul H. V., privind reabilitarea sa judecătorească, în baza art.494 şi urm. Cod procedură penală. Petentul va putea reînnoi cererea după trecerea unui interval de 3 ani, conform art.138 alin.1 Cod penal.

În motivare, prima instanţă arată, referitor la condamnarea petentului la pedeapsa  de 12 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 8/5.03.1987 pronunţată de  Tribunalul Caraş - Severin în dosar nr. 1708/1986, definitivă prin  Decizia penală nr. 2071/24.09.1987 a Curţii Supreme de Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 16098/1987, că aceasta a fost efectiv executată  la data de 19.07.1992, conform adresei emise de Tribunalul Caraş-Severin şi cazierului judiciar al petentului (fila 94, fila 72 dosar Judecătorie) şi chiar dacă prin Decretul nr.11 din 26.01.1998 perioada care a rămas de executat din această pedeapsă s-a redus,ca efect al amnistierii la 6 ani închisoare, amnistia a înlăturat doar executarea parţială a pedepsei, nu şi condamnarea în sine, raportat la care trebuie să calculăm termenul de reabilitare, însă, începând cu data executării pedepsei, 19.07.1992, conform art.  135 alin.1 litera c Cod penal.

Conform Deciziei nr. 3/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite prin care s-a soluţionat un recurs în interesul legii, în cazul concursului de infracţiuni  termenul de reabilitare se calculează în raport de pedeapsa cea mai grea care atrage cel mai lung termen de reabilitare şi care curge de la data când a luat sfârşit executarea acesteia. Deşi în cauza din speţă nu suntem în situaţia unui cumul juridic sau aritmetic şi nu avem o pedeapsă rezultantă, conform considerentelor deciziei enunţate, în jurisprudenţă şi în literatura juridică (fila 448, Drept penal român, Partea generală, Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Ediţia a VII-a), s-a apreciat că, în cazul condamnărilor succesive, cum e cazul celor din speţă, termenul de reabilitare se calculează tot în funcţie de pedeapsa cea mai grea. Cel mai lung termen de reabilitare e cel indicat anterior, astfel că nu se mai impune calcularea termenului de reabilitare vizând pedeapsa de  1 an şi 3 luni  închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 23/23.01.1999 pronunţată de  Judecătoria Târnăveni în dosar nr.993 /R/1997,  definitivă prin  Decizia penală nr. 547/R/31.10.2001 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pronunţată în dosarul nr. 337/2001, pedeapsă prescrisă, conform Sentinţei penale nr. 2/8.01.2008 a Judecătoriei Târnăveni, definitivă la data de  29.01.2008 prin neapelare.

Cu toate acestea, conform art. 136 alin. 1 Cod penal, termenul de reabilitare de 13 ani, precizat anterior, începe să curgă de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse, în cazul pedepselor succesive, cum e cazul celor din speţă, respectiv de la data de  29.01.2008, când s-a constat prescrisă, cu caracter definitiv, pedeapsa de  1 an şi 3 luni închisoare. Raportat la acest moment, este evident că termenul de reabilitare, de 13 ani, nu s-a împlinit şi cererea petentului este formulată prematur, fiind de prisos analizarea şi a celorlalte condiţii ale reabilitării judecătoreşti în ceea ce-l priveşte.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petentul.

În motivare, petentul susţine că termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 12 ani, redusă la 6 ani prin amnistie, aplicată prin s.p. nr. 8/5.03.1987 pronunţată de  Tribunalul Caraş – Severin, s-a împlinit la data de 18.07.2000, iar termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 1 an şi 3 luni aplicată prin s.p. 23/23.01.1999 pronunţată de  Judecătoria Târnăveni s-a împlinit în 30.01.2011. A mai arătat că decizia nr. 3/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin care s-a soluţionat un recurs în interesul legii, conform căreia în cazul concursului de infracţiuni  termenul de reabilitare se calculează în raport de pedeapsa cea mai grea, care atrage cel mai lung termen de reabilitare şi care curge de la data când a luat sfârşit executarea acesteia, nu are aplicabilitate în speţă.

Analizând recursul declarat, Curtea de Apel îl consideră nefondat, pentru următoarele considerente:

În ce priveşte decizia în interesul legii nr. 3 din 2009, sus-citată, este adevărat că ea nu este aplicabilă, ca atare, cauzei de faţă.

Este însă aplicabilă jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, referitoare la dispoziţiile art. 136 Cod penal privind calculul termenului de reabilitare, citată în considerentele deciziei în interesul legii: Prin jurisprudenţa instanţei supreme s-a stabilit că, în cazul mai multor condamnări succesive, condamnatul nu poate fi reabilitat decât pe cale judecătorească pentru toate condamnările, iar termenul de reabilitare la care se referă art. 38 alin. 2 din Codul penal se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi începe să curgă de la data executării ultimei pedepse, chiar dacă, privită izolat, pentru aceasta ar fi îndeplinite condiţiile reabilitării de drept.

Ca urmare, termenul de reabilitare din speţă trebuie calculat de la data când se consideră executată ultima pedeapsă, cea de 1 ani şi 3 luni (din care se deduc cele două luni de arest preventiv) aplicată prin s.p. 23/23.01.1999 pronunţată de  Judecătoria Târnăveni, şi anume data împlinirii termenului de prescripţie a executării, 31.11.2007.

Termenul de reabilitare, dacă se ia în calcul un cuantum al pedepsei aplicate prin s.p. nr. 8/5.03.1987 pronunţată de  Tribunalul Caraş – Severin de numai 6 ani, ca urmare a aplicării Decretului nr. 11/1989, este, potrivit art. 135 alin. 1 lit. b Cod penal, de 8 ani. Dacă s-ar lua în calcul pedeapsa pronunţată de instanţă, de 12 ani, termenul ar fi de 13 ani.

Ca urmare, în orice variantă, termenul de reabilitare nu este împlinit. Cererea de reabilitare este prematur formulată.

Aşa încât, instanţa de recurs va respinge, ca nefondat, recursul promovat de petent, în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Cheltuielile judiciare în recurs vor fi suportate de inculpat, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare