CIVIL.Strămutare .Măsură administrativă. Daune morale

I) CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

A) POZIŢIA PĂRŢILOR

1. Prin acţiunea înregistrată la data de 25.10.2010 pe rolul Tribunalului Buzău - Secţia Civilă sub nr. 4807/114/2010, reclamanţii  …. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, (1) să se constate caracterul politic al măsurii administrative a strămutării din com. ….. şi a stabilirii domiciliului obligatoriu în …. , luate, în baza Decretului nr. 83/1949, în privinţa bunicului ….. şi a familiei sale, din care făcea parte şi fiul acestuia, …., în perioada 2.03.1949-1.08.1963, (2) să se dispună obligarea pârâtului să plătească fiecăruia dintre reclamanţi suma de 700.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea acestei măsuri administrative cu caracter politic, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, cu cheltuieli de judecată.

2. În motivarea acţiunii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 3, ale art. 4 alin. 2 şi ale art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009, s-a arătat că bunicul reclamanţilor, …, împreună cu toată familia sa, din care făcea parte şi fiul acestuia, ….., au fost dislocaţi din …. fixându-li-se domiciliu obligatoriu în ….. din 2.03.1949 şi până la 1.08.1963, că această măsură administrativă s-a dispus în baza Decretului nr. 83/1949, precum şi că  mutarea forţată a întregii familii a reprezentat o intervenţie injustă şi brutală în existenţa acesteia, perturbând grav echilibrul financiar, aruncând în incertitudine viitorul părinţilor şi copiilor, periclitând însăşi existenţa familiei şi provocând suferinţe psihice de netăgăduit, care se impune a fi reparate.

3. Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, la data de 9.11.2010 (f.43-45) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, învederând, în motivare, că, printre actele normative enumerate expres de art. 3 din Legea nr. 221/2009, nu se regăseşte şi Decretul nr. 83/1949, în baza căruia se susţine că autorilor reclamanţilor li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în …., că la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa trebuie să aibă în vedere criteriile obiective de stabilire a acestui cuantum, care reies din dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, aşa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2010, că, în caz contrar, se poate ajunge la îmbogăţirea fără just temei a reclamantei, că principiul reparării prejudiciului împiedică acordarea unor despăgubiri foarte mari, nejustificate în raport cu întinderea prejudiciului suferit, precum şi că, în acest context, pretenţiile reclamantei sunt excesive şi nejustificate, cu atât mai mult cu cât, prin modificările aduse Legii nr. 221/2009 prin O.U.G. nr. 62/2010, s-a plafonat la suma de 10.000 euro cuantumul daunelor morale care pot fi acordate în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009.

La data de 19.11.2010, pârâtul a depus (f.46,47) note de şedinţă, învederând necesitatea de a se avea în vedere că, prin Decizia nr. 1358/21.10.2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010, a fost declarat neconstituţional art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, precum şi că, prin Decizia nr. 1354/20.10.2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010, au fost declarate neconstituţionale prevederile art. I pct. 1 şi ale art. II din OUG nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009.

B) PROBELE ADMINISTRATE

4. În dovedirea acţiunii, reclamanţii au depus unele înscrisuri (f.6-38, 49-51).

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele :

II) REŢINERILE TRIBUNALULUI

5. Obiectul litigiului dedus judecăţii în prezenta cauză, declanşat de către reclamanţii….., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, rezidă în solicitarea (1) de a se constata caracterul politic al măsurii administrative a strămutării din com…… şi a stabilirii domiciliului obligatoriu în …., luate, în baza Decretului nr. 83/1949, în privinţa bunicului ….. şi a familiei sale, din care făcea parte şi fiul acestuia, …, în perioada 2.03.1949-1.08.1963, şi (2) de a se dispune  obligarea pârâtului să plătească fiecăruia dintre reclamanţi suma de 700.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea acestei măsuri administrative cu caracter politic, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009

Temeiul juridic al acestor pretenţii constă în prevederile art. 3, ale art. 4 alin. 2 şi ale art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009.

6. În fapt, potrivit actelor de stare civilă depuse în copie la f.10,11,12,16,17,50,51, trebuie observat că reclamanţii ……..sunt fiii defunctului ……., născut la 24.11.1930 şi decedat la 23.05.2002, că reclamanta ….. este soţia supravieţuitoare a defunctului ….. fiind căsătoriţi la 15.01.1960 şi că sus-numitul ….. este fiul defunctului….. , născut la 15.08.1895 şi decedat la 14.06.1982.

Totodată, din cuprinsul adresei nr. 4521/04.11.1991, emisă de Ministerul Justiţiei-Direcţia Instanţelor Militare (f.9), care se coroborează cu înscrisul de la f.18-dosar, cu privire la numitul …..(socrul reclamantei …. şi bunicul reclamanţilor……, împreună cu familia sa, la data de 2 martie 1949, în baza Decretului nr. 83/1949, s-a luat măsura administrativă a strămutării din localitatea de domiciliu ….. şi a stabilirii domiciliului obligatoriu în loc. ….., măsură care a fost ridicată la data de 1 august 1963, prin adresa MAI nr. 792752/1963.

De altfel, autorul reclamanţilor, numitul ……, este beneficiar al drepturilor conferite de Decretul-Lege nr. 118/1990, conform Hotărârii nr. 589/3.12.1991, emise de Comisia pentru aplicarea DL nr. 118/1990 a Judeţului Buzău (f.7).

Din analiza celor menţionate în Nota de studiu nr. 00880015/14.12.1967, emisă de Consiliul Securităţii Statului, reiese că, întrucât Decretul nr. 83/1949 nu prevedea expres măsura dislocării şi fixării domiciliului obligatoriu, s-a emis HCM nr. 1154/1950, modificată prin HCM nr. 344/1951.

7. Or, conform art. 3 lit. b din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având drept obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, dacă a fost întemeiată pe HCM nr. 1154/1950, modificată prin HCM nr. 344/1951.

Mai mult, prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 recunosc dreptul persoanelor care au făcut obiectul altor măsuri administrative decât cele expres enumerate de art. 3 din aceeaşi lege de a cere instanţei de judecată constatarea caracterului politic al acestora.

Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii legale incidente, este îndreptăţită, în speţă, concluzia neechivocă în sensul că se impune a se constata, în speţă, caracterul politic al măsurii administrative a strămutării din com. …. şi a stabilirii domiciliului obligatoriu în …., luate, în baza Decretului nr. 83/1949, în privinţa numitului …. şi a familiei sale, din care făcea parte şi fiul acestuia, …. (autorul reclamanţilor), în perioada 2.03.1949-1.08.1963.

Urmează, aşadar, a se admite acest capăt de cerere, în temeiul art. 3 şi a art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.

8. Referitor la capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea faţă de autorii reclamanţilor a acestei măsuri administrative cu caracter politic, Tribunalul îl va respinge, însă, ca neîntemeiat.

8.1. Într-adevăr, se cuvine relevat, sub acest aspect, că temeiul juridic al acestei cereri, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010, prin care s-a reţinut, în esenţă, că aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 1 alin. (3) si (5) din Legea fundamentală.

De altfel, prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010, s-a constatat, în urma admiterii excepţiei de  neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, că sunt neconstituţionale şi dispoziţiile art. I pct. 1 (prin care s-a modificat art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, introducându-se pct. 1-3 la teza II) şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

8.2. În raport cu acest eveniment, este necesar a se avea în vedere şi a se da deplină eficienţă dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 47/ 1992 şi ale art. 147 din Constituţie.

Or, potrivit art. 147 alin. 1 din Constituţie, decizia Curţii Constituţionale prin care o normă de drept dintr-o lege sau o ordonanţă a fost declarată neconstituţională îşi încetează efectele juridice după 45 zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, pe durata acestui termen dispoziţiile în cauză fiind suspendate de drept.

În acelaşi sens, sunt şi prevederile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial nr. 807/3.12.2010, conform cărora « dispozitiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept. »

8.3. În speţă, întrucât Decizia nr.1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010, reiese că, la data de 31 decembrie 2010, efectele juridice ale art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 au încetat, atâta vreme cât, în perioada 15 noiembrie-31 decembrie 2010, nu a fost adoptat nici de Parlament, nici de Guvern, vreun act normativ care să pună de acord prevederile declarate neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

Această decizie a Curţii Constituţionale este, conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, definitivă şi obligatorie, fiind, aşadar, opozabilă "erga omnes", inclusiv pentru instanţele judecătoreşti, obligativitate care decurge din principiul înscris în art. 1 alin. 5 din Constituţie potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, este obligatorie.

Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele arătate, concluzia care se impune în speţă este aceea că se impune respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea la daune morale a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, întrucât dispoziţia din Legea nr. 221/2009, pe care reclamanta îşi întemeia această cerere, a fost declarată neconstituţională şi şi-a încetat efectele juridice la data de 31.12.2010, începând cu această dată nemaiexistând un temei juridic pentru acordarea daunelor morale, ca măsuri reparatorii, pentru persoanele la care se refera legea specială amintită.

III) SOLUŢIA TRIBUNALULUI

9. Pentru considerentele expuse în precedent, în temeiul art. 3 şi art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, ţinând seama de Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1354 şi nr. 1358 din 2010, în raport cu art. 31 alin. 1,3 din Legea nr. 47/1992 şi cu art. 1 alin. 5 şi art. 147 din Constituţie, Tribunalul va admite în parte acţiunea formulată în prezenta cauză, în sensul că va constata caracterul politic al măsurii administrative a strămutării din com…. şi a stabilirii domiciliului obligatoriu în …., luate, în baza Decretului nr. 83/1949, în privinţa numitului ….. şi a familiei sale, din care făcea parte şi fiul acestuia, ….. (autorul reclamanţilor), în perioada 2.03.1949-1.08.1963 şi va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantei suma de 400.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea acestei măsuri administrative cu caracter politic, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.

Se va lua act, totodată, că nu se mai cer cheltuieli de judecată, pe acest capăt de cerere nedepunându-se, de altfel, niciun fel de probe de către reclamantă.

1

Domenii speta

Spete similare