Pretentii, obligatia de aface

Prin decizia civilă nr. 2/10.01.2014, tribunalul a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de  recurenta - pârâtă SC GA SA şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – pârâtă BRD  GSG SA- Sucursala A.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin acţiunea înregistrată sub nr. 5695/740/2011 la data de 12.07. 2011, reclamantul CMA a chemat în judecată pe pârâtele B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A şi S.C.” GA „ S.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, acestea să fie obligate în solidar la plata sumei de 21.852 lei, încasaţi de B.R.D. de la reclamant în contul obligaţiei de plată a pârâtei S.C.” GA „ S.A., ambele realizând astfel o îmbogăţire fără just temei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 2008, tatăl său, CŞ a luat un credit pentru nevoi personale de la pârâta B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A, care i-a impus să încheie o asigurare de viaţă cu pârâta S.C.” GA „ S.A. şi să cesioneze în favoarea băncii drepturile de despăgubire ; în acelaşi an, evenimentul asigurat s-a produs, tatăl reclamantului decedând.

A mai arătat reclamantul că, a informat în timp util ambele pârâte iar în ceea ce-l priveşte deşi nu a acceptat succesiunea, pentru a nu se acumula dobânzi şi penalităţi a plătit în locul tatălui său un nr. de rate de credit, valoarea acestora identificându-se cu valoarea litigiului de faţă. În aceste condiţii, ambele pârâte au realizat o îmbogăţire fără just temei, banca deoarece are rezerva unei duble încasări iar firma de asigurare deoarece nu a reţinut şi stocat în conturile sale o sumă pe care o datora cu titlu de despăgubire în temeiul unei obligaţii contractuale, cesionate.

Reclamantul a menţionat că deşi a făcut numeroase demersuri faţă de pârâte, finalizate cu invitaţia la conciliere în temeiul dispoziţiilor art. 7201 Cod procedură civilă, acestea nu s-au arătat receptive faţă de insistenţele sale. În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus certificat de calitate de moştenitor nr. 29/201 emis de B.N.A. TM şi TM, cerere nr. 2563/2008, cerere de asigurare AG , adresa nr. 7654/2010 emisă de B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A. La data de 10. X. 2011 pârâta BRD  GSG SA , a formulat întâmpinare.

În motivare, s-a arătat că urmare a decesului numitului CŞ, reclamantul s-a adresat B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A la data de 09.09. 2010 cu cererea înregistrată sub nr. 6892/2010, comunicând după aproximativ 2 ani decesul tatălui său, care deşi decedase la data de 16.08. 2008, nu a informat banca despre decesul acestuia decât la 09.09. 2010 ; banca după ce a luat act prin adresa nr. 6892/2010 de producerea evenimentului, a procedat la comunicarea acestei adrese către S.C.” GA„ S.A. şi a solicitat cu adresa nr. 7640/2010 un punct de vedere.

Având în vedere că S.C.” GA „ S.A. nu a comunicat un punct de vedere, B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A. a revenit cu adresa nr. 8645/2010 recomunicând solicitarea reclamantului.

Urmare acestei adrese, pârâta S.C.” GA „ S.A. a răspuns cu adresa nr. 18886/18 .11. 2010 că având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada că este moştenitorul legal al defunctului şi nici nu a completat şi semnat o cerere de despăgubire, dosarul de daună nu a putut fi finalizat. În perioada scursă de la prezentarea reclamantului la sediul societăţii şi până la transmiterea reclamaţiilor, reclamantul nu s-a mai interesat care este stadiul dosarului şi dacă mai sunt necesare şi alte documente şi având în vedere că dosarul este prescris nu va acorda despăgubiri.

La data de 26.10. 2011, pârâta S.C.” GA „ S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, reclamantul neavând calitatea de beneficiar al contractului de asigurare de viaţă nr. VBRD nr. 1086513/2008  iar potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958,  termenul de prescripţie este de 2 ani potrivit art. 3 alin. 2 şi începe să curgă de la data îndeplinirii condiţiei, respectiv de la data decesului, B.R.D. GSG S.A. având posibilitatea de a solicita despăgubirea în temeiul contractului de asigurare până la data de 16.08. 2010.

Pe fond, pârâta S.C.” GA „ S.A. arată că şi în situaţia în care ar fi existat o cerere de despăgubire din partea beneficiarului formulată în termenul legal, asiguratorul ar fi avut dreptul să respingă o astfel de cerere în baza prevederilor pct. 3.2.2. din „ Condiţiile generale privind asigurarea de deces „ ce fac parte integrantă din contractul de asigurare împreună cu declaraţiile pe propria răspundere date de asiguratul CŞ în cererea de asigurare din 04.04.2008, acesta declarând în chestionarul privind starea sănătăţii că nu suferă de boli ale aparatului digestiv, fapt contrazis de F.O. nr. 2789/2008 în care se arată că pacientul CŞ era cunoscut şi cu ulcer duodenal cronic, circumstanţe care dacă ar fi fost cunoscute de către asigurator la data încheierii contractului de asigurare, acesta nu s-ar mai fi încheiat.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 115 şi următoarele Cod procedură civilă, Decretul nr. 167/1958.

În dovedire, pârâta a depus  dosar de daună nr. VBRD nr. 1086513/2008, certificat medical constatator al morţii, certificat de asigurare, cerere de asigurare AG, condiţii generale privind asigurarea de deces, adresa nr. 2624/2008 emisă de A S.A., bilet de ieşire din spital, C.I. reclamant, certificat de deces, contract de credit şi scadenţar de plăţi, înştiinţare referitoare la producerea evenimentului, scrisoare de solicitare a despăgubirii iar în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În completarea probatoriului s-a administrat proba cu interogatorii reciproce, reclamantul a mai depus la dosar răspunsul pârâtei B.R.D. GSG S.A., urmare a cererii nr. 6892/09.09. 2010, Biletul de ieşire din Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central Bucureşti pentru bolnava CP.

Prin sentinţa nr.1149/21.02.2012, Judecătoria Alexandria a respins acţiunea reclamatului ca neîntemeiată iar ulterior această sentinţă a fost casată prin decizia nr. 204/22.03.2013 a Tribunalului Teleorman şi a fost trimisă cauza spre rejudecare.

 Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei Alexandria la data de 23.04.2013 sub nr. 5695/740/2011*.

La data de 23.05.2013 reclamantul şi-a completat cererea cu un nou capăt constând în obligarea pârâtei S.C.” GA „ S.A.  la plata către pârâta BRD GSG SA a despăgubirii rezultând din contractul de asigurare încheiat cu reclamantul.

Totodată, ulterior, la termenul din data de 07.06.2013 reclamantul, cu acordul pârâtei BRD GSG SA a solicitat introducerea în cauză a cesionarului creanţei, respectiv SC KI SRL, pentru ca ulterior  să se dispună introducerea în cauză şi a cesionarului subsecvent şi anume S S.A.R.L. prin reprezentant legal KR SRL.

Intervenienţii au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea cererii  dat fiind faptul că nu au încasat sume din partea reclamantului în contul creanţei cesionate către aceştia.

 În completarea probatoriului, au fost depuse la dosar acte medicale comunicate de medicul din cadrul Spitalului Prof.dr. Constantin Angelescu. Totodată s-a solicitat şi obţinut din partea dr. VG  răspuns cu privire la neconcordanţele dintre actele medicale emise de acesta.  Pârâta s-a depus la dosar de către pârata BRD GSG SA –Sucursala A contractul de credit nr.2675870/08.04.2008 şi graficul de plăţi.

Prin sentinţa civilă nr. 4162 din 15. XI. 2013, Judecătoria Alexandria, a respins excepţia prescripţiei invocată de pârâta SC GA SA, ca neîntemeiată.

A admis cererea având ca obiect obligaţia de a face formulată de  reclamantul CMA faţă de pârâta SC GA SA.

 A obligat  pârâta SC GA S.A. la plata către pârâta BRD GSG-Sucursala A. a despăgubirii datorate în temeiul contractului de asigurare de viaţă nr. VBRD 1086513 din 08.04.2008, reprezentând  creditul şi dobânzile aferente rămase de restituit la data de 16.08.2008 conform contractului de credit nr.2675870 din 08.04.2008.

A admis cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei BRD GSG SA –Sucursala A. având ca obiect pretenţii-restituire plăţi.

A obligat  pârâta BRD GSG -Sucursala A la plata către reclamant a sumei de 21.852 lei cu titlu de restituire plăţi.

 A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant faţă de pârâta SC GA SA. având ca obiect pretenţii-restituire plăţi.

 A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant împotriva intervenienţilor SC KI SRL şi S S.A.R.L. prin reprezentant legal KR SRL.

A obligat  pârâta SC GA S.A. la plata către reclamant a sumei de 2616,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat.

 A obligat  pârâta BRD GSG-Sucursala A la plata către reclamant a sumei de 4108,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele: În baza contractului de credit nr. 2675870/08.04. 2008 , CŞ, tatăl reclamantului,  în calitate de împrumutat şi CP, în calitate de co-împrumutat, au obţinut de la B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A. un credit în valoare de 42.600 lei , pentru care CŞ a încheiat o poliţă de asigurare de viaţă cu GA S.A. La data de 16.08.2008 CŞ, tatăl reclamantului a decedat, reclamantul având calitatea de moştenitor al  asiguratului CŞ conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 29/16.02.2011.

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului la material la acţiune invocată de pârâta GA S.A trebuie avute în vedere dispoziţiile art.3 din Decretul nr.167/1958 aplicabil în cauză potrivit art. 6 alin 4 Noul Cod civil, astfel că în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripţie este de 2 ani.

În cauză trebuie avut în vedere că între CŞ, tatăl reclamantului , şi pârâta GA S.A. s-a încheiat  Contractul de asigurare de viaţă  nr. 1086513 din 08.04.2008 care a avut ca obiect  acoperirea riscului de deces al asiguratului CŞ. Potrivit contractului (fila nr. 40 dos. fond iniţial)  nivelul despăgubirii este reprezentat de creditul rămas de restituit şi dobânzile aferente la momentul producerii evenimentului asigurat conform graficului de rambursare anexat contractului. Aşadar, beneficiar al drepturilor la despăgubiri născute din producerea riscului asigurat (decesul) a fost indicat ca fiind pârâta BRD GSG S.A (fila 36 dos. fond iniţial).

Instanţa a respins susţinerile reclamantului formulate prin apărător, potrivit cărora obligaţia de a face este una nepatrimonială  şi imprescriptibilă. Obligaţia pârâtei  G de a plăti despăgubirea  către BRD este una de a face (obligaţia de a plăti o sumă de bani este indiscutabil o obligaţie de a face (şi nu una de a da) cu caracter patrimonial fiind indiferent în favoarea căreia urmează să fie executată şi pe cale de consecinţă supusă termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 alin 2 din Decretul 167/1958.

Se poate observa că respectivul contract de asigurare s-a încheiat exclusiv între reclamant şi pârâta GA S.A, din acest contract născându-se pentru asigurat obligaţia de plată a primelor de asigurare  iar pentru asigurător obligaţia de plată a despăgubirii. Totodată, privitor la drepturi, în favoarea  asigurătorului s-a născut dreptul la primele de asigurare iar pentru beneficiarul poliţei (BRD) dreptul la despăgubiri.

 Însă este greşit a se considera că dreptul de cere despăgubirea rezultată din producerea riscului asigurat aparţine exclusiv beneficiarului atâta vreme cât contractul a fost încheiat exclusiv între reclamant şi asigurător. Împrejurarea că asiguratul a decedat face, în mod firesc, imposibilă posibilitatea faptică a acestuia de a dispune asigurătorului să achite despăgubirea către beneficiar, însă acest drept de a cere asigurătorului să-şi îndeplinească obligaţia se transmite moştenitorilor asiguratului.

Contractul de asigurare încheiat între părţi are la bază mecanismul stipulaţiei pentru altul prin care promitentul(asigurătorul) în schimbul primelor de asigurare s-a obligat faţă de  stipulant( asiguratul) să achite către beneficiar (BRD) despăgubirea născută o dată cu producerea evenimentului asigurat (decesul). Regulile care cârmuiesc acest mecanism sunt clare şi indiscutabile , în sensul că promitentul asigurător rămâne, în primul rând, obligat faţă de asigurat/sau moştenitorii acestuia) să achite despăgubirea.  Plata despăgubirii putea fi cerută nu doar de către beneficiar ci, foarte important, de moştenitorii asiguratului.

De altfel, în alte tipuri de asigurare care acoperă alte forme de riscuri decât decesul, mecanismul stipulaţiei pentru altul permite asiguratului să ceară şi să impună asigurătorului să achite deîndată despăgubirea către beneficiarul despăgubirii indicat cu ocazia încheierii contractului dintre asigurat şi asigurător.

Din această perspectivă, instanţa nu poate accepta punctul de vedere  al pârâtei GA SA, potrivit căruia plata despăgubirii ar fi putut fi făcută doar la solicitarea beneficiarului BRD, ignorând faptul că asiguratul fie personal fie prin succesorii săi (cum este cazul de faţă dat fiind faptul că asiguratul-cocontractant) îi poate cere şi chiar impune să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale constând în plata despăgubirii către beneficiar.

Nu trebuie confundat dreptul la despăgubiri ce se naşte direct în patrimoniul beneficiarului cu dreptul de cere asigurătorului să-şi îndeplinească obligaţia de plată către beneficiar, prerogativă ce aparţine atât beneficiarului cât şi asiguratului sau moştenitorilor acestuia.

Eventualele menţiuni din condiţiile contractului potrivit cărora despăgubirea poate fi solicitată doar de către beneficiar ar avea un ostensibil caracter abuziv ignorând drepturile asiguratului, plătitor al primelor de asigurare,  de a cere şi impune cocontractantului său asigurător să-şi îndeplinească obligaţia născută din contract, sfidând principiile mecanismului stipulaţiei pentru altul.

Pârâta GA SA ignoră mecanismul pe care se grefează contractul de asigurare când susţine prin întâmpinarea sa (fila 32 dos.fond iniţial) că doar beneficiarul  BRD  poate solicita plata despăgubirii născute din contractul de asigurare.  Ca parte contractantă, asiguratul sau succesorii acestuia pot cere nu doar desfiinţarea contractului dar , îndeosebi, îndeplinirea obligaţiilor de către asigurător către beneficiar.  A achiesa la punctul de vedere al pârâtei ar echivala cu pervertirea gravă a filozofiei contractului,  prin considerarea că asiguratul are exclusiv obligaţii (plata primelor de asigurare) şi nu şi drepturi. Reiterăm că asigurătorul este obligat în principal faţă de asigurat ( moştenitorii săi) care îi achită primele de asigurare, răspunzând în primul rând faţă de acesta, doar că mecanismul stipulaţiei pentru altul permite şi beneficiarului să pretindă plata despăgubirii.

Mai mult, buna –credinţă în executarea contractelor  la care obligă art. 970 alin 1 din C.civ. din 1864 (aplicabil în cauză) impune ca asigurătorul, de îndată ce este informat cu privire la producerea riscului asigurat să manifeste diligenţă şi bună credinţă, prin consilierea asiguratului (moştenitorilor) şi  a beneficiarului cu privire la documentaţia necesară pentru întocmirea dosarului de daună şi  pentru plata cât mai curând posibil a despăgubirii.

De  îndată ce se produce riscul asigurat,(în speţa de faţă - decesul ) se naşte automat şi necondiţionat în sarcina pârâtei-asigurător obligaţia de plată a despăgubirii către beneficiarul  indicat şi acceptat de către asigurat la încheierea contractului, asigurătorul trebuind să manifeste bună-credinţă şi diligenţă în a-şi îndeplini de îndată obligaţia, bineînţeles sub rezerva ca producerea evenimentului asigurat să-i fie adusă la cunoştinţă în termenul de prescripţie.

 În cauză, este dincolo de orice dubiu că decesul asiguratului CŞ, persoană faţă de care pârâta-asigurător s-a obligat prin contractul de asigurare, i-a fost adusă la cunoştinţă , imediat după ce a intervenit evenimentul asigurat.  Astfel, la dosar există înscrisuri care fac dovada irefutabilă că pârâta GA SA a luat cunoştinţă de decesul asiguratului încă din luna august 2008.

Astfel,  adresa emisă de pârâta G către Spitalul Prof. DR. C-tin Angelescu din data de 01.09.2008 (fila 43 dos fond iniţial), adresa emisă de către aceeaşi pârâtă către Cabinet  Medical Individual  IC la data de 22.08.20008 (fila 79 dos.fond iniţial) , conţinutul adresei emise de către pârâta G către pârâta BRD (fila 18 dos.fond iniţial) precum şi răspunsul pârâtei la interogatoriu ( fila 70 dos. fond. Iniţial), constituie dovezi clare şi neechivoce că pârâta  GA SA a fost încunoştiinţată în luna august 2008 despre decesul asiguratului CŞ, intervenit la data de 16.08.2008, ceea ce exclude posibilitatea reţinerii împlinirii termenului de prescripţie de 2 ani.

 Informaţiile furnizate de reclamant pârâtei GA SA au vizat, fără îndoială, nu doar informarea acesteia asupra decesului tatălui său ci, în mod logic au avut ca finalitate plata despăgubirii către  pârâta BRD.

Obiecţiunile pârâtei G privind  lipsa calităţii de moştenitor a reclamantului sunt lipsite de substanţă, astfel că, deşi reclamantul a obţinut certificatul de moştenitor abia la data de 16.02.2011, era logic că la momentul anunţului decesului era imposibil a se putea deschide şi încheia procedura succesorală. De altfel, chiar în lipsa unor moştenitori ai asiguratului, pârâta G, de îndată ce a cunoscut producerea evenimentului asigurat , avea născută în patrimoniul său obligaţia de plată către BRD, putându-i solicita să completeze înscrisurile necesare , demersuri care, raportat la forţa obligatorie a contractului care i se impune pârâtei,  au un caracter formal.

 Pe cale de consecinţă,  dat fiind faptul că pârâta GA SA a fost încunoştiinţată despre producerea riscului asigurat încă în luna august 2008, instanţa va respinge ca vădit neîntemeiată excepţia prescripţiei invocate de către aceasta.

 Privitor la cererea având ca obiect obligaţia de a face formulată împotriva pârâtei GA SA, instanţa, pornind de la argumentele expuse privitor la analiza excepţiei prescripţiei (necesare a fi luate în considerare şi în acest context), o apreciază ca întemeiată.

 Reclamantul,  în calitatea sa  de moştenitor al asiguratului, a dobândit drepturile autorului său derivând din Contractul de asigurare de viaţă  nr. 1086513 din 08.04.2008. Din acest contract s-a născut pentru asigurat nu doar obligaţia de plată a primelor de asigurare ci şi dreptul de a cere asigurătorului să-şi îndeplinească obligaţia de plată a despăgubirii.  Fără a reitera argumentele expuse detaliat anterior în contextul analizei excepţiei prescripţiei, instanţa subliniază că moştenitorilor asiguratului nu li se pot refuza acest drept, succesorul reclamant dobândind dreptul derivând din contractul de asigurare tot astfel cum i s-a transmis şi obligaţia de plată a creditului contractat de către autorul său cu pârâta BRD.

Prin mecanismul stipulaţiei pentru altul pe care s-a grefat contractul de asigurare  se explică şi  se justifică, prerogativa reclamantului succesor de a solicita fie direct asigurătorului, fie pe cale de justiţie în caz de refuz din partea asigurătorului, ca asigurătorul să-şi îndeplinească obligaţia născută în sarcina acestuia la data de 16.08.2008 când s-a produs evenimentul asigurat.

 Aşa cum a arătat instanţa, nu trebuie confundat dreptul la despăgubiri ce se naşte direct în patrimoniul beneficiarului cu dreptul de cere asigurătorului să-şi îndeplinească obligaţia de plată către beneficiar, prerogativă ce aparţine atât beneficiarului cât şi asiguratului sau moştenitorilor acestuia.

Apărările pârâtei GA SA legate de veridicitatea declaraţiilor defunctului CŞ cu privire la starea sănătăţii sale nu pot fi reţinute de către instanţă, din întreaga documentaţie existentă la dosar nereieşind  în vreun fel că autorul reclamantului ar fi suferit anterior încheierii contractului de asigurare de vreo boală care să infirme declaraţiile sale.

Astfel, din înscrisurile comunicate de Spitalul Prof. DR. C-tin Angelescu (filele 57-127 dos. fond actual) rezultă că bolnavul CŞ s-a internat la data de 09.04.2008 (file 57), urmând subsecvent alte internări care au culminat cu diagnosticarea acestuia cu cancer gastric şi ulterior cu decesul la data de 16.08.2013.

Privitor la dispoziţia instanţei de recurs de a se proceda la lămurirea  diferenţelor dintre cele două bilete de ieşire din spital ( fila 85 dos. recurs şi fila 44 dos. fond iniţial) instanţa a procedat la emiterea a două adrese succesive (filele 55 şi 141 dos fond subsecvent) către medicul VG pentru a lămuri neconcordanţele.  Răspunsurile acestuia existente la dosarul cauzei (filele 57 şi 144 dos fond subsecvent) confirmă faptul că ambele înscrisuri sunt semnate de acelaşi medic, fiind redactate de către asistentul medical  prin dictarea medicului.

Din răspunsul doctorului V (fila 57 dos. fond subsecvent) rezultă clar că diagnosticul de cancer gastric care a constituit cauza decesului a fost pus pentru prima dată abia în urma examenului histopatologic subsecvent intervenţiei chirurgicale realizate în cadrul internării pacientului din data de 20.05.2008.

Mai mult, medicul de familie  CI a menţionat în răspunsul său (fila 41 dos. recurs) că numitul CŞ nu a  suferit în ultimii 5 ani niciuna din afecţiunile înscrise  la punctele 2 lit. a, b. c, d, e,f din  chestionarul privitor la starea de sănătate a acestuia.

 Prin urmare, obiecţiunile pârâtei G privitoare la declaraţiile asiguratului CŞ la momentul completării chestionarului privind starea sa de sănătate nu sunt întemeiate, neexistând probe din care să rezulte că asiguratul ar fi făcut declaraţii neconforme realităţii.

Din toate documentele medicale ataşate la dosar, inclusiv din răspunsurile comunicate de doctorul chirurg V, rezultă clar că toate internările în spital şi intervenţiile chirurgicale au fost ulterioare semnării contractului de asigurare.

 Pentru aceste motive instanţa apreciază nu există motive  care să justifice refuzul pârâtei GA SA de a-şi îndeplini obligaţia de plată a despăgubirii,  rezultate din contractul de asigurare,  către beneficiarul BRD.

 Privitor la cererea având ca obiect obligarea, în solidar, a pârâtelor BRD  şi G la restituirea către reclamant a sumelor achitate de reclamant după decesul tatălui său,  trebuie analizat, distinct dreptul reclamantului la o asemenea restituire,  pe de o parte  în raportul cu pârâta BRD iar pe de altă parte în raporturile cu G.

În raporturile cu pârâta BRD, instanţa constată că reclamantul a achitat în contul acesteia ratele aferente creditului nr. 2675870/08.04. 2008, începând cu anul 2008 şi până în luna a anului 2011, conform dovezilor ataşate de reclamant şi conform extrasului de cont comunicat instanţei de BRD.

Cu privire la natura acestor plăţi şi îndeosebi cu privire la dreptul reclamantului la restituire, instanţa are în vedere faptul că reclamantul , după decesul autorului său, prin calitatea sa  de moştenitor, a dobândit toate drepturile şi obligaţiile care au aparţinut defunctului  CŞ, debitor în contractul de credit încheiat cu BRD.

 În calitatea de moştenitor, reclamantul avea în continuare obligaţia de plată a creditului transmisă prin succesiune, împreună cu co-împrumutatul CP.

Însă în acelaşi timp, în calitate de succesor al asiguratului CŞ a dobândit dreptul de a cere asigurătorului să plătească poliţa de asigurare către beneficiarul BRD, demersuri pe care le-a făcut către G încă din luna august 2008.

Întrucât la data de 16.08.2008 s-a produs riscul asigurat iar nivelul despăgubirii este reprezentat, potrivit contractului de asigurare,  de creditul rămas de restituit şi dobânzile aferente la momentul producerii evenimentului asigurat conform graficului de rambursare anexat contractului de credit, rezultă că reclamantul, devenit parte în contractul de credit, nu mai avea obligaţia de plată a ratelor de credit după producerea riscului asigurat, despăgubirea având ca scop acoperirea întregului rămas nerestituit.

Prin urmare, plăţile efectuate începând cu luna septembrie 2009 nu mai aveau nici un temei, creditul rămas trebuind să fie acoperit de despăgubirea născută din contractul de asigurare.

Apar astfel ca nedatorate toate plăţile efectuate de reclamantul ulterior datei de 16.08.2008.

Instanţa respinge susţinerile BRD care invocă natura specifică  gestiunii de afaceri în efectuarea plăţilor. În primul rând reclamantul nu putea gera actele unei persoane decedate pe care a moştenit-o iar pe de altă parte nu putea gera actele co-împrumutatului CP alături de care reclamantul avea calitatea dobândită de împrumutat.

 Pe de altă parte referirea apărătorului BRD la aşa numita executare a unor  obligaţii naturale este lipsită de orice pertinenţă, în speţă neputându-se pune problema unor obligaţii naturale care reprezintă acel tip de obligaţii cu privire la care  s-a prescris dreptul de a cere concursul forţei publice pentru executarea lor.

Instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile unor plăţi nedatorate, eroarea reclamantului cu privire la existenţa /inexistenţa unei datorii către BRD trebuind înţeleasă circumstanţiat la particularitatea speţei.

Astfel, pe de o parte , reclamantul avea cunoştinţă de obligaţia de plată a despăgubirii din partea asigurătorului care ar fi făcut stins debitul său către BRD, dar pe de altă parte, în fapt, i se refuza de către BRD şi G demararea şi finalizarea de acoperire a debitului prin plata despăgubirii de către asigurător.  Din această perspectivă, apare ca evident că reclamantul nu avea certitudinea obligaţiei sale de a continua plata creditului rămas neachitat. Mai mult, refuzul de a achita regulat ratele de credit l-ar fi expus inevitabil unei executări silite.

 Prin urmare, instanţa apreciază că sumele achitate de către reclamant în contul BRD după data de 16.08.2008 au reprezentat plăţi nedatorate, având în vedere că despăgubirea datorată de pârâta G era destinată şi va fi destinată să acopere şi să stingă întregul credit scadent la data de 16.08.2008.Această împrejurare impune restituirea sumei de 21.850 lei către reclamant.

Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 21.850 lei anexând dovezi în acest sens, pretenţiile sale fiind dovedite, cu atât mai mult cu cât din extrasul de cont  comunicat de BRD rezultând chiar o sumă mai mare, respectiv 22215,22 lei, sume care au fost achitate în contul creditului după data de 16.08.2008.

Privitor la cheltuielile de judecată, instanţa va admite cererea reclamantului, urmând a obliga distinct pârâtele la plata acestora, potrivit cererilor admise.

Onorariul de avocat plătit de reclamant s-a ridicat la suma de 4500 lei din care 1500 lei în primul ciclu procesual (fila 4 dos fond iniţial), 1000 lei în recurs (fila 14 şi 93 recurs), şi 2000 lei în rejudecare (chitanţele nr.392/21.05.2013 şi nr.395/18.06.2013). Instanţa apreciază că suma de 4500 lei achitată cu titlu de onorariu de avocat este una justificată, neimpunându-se reducerea acesteia sub nici o formă. Cauza reclamantului s-a judecat pe parcursul a mai mult de 2 ani de zile, în două cicluri procesuale, scindate printr-o judecată în recurs, numeroasele termene de judecată şi complexitatea cauzei justificând cuantumul acestui onorariu.

 Onorariul  de avocat în cuantum de 4500 lei va fi suportat în proporţie de ½, ( adică 2250 lei ) separat,  de fiecare dintre pârâtele BRD şi G.

Prin urmare, instanţa a obligat pârâta SC GA S.A. la plata către reclamant a sumei de 2616,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat .

 Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs BRD GSG SA- prin Sucursala A şi SC  GA SA, în termen şi legal  motivat.

În recursul său, recurenta BRD GSG SA-Sucursala A. a criticat sentinţa solicitând modificarea acesteia în  sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de  pârâta SC GA B,  şi respingerii capătului de cerere privind obligarea BRD la restituirea către reclamant a sumei de 21.852 lei  precum şi suspendarea executării sentinţei civile nr. 4162 / 15.XI. 2013.

Criticile au vizat următoarele:

1. Hotărârea cuprinde motive  contradictorii sau străine de natura pricinii.

În acest sens, s–a criticat  faptul  că, deşi în considerentele sentinţei  instanţa  reţine că  în raporturile ce izvorăsc din asigurare termenul de prescripţie este de  2 ani conform dispoziţiilor art. 3 din  D. 167 /1958 aplicabil în cauză, respinge excepţia pe motive contradictorii, întrucât :

- Aducerea la cunoştinţa asiguratorului  la un moment dat  despre producerea evenimentului asigurat nu echivalează cu formularea cererii în justiţie pentru plata despăgubirilor;

- Reclamantul a adus la cunoştinţa Asiguratorului producerea evenimentului asigurat în termenul de prescripţie, dar nu a depus diligenţele necesare pentru completarea dosarului de daună cu actele necesare care să justifice dreptul său la despăgubiri, adică certificat de moştenitor care să – l îndreptăţească la despăgubiri şi care să facă dovada vocaţiei sale succesorale, de succesor universal în drepturile şi obligaţiile autorului său;

- Momentul în care se declanşează calitatea de succesor care primeşte drepturile şi obligaţiile care au aparţinut autorului său, este momentul deschiderii succesiunii- 16.02. 2011 – conform certificatului de moştenitor- deci mult peste împlinirea termenului de prescripţie de 2 ani;

- Reclamantul în mod nejustificat nu a procedat la valorificarea dreptului sau material la acţiune în termenul de prescripţie, astfel încât de la data producerii riscului asigurat, data decesului 16.08.2008 şi data formulării cererii în justiţie 12.07.2011, au trecut mai mult de 2 ani.

- Mai  mult de atât, instanţa de fond analizează excepţia prescripţiei numai pentru capătul de cerere privind obligarea G SA formulat  prin  cererea completatoare şi precizatoare, fără însă să analizeze şi pentru capătul de cerere privind obligarea BRD la restituirea sumelor solicitate.

 2. Hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

 Sub acest aspect s –a susţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1093 alin. 2 Cod Civil conform cu care, oricine poate  face plata, obligaţia putând fi achitată de orice persoană, chiar şi de un terţ  neinteresat.

Drept urmare, nu sunt  îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 992 -993 şi 970 Cod Civil, reclamantul  nefăcând plăţile din  eroare şi în calitate de moştenitor  al autorului său, plătind o parte din obligaţiile asumate autorul său CŞ  în calitate de împrumutat şi CP în calitate de coîmprumutat, plăţile  fiind făcute pentru stingerea obligaţiilor asumate de părinţii săi prin contract, plăţi pentru a căror recuperare reclamantul se poate întoarce împotriva mamei sale CP, dovada îmbogăţirii fără just temei nefiind făcută.

3. Neavând nici o culpă, greşit recurenta – pârâtă BRD GSG SA-Sucursala A. a fost obligată la cheltuieli de judecată.

S-a  susţinut în acest sens, în esenţă, că reclamantul a  informat banca de producerea riscului asigurat după împlinirea termenului de prescripţie, astfel că reclamantului îi aparţine culpa, acesta lăsând  dosarul de daună în  nelucrare din vina sa,  nedepunând certificat de moştenitor în termenul de prescripţie care să îi recunoască vocaţia la succesiune pentru despăgubiri, astfel că asigurătorul nu a acordat  nici o despăgubire în acest  dosar.

4. Cererea  de suspendare a executării sentinţei atacate este justificată de prejudiciul încercat de recurentă în condiţiile în care împrumutul acordat nu a fost recuperat.

În drept, recursul  a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7,8,9 şi 3041 Cod procedură civilă.

Recursul declarat de recurenta  SC GA B, a fost formulat pentru motive care au vizat pretins greşita respingere a excepţiei prescripţiei dreptului  material la acţiune al  reclamantului faţă de recurentă şi de  obligare a sa către BRD GSG SA-Sucursala A la plată ca urmare a acţiunii în pretenţii pe care BRD nici nu a formulat-o în cauză.

În subsidiar,  pe fond s –a susţinut netemeinicia sentinţei atacate, faţă de împrejurarea că din probatoriul administrat rezultă că după încheierea asigurării de viaţă la 8.04.2008 , în  ziua următoare, la 9.04. 2008, asiguratul s –a  internat pentru analize în urma cărora a rezultat  diagnosticul de cancer duodenal  care  i –a cauzat şi decesul. Pe de altă parte, s –a mai  susţinut că reclamantul nu a respectat instrucţiunile asigurătorului şi nu a depus la dosarul de daună fişa  medicală de la  medicul de familie din care ar fi rezultat antecedentele medicale  ale asiguratului, document obligatoriu pentru plata despăgubirilor.

S-a mai susţinut  sub acelaşi aspect  că instanţa a motivat eronat că asiguratul  nu şi – a asumat şi „ Condiţiile de asigurare” care  au caracter de ofertă publică şi au fost acceptate prin semnarea  contractului de asigurare,  instanţa nu a lămurit neconcordanţa între cele două seturi de acte medicale şi nu a luat în  considerare  valabilitatea contractului de asigurare care prevede că acesta este nul de drept dacă declaraţia privind starea de sănătate este  inexactă sau reticentă, făcută cu rea credinţă de către  asigurat,  situaţie care se regăseşte şi în cauză.

S-a mai criticat şi obligarea sa la plata unui  cuantum neprecizat şi a cheltuielilor de judecată.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 – 9 şi 3041Cod procedură civilă.

Cât priveşte acest din urmă  recurs, respectiv al recurentului pârât SC GA B, tribunalul constată că deşi recurenta a primit personal prin funcţionarul desemnat cu primirea corespondenţei citaţia emisă pentru acest termen cu menţiunea timbrării cererii de recurs cu suma de 750 lei (f. 15), recurentul nu şi – a executat obligaţia impusă de dispoziţiile art. 11 din Legea 146/ 1997 urmând ca în consecinţă să suporte sancţiunea anulării acestei cereri, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. 3 din legea sus citată

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei criticate prin recursul declarat de recurenta BRD GSG SA-Sucursala A, prin prisma criticilor aduse şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.

1.- Critica adusă pretinsei  contradicţii din considerentele sentinţei cu privire la termenul de prescripţie aplicabil în cauză şi soluţia de respingere  a excepţiei invocate  de  cel de – al -  II – lea  recurent, este  neîntemeiată, aceste contradicţii neexistând.

Astfel, instanţa  de fond a arătat că speţei deduse judecăţii îi este aplicabil  termenul de prescripţie de 2 ani prevăzut de art. 3 din Decret 167/1958(alin. 2) însă, a arătat printr-o motivare temeinică şi laborioasă de ce dreptul la acţiune nu este prescris.

De altfel, tribunalul constată că dreptul  la acţiune al reclamantului  CMA  nu este prescris, demersurile făcute pe lângă  asiguratorul SC G fiind efectuate între  data decesului – 16 .08. 2008 şi 22.08. 2008 respectiv  1. IX.2008- Tribunalul constată că la aceste date asiguratorul s –a  adresat medicului de familie al asiguratului CŞ şi Spitalului  M.J – pentru a intra în posesia documentelor medicale necesare deschiderii  dosarului de daună, demersuri pentru care, este logic că asiguratorul nu le-ar fi făcut în lipsa unei înştiinţări primite de la reclamant, chiar în mod verbal , despre decesul asiguratului.

În acest sens dovada o reprezintă adresa nr. 18.886 din 18.XI. 2010 a recurentului  asigurator către recurenta BRD (f. 18 dosar fond)

2. Sentinţa atacată este temeinică şi legală şi sub aspectul fondului  criticat, referitor la obligarea BRD GSG SA-Sucursala A la restituirea plăţilor făcute către aceasta de către intimatul – reclamant  CMA  după decesul autorului său în sumă de 21.852 lei,.

În mod legal a reţinut că aceste plăţi nu sunt  datorate în condiţiile în care de la data intervenirii riscului  asigurat, decesul în speţă, produs la 16.08. 2008,  asiguratorul era obligat să avanseze despăgubirea pentru acoperirea întregului credit scadent la data decesului.

Nu sunt pertinente nici susţinerile recurentei privitor la incidenţa dispoziţiilor art. 1092 şi 1093 Cod Civil, judecătorul fondului  făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 993 Cod Civil şi o motivare judicioasă care face inutilă o  repetare a acesteia.

3. Cât priveşte obligarea recurentului la cheltuieli de judecată, în condiţiile în care acesta „ a căzut „ în pretenţii, în  mod corect s –au aplicat dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă şi 276 Cod procedură civilă, iar în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării sentinţei atacate până la judecarea recursului, prin  judecarea recursului la acest termen, cererea nu mai are obiect.

Drept pentru care, găsind  recursul nefondat pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,  acesta a fost respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare