Drept civil. – Legea nr. 169/1997, art. iii, alin. 2 .

 DREPT CIVIL.  – Legea nr. 169/1997, art. III, alin. 2 .

- calitate procesuală activă.

- legitimarea calităţii procesuale active a primarului în actiunea  pentru constatarea nulităţii  titlului de proprietate.

Sentinţa civilă nr. 2203/8.11.2010.

Asupra cauzei civile de faţă.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 1593/269/2010 reclamantul D.P.  în calitate de primar al com. F., jud. C. a chemat în judecată  pe pârâtii  C.JSDPTC, CCLF, D. D., D. A.,  M. M.,  M. F., M.  J. I. şi M. M.  şi D. A.  pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea  absolută şi partială a titlului de proprietate nr. 33397/12.01.1995 pe numele moştenitorilor  defunctului M.V., respectiv  M. I., M.  M,  M. M., M. F, M. V. M., M. D., D. E şi M. A. pentru suprafaţa de 1447 m.p. situată în intravilanul com. F. sat P. jud. C  identificată în titlul de proprietate în tarlaua 9, parcela 270/271.

In motivare arată că  urmare a cererilor formulate de moştenitorii defunctului M. V., respectiv M. M. ,  M. M., M. A., după îndeplinirea condiţiilor procedurale administrative incidente  în materia fondului funciar, la data de 12.01.1995 a fost emis titlul de proprietate nr. 33397, titlu ce reconstituie dreptul de proprietate asupra  suprafeţei totale de 5,60 ha.

Având în vedere situaţia că, la data reconstituirii dreptului de proprietate, situaţia de fapt a fondului funciar al com. F. era extrem de confuză şi procedurile de reconstituire se efectuau cu aplomb şi în baza unor simple declaraţii, chiar şi verbale, fără o minimă verificare a amplasamentelor, din eroare, pârâta Comisia locală  F. , a inclus în titlul de proprietate sus mentionat suprafaţa de 1447 m.p. situată  in intravilanul com. F. sat P. jud. C. , tarlaua 9, parcela 270/271.

Concretizând eroarea derivă din  situaţia că, documentul principal ce a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate, respectiv  Registrul Agricol pe anii 1959 – 1963, fila  titular M. V., prezintă la capitolul „alte terenuri dintre care : curţi şi clădiri ( intravilan) doar suprafaţa de 0,10 ha. (1000 m.p.) aspect ce evidenţiază faptul că suprafaţa litigioasă (1447 m.p.) din titlul de proprietate invocat, a fost reconstituită în favoarea unor persoane ce  nu erau îndreptăţite.

Un alt aspect ce susţine demersul, îl reprezintă chiar situaţia ca, suprafaţă în cauză este deţinută din anul 1973, de M. V. I. (decedat în anul 1981) şi, ulterior, de soţia acestuia M. M.

Mai mult, chiar situaţia descrisă mai sus se înscrie indubitabil în condiţiile descrise de art. 23 alin. 2 din Lg. 18/1991, respectiv, suprafaţa de teren din speţa poate fi reconstituită  prin titlul de proprietate distinct,  dar din eroare, pârâta Comisia locală F, a dispus  includerea acesteia în titlu susmentionat, deşi exista cerere separată a numitei M.M.soţia defunctului M. I. ( nr. 2351/4.04.1991).

Sub aspectul prejudicierii patrimoniului com. F., consideră deplin  justificat demersul său şi, în calitate de reprezentant al acesteia, de a solicita ca această suprafaţă de teren, să fie reintrodusă în patrimoniul autorităţii administrativ teritoriale mentionate.

Având în vedere motivele  expuse, consideră că acest demers reparatoriu deplin justificat se înscrie  în condiţiile prev. de art. III alin. 1 lit. a pe cale de consecinţă, solicită constatarea nulităţii partiale a titlului de proprietate nr. 33397/12.01.1995, cu privire la suprafaţa  de 1447 m.p. situată în intravilanul com. F. sat P. jud. C., tarlaua 9, parcela 270/271.

In drept a invocat dispoz. art. 112 C.pr.civilă, art. III alin. 2 din Lg. 169/1997, art. 23 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată.

La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri : copie titlu de  proprietate nr. 33397/1995; copie cerere nr. 13/12.02.1991 petent M. M. ;  copie cerere nr. 2351/4.04.1991, petent M. M ; copie cerere nr. 1409/9.03.1991 petent M. A. ;  copie cerere  nr. 2132/2.03.1991 petent M. M. ;  copie cerere nr. 16/21.02.1991 petent M. M.;  copie filă registru agricol anii 1959 – 1963 titular M. V..

In baza art. 49 C.pr.civilă, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenientul  M.  M. solicitând respingerea actiunii principale şi obligarea la cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepţie a invocat  excepţia lipsei de interes a  reclamantului în  formularea prezentei cereri pentru următoarele motive : reclamantul pretinde că prin formularea actiunii principale urmăreşte să îşi valorifice un interes propriu.

In realitate, el are în vedere interesul moştenitorilor defunctului M. I., întrucât doreşte să obţină din partea instanţei constatarea nulităţii absolute partiale a titlului de proprietate nr. 33397/12.01.1995 în privinţa suprafeţei de 1447 m.p. situată  în intravilanul com. F. satul P. jud. C., în tarlaua 9,  parcelele 270 şi 271, pentru ca, ulterior, să se procedeze la emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele doar al acestora,  având ca obiect suprafaţa de teren mentionată.

Prin această procedură, nu  la dispoziţia Comisiei locale F. sau a com. F. va ajunge terenul în litigiu, ci a acestor persoane.

In aceste condiţii, este de observat faptul că lipseşte interesul reclamantului în actiunea principală pe care o formulează.

Pe fondul cauzei arată că cererea este nefondată , titlul de proprietate  fiind emis în urma  propunerii m comisiei locale al cărei preşedinte este primarul comunei , astfel că la acest moment reclamantul invocă propria sa culpă.  El este moştenitorul defunctului M. V. şi este înscris în  titlul de proprietate  în această calitate formulând prezenta cerere.

Mai arată că  valabilitatea titlului de proprietate mentionat a fost verificată de către instanţele de judecată într-un proces anterior,  care s-a purtat între părtile prezentului proces, mai puţin Primarul com. F..

Această cauză anterioară a format obiectul dosarului nr. 401/269/2007 al Judecătoriei Olteniţa.

El a avut ca obiect constatarea nulităţii titlului de proprietate nr. 33397 din 12.01.1995 cu privire la suprafaţa de 2447 m.p. teren intravilan situat în com. F.. C. în tarlaua 9, parcelele 269, 270, 271 şi 272, din care face  parte şi terenul ce formează obiectul prezentului proces.

Prin sentinţa civilă nr. 217 din 7.02.2008 J.  O. a admis actiunea principală şi a constatat nulitatea absolută partială a titlului de proprietate mentionat  în privinţa  suprafeţei de 2447 m.p. dispunând radierea acestui teren din titlul de proprietate, iar în temeiul art. 111 C.pr. civilă, rap.la art. 1846, 1847, 1890  C. civil, a constatat că reclamantele sunt proprietarele terenului respectiv prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.

Impotriva acestei sentinţe, pârâtii M. M. şi M. M.au declarat recurs.

Recursurile lor au format obiectul dosarului nr. 401/269/2007 (nr. în format vechi 1688/C/2008 al Tribunalului Călăraşi).

Prin decizia civilă nr. 797/R din 20 octombrie 2008, s-au admis aceste recursuri şi s-a modificat hotărârea instanţei de fond în sensul că s-a admis cererea de intervenţie în interes propriu a lui M. M. şi a fost respinsă actiunea principală a reclamantilor.

Prin această hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a statuat faptul că titlul de proprietate pus în discuţie este perfect valabil, fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi în acord deplin cu realitatea şi cu toate probele care au fost administrate de către părti cu ocazia judecăţii.

Prin prezentul proces se încearcă, chiar dacă de către o altă persoană, care nu a fost parte în procesul anterior, să se pună în discuţie aceeaşi chestiune a valabilităţii titlului de proprietate, urmărindu-se acelaşi lucru şi anume, să se obţină constatarea nulităţii  absolute partială a acestui titlu, în privinţa suprafeţei de 1447 m.p. suprafaţă care a făcut obiectul  judecăţii anterioare la care s-a  făcut referire.

Reclamantul a formulat întâmpinare  la cererea  de intervenţie  în interes propriu prin care solicită respingerea acesteia pentru următoarele considerente : pe excepţia lipsei de interes arată că principala opinie expusă de către intervenient  reprezintă o simplă supoziţie ce se  întemeiază pe extragerea din contextul acţiunii principale a idei  că reclamantul reprezentant al unităţii administrativ teritoriale com. Frumuşani,  ar urmări „stricto sensu”  avantajarea uneia dintre părţi.

Aşa cum a reiterat pe parcursul cererii principale, temeinicia acesteia  derivă nu numai din considerentele ca titlu de proprietate nr. 33397/12.01.1995 este anulabil urmare a situaţiei ca pârâta Comisia locală F.nu a aplicat corect dispoz. art. 23 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 în favoarea  moştenitorilor defunctului M. I. ci şi faptul că recuperarea suprafeţei de 1447 m.p, atribuită fără just temei, serveşte interesului public al com. F..

Astfel, prin reintroducerea în patrimoniul com. F. a suprafeţei litigioase, concret, se urmăreşte şi valorificarea acesteia, în condiţiile legii, fapt ce denotă existenţa interesului legitim şi public  în  prezenta speţă.

Mai mult chiar, legislaţia existentă nu defineşte interesul  local (public) însă,  în motivarea Deciziei nr. 1258/13.07.2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 914/2005,  aceasta consideră că noţiunea de interes  local implică toate aceste situaţii de natură economică,  socială, etc., care pot afecta o comunitate locală, astfel încât devine necesar ca aceasta să acţioneze într-o anumită direcţie.

Pe fondul cauzei arată că evocarea , de către intervenient, a încălcării  principiului „ nimeni nu poate invoca propria culpă” este total neavenită în prezenta speţă, dispoz.  art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 precizând clar faptul că „ Nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect … şi de alte persoane care justifică un  interes legitim.”

De asemenea, dispoz. deciziei civile nr.  797/R din 20.10.2008, din dosarul nr. 1688/C/2008 a Tribunalului C.  nu-i sunt  opozabile, fiind  evident faptul că obiectul prezentei cauze diferă substanţial atât sub aspectul părţilor participante şi a calităţii acestora cât şi sub aspectul fundamentării.

Întâmpinare la cererea principală  au formulat şi pârâţii M. M. şi M. F. invocând excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii iar pe fond respingerea acesteia ca neîntemeiată.

In motivare arată că  acţiunea nu are  la bază vreunul din cazurile prev. de art. III alin. 1, lit. b, c, d din Lg. 169/1997, care să justifice demersul de a readuce în proprietatea domeniului public sau privat al com. F. sau în componenţa izlazului comunal al acesteia , suprafaţa de teren de 1447 m.p. aceasta nu poate fi primită de instanţa de judecată.

Anterior, o asemenea acţiune având ca obiect tot constatarea nulităţii absolute  parţiale a acestui titlu de proprietate, tot pentru suprafaţa de 1447 m.p. a fost promovată şi de aceeaşi moştenitori ai autorului  M.V, respectiv de D A, M. M. şi M.V., pentru care  acţionează acum D. P..

Acţiunea lor a fost soluţionată prin respingerea acesteia,  conform deciziei  civile nr. 979/R/2008 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, definitivă şi  irevocabilă.  Reluarea acestei cauze  prin alt reclamant, fără dovedirea vreunui interes legitim, nu este decât o încercare de inducere  în eroare a instanţei printr-un  interpus care nu actionează decât în favoarea unor persoane care au promovat  deja o astfel de actiune,  soluţionată prin respingere.

Pe fondul cauzei,  solicită respingerea actiunii ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive :  M. V. autorul tuturor părtilor din această cauză, înscrisi în titlul de proprietate mai sus mentionat, a deţinut, conform evidenţelor din registrul agricol  al com.Ş. O.  (actuala com. F.) suprafaţa de teren intravilan de peste 2447 m.p. cât s-a reconstituit prin titlul de proprietate  contestat acum.

Astfel,  în evidenţele pentru anul  1961, M.V. deţinea un teren intravilan de 0,40 ha. din care 0,21 ha. teren arabil, 0,09 ha. vie şi 0,10 ha. neproductiv ( adică teren aferent casei) , iar în anii 1965 – 1966 deţinea 0,33 ha.  teren intravilan, din  care 0,23 ha.  teren arabil,  0,07 ha.  vie şi 0,03 ha. neproductiv.

De asemenea, valabilitatea reconstituirii dreptului  de proprietate al moştenitorilor lui M. V., în suprafaţă totală de 5,60 ha. teren intravilan şi extravilan, cât a deţinut acesta, este susţinută şi de adeverinţa nr. 1148/1959, eliberată de fostul Sfat Popular al com. Ş. O. care atesta acea realitate incontestabilă.

In aceeaşi idee, invocă  certificatul de asigurare nr. 21058/1958, prin care M. V. şi-a asigurat culturile agricole de pe suprafaţa de teren de 5,41 ha. pe care o deţinea la acea dată.

Reclamantul îşi întemeiază actiunea pe susţinerea că în registrul agricol ( anii 1959 – 1963) M. V. figurează la capitolul „ alte terenuri din care curţi şi clădiri doar cu suprafaţa de 0,10 ha. „ uitând să precizeze însă că  restul de teren din proprietatea sa este încadrată la alte categorii şi că împreună alcătuiesc un tot unitar al terenului deţinut de autor, aşa cum a demonstrat anterior.

Această defalcare a terenurilor deţinute de M. I.nu are decât rolul de a induce în eroare  instanţa, prin încercarea de a acredita ideea că M. V. nu a deţinut ca proprietar decât suprafaţa de 1000 m.p. iar lui  M. I. i-a picat din cer restul de teren de 1447 m.p. ceea ce este de-a dreptul ridicol.

M. I.în calitatea sa de moştenitor al lui M. V., alături de ceilalţi 7 copii ai acestuia, nu avea cum să deţină în proprietate această suprafaţă de teren de 1447 m.p. din anul 1973, după decesul tatălui, el doar posedând acest teren al tatălui, întrucât a rămas în casa părintească, ceilalţi copii fiind plecaţi din localitate.

Atât reclamantul din această cauză cât şi moştenitoarele lui M. I. interesate în preluarea acestui teren în exclusivitate, prin îndepărtarea  celorlalţi moştenitori, nu au reuşit să producă nici o dovadă a susţinerii ca  acest teren i-a aparţinut în exclusivitate acestuia în calitate de proprietar.

Mai mult,  în CM nr. 349/1981,  invocat în  actiune, M. I. figurează  doar cu un teren  în suprafaţă de 250 m.p. la data  decesului.

Dacă M. I.deţinea acest teren ca proprietar, moştenitoarele acestuia ar fi solicitat  constituirea dreptului de proprietate pe numele lor  în conformitate cu prev. art. 23 din Legea nr. 18/1991, prin Ordinul Prefectului.

Este evidenţiat că nu s-a uzat de aceste prevederi întrucât moştenitoarele lui M. I. nu au putut proba cu nici un act că autorul lor ar fi deţinut în calitate de proprietar acest teren de 1447 m.p.

Mai arată că pe rolul Judecătoriei O.  se află o actiune de ieşire din indiviziune între moştenitorii lui M. V. pentru suprafaţa de teren de 5,60 ha. în care este inclus terenul intravilan de 2447 m.p. aflată acum  în faza de pronunţare a sentinţei, după ultimul termen din 21.06.2010.

La dosar pârâtii au depus următoarele înscrisuri :  decizia civilă nr. 797/R2008, adresa nr. 4940/3.10.2008, adeverinţa nr. 1148/1959,  certificat de asigurare nr. 21058/1958 şi copii registru agricol.

Pe excepţiile invocate şi pe fondul cauzei au fost admise şi administrate probele cu înscrisuri şi interogatorii.

Pentru o justă soluţionare a  cererilor a fost ataşat la prezentul dosar, dosarul nr. 401/269/2007 al acestei instanţe în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 217/17.02.2008 rămasă  definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 797/R/2008.

Analizând probele administrate în cauză, pe excepţia lipsei de interes a reclamantului în prezenta  cauză instanţa reţine că este neîntemeiată.

In conformitate cu art. III  din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate acele titluri de proprietate prin care s-au reconstituit drepturi unor persoane ce nu sunt îndreptătite . Nulitatea absolută poate fi  invocată de orice persoană interesată, dar în  cazul dat, legea prevede  expres calitatea primarului de a cere constatarea nulităţii, situaţie în care instanţa nu  trebuie să cerceteze interesul acestuia de a cere constatarea nulităţii, acest interes fiind  prezumat  de lege, având în vedere calitatea primarului de preşedinte al comisiei locale  de aplicare a Legii 18/1991.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge excepţia invocată de intervenientul  în interes propriu şi pârâtii M. M. şi M. F..

Pe fondul cauzei, instanţa constată că titlul de proprietatea a cărui nulitate absolută şi partială o  solicită , reclamantul a fost emis cu respectarea tuturor dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, republicată.

Astfel, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti precum şi curtea şi grădina din jurul acestora „ sunt şi rămân” în proprietatea  privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliile lor.

Potrivit alin. 2 al aceluiaş articol , suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din  jurul acestora,  sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării  în cooperativa agricolă de producţie.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă fără putinţă de tăgadă că proprietarul terenului în suprafaţă de 1446 m.p.  situat în intravilanul  localităţii F. şi care face parte din  suprafaţa totală de 5,60 ha. pentru care s-a eliberat titlul de proprietate, a fost defunctul M. V., tatăl defunctului M. I. soţul, respectiv  tatăl numiţilor M. M., M. A. şi M. V., care s-a înscris  cu el în CAP.

Defunctul M. V. şi soţia M. R. au locuit împreună cu fiul  M.  I.  şi familia acestuia  în acelaşi imobil compus din teren de 2447 m.p., şi casa de locuit  până în anul 1977 când,  în urma cutremurului  a suferit numeroase degradări. Casa de locuit a fost demolată şi construită alta nouă de către defunctul M. I. şi soţia acestuia, însă proprietar al terenului a fost M. V., fapt recunoscut chiar de numita  M. M. prin cererea adresată primarului  com. F., înregistrată sub nr. 2351/4.04.1991 (fila 9 din dosar) prin care solicită să-i fie atribuită suprafaţa de 0,18 ha. teren în intravilan care a apartinut  socrului său, care împreună cu soţul  au construit casa de locuit.

Dreptul de proprietate  este conferit de lege celor care l-au deţinut la data cooperativizării şi sunt în măsură a-l justifica prin înscrisuri probatorii relevante.

Faţă de aceste motive, instanţa va respinge cererea principală ca neîntemeiată.

Instanţa va admite însă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul M.M., care este înscris  în titlul de proprietate, având  interes în cauză, respectiv apărarea dreptului  său de proprietate conf. dispoz. art. 49 şi urm. C.pr.civilă.

Văzând şi dispoz. art. 274 C.pr.civilă,

Domenii speta

Spete similare