Divort. incredintare minori. interesul superior al copiilor. criterii. nevoia de a creste impreuna

Sentinţă civilă 10115 din 05.11.2008


DIVORT. INCREDINTARE MINORI. INTERESUL SUPERIOR AL COPIILOR. CRITERII. NEVOIA DE A CRESTE IMPREUNA. (S.C. 10115/05.11.2008)

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante, reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâta G.M. si cu Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA SECTOR 3 BUCUREŞTI, a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna desfacerea casatoriei încheiate între soti la data de 14.02.2004 şi înregistrată în registrul stării civile al Primăriei Sectorului 3 Bucuresti la nr. 190, din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, încredinţarea spre creştere şi educare a minorelor G.T., născută la data de 25.07.2004 şi G.G., născută la data de 06.03.2006 către reclamant, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere pentru minore în raport de veniturile realizate, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 14.02.2004, din dorinta sinceră de a întemeia o familie care să se bazeze pe încredere, afectiune şi respect reciproc, iar din căsătoria acestora au rezultat minorele G.T., născută la data de 25.07.2004 şi G.G., născută la data de 06.03.2006. Din cauza dificultăţilor finaciare cu care soţii s-au confruntat pe parcursul căsătoriei, pârâta a devenit cu timpul foarte nervoasă, invocând incompatibilităţi între soţi cu privire la personalitatea acestora, educaţia şi viziunea asupra cotidianului dintr-o familie. Reclamantul a învederat că s-a implicat foarte mult în viaţa de familie şi în treburile gospodăreşti, iar timpul liber şi-l petrece de fiecare dată în compania copiilor. Pârâta dedică fetelor doar câte 2-3 ore pe zi, timp în care nu a reuşit să creeze o legătură sufletească  cu aceastea. Deşi reclamantul a încercat de mai multe ori să discute cu pârâta, aceasta refuză să comunice, preferând să nu se implice; mai mult decât atât, pârâta pleacă în fiecare sâmbătă din domiciliu, lipsind toată ziua, necomunicând reclamantului nici măcar motivul plecării. Pentru aceste considerente, reclamantul a solicitat admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 38, 40, 86 şi 94 c.fam.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 39 lei (fila 3), fiind aplicat timbrul judiciar de 0,3 lei .

În dovedire, au fost depuse la dosar certificatul de căsătorie în original (fila 5) şi copii de pe certificatele de naştere ale minorelor (filele 6,7).

La data de 09.06.2008, pârâta a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională (filele 14-18), prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului-pârât şi încredintarea minorelor rezultate din căsătorie către pârâta-reclamantă, cu obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorelor.

Pârâta -reclamantă a arătat că relaţiile dintre soţi s-au deteriorat într-un ritm alert, ajungându-se la imposibilitatea continuării convieţuirii din cauza agresiunilor verbale şi fizice generate de reclamantul-pârât. În perioada iulie 2004-decembrie 2007, pârâta-reclamanta s-a aflat în concediu de maternitate, timp în care s-a preocupat atât de cresterea şi educarea celor două minore, cît şi de cămin, iar de la data  reinceperii lucrului, sarcinile în familie s-au împărţit, însă nu şi-a neglijat nici după aceasta  atribuţiile de mamă şi gospodină. Pârâta-reclamanta nu a lipsit niciodată nejustificat de acasă, iar sâmbetele le dedică plimbărilor cu copiii în parc şi cumpărăturilor necesare următoarei săptămâni, contrar afirmaţiilor reclamantului-pârât din cererea principală. Reclamantul-pârât este de formaţie medic stomatolog şi, în plus, este angajat şi cu contract de drepturi de autor în presă, ca secretar de redactie, fapt care îi răpeste foarte mult timp, ajungând acasa de cele mai multe ori după orele 2200. Tot din cauza acestei colaborări cu domeniul media, reclamantul-pârât nu si-a mai petrecut duminica cu familia de luni întregi. Apreciind că este o persoană responsabilă atât profesional, cât şi ca mamă,  pârâta-reclamanta a solicitat încredinţarea minorelor.

În drept, au fost invocate dispozoţiile art. 38, 40, 86, 94 c.fam.

Cererea recovenţională a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 39 lei (fila 23) şi 0,3 lei timbru judiciar.

La termenul din data de 24.09.2008, reclamantul-pârât a depus cerere precizatoare, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, fără motivare, păstrarea de către pârâtă a numelui dobândit prin căsătorie şi, în principal, încredinţarea minorelor, iar în subsidiar încredintarea către reclamantul-pârât a minorei T., iar către pârâta-reclamanta a minorei G. Prin cererea formulată, reclamantul-pârât a învederat că, în situaţia în care se va admite cererea reconvenţională şi minorele vor fi încredinţate către pârâta-reclamanta, acesta a solicitat încuviinţarea unui program de vizitare, prin luarea din domiciliu a celor două minore de două ori pe lună, de vineri orele 16,30 până luni; o zi înainte de ziua de naştere a celor două minore; o săptămână în timpul sărbătorilor de Paşte şi două săptămâni în perioada Crăciunului; trei săptămâni în timpul verii.

În motivare, reclamantul-pârât a susţinut că in privinta încredinţării minorelor, instanţa trebuie să aibă în vedere principiul interesului superior al copilului, reglementat de dispoziţiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004. Reclamantul-pârât apreciază că interesele minorelor ar fi mai bine satisfăcute dacă ar fi încredinţate lui, având în vedere profundul ataşament dintre copii şi tată. În plus, prin aceasta măsură se asigură stabilite în creşterea şi educarea minorelor, având în vedere că până la aceasta vârstă s-au aflat în grija lui exclusivă. Reclamantul-pârât a precizat că la creşterea şi educarea copiilor, a fost ajutat în permanentă de o bonă, pe care acesta a angajat-o personal. Pârâta-reclamantă manifesta faţă de situaţia minorelor doar indiferenţă şi dezinteres, motiv pentru care a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată la acest termen de judecată.

La acelaşi termen de judecată instanţa, faţă de dispoziţiile art. 132 alin. 1 c.pr.civ şi de poziţia părţii adverse, a constatat că reclamantul-pârât este decăzut din dreptul de a-şi modifica acţiunea.

În cauză s-au solicitat si au fost încuviintate proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copii certificate pentru conformitate, planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate (fila 62), contractul de intermediere pentru vânzare nr. 04 din data de 07.07.2005 (fila 63, 93), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2072/05.07.2005 (fila 64), fişe de consultaţii medicale şi alte acte medicale (filele 65-71, 75-88, 97-100), adeverinţa cu veniturile realizate de ambii soţi (filele 72-74), adeverinţă concediu (fila 89), contract individual de muncă (filele 90-91), chitanţe şi bonuri fiscale (filele 96, 101, -110), un raport de evaluare psihologică (filele 111-112), caracterizări (filele 113,114), certificate medico-legale (filele 92,93, 116-118), adeverinţe medicale (fila 121) şi un set de planşe foto (filele 122-128); interogatorii reciproce ( filele 44-50) şi proba testimonială  în cadrul căreia au fost audiaţi martorii C.F. şi R.A, ale căror declaraţii, după semnare au fost depuse la dosar (filele 51, 52). De asemenea, în cauza s-a efectuat ancheta socială de către Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei Sector 3 Bucuresti la domiciliul părţilor, cu privire la modul de întreţinere, creştere si educare a minorelor rezultate din casatorie, la condiţiile de viata prezentate de părinţi atat din punct de  vedere material, cat si moral, referatul fiind depus la fila 27 din dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 14.02.2004 căsătoria fiind trecută în registrul stării civile al  Primăriei Sectorului 6 Bucureşti sub numărul 190 din acelaşi an. Din această căsatorie au rezultat doi copii, respectiv G. T., născută la data de 25.07.2004 (certificat de naştere fila 7) şi G.G., născută la data de 06.03.2006 (certificat de naştere fila 6).

Din raspunsurile partilor la interogatoriile ce li s-au luat, coroborat cu  declaratiile martorilor ascultati in cauza, instanţa reţine că relaţiile dintre soţi sunt in present grav vatamate, intrucat nu se mai bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca, pe sprijin moral si material, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibila, situaţie care este imputabilă ambelor părţi.

Astfel fiind, prin manifestările lor părţile lipsesc căsătoria de conţinutul ei firesc, astfel ca instanţa va da eficienţă dispoziţiilor art. 38 alin. 1 C.fam., rap. La art. 37 al.2 C.fam. şi va dispune desfacerea căsătoriei din culpă comună a soţilor.

În temeiul art. 617 alin. 2 c.pr.civ., in ceea ce priveste divortul va pronunţa o hotărâre nemotivată, la cererea comună a părţilor.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la nume, potrivit art. 40 alin. 3 din C.fam., dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanța nu a încuviințat, fiecare dintre foștii soți își va relua numele avut anterior căsătoriei. În cauză, instanța constată că între soți nu există o astfel de înțelegere, mai mult, pârâta -reclamantă nu a solicitat să-i fie încuviinţată purtarea numeui dobândit prin căsătorie şi după desfacerea acesteia, astfel încât va dispune ca aceasta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de R.

Întrucât din căsătorie au rezultat doi copii minori, în scopul încredinţării acestora, instanţa va avea în vedere depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu concluziile referatului de anchetă socială efectuat, luând în considerare şi poziţiile părţilor exprimate atât în acţiunea introductivă, astfel cum a fost ea completată, şi în întâmpinarea-cerere reconvenţională, cât şi în cadrul răspunsurilor oferite la interogatoriu.

Văzând dispoziţiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care consacră preeminenţa interesului superior al copilului în toate demersurile şi deciziile întreprinse de autorităţile publice, precum şi în cauzele soluţionate de jurisdicţiile naţionale, instanţa apreciază că în cauza de faţă este în interesul minorelor ca ele să fie încredinţate unuia dintre părinti pentru a creşte împreună, o masura in sens contrar nefiind benefica pentru dezvoltarea lor ulterioară, masura solicitata în subsidiar reclamantul-pârât prin cererea precizatoare  (filele 31-33). În acest sens, din probele administrate (depoziţia martorului R.A., fila 52) rezultă că minorele nu au fost nicodată despărţite, au fost crescute împreună şi se joacă împreună, aspect care nu este contestat de parti.

Examinând petitul formulat plecând de la această premisă, instanţa are în vedere, în mod conjugat, mai multe criterii, modul in care s-au implicat si posibilitatile reale ale partilor de a se ocupa de cresterea si educarea celor două minore - in varsta de 2 ani şi 8 luni, respectiv 4 ani şi 4 luni - garanţiile morale şi materiale pe care le poate oferi fiecare dintre părinţi, interesul concret manifestat faţă de acestea şi atitudinea anterioară a fiecărei părţi faţă de minore, legăturile de afecțiune stabilite între copii și familie.

Astfel, instanţa reţine că de cresterea şi educarea minorelor s-a ocupat îndeaproape şi în mod constant de pârâta-reclamantă, ajutată de o bonă şi de reclamantul-pârât atunci când nu era reţinut de probleme prefesionale. Pârâta-reclamantă a fost în concediu de maternitate în perioada 25.09.2004-01.12.2007 (adeverinţă fila 89), perioadă în care s-a ocupat nemijlocit de ambele minore, acestea nefiind niciodată despărţite de mamă. Din depoziţia martorului C.F.(fila 51) reiese că aceasta are o comunicare foarte bună cu fiica cea mică, G.G., însă şi minora G.T. este profund ataşată de pârâta-reclamantă, simţindu-i lipsa când aceasta nu se afla acasă (declaraţie R. A., fila 52), insusi reclamantul-pârât aratand, în răspunsul dat la interogatoriu, că legătura sufletească dintre pârâta-reclamantă şi minore este una firească, normală (fila  48).

De asemenea, instanţa nu poate ignora faptul că, din întreg ansamblu probator administrat în cauză, rezulta ca reclamantul-pârât manifestă o implicare mai activă în stabilirea relaţiilor afective faţă de minora G.T., stimuland formarea unei legaturi de ataşament mai puternica intre fiica mai mare si el, ceea ce nu poate fi retinut de instanta ca un aspect pozitiv. Instanţa apreciază că o astfel de atitudine ar putea dauna intereselor copiilor care trebuie să crească uniti.

Totodată, instanţa constată că în timp ce pârâta-reclamantă îşi desfăşoară activitatea la locul său de muncă în mod constant în intervalul orar 800-1700 (răspuns la interogatoriu, fila 44), din declaraţiile martorilor rezultă că reclamantul pârât nu are un program fix, dar se sfârşeşte în jur de ora 2000-2100 (depoziţie martor C.F., fila 51), sau chiar la ora 22 (raspuns la intrebarea nr. 10 din interogatoriu, f. 49), are două locuri de muncă, avand o activitate profesionala intensa, respectiv la U.M.F. şi la SC P. SRL - în cadrul căreia activitatea este destul de solicitantă (caracterizare fila 113). Aceste aspecte coroborate cu recunoaşterea făcută de reclamantul-pârât la interogatoriu, potrivit căreia s-a implicat foarte mult în creşterea fiicei mai mari, apoi nemaidispunând de acelaşi timp nu a putut să se implice în aceeaşi măsură şi în creşterea fiicei mai mici, conduc spre concluzia că pârâta-reclamantă îşi poate dedica mai mult timp creşterii şi educării celor doi copii si cunoaste mai bine nevoile de ingrijire, crestere si educare ale ambilor copii.

Totodată, cum concluziile referatului de anchetă socială efectuat în cauză relevă că pârâta-reclamantă  prezintă suficiente garanţii morale şi materiale pentru asigurarea unui climat normal de dezvoltare, instanţa, în temeiul art. 42 alin. 1 C.fam coroborate cu dispoziţiile art. 38 alin. 4 C.fam. instanţa urmează să dispună încredinţarea minorelor spre creştere şi educare pârâtei-reclamante.

Instanta are in vedere faptul ca divortul sotilor nu trebuie sa conduca la o separare a copiilor de parintele caruia nu i-au fost incredintati, fiind esential ca ambele parti sa constientizeze rolul lor in a evita aceasta situatie, mai ales ca minorele au probleme emotionale.

Instanţa apreciază că stabilirea exerciţiului drepturilor părinteşti în favoarea pârâtei-reclamante nu este contrară recomandării medicale de specialitate inserate în raportul de evaluare psihologică a minorei G.T.(filele 111-112), întrucât art. 43 alin. 3 C.fam conţine o dispoziţie de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul spre creştere şi educare, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.

Acest drept fundamental este consacrat de asemenea de art. 8 CEDO, aplicabil în virtutea prevederilor art. 11 şi ale art. 20 din Constituţie, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului contactele reciproc acceptate ale copilului cu părintele său constituind un element fundamental al vieţii de familie (Eriksson c. Suediei).

Cu toate acestea, faţă de momentul procesual în care a fost formulat capătul de cerere privitor la stabilirea unui program de vizită şi având în vedere şi poziţia pârâtei-reclamante raportat la acest petit, instanţa nu va putea determina în mod concret, în acest cadru procesual, modalitatea practică a exerciţiului dreptului reclamantului-pârât de a avea legături personale cu minorele.

Potrivit art. 42 alin. 3 C. fam, instanţa va obliga  reclamantul-pârât la plata unei pensii de întreţinere lunară în favoarea minorilor în cuantum de câte câte 555 lei / lunar pentru fiecare minoră,  în total 1110 lei / lunar începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi până la majoratul copiilor, cuantumul pensiei fiind stabilit, în conformitate cu prevederile art. 86 şi ale art. 94 C.fam, în mod proporţional cu mijloacele de care acesta dispune, având în vedere că reclamantul are venituri constante din muncă (adeverinţă de venituri filele 73-74) şi că nu prestează întreţinere altor persoane faţă de care să fie obligat în mod legal.

În raport de disp. art. 274 C.p.c., va lua act ca parţile nu solicită cheltuieli de judecată.

Avand in vedere si disp. art. 9 din Legea nr. 119/1996, dupa ramanerea irevocabila, hotararea se comunica din oficiu Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor Sectorul 3, pentru efectuarea mentiunilor in actul de casatorie.