Fond funciar. Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moştenitorilor care au formulat cereri în acest sens.

Fond funciar. Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moştenitorilor care au formulat cereri în acest sens. Cerere de reconstituire formulată în baza Legii nr. 169/1997, adresată unei alte comisii decât cea competentă. Incidenţa disp. art. 33 din Legea nr. 1/2000, potrivit cărora ,,cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înştiinţând despre acest lucru şi persoanele îndreptăţite”.

Deşi Primăria S nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau potrivit textului de lege menţionat, în sensul de a trimite, din oficiu, la Comisia locală D, cererea de reconstituire, această cerere este valabilă şi îşi produce toate efectele sale fireşti.

Judecătoria Rm. Vâlcea,

 sentinţa civilă nr. 619 din 29 ianuarie 2009(nepublicată)

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Rm.Vâlcea, reclamanţii N E, N G, P D, G I, N A, N T, N Ş, N F, C I, C G, P F au chemat în judecată pe pârâţii Comisia locală de fond funciar D, Comisia Judeţeană de fond funciar, C T, C M, C N, D F şi C E, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 308/21.03.2005, emis de Comisia Judeţeană de fond funciar V în favoarea acestora, asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră în suprafaţă totală de 5 ha şi 700 mp. şi obligarea Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar la punerea lor în posesie cu suprafaţa de teren-sus menţionată.

Motivând cererea, reclamanţii au arătată că sunt proprietarii suprafeţelor de teren cu vegetaţie forestieră înscrise în titlul de proprietate menţionat, suprafeţe care au aparţinut autorului lor comun, C  F. G

Reclamanţii au precizat că terenurile cu vegetaţie forestieră au figurat la rolul agricol al autorului comun, iar ulterior, în condiţiile legii fondului funciar, pârâtul C T şi autorul pârâţilor C N, C El şi D F, respectiv C D, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi li s-a eliberat titlul de proprietate a cărui nulitate o solicită.

Susţinând că au aceleaşi drepturi ca şi pârâţii şi că în fapt terenurile sunt stăpânite de toţi moştenitorii autorului, reclamanţii au apreciat că în mod eronat s-a eliberat titlul de proprietate doar pe numele pârâţilor.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare.

Prin cererea aflată la filele 60,61 din dosar, reclamanţii au precizat acţiunea iniţială, arătând că reclamanta N E este fiica autorului C F. G, reclamanţii P D, G I, N A, N T, N F, N Ş şi N G sunt nepoţi de fiică şi, respectiv, soţul supravieţuitor al fiicei decedate, Ni M, reclamanţii C G şi P F sunt nepoţi de fiu decedat ,C C, C I este soţia supravieţuitoare a autorului C G, pârâţii C N, D Fl, C E, C M, sunt nepoţi de fiu decedat şi, respectiv, soţia fiului decedat, C D, iar D Ş, D V, D I, D A şi D F sunt nepoţi de fiică decedată, D F. 

Prin cererile aflate la filele 51 şi 78 dosar, intervenienţii în interes propriu D Ş, D V, D I, D A şi D F, în calitate de moştenitori ai autoarei lor, D F, fiica autorului C F. G, au solicitat constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 308/21.03.2005 emis de Comisia Judeţeană de fond funciar V pentru suprafaţa de 5 ha şi 700 mp. pe numele C T şi C D (decedat în prezent).

Motivând cererea, intervenienţii în interes propriu au aratat că sunt nepoţi de fiică decedată (D F) a autorului C F. G şi, prin urmare, în calitate de moştenitori legali ai autorului comun, sunt îndreptăţiţi şi ei la suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră înscrise în titlul de proprietate nr. 308/2005.

Intervenienţii au mai aratat că aceste suprafeţe de teren au aparţinut autorului C F. G, fiind înscrise la rolul agricol al acestuia, şi că, în fapt, fiecare parte stăpâneşte câte o suprafaţă de teren din cele menţionate în titlul de proprietate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 49 şi urm. C.pr.civ.

Prin sentinţa civilă nr. 280/21.01.2008, Judecătoria Rm. Vâlcea a admis excepţia lipsei de interes a reclamanţilor şi intervenienţilor în interes propriu invocată din oficiu în şedinţa publică din data de 21.01.2008 şi a respins acţiunea principală formulată de reclamanţi, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de intervenienţi,  ca fiind lipsite de interes.

Pentru a adopta această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii şi intervenienţii în interes propriu nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut autorului lor, nici în calitate de moştenitori şi nici în nume propriu, şi, prin urmare, constatarea nulităţii titlului de proprietate emis în favoarea pârâţilor nu ar produce niciun folos material acestora, de vreme ce nu au înţeles să urmeze procedura specială a plângerii prevăzute de Legea nr. 18/1991, prin care să urmărească validarea lor cu suprafeţele solicitate şi, ulterior, cu această îndreptăţire să solicite înlăturarea efectelor juridice ale actelor emise în mod nelegal, astfel că, faţă de dispoziţiilor art. III alin. 2 din Legea nr. 18/1991, modificată, nici reclamanţii şi nici intervenienţii în interes propriu nu justifică un interes legitim în promovarea acţiunilor formulate.

Împotriva acestei sentinţe civile au declarat recurs reclamanţii, susţinând că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

- în mod greşit instanţa a soluţionat problema dedusă judecăţii pe excepţie, fără să cerceteze fondul cauzei, dat fiind că potrivit dispoziţiilor art.III alin.2 din Legea nr.169/1997, nulitatea titlului de proprietate o poate invoca orice persoană interesată, care justifică un interes legitim, câtă vreme au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.143/14.01.1998 la Comisia locală S;

-instanţa a încălcat dispoziţiile art.129 alin.5 C.pr.civ. pentru că nu a manifestat rol activ în cauză şi fără să facă verificările necesare, a concluzionat că recurenţii nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile din titlul de proprietate atacat.

Recurenţii au mai susţinut că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi că, în acest temei, au şi participat la măsurătorile făcute de comisie. În plus, s-a pretins că suprafaţa în litigiu a şi fost partajată voluntar între recurenţi, iar pârâţii au fost de acord cu promovarea acţiunii.

În recurs, la fila 216 din  dosar,  s-a depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în anul 1998 de N E, pentru terenul din pct. „La Liliacu”.

Prin decizia civilă nr. 1086/R02.10.2008,Tribunalul Vâlcea a admis recursul formulat de reclamanţi şi intervenienţi împotriva sentinţei civile nr. 280/21.01.2008, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea, sentinţă care a fost casată în parte, numai cu privire la cererea formulată de N E, şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Judecătoria Rm. Vâlcea, numai cu privire la această cerere, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că prima critică din recurs este fondată în parte, în ceea ce o priveşte pe reclamanta N E, care a depus  în recurs (fila 216) copia cererii de reconstituire pe care a formulat-o în anul 1998 pentru teren cu vegetaţie forestieră, şi că pentru această reclamantă, care a justificat un interes în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a titlului, soluţia instanţei de fond este greşită.

În privinţa celorlalţi recurenţi-reclamanţi şi intervenienţi, tribunalul a apreciat că soluţia pronunţată de judecătorie este corectă. În acest sens, instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit dispoziţiile art.8 alin.3 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, şi că, în condiţiile în care ceilalţi reclamanţi şi intervenienţii nu sunt îndreptăţiţi la restituire întrucât nu au formulat cereri, cerinţa caracterul legitim al interesului, condiţie a acţiunii civile, este evident neîndeplinită în privinţa acestora, calitatea de moştenitori ai aceluiaşi autor ca şi pârâţii, nu justifică interesul cât timp nu s-au formulat cereri de reconstituire.

Tribunalul a mai reţinut că cea de-a doua critică din recurs, referitoare la încălcarea dispoziţiilor art.129 alin.5 C.pr.civ.,  este nefondată. Astfel, pentru a soluţiona cauza sub aspectul formulării cererilor de reconstituire, instanţa, încă din şedinţa publică din data de 30 aprilie 2007 (fila 62 dosar), a pus în discuţie necesitatea înaintării de către Comisia locală, a acestor cereri şi a celorlalte acte primare, respectiv a întregului dosar de reconstituire a dreptului de proprietate întocmit pe numele autorului C G (după care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate). Cu această cerere părţile prezente şi apărătorul reclamanţilor au fost de acord. În şedinţa următoare din 28.05.2007, s-a revenit cu adresă la Comisia locală în acelaşi sens, iar în 8 octombrie 2008 – fila 115 – s-au solicitat expres cererile de reconstituire. Întemeindu-şi soluţia pe răspunsul primit de la comisia locală – filele 73-76 dosar – instanţa a reţinut că reclamanţii şi intervenienţii nu au formulat cereri de reconstituire, asfel că nu i se poate reproşa că nu ar fi avut rol activ.

În legătură cu înţelegerile dintre recurenţi cu privire la stăpânirea terenului, tribunalul a reţinut că acestea nu pot constitui temei de admitere a acţiunii, cât timp aceştia nu erau îndreptăţiţi să obţină reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.

Faţă de cadrul procesual stabilit prin decizia de casare, cauza privind pe reclamanta N E  şi pe pârâţii C T, C N, D F, C E, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 D, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V, C M (decedată în cursul procesului, având ca moştenitori pe pârâţii C N, D F, C E, în calitate de descendenţi de gradul I), a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, în rejudecare, sub nr.  nou.

La termenul de judecată din data de 29.01.2009, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită să se constate nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. 308/21.03.2005, emis în favoarea numiţilor C T şi C Gh. D, în calitate de moştenitori ai autorului C F. G, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţa de 5000 mp, situat în punctul “La Liliacu”, şi să se dispună emiterea unui nou titlu de proprietate pentru acest teren, în care să figureze şi reclamanta.

Instanţa, din oficiu, a administrat proba cu interogatoriul reclamantei N E şi a solicitat relaţii de la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 D şi de la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 S, ce au fost comunicate cu adresele nr. 99/12.01.2009 (filele 56-60 din dosar), şi, respectiv, nr.956/14.01.2009 (fila 62 din dosar).

Pe baza  probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V a emis titlul de proprietate nr. 308/21.03.2005 , pentru terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă totală de 5 ha şi 700 mp, situat pe raza comunei D, judeţul Vâlcea, în favoarea numiţilor C T şi C Gh. D, în calitate de moştenitori ai autorului C F. G.

Reclamanta N E şi pârâtul C T sunt fiii defunctului C F. G, iar pârâţii C N, D F şi C E sunt descendenţi de gradul II ai defunctului C F. G, şi, respectiv, descendenţi de gradul I ai defunctului C Gh. D, şi ai pârâtei C M ( decedată în cursul procesului).

La baza emiterii menţionatului titlu de proprietate s-au aflat H.C.J. nr. 4259/16.05.2002, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea celor doi moştenitori (filele 135-137 dosar iniţial) şi procesul verbal de punere în posesie nr. 355/3.02.2005.

Din cuprinsul adreselor nr. 1268/23.05.2007 şi nr.1268/7.01.2008, emise de Primăria comunei D şi Comisia locală de fond funciar D, judeţul V, aflate la filele 72 şi 131 din dosarul iniţial, rezultă că terenul înscris în titlul de proprietate a aparţinut autorului comun al părţilor-persoane fizice, C F. G, fiind înscris la rolul său agricol, iar pentru acest teren s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către moştenitorii legali, C T şi C Gh. D, precizându-se că ceilalţi moştenitori nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (filele 73-76 dosar iniţial). 

Prim cererea formulată la data de 14.01.1998 şi înregistrată la Primăria comunei S sub nr. 143/14.01.1998, reclamanta N E, în calitate de moştenitoare a defunctului C F. G, solicita, în baza Legii nr. 169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 0,50 ha, situat în punctul “La Liliacu”(fila 57), anexând la cerere declaraţie pe proprie răspundere privind suprafaţa de teren reconstituită anterior în baza Legii fondului funciar, certificatele sale de naştere şi de căsătorie, certificatul de deces al autorului C F. G, declaraţii olografe ale martorilor V I şi C M, aspecte confirmate de menţiunile din adresa nr. 99/12.01.2009, emisă de Primăria S ( filele 56-60), care se coroborează cu răspunsurile date de reclamantă la interogatoriu (fila 66).

Contrar susţinerilor pârâtului C T, reclamanta este cea care a formulat cererea de reconstituire menţionată mai sus, şi nu o altă persoană cu acelaşi nume ca al acesteia. Împrejurarea că reclamanta a menţionat în cuprinsul cererii de reconstituire iniţiala prenumelui soţului (P), şi nu pe cea a tatălui său (Gh.), cum, dealtfel, obişnuia să procedeze şi în cazul altor înscrisuri pe care le completa cu numele său, aşa cum rezultă din răspunsul dat la interogatoriu, şi chiar din semnătura executată pe buletinul său de identitate (fila 27 dosar iniţial), nu poate conduce la o altă concluzie. Pe de altă parte, reclamanta N E, care a formulat cererea de reconstituire în calitate de moştenitoare a autorului său, N F. G, era singura persoană în măsură să facă dovada acestei calităţi prin actele de stare civilă depuse în dosarul de reconstituire.

Deşi prin adresa nr. 99/12.01.2009, emisă de Primăria S, s-a susţinut că nu s-a validat suprafaţa de 0,50 ha,în favoarea reclamantei, deoarece nu s-a identificat pe teren, neputându-se stabili comuna pe raza căreia se află, din răspunsul reclamantei la interogatoriu, coroborat cu declaraţia făcută în instanţă de C I la termenele de judecată din 27.11.2008, şi 29.01.2009, rezultă că terenul cu vegetaţie forestieră situat în punctul “La Liliacu”, solicitat de reclamantă prin cererea de reconstituire, este situat la graniţa comunelor D şi S, şi a fost identificat de reprezentanţii celor două comisii locale, care au efectuat măsurătorile în prezenţa pârâtului C T şi al soţului reclamantei, fiind unul şi acelaşi cu terenul în suprafaţă de 5000 mp, UP IV, UA 82 A, cuprins în titlul de proprietate nr. 308/21.03.2005, a cărui nulitate parţială se solicită a se constata.

Potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, o dispoziţie similară regăsindu-se şi în HG nr. 131/1991 privind Regulamentul de aplicare a Legii fondului funciar(în vigoare la data formulării cererii de către reclamantă).

Potrivit art. 9 din Legea nr.18/1991 şi art. 12 din Regulamentul de aplicare a acesteia , cererea împreună cu actele doveditoare ale dreptului pretins se depun la primăria în a cărei rază teritorială este situat terenul.

În speţă, chiar dacă cererea de reconstituire formulată de reclamantă în baza Legii nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 169/1997, nu a fost depusă la Primăria D, în a cărei rază teritorială este situat terenul, având în vedere faptul că aceasta  nu a fost soluţionată nici până în prezent, devin incidente dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 1/2000 (lege în baza căreia a şi fost emis titlul de proprietate contestat), potrivit cărora ,,cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înştiinţând despre acest lucru şi persoanele îndreptăţite”.

Prim urmare, deşi Primăria S nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau potrivit textului de lege menţionat, în sensul de a trimite, din oficiu, la Comisia locală D, cererea de reconstituire, această cerere este valabilă şi îşi produce toate efectele sale fireşti, cu atât mai mult cu cât amplasamentul terenului, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate asupra acestuia au fost deja stabilite de către comisiile de fond funciar.

Cum C T şi C Gh. D nu erau singurii moştenitori ai autorului C F. G, îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 5000mp, situat în punctual “La Liliacu”, pe raza comunei Dănicei, UP IV, UA 82 A, pentru care a formulat, în termen legal, cerere de reconstituire şi reclamanta, care are, în egală măsură, vocaţie la redobândirea proprietăţii asupra acestuia, se împune concluzia că, în ceea ce priveşte acest teren, titlul de proprietate nr. 308/21.03.2005 este lovit de nulitate absolută, potrivit disp. art. III alin.(1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa a admis acţiunea astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 29.01.2009 şi a constatat nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. 308/21.03.2005, emis pe numele lui C T şi C Gh. D, în calitate de moştenitori ai defunctului C F.G, în ceea ce priveşte terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 5000 mp, situat pe raza comunei D, UP IV, UA 82 A, având ca vecini:la N-drum exploatare, la S-C I, la E-B I, la V- C I.

În conformitate cu disp. art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările  şi completările ulterioare, instanţaa dispus emiterea unui nou titlu de proprietate pentru terenul cu vegetaţie forestieră individualizat mai sus, în care să figureze şi reclamanta N Gh. E, alături de ceilalţi doi moştenitori ai defunctului C F. G, respectiv C T şi C Gh. D.

Notă.

Sentinţa a rămas irevocabilă ca urmare a neexercitării căilor  de atac prevăzute de lege.

1

Domenii speta

Spete similare