Legea nr. 221/2009. Persoanele ce au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite contra capacităţii de apărare a ţării din motive de conştiinţă nu beneficiază de prevederile Legii nr. 221/2009, întrucât aceste infracţiuni nu au caracter politic.

Legea nr. 221/2009. Persoanele ce au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite contra capacităţii de apărare a ţării din motive de conştiinţă nu beneficiază de prevederile Legii nr. 221/2009, întrucât aceste infracţiuni nu au caracter politic.

Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârşite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată şi care au avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.

Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 109/01 martie 2012

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 428/97/2011, reclamantul SI a chemat în judecată Statul Român prin MFP solicitând să se constate caracterul politic al condamnării sale la pedeapsa închisorii de 5 ani, conform sentinţei penale nr. 1267/1951 a Tribunalului Militar Iaşi, pentru  săvârşirea infracţiunii de neprezentare la încorporare şi să fie obligaţi pârâţii să-i achite suma de 202.000 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare;

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin sentinţa menţionată Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat la 5 ani închisoare corecţională din care a executat efectiv 2 ani, 8 luni şi 22 de zile, fiind graţiat pentru restul de pedeapsă. În perioada de detenţie a îndurat suferinţe fizice şi psihice, pentru că nu a acceptat să renunţe la cultul religios „M. lui I.” şi a apreciat că suma de 200 Euro/zi de detenţie îi poate compensa suferinţele care i-au fost create în plan fizic, psihic, social, profesional, familial.

Prin sentinţa civilă nr. 260/5.10.2011, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, a fost respinsă acţiunea formulată şi precizată de reclamantul SI împotriva pârâtului St. Român prin M.F.P reprezentat prin D.G.F.P Hunedoara.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1267/1951 Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat pe reclamant la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de neprezentare la încorporare prev. de art. 354 C. pen, reţinând că motivul săvârşirii infracţiunii îl constituie apartenenţa reclamantului la secta „M. lui I.”. Cererea de acordare de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 a fost respinsă  cu motivarea că, prin decizia civilă nr. 1358/2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, decizie a cărei aplicare este obligatorie. Pe de altă parte, s-a reţinut şi faptul că prin decizia nr. 32/2009 a ICCJ, s-a constatat că acele condamnări pronunţate pentru infracţiuni contra capacităţii de apărare a ţării prev. de art. 334 şi 354 C. pen, săvârşite din motive de convingeri religioase sunt excluse categoriei de condamnări politice.

În ce priveşte art. 504 – 506 C. proc. pen, s-a reţinut că vizează două ipoteze, niciuna din cele două situaţii nefiind aplicabile reclamantului, care nu este în situaţia de victimă a unei erori judiciare.

S-a apreciat că nu este întemeiată indicarea art. 998 – 999 C. civ., prin precizarea de acţiune, că nu  sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, având în vedere că reclamantul a suferit o condamnare penală pentru  o faptă incriminată de Codul penal în vigoare.

Împotriva acestei  sentinţe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei şi în urma rejudecării, să fie admisă acţiunea în ce priveşte acordarea daunelor morale.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, din oficiu şi prin prisma motivelor de recurs, Curtea a respins recursul, constatând  următoarele:

Prin Decizia nr. 32/2009 pronunţată de Secţiile Unite ale ÎCCJ, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că persoanele condamnate definitiv pentru infracţiunile contra capacităţii de apărare a ţării, invocând restrângerea libertăţii de conştiinţă, în legătură cu executarea serviciului militar obligatoriu, nu ţin strict de regimul dictatorial, ci de cadrul instituţional şi legal de îndeplinire a unei obligaţii constituţionale, cadru menţinut şi în perioada postcomunistă, până la reglementarea serviciului militar alternativ şi apoi a celui profesionist.

    Prin urmare, condamnarea penală pronunţată pentru infracţiunea de neprezentare la încorporare nu are caracter politic.

S-a mai reţinut în decizia ICCJ şi că în jurisprudenţa recentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului care, cu referire la o condamnare dispusă în anul 2002 pentru refuzul de îndeplinire a serviciului militar din motive de conştiinţă, determinate de apartenenţa persoanei la Organizaţia Religioasă "M. lui I.", art. 9 din Convenţia europeană a drepturilor omului a fost interpretat în lumina prevederilor art. 4 paragraful 3 lit. b că nu reprezintă o încălcare a drepturilor persoanei pe motive de conştiinţă. 

Această interpretare dată prevederilor legale, este obligatorie pentru  instanţe şi cum reclamantul a fost condamnat în temeiul art. 304 şi 463 Cod penal pentru delictul de insubordonare, prev. de art. 503 C. pen, constând în aceea că a refuzat să pună mâna pe armă, pe motive de apartenenţă religioasă,  prin sentinţa penală nr. 1267/1951 pronunţată  de Tribunalul Militar Iaşi, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Având în vedere aceste considerente de drept, Curtea a respins ca nefondat recursul  reclamantului.

Domenii speta

Spete similare