Nelegalitate decizie de impunere prin care a fost stabilită redevenţa la procentul de 10% din valoarea producţiei miniere fără ca în prealabil să se fi încheiat vreun actul adiţional între autoritatea competentă şi titular.

Nelegalitate decizie de impunere prin care a fost stabilită redevenţa la procentul de 10% din valoarea producţiei miniere fără ca în prealabil să se fi încheiat vreun actul adiţional între autoritatea competentă şi titular.

Licenţa este actul ce dă dreptul de exploatare a resurselor minerale şi se încheie prin negociere, iar faţă de prevederea expresă şi imperativă a legii ( art. 21, alin. 2 din Legea minelor) reiese că prevederile legale existente la data intrării în vigoare a licenţei, deci şi cele referitoare la preţul concesiunii, rămân valabile până la epuizarea actului, cu excepţia celor mai favorabile titularului.

Prevederile legale noi se aplică licenţelor negociate după intrarea în vigoare, iar concesiunile încheiate anterior se derulează potrivit normelor legale existente la data încheierii lor valabile, astfel după cum a stabilit legiuitorul .

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr.67/11 ianuarie  2012

Reclamantul  a solicitat in contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului  A. desfiinţarea actelor fiscale emise de pârâtă , şi anume raportul de inspecţie fiscală nr. 3/ 2010 şi a Deciziei de impunere nr. 459/2010.  Comuna L. este titulara licenţei de exploatare nr.2890/2001 emisă de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale  pentru o perioadă de 20 ani, fiind stabilită redevenţa minieră la 2% din producţia minieră anuală, cotă ce nu poate fi modificată potrivit dispoziţiilor art. 21 si 60 din Legea minelor nr.85/2003.

Secţia a II-a Civilă,de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Alba prin sentinţa nr. 1373/CAF/2011 a admis acţiunea în contencios administrativ şi a anulat decizia de impunere. Instanţa de fond a apreciat că reclamantul are obligaţia de a plăti redevenţa de 2% din licenţă, potrivit art. 21 din Legea minelor, care stabileşte că prevederile legale stabilite la emiterea actului rămân valabile până la epuizarea licenţei, cu excepţia prevederilor legale mai favorabile titularului, astfel că reclamantul nu avea obligaţia de a încheia acte adiţionale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, solicitând respingerea acţiunii reclamantului. Prin motivele de recurs se arată că reclamantul avea obligaţia de a renegocia redevenţa cu ANRM, prin încheierea de acte adiţionale, potrivit dispoziţiilor art. IV din Legea nr. 262/2009 de aprobare a OUG nr. 101/2007 de completare a Legii minelor si a Legii petrolului.

In drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă .

Consiliul local a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului , dispoziţiile legale invocate prin motivele de recurs fiind inaplicabile cauzei , fiindcă se referă la acorduri petroliere.

Curtea, analizând hotărârea pronunţată de instanţa de fond sub aspectul recursului pârâtei, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Comuna Livezile este titulara Licenţei de exploatare nr. 2890/2001, încheiată cu ANRM, având ca obiect exploatarea resurselor minerale de tip calcar industrial şi de construcţie din perimetrul Poiana Aiudului.

Redevenţa minieră a fost stabilită la cota de 2% pe an din producţia minieră .

Prin decizia de impunere a fost stabilită redevenţa la procentul de 10% din valoarea producţiei miniere pentru perioada 01 07 2008- 31 12 2009 , respectiv 0,35 euro/unitatea de producţie minieră, conform art.45 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2003 a minelor, modificată şi completată prin OUG 101/2007, modificată şi aprobată prin Legea nr.262/2009  şi a Legii petrolului nr.238/2004, fiind recalculată redevenţa minieră.

<LLNK 52003 85 12 Potrivit art. 1 din Legea minelor,  resursele minerale situate pe teritoriul si în subsolul ţării şi al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră, delimitate conform principiilor dreptului internaţional şi reglementărilor din convenţiile internaţionale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român.

Activitatea minieră reprezintă ansamblul de lucrări privind prospecţiunea, explorarea, dezvoltarea, exploatarea, prepararea sau prelucrarea, concentrarea, comercializarea produselor miniere, conservarea şi închiderea minelor, inclusiv lucrările aferente de refacere şi reabilitare a mediului. Concesiune minieră reprezintă  operaţiunea juridică prin care statul, reprezentat de autoritatea competentă, în calitate de concedent, transmite pentru o perioada determinată unei persoane, în calitate de concesionar, dreptul şi obligaţia de a executa, pe risc şi cheltuială proprii, activităţi miniere având ca obiect resursele minerale ce cad sub incidenţa prezentei legi, în schimbul unei redevenţe miniere pentru exploatare şi al unei taxe pe activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale.  Exploatarea reprezintă  ansamblul de lucrări executate în subteran şi/sau la suprafaţă pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea şi livrarea acestora în forme specifice;

<LLNK 52003 85 12 23  0>

Licenţa reprezintă actul juridic prin care se acordă concesionarea/darea în administrare a activităţilor miniere de explorare/exploatare - art. 3 pct. 17 din lege. Licenţa de exploatare se acorda prin negociere şi se încheie în formă scrisă.

 În art. 21  (2) din Legea minelor se stabileşte că  Prevederile legale existente la data intrării in vigoare a licenţei rămân valabile pe toată durata acesteia, cu excepţia apariţiei unor eventuale dispoziţii legale favorabile titularului.

Licenţa se încheie prin negociere, fiind actul ce dă dreptul de exploatare a resurselor minerale, iar faţă de prevederea expresă şi imperativă a legii, enunţate anterior, reiese că prevederile legale existente la data intrării în vigoare a licenţei, deci şi cele referitoare la preţul concesiunii, rămân valabile până la epuizarea actului , cu excepţia celor mai favorabile titularului. Prevederile legale noi se aplică licenţelor negociate după intrarea în vigoare, iar concesiunile încheiate anterior se derulează potrivit normelor legale existente la data încheierii lor valabile, astfel după cum a stabilit legiuitorul .

Prevederile legale din art. 21  (4) din lege referitoare  la împrejurarea că  Modificarea/completarea licenţelor în vigoare se realizează prin acte adiţionale semnate de autoritatea competentă şi titular, se referă doar la situaţia în care intervin modificări legislative favorabile titularului, situaţie în care acestea nu se aplică automat , conţinutul licenţei urmând a fi modificat prin acte adiţionale încheiate între concedent şi concesionar.

Instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut că prevederile OUG 101/2007, modificată şi aprobată prin Legea nr.262/2009  şi a Legii petrolului nr.238/2004 nu se aplica licenţei emisă Comunei Livezile faţă de dispoziţiile art. 21 al. 2 din Legea minelor .

În consecinţă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Alba împotriva sentinţei nr. 1373/CAF/2011 pronunţată de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Alba.

Domenii speta

Spete similare