Faptă care prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Înşelăciune în formă continuată. Încadrare juridică.

Prezintă  pericolul  social al unei infracţiuni fapta de inducere  în eroare, prin telefon, a două părţi vătămate cu privire la câştigarea unor sume de bani, condiţionate de achitarea unor aşa zise taxe fiscale, inculpatul urmărind  obţinerea de avantaje materiale şi prejudicind victimele cu suma3.600 lei.

Nici atitudinea inculpatului, care după comiterea faptei a părăsit teritoriul ţării, sustrăgându-se urmăririi penale şi neprezentându-se în faţa instanţei de fond şi nici a celei de recurs, şi nici conduita anterioară a  acestuia, care a mai fost sancţionat administrativ în minorat pentru comiterea unei fapte de furt calificat, nu conduce la concluzia că fapta acestuia nu ar prezenta  pericolul  social al unei infracţiuni.

În situaţia în care prima instanţă, în considerentele hotărârii, nu a arătat că fapta inculpatului nu prezentă  pericolul  social al unei infracţiuni ci că aceasta prezintă un pericol social redus nu se putea dispune achitarea inculpatului şi aplicarea unei sancţiuni administrative ci condamnarea acestuia în raport de împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al infracţiunii şi circumstanţele sale personale.

Întrucât, din actele dosarului nu rezultă că între inculpat şi părţile vătămate ar fi existat vreun contract  şi că inducerea în eroare s-ar fi comis cu prilejul încheierii sau executării unui contract, reţinerea alineatului 3 al articolului 215 Cod penal în încadrarea juridică este eronată.

 Decizia penală nr. 899/07.06.2013 a  Curţii  de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr.59/05.03.2013 a  Judecătoriei  Panciu a fost achitat inculpatul  C.V.N. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.215 alin.1, 3 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.

In baza art.181 alin.3 cod penal si art.91 lit.c cod penal, s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii in cuantum de 500 lei.

S-a luat act că prejudiciile cauzate părţilor civile P.C.L. si C.F. au fost reparate prin restituire.

În motivarea sentinţei s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu a fost trimis in judecată, in stare de libertate, inculpatul C.V.N., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin.1,3 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.

S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei ca, la data de 29.05.2012 inculpatul a contactat-o telefonic pe mobil pe partea vătămată P.C.L. din oraşul P., relatându-i  că este câştigătoarea sumei de 12.000 euro si i-a solicitat sa trimită la G. suma de 1.520 lei, reprezentând taxe fiscale. Partea vătămată i-a trimis inculpatului banii intr-un cont deschis la Raiffeisen Bank Galati si in aceeaşi zi au fost ridicaţi de inculpat.

Partea vătămată, C.F., a depus plângere la organele de politie arătând că la data de 05.06.2012 a fost contactată de o persoana din G., care a anunţat-o ca este câştigătoarea unui premiu in valoare de 12.000 lei si i-a cerut sa depună suma de 2100 lei pentru taxe la finanţe pe numele lui P.E.C. Partea vătămată a remis suma in doua transe, prin serviciul Western Union.

In urma cercetărilor s-a stabilit ca numitul P.E.C. nu a cunoscut împrejurarea in care sumele au fost trimise pe numele sau, declarând că a fost rugat de inculpat sa ridice aceste sume, ca fiind trimise de o ruda a sa.

Inculpatul nu a fost audiat întrucât s-a sustras de la urmărire penală, fiind plecat din tara.

Din cursul urmăririi penale, organele de urmărire au luat legătura cu bunica inculpatului care le-a relatat ca nepotul sau recunoaşte săvârşirea faptelor si ca va trimite bani pentru a recupera prejudiciul cauzat părţilor vătămate.

In cauza s-a constatat ca fapta săvârşita de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, fapta prev. de art.215 alin.1, 3 cod penal.

Infracţiunea a fost probata prin plângerile părţilor vătămate, declaraţiile părţilor vătămate, formulare de trimitere prin Western Union, declaraţii martori.

In cursul cercetării judecătoreşti, părţile vătămate s-au constituit părţi civile astfel: P.C.L. cu suma de 1520 lei, iar C.F. s-a constituit parte civila cu suma de 2100 lei.

Inculpatul nu s-a prezentat  la niciun termen, fiind plecat din tara. In sala de judecata  s-a prezentat bunica inculpatului, M.G. care a precizat ca nepotul sau este plecat din tara, unde munceşte pentru a trimite bani in vederea recuperării prejudiciului cauzat părţilor vătămate.

La termenul din 29.01.2013, partea civila C.F. a primit suma de 1500 lei, iar la termenul din 05.03.2013 diferenţa de 600 lei, iar partea civila P.C.L. suma de 1500 lei.

Astfel, prejudiciul cauzat părţilor civile a fost recuperat in totalitate.

S-a reţinut, cu privire la existenţa faptei si încadrarea juridica a faptei, că rezulta din ansamblul materialului probator ca fapta a fost săvârşită de inculpat cu intenţia evidentă de a induce in eroare părţile vătămate cu scopul ca acestea sa-i trimită diferite sume de bani, sub pretextul achitării taxelor către administraţia financiara. Astfel, a fost realizat elementul material al infracţiunii de înşelăciune, fapta care a fost săvârşita cu intenţie, in condiţiile art.19 alin.1 cod penal având reprezentarea faptelor şi urmărind producerea rezultatului.

S-a arătat că, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanţa  are in vedere persoana inculpatului, modul de săvârşire al faptei si împrejurările  in care a fost săvârşita fapta.

Astfel, inculpatul este tânăr si nu este cunoscut cu antecedente penale, si  a încercat  ca prin inducere in eroare a părţilor vătămate să obţină un câştig nejustificat, profitând de naivitatea acestora. Modul său de operare a fost unul facil, care nu a implicat o activitate infracţionala complexa si atent pregătită.

S-a  apreciat că atitudinea inculpatul care, deşi nu s-a prezentat in fata instanţei, a făcut toate demersurile pentru a recupera prejudiciul cauzat părţilor vătămate. Din relatările bunicii, nepotul său s-a speriat de repercusiunile faptei sale şi a plecat la munca in Italia pentru a reuşi să achite prejudiciul cauzat. Tot din relatările bunicii inculpatului a rezultat ca inculpatul regreta faptele săvârşite.

S-a menţionat că  este necesar să existe echilibru intre scopul pedepsei si individualizarea pedepsei pentru ca numai in aceste condiţii o pedeapsa aplicata va fi justa şi corespunzătoare scopului pentru care a fost aplicata.

S-a arătat că faptele săvârşite de inculpat au un grad redus de pericol social, in condiţiile in care, fata de modul in care acesta a acţionat, ar fi fost greu să înşele mai multe persoane să trimită sume de bani  prin servicii bancare, reprezentând impozite pentru un câştig pe care nu l-au  preconizat si nici nu se înscriseseră la concursuri cu premii.

S-a precizat că inculpatul este tânăr, iar aplicarea unei pedepse mai aspre poate avea repercusiuni majore în evoluţia sa sociala. Mai mult, prin atitudinea sa de a încerca să repare integral prejudiciul cauzat părţilor vătămate, se înţelege că inculpatul a înţeles gravitatea şi urmările faptelor sale încercând  să înlăture rezultatul infracţiunii.

S-a reţinut, transpunând în practică criteriile instituite de disp.art.18 1 alin.2 cod penal, că, deşi faptele nu sunt lipsite de periculozitate, acestea au un grad redus de periculozitate,  pagubele  materiale au fost înlăturate, fără să pună in pericol in orice mod viaţa, integritatea corporala sau psihica a unor persoane.

Instanţa a apreciat că în cauza sunt aplicabile prevederile art.181 cod penal şi că aceasta soluţie este cea mai potrivita in raport de datele concrete ale cauzei, astfel că a  dispus achitarea inculpatului in temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b 1  Cod proc. penala şi, conform disp. art.18 1 alin.3 cod penal si art.91 lit.c cod penal, a aplicat inculpatului  o sancţiune cu caracter administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu arătând că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, solicitând condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia. A mai arătat că fapta se încadrează doar în  alineatul 1 al articolului 215 Cod penal.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu este fondat.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu  sub toate aspectele de fapt şi de drept,  conform art.  3856 al.3  C.pr.pen., Curtea  constată că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică cu privire la încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului şi soluţia de achitare şi aplicare a unei sancţiuni administrative.

Situaţia de fapt a fost corect reţinută de către prima instanţă, din probele administrate în cauză, respectiv: declaraţiile părţilor vătămate, ale martorului P.C.E., formulare de trimitere/primire a banilor prin Western Union, actele aflate la dosar, rezultând că la data de 29.05.2012 inculpatul C.V.N. a contactat-o telefonic pe partea vătămată P.C.L. spunându-i  că este câştigătoarea sumei de 12.000 euro, fapt ce nu era real, şi  solicitându-i să-i trimită la G. suma de 1.520 lei, reprezentând taxe fiscale. Partea vătămată s-a conformat şi i-a trimis inculpatului banii intr-un cont deschis la Raiffeisen Bank G, de unde, în aceeaşi zi, au fost ridicaţi de inculpat.

La data de 05.06.2012,  partea vătămată C.F. a fost contactată de inculpat, care a anunţat-o că este câştigătoarea unui premiu in valoare de 12.000 lei, fapt ce nu era adevărat, cerându-i să depună suma de 2.100 lei pentru taxe la finanţe pe numele martorului P.C.E. Partea vătămată a remis suma in doua transe, prin serviciul Western Union, aceasta fiind ridicată de martor şi înmânată inculpatului C.V.N.

Prin faptele inculpatului, cele două părţi vătămate au suferit un prejudiciu material în valoare de 1.520 lei, P.C.L., şi  2.100 lei, C.F.

Inculpatul a acţionat cu intenţie directă, acesta urmărind prin inducerea în eroare a părţilor vătămate şi obţinerea unui folos material injust.

Totodată, acesta a comis cele două fapte de înşelăciune la un interval scurt de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul operând identic în ambele cazuri.

Din actele dosarului nu rezultă că între inculpat şi părţile vătămate ar fi existat vreun contract  şi că inducerea în eroare s-ar fi comis cu prilejul încheierii sau executării unui contract, astfel că reţinerea alineatului 3 al articolului 215 Cod penal în încadrarea juridică este eronată.

În consecinţă, faptele inculpatului C.V.N., prezentate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art.215 al.1 C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., urmând să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

În cauză  nu se poate reţine  că  fapta inculpatului este lipsită în mod vădit de importanţă şi că nu ar prezenta pericolul  social al unei infracţiuni.

Din contră, din împrejurările şi modalităţile de comitere a  infracţiunii, respectiv prin inducerea în eroare a părţilor vătămate cu privire la câştigarea unor sume de bani condiţionate de achitarea unor aşa zise taxe fiscale, scopul urmărit, acela de obţine avantaje materiale şi de a prejudicia victimele, valoarea relativ ridicată a prejudiciului, de circa 3.600 lei, forma continuată a infracţiunii, rezultă că  fapta comisă de inculpatul C.V.N.  prezintă gradul de pericol social  al unei infracţiuni.

Nici atitudinea inculpatului, care după comiterea faptei a părăsit teritoriul ţării, sustrăgându-se urmăririi penale şi neprezentându-se în faţa instanţei de fond şi nici a celei de recurs, şi nici conduita anterioară a  acestuia, care a mai fost sancţionat administrativ în minorat pentru comiterea unei fapte de furt calificat (fila 95 dosar urmărire penală), nu conduce la concluzia că fapta acestuia nu ar prezenta  pericolul  social al unei infracţiuni.

De altfel, nici prima instanţă, în considerentele hotărârii recurate, nu a arătat că fapta inculpatului nu prezintă  pericolul  social al unei infracţiuni ci că aceasta prezintă un pericol social redus, situaţie în care nu se putea dispune achitarea inculpatului şi aplicarea unei sancţiuni administrative, ci condamnarea acestuia în raport de împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al infracţiunii şi circumstanţele sale personale.

Împrejurarea că inculpatul, prin bunica sa, a achitat pretenţiile civile ale părţilor vătămate constituie circumstanţa atenuantă prev. de art.74 lit.b C.pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special, conform art.76 lit.e C.pen..

Faţă de cele arătate, în baza disp. art.  385 15  al. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., a fost admis recursul  declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu şi a fost casată sentinţa penală recurată.

În rejudecare, în baza art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecăţii din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În noua încadrare juridică a fost condamnat  inculpatul C.V.N.  la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, reţinând şi prevederile art.74 lit.b în referire la art.76 lit.e Cod penal, apreciind că astfel se va atinge scopul educativ-preventiv al pedepsei.

Având în vedere natura şi gravitatea faptei comise, Curtea a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit.a tz. II şi lit.b Cod penal, respectiv: dreptul de  a fi ales  în  autorităţile publice sau în funcţii  elective  publice şi dreptul  de  a ocupa o funcţie ce implică  exerciţiul  autorităţii  de stat,  astfel că,  în baza disp. art. 71 Cod penal, i-au fost  interzise aceste drepturi, ca pedeapsă accesorie.

Întrucât inculpatul este o persoană tânără şi nu a mai fost sancţionat penal, Curtea a apreciat că acesta se poate îndrepta şi scopul al pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei, iar, în baza  art. 81, art.82 şi art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale precum şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni.

Pe latură civilă s-a constatat că prejudiciile cauzate părţilor civile P.C.L. şi C.F. au fost acoperite prin restituire.

Domenii speta

Spete similare