Regimul juridic al bunurilor care fac parte din domeniul public al unitatii administrative teritoriale si titularii dreptului de administrare asupra acestor bunuri. Modalitatea de rezolvare a nemultumirilor privind trecerea unui teren in domeniul public

Regimul juridic al bunurilor care fac parte din domeniul public al unitatii administrative teritoriale este reglementat prin dispozitiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 , el deriva din faptul ca proprietatea publica nu se defineste doar prin raportare la titularii ei, ci si prin afectatiunea bunurilor folosintei publice si potrivit acestor prevederi, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.

Potrivit art. 136 alin.4 teza a II-a din Constitutie, a prevederilor Legii nr. 213/1998, Legii nr. 215/2001, art. 4-6 din OG nr. 15/1993 si art. 4 alin.2 si 3 din OUG nr. 30/1997, titulari ai dreptului de administrare asupra bunurilor care fac parte din domeniul public pot fi numai doua categorii de subiecte de drept, respectiv regiile autonome si institutiile publice, nicidecum persoanele fizice, asa cum este cazul în speta.

În conditiile în care hotarârea de guvern si lista privind inventarul bunurilor nu au fost atacate în instanta (de catre pârât daca era nemultumit de continutul lor) pe calea contenciosului administrativ , ele sunt în vigoare la ora actuala si îsi produc efectele, iar sustinerile acestuia vizând împrejurarea ca  trecerea terenului în domeniul public nu s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legale sunt lipsite de relevanta, întrucât, în speta, nu se analizeaza valabilitatea respectivei hotarâri de guvern sau a anexei aferente.

Prin decizia civila nr. 539/21 iunie 2010 Curtea de Apel Ploiesti a  respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B.T. împotriva deciziei civile nr. 142/31.03.2010, pronuntata de Tribunalul Dâmbovita, în contradictoriu cu  reclamanta Com.U.-C.L.U. având în vedere urmatoarele considerente:

În cauza, prin sentinta civila nr.6022/17.12.2009 ( mentinuta în apel) Judecatoria Târgoviste a admis actiunea principala formulata de reclamant, a obligat pârâtul sa deschida accesul pe drumul comunal 167/2 si sa ridice constructiile edificate pe acesta  pe considerentul ca pârâtul ocupa o parte din drumul mentionat anterior , ce face parte din domeniul public al localitatii, pe care si-a amplasat o constructie.

Regimul juridic al bunurilor care fac parte din domeniul public al unitatii administrative teritoriale este reglementat prin dispozitiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 , el deriva din faptul ca proprietatea publica nu se defineste doar prin raportare la titularii ei, ci si prin afectatiunea bunurilor folosintei publice si potrivit acestor prevederi, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.

În speta dedusa judecatii, din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv HG nr. 1350/2001, privind atestarea domeniului public al Judetului Dâmbovita, precum si a municipiului Târgoviste, a oraselor si comunelor din Dâmbovita si inventarul anexa la aceasta hotarâre, reiese ca drumul în litigiu, astfel cum a fost identificat si de expert prin  lucrarea efectuata face parte din domeniul public al comunei Ulmi .

Cert este ca, anterior anilor 1990, acest teren avea regimul de ulita, astfel cum reiese din adresa nr. 953/14.10.1985 depusa chiar de pârât la dosarul cauzei. Faptul ca în temeiul acestui înscris, în  anul 1985, pârâtul a fost împuternicit de Consiliul Popular al comunei Ulmi  sa execute un gard pentru a închide ulita, în scopul de a evita aparitia unor focare de infectie pentru îmbolnavirea animalelor si cetatenilor în urma depunerii reziduurilor menajere rezultând din aruncarea cadavrelor de animale si pasari, nu înseamna ca i s-a acordat dreptul de a administra acest teren, situatie în  care nu au fost primite apararile formulate de el sub acest aspect.

De altfel, punctul de vedere exprimat de recurent în acest sens a fost înlaturat si motivat de faptul ca potrivit art. 136 alin.4 teza a II-a din Constitutie, a prevederilor Legii nr. 213/1998, Legii nr. 215/2001, art. 4-6 din OG nr. 15/1993 si art. 4 alin.2 si 3 din OUG nr. 30/1997, titulari ai dreptului de administrare asupra bunurilor care fac parte din domeniul public pot fi numai doua categorii de subiecte de drept, respectiv regiile autonome si institutiile publice, nicidecum persoanele fizice, asa cum este cazul în speta.

În conditiile în care s-a probat ca pârâtul ocupa o portiune din drumul vicinal 167/2 pe care si-a edificat un garaj, facând astfel imposibila comunicarea cu drumul national 72, s-a apreciat ca în mod corect instanta de fond (a carei solutie a fost mentinuta în apel) a dispus obligarea acestuia sa deschida accesul si sa ridice constructiile edificate pe teren, la stabilirea acestei masuri avându-se în vedere normele care reglementeaza situatia juridica a bunurilor care fac parte din domeniul public al localitatii.

Pe de alta parte au fost înlaturate nemultumirile recurentului legate de faptul ca nu s-a facut dovada trecerii terenului în litigiu în domeniul public, pe considerentul ca aceasta trecere nu s-a realizat conform dispozitiilor legale în vigoare, respectiv pe baza unei hotarâri a consiliului local publicata în Monitorul Oficial.

Astfel cum s-a expus si în precedent, la dosarul cauzei, reclamanta a depus Hotarârea de Guvern nr. 1350/2001 (privind atestarea domeniului public al Judetului Dâmbovita, precum si a municipiului Târgoviste, al oraselor si comunelor din Judetul Dâmbovita) precum si anexa nr.74 privind inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Ulmi, înscrisuri care confirma ca facând parte din domeniul public al localitatii drumul nr. 167/2 al carui acces a fost blocat de pârât.

Câta vreme aceste înscrisuri, respectiv hotarârea de guvern si lista privind inventarul bunurilor nu au fost atacate în instanta (de catre pârât daca era nemultumit de continutul acestora) pe calea contenciosului administrativ , ele sunt în vigoare la ora actuala si îsi produc efectele,iar sustinerile recurentului vizând împrejurarea ca  trecerea terenului în domeniul public nu s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legale sunt lipsite de relevanta, întrucât, în speta, nu se analizeaza valabilitatea respectivei hotarâri de guvern sau a anexei aferenta acesteia.

În raport de considerentele expuse anterior, Curtea a apreciat ca în speta nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod procedura civila, invocate de catre recurent în sustinerea caii de atac promovate, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul declarat, mentinând ca legala decizia atacata.

Domenii speta

Spete similare