Legea nr. 10/2001. Repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii prin efectul legii. Imobilul dobândit de soţi în perioada în care Codul civil în vigoare nu prevedea regimul comunităţii de bunuri. Decesul unuia ...

LEGEA NR. 10/2001.

Repunerea de drept  în termenul de acceptare a succesiunii prin efectul legii.

Imobilul dobândit de soti în perioada în care Codul civil în vigoare  nu prevedea regimul comunitatii de bunuri. Decesul unuia dintre soti dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 319/10.06.1944.

Art. 4 alin. 3 din Legea nr.10/2001

Art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 319/1944

Imobilul în litigiu a fost cumparat  dupa încheierea casatoriei intervenita la data de 17.08.1924, când dispozitiile codului civil în vigoare la acea data nu prevedea regimul comunitatii de bunuri.

Dat fiind ca decesul unuia dintre soti a intervenit la 31.12.1944, când în vigoare  erau dispozitiile Legii nr. 319/1944,în lipsa copiilor, fratilor, surorilor, parintilor acestuia, sotul supravietuitor  mostenea întreaga avere în conditiile  dispozitiilor art. 1 alin 1 lit. e din aceasta lege.

Chiar  daca sotia  supravietuitoare a fostului proprietar tabular nu a facut  dovada  acceptarii succesiunii dupa decesul sotului, cererea de restituire formulata în baza legii reparatorii are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile  a caror  restituire se solicita, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 3 din Legea  nr. 10/2001 ce reglementeaza, în mod expres, repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi, a succesibililor care, dupa data de 06.03.1945, nu au acceptat mostenirea

  DECIZIA CIVILA NR.2353/2011-R din 20 octombrie 2011

dosar nr.2716/111/2010

Prin sentinta civila nr.453/C din 16 martie 2011, Tribunalul Bihor a admis  actiunea  formulata de  catre reclamantul  O Z, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI O  - INSTITUTIA PRIMARULUI O, si în  consecinta:

A anulat Dispozitia nr.999 din 18  mart.2010  emisa  de  catre PRIMARUL MUNICIPIULUI O.

A stabilit ca reclamantul este îndreptatit  la  acordarea  masurilor reparatorii în urma  preluarii abuzive  a imobilului  situat  în O,  str. C nr.15 - 17 înscris în  CF  8160  O, cu  nr.  top 9446 si 4446/1.

A obligat  pârâta  sa trimita  întregul  dosar  administrativ  la  Comisia Centrala pentru  Stabilirea Despagubirilor  în  vederea  stabilirii  cuantumului  despagubirilor.

A obligat  pârâtul  sa  plateasca reclamantului  suma  de  357  lei cheltuieli  de  judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, prin dispozitia de  respingere a  notificarii  nr.999/18 mart.2010  emisa  de  catre Primarul  Municipiului  O, s-a  respins  notificarea  nr.208  din 5 iun.2001, motivat  de  faptul  ca  nu  a  fost dovedita  calitatea  de  mostenitor,  dupa  proprietarul tabular, N  A.

Prin notificarea  nr.208  din 5 iun.2001  s-a  solicitat  de  catre  reclamantul  din prezenta  cauza,  despagubiri pentru imobilul situat  în O,  str. C nr.15 - 17 înscris în  CF  8160  O, cu  nr.  top 9446 si 4446/1.

S-a mai retinut ca, potrivit înscrierilor din CF  8160  O, asupra nr.  top 9446 si 4446/1  reprezentând  în  natura  teren în suprafata de  1320 mp  si casa, a fost  întabulat  sub  B 2, defunctul N A,  cu  titlu de vânzare -  cumparare, ira ulterior,  sub  B 3, cu  titlu  de  drept transmisiune legala, în baza  sentintei  civile  nr.1454/1954  a Tribunalului  Popular  Oradea, si-a  întabulat  dreptul  de  proprietate  Statul Român.

Conform  certificatului  de  mostenitor  nr.1  din 1  febr.2010  eliberat  de  BNP M I -  A,  dupa defunctul  N  A,  decedat  la  data  de 31 dec.1944 a  ramas mostenitor  legal N A, în calitate  de  sotie; dupa  def. N A  decedata la  data  de 18  sept.1985  a  ramas mostenitor legal O  E - G, în calitate  de frate, iar dupa  acesta din urma,  decedat la  data  de  13 ian.1992  au  ramas  mostenitori legali  O  I, în calitate  de sotie si  reclamantul din prezenta  cauza - O Z, în  calitate  de  fiu.

Asadar,  reclamantul  a  formulat notificare în calitate de  mostenitor al  numitilor N  A  si  N  A.

Instanta de fond a retinut ca la  data  pronuntarii  sentintei civile  nr.1454/14  iul.1954  (f.43) prin are s-a  declarat bun parasit, fara stapân  imobilul în litigiu,  era  în vigoare  Legea nr.319/1944 pentru dreptul  de  mostenire al  sotului supravietuitor, potrivit  careia,  în lipsa  rudelor - copii, ascendenti, colaterali privilegiati  - sotul  supravietuitor, mosteneste  întreaga  avere.

Asadar, s-a opinat de prima instanta ca, sustinerile  pârâtei referitoare la  regimul  separatiei  de bunuri prevazut de  codul  civil din 1864  sunt combatute  de dispozitiile  Legii nr.319/1944.

Fata  de  considerentele  expuse, în temeiul  art.26 alin.3 din Legea nr.  10/2001,  Tribunalul a  admis  actiunea, conform  dispozitivului.

În temeiul  art.274  Cod procedura civila, a  obligat pârâtul  sa  plateasca reclamantului  suma  de  357  lei cheltuieli  de  judecata,  reprezentând  onorariu  avocatial  dovedit  cu  chitanta nr.361/7  mai 2010  emisa  de Soc.civ.  de  avocati S  si F.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat recurs Primarul Municipiului O, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentintei în sensul respingerii contestatiei.

Prin motivele de recurs s-a invocat ca, potrivit CF nr.8160 Oradea, proprietar al imobilului notificat a fost N A, cu titlu de cumparare din 1929 când nu era în vigoare Legea nr.319/1994 ce instituia dreptul la mostenire al sotului supravietuitor, si, chiar daca s-ar retine aplicabilitatea, sotia proprietarului tabular trebuia sa accepte mostenirea, trecerea imobilului în proprietatea statului operând doar în anul 1956.

Deoarece proprietarul tabular a decedat în 1944, fara a avea copii, sotia supravietuitoare neacceptând mostenirea, notificatorul nu poate mosteni, neavând calitate fata de defunct, fiind ruda cu sotia proprietarului tabular -nepot de frate.

Când a devenit proprietar N A, era aplicabil regimul separatiei de bunuri, nu a existat o conventie matrimoniala ce sa stabileasca un regim matrimonial, fiind deci bunul lui propriu.

În drept s-au invocat art.304 pct.9, art.312 Cod procedura civila, Legea nr.10/2001.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica, fara cheltuieli de judecata, aratând ca, prin recursul declarat, s-a invocat netemeinicia hotarârii pronuntate de instanta de fond, precizând pe de-o parte ca legea aplicabila mostenirii nu ar fi Legea nr.319/1944, iar pe de alta parte, ca antecesoarea intimatului, sotia supravietuitoare a proprietarului tabular, nu ar fi acceptat mostenirea în termen, ori, s-a uitat un element esential, si anume ca, calitatea de mostenitor dupa defunctul N A a fost dovedita printr-un certificat de mostenitor, care face dovada deplina a calitatii de mostenitor, în conformitate cu legislatia în vigoare si de altfel, decesul numitului a fost declarat prin sentinta civila nr.96/1997/P al Tribunalului Bihor.

Examinând sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:

Potrivit copiei xerox a Colii de Carte Funciara nr.15405 O -filele 24-27 dosar de fond, imobilul având nr.top.9446/2 în natura loc de casa cu casa colectiva si 680 m.p. teren, a fost transcrisa în aceasta coala din CF nr.8160 Oradea. Conform copiei xerox a acesteia -filele 68-69 dosar de fond, imobilele cu nr.top.9446, 9446/1 -casa si 1000 m.p. teren, au format dreptul de proprietate al numitului N A, întabulate la Foaia B nr.2, în 20.11.1929, cu titlu de cumparare de la proprietarul D Z -Foaia B.nr.1, dupa care, la 6.07.1956 -Foaia B.nr.3 s-a transcris în favoarea Statului Român în baza sentintei civile nr.1454/1954 al Tribunalului Popular al Orasului O (-fila 43 dosar de fond) ca bun parasit din septembrie 1952.

Se retine din certificatul de deces eliberat la 27.01.2010 de Directia de Evidenta a Persoanelor a Municipiului O -fila 9 dosar de fond, ca N A a decedat la data de 31.12.1944, data la care era în vigoare Legea nr.319/10.06.1944, conform careia -art.1 alin.1 lit.e, în lipsa rudelor, -descendenti, ascendenti, colaterali pâna la gradul IV inclusiv, sotul supravietuitor mosteneste averea întreaga.

Notificarea formulata în baza Legii nr.10/2001 de intimatul reclamant O Z, prin care a solicitat despagubiri pentru aceste imobile, a fost respinsa de Primarul Municipiului O prin dispozitia nr.999/18.03.2010, cu motivarea ca nu a facut dovada calitatii de mostenitor al fostului proprietar tabular.

Din certificatul de mostenitor nr.1/1.02.2010 emis de Notar Public M I A -fila 21 dosar de fond-, în urma defunctului N Au decedat la 31.12.1944 a ramas ca mostenitor N A -sotia acestuia, decedata la 18.09.1985, al carei mostenitor a fost O E G-fratele acesteia, decedat la 13.01.1992, mostenitori fiind O I -sotia si intimatul O Z -fiu, deci nepot de frate al sotiei supravietuitoare.

Se retine din extrasul de casatorie emis de Consiliul Popular al comunei B -fila 49 dosar de fond, ca fostul proprietar tabular N A s-a casatorit la data de 17.08.1924 cu O A, matusa notificatorului (sora tatalui acestuia). Asadar, imobilul în litigiu a fost cumparat dupa încheierea casatoriei si chiar daca dispozitiile codului civil  în vigoare la aceea data nu prevedea regimul comunitatii de bunuri, urmare a decesului acestuia, la 31.12.1944, când erau în vigoare dispozitiile Legii nr.319/10.06.1944, în lipsa copiilor, fratilor, surorilor, parintilor acestuia, sotul supravietuitor, conform art.1 alin.1 lit.e mostenea întreaga avere a defunctului.

Faptul ca antecesoarea intimatului reclamant -sotia supravietuitoare a fostului proprietar tabular -nu a facut dovada acceptarii succesiunii dupa decesul sotului, este irelevant, art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 stabilind ca succesibilii care, dupa data de 6.03.1945 nu au acceptat mostenirea, sunt repusi în drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi, cererile de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita, criticile nefiind întemeiate.

Fata de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozitiile art.304 Cod procedura civila, instanta de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul, mentinând în întregime sentinta recurata ca fiind legala si temeinica, constatând ca, partea intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare