Propunere de arestare preventiva. Neîndeplinirea cumulativa a cerintelor art. 143 alin. 1 Cod procedura penala (existenta probelor sau indiciilor temeinice ca a savârsit o fapta prevazuta de legea penala).

Pentru admiterea unei propuneri de arestare a unui învinuit sau inculpat, instanta de judecata trebuie sa verifice îndeplinirea cumulativa a cerintelor prev. de art. 143 alin. 1 Cod procedura penala (existenta probelor sau indiciilor temeinice ca învinuitul sau inculpatul a savârsit o fapta prevazuta de legea penala), existenta unuia sau mai multor cazuri prev. de art. 148 alin. 1 lit.a-f Cod proc.pen. pentru luarea masurii arestarii preventive si realizarea scopului masurilor preventive prev. de art. 136 alin. 1 C.proc.pen. doar prin luarea masurii preventive a arestarii.

Raportat la mijloacele de proba administrate în cursul urmaririi penale pâna în acest moment, nu se poate retine ca exista indicii sau probe temeinice din care sa reiasa presupunerea rezonabila ca inculpatul B.D. (tatal) ar fi savârsit la data de 16.01.2010 infractiunea de tentativa de omor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal (parte vatamata N.N.), nefiind îndeplinite cerintelor prev. de art. 143 alin. 1 Cod proc.penal, neimpunându-se astfel a se analiza celelalte conditii pentru luarea masurii arestarii preventiva, respectiv incidenta dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit.a-f Cod proc.pen. si a art. 136 alin. 1 C.proc.pen.

Prin încheierea de sedinta nr. 36 din 8 aprilie 2010, pronuntata de Tribunalul  Constanta în dosarul penal nr. 4291/118/2010, în baza art. 1491 alin.9 teza I si alin. 10 Cod procedura penala, a fost admisa propunerea Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, ca  fondata.

În baza art. 143 si art. 148 al. 1lit. f Cod procedura penala,s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului B.D. pe o perioada de 29 de zile, de la data de  08.04.2010 si pâna la data de 06.05.2010, inclusiv.

S-a dispus emiterea de urgenta a mandatului de arestare preventiva.

Masura s-a comunicat potrivit dispozitiilor legale.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunta aceasta încheiere, tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin referatul întocmit la data de 08.04.2010 în dosarul nr. 41/P/2010 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, s-a formulat propunere de arestare preventiva a inculpatului B.D. pe o perioada de 29 de zile, cu începere de la data de 08.04.2010.

Prin rezolutia cu acelasi numar din data de 07.04.2010, s-a început urmarirea penala si, ulterior, prin ordonanta procurorului din data de 08.04.2010, s-a pus în miscare actiunea penala fata de inculpatul B.D., sub aspectul savârsirii infractiunii de tentativa de omor, prevazuta de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal.

S-a retinut ca între inculpat si fiul acestuia, B.D.D., arestat în aceeasi cauza la data de 17.01.2010 - pe de o parte - si victima N.N. – pe de alta parte – exista o situatie conflictuala înca din anul 2009, motiv pentru care între ei sau între rudele acestora au avut loc mai multe conflicte fizice.

Aceasta stare conflictuala are la baza si incidentul din 05.11.2009, când între partea vatamata N.N. aflata cu un cârd de capre la pasunat pe raza comunei Credinta, a intrat în conflict cu inculpatul B.D. (tatal) care, în calitatea sa de paznic la SC A.M. SRL Conacu, i-a reprosat partii vatamate ca a pasunat oile pe o sola aflata în paza sa.

Discutia dintre cei doi a degenerat, situatie în care, potrivit declaratiilor inculpatului, N.N. i-a aplicat mai multe lovituri cu o bâta, ceea ce i-a cauzat leziuni necesitând 50-55 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legala nr. 663/A1 agresiune din 17.12.2009 al SML Constanta, atasat la dosarul cauzei, prin preluarea lucrarii penale nr. 2387/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Mangalia, respectiv Postul de Politie Chirnogeni.

La rândul sau, N.N. afirma ca inculpatul l-a atacat cu o toporisca si un cutit, cauzându-i vatamari corporale si taierea hainelor cu care era îmbracat, conform plansei foto de la dosarul cauzei, cu precizarea ca acesta nu a înteles sa formuleze plângere penala.

Partea vatamata a declarat ca în urma acestui eveniment din 05.11.2009, atât B.D.-tatal, cât si B.D.-fiul, în mod direct sau indirect l-au amenintat cu bataia si moartea, ca efect al razbunarii.

  În cauza de fata, pe baza materialului probator administrat, prin propunerea formulata, se retine ca cei doi inculpati, în baza unui plan dinainte stabilit, au hotarât sa surprinda partea vatamata în timp ce aceasta se întorcea dinspre oborul organizat în satul Scarisoreanu catre domiciliul sau din satul Credinta, astfel ca în dimineata de 16.01.2010, s-au înteles sa se întâlneasca în zona bazei de receptie siloz Casicea,  zona prin care urma ca de la obor sa treaca cu calul si caruta, partea vatamata. B.D.-tatal a solicitat sprijinul unor persoane ramase necunoscute, în numar de patru, ce s-au folosit de un autoturism marca – posibil WV – de culoare neagra, iar B.D.-fiul cu un autoturism Dacia de culoare alba împrumutata de la martorul S.S din Credinta, împreuna cu ciobanul sau pe nume B.S. si nepotul sau C.M., urma sa formeze un al  doilea grup.

În jurul orelor 9,30, în timp ce se afla în autoturism cu numitii B.S. si C.M., în drum spre oborul din General Scarisoreanu, a fost sunat la telefon de tatal sau si chemat  la locuinta acestuia din satul Credinta, l-a preluat pe tatal sau înarmat cu o toporisca si doua bâte, apoi s-au deplasat la locul de întâlnire din zona bazei Casicea. În momentul întâlnirii cu autoturismul de culoare neagra în zona bazei Casicea, din acesta au coborât trei persoane ramase neidentificate care l-au preluat pe B.D.- tatal cât si cele 2 bâte si toporisca. În momentul în care în zona bazei Casicea a aparut cu caruta numitul G.C., caruta în care se mai aflau partea vatamata si martorii G.M. si G.C., ocupantii autoturismului tip WV de culoare neagra i-au barat calea de acces încercând sa-i imobilizeze iar persoanele aflate în atelajul hipo realizând starea de pericol au reusit sa ocoleasca autoturismul si sa fuga pe câmpul din apropiere parasind partea carosabila.

În aceste împrejurari, ocupantii celor doua autoturisme au plecat în urmarirea carutei, în asa fel încât sa o poata încercui si dupa ce au ajuns din urma caruta si au efectuat mai multe manevre de încercuire a calului si carutei, au reusit sa determine calul sa se opreasca. Apoi, din autoturismul WV de culoare neagra ce se afla pozitionat undeva în partea din spate a carutei, au coborât trei agresori ramasi neidentificati pâna în prezent, înarmati cu bâte, ce s-au napustit asupra carutei dar în special, asupra lui N.N. Din autoturismul Dacia de culoare alba, ce ulterior s-a stabilit ca apartinea martorului S.S., a coborât B.D.- fiul, acesta fiind pozitionat în partea opusa celuilalt autoturism. În timp ce ocupantii atelajului hipo tipau la agresori sa nu fie loviti, moment în care partea vatamata se afla cu fata spre grupul celor trei agresori, a fost lovita din spate, în zona capului, de inculpatul B.D.- fiul, lovitura ce a determinat caderea victimei în pozitia în genunchi, în cosul carutei. În continuare, cei trei agresori au reusit sa-l smulga din caruta pe N.N. si sa-l trânteasca la sol, dupa care i-au aplicat cu bâtele o multitudine de lovituri pe întreaga suprafata a corpului. Partii vatamate i-au fost cauzate în urma loviturilor aplicate leziuni cranio-cerebrale ce i-au pus viata în pericol prin hemoragie si contuzie meningo-cerebrala, necesitând circa 55 de zile de îngrijiri medicale, daca nu survin complicatii. Ca urmare a intensitatii loviturilor s-a constatat existenta unei fracturi al perineul stâng una la falanga police stâng si o alta fractura piramidala nazala.

Cu ocazia cercetarii la fata locului, au fost identificate, printre altele, o bâta, un cutit si un cablu electric.

Martorii declara ca, profitând de neatentia agresorilor, au fugit cu calul si caruta de la fata locului oprindu-se la o distanta de aproximativ 200 m de unde, prin strigate si larma au încercat sa-i determine pe agresori sa renunte la agresionarea victimei, ce ramasese întinsa la sol în nemiscare. Aceiasi martori precizeaza ca, dupa ce au încetat agresarea victimei, s-au urcat în autoturismele cu care au venit si au parasit zona, situatie în care ei s-au apropiat de victima si i-au acordat acesteia primul ajutor, învelind-o în mai multe paturi, deoarece intrase într-o stare de fibrilatie si au anuntat autoritatile.

Grupul de martori de mai sus si, ulterior, partea vatamata, când si-a revenit la spital, au precizat ca l-au recunoscut pe unul dintre agresori ca fiind B.D.- fiul, precum si pe unul dintre ocupantii autoturismului Dacia, ce nu a participat la agresionarea partii vatamate, ca fiind ciobanul inculpatului, respectiv martorul B.S.

Din cercetarile efectuate în cauza, s-a retinut, conform propunerii formulate, ca martorul B.S. a facut afirmatii nesincere în ceea ce priveste deplasarea sa cu autoturismul Dacia de culoare alba împreuna cu B.D.-fiul si martorul C.M., precum si abandonarea acestui autoturism la martorul S.I. zis Minciunica, din comuna Cobadin, de unde a fost preluat în zilele urmatoare de martorul S.S. – proprietarul de fapt al autoturismului, dupa retinerea si arestarea inc. B.D.-fiul.

Inculpatul B.D. - fiul a negat comiterea faptei si participarea sa, dar la data de o6.o4.2o1o, din proprie initiativa a dat declaratie în fata procurorului, când a relatat împrejurarile comiterii faptei, acestea fiind confirmate de depozitiile martorilor B.S., C.M., S.I. zis Minciunica, S.G.D. si S.S. Acelasi inculpat a precizat ca, în grupul agresorilor din autoturismul WV de culoare neagra, se afla o cunostinta a tatalui sau, din  Mangalia, pe nume U. sau I. pe care, daca l-ar vedea, l-ar putea recunoaste. A mai aratat ca, dupa îndepartarea de la fata locului a carutei cu cei trei martori, din autoturismul WV de culoare neagra a coborât si tatal sau cu o bâta, aplicându-i partii vatamate N.N., mai multe lovituri pe întreg corpul, concomitent cu adresarea mai multor reprosuri si amenintari cu moartea.

La rândul sau, martorul C.M. - nepotul inculpatilor - a declarat ca dupa arestarea  susnumitului, B.D. - tatal l-a amenintat cu bataia si moartea în cazul în care îl va denunta, daca va fi chemat pentru audiere.

Inculpatul B.D. (tatal) a negat participarea la comiterea faptei pentru care este cercetat, sustinând ca s-a aflat la locul de munca si a refuzat sa fie confruntat cu fiul sau, precum si cu martorii din lucrari.

 Cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva, acesta s-a prevalat de dreptul la tacere.

Examinând propunerea formulata, în raport cu materialul de urmarire penala, tribunalul a apreciat ca aceasta este fondata.

Din mijloacele de proba administrate pâna în prezent, rezulta presupunerea ca inculpatul B.D. a savârsit acte materiale ce pot întruni continutul constitutiv al infractiunii de tentativa de omor asupra partii vatamate N.N. Indiciile temeinice - prevazute de art.143 alin.1 Cod proc.pen.si definite de art.68/1 Cod proc.pen. - din care rezulta aceasta presupunere rezonabila, sunt evidentiate de mijloacele de proba administrate pâna în prezent, relevante fiind: procesul - verbal de cercetare la fata locului, ocazie cu care au fost ridicate un cutit, o bâta si un cablu electric, declaratiile partii vatamate, concluziile medico-legale provizorii care confirma ca N.N. a prezentat leziuni traumatice prin lovire cu corpuri dure, ce i-au pus în primejdie viata prin hemoragie si contuzie meningo – cerebrala, necesitând 55 de zile de îngrijiri medicale daca nu survin complicatii, concluzii consemnate în procesul-verbal întocmit la data de 16.01.2010, semnat si de medicul legist, declaratia inculpatului B.D. (fiul), depozitiile martorului C.M., precum si declaratiile martorilor G.M., G.C. si G.C., care nu exclud participarea mai multor persoane, inclusiv prezenta si participarea inculpatului B.D. (tatal), la agresarea partii vatamate.

Sunt cumulativ întrunite si conditiile prevazute de art. 148 al. 1 lit. f  Cod proc. pen., în raport de limitele de pedeapsa pentru infractiunea de comiterea careia este suspectat inculpatul, mai mare de 4 ani si pericolul concret pentru ordinea publica daca inculpatul ar fi lasat în libertate, având în vedere natura acuzatiei, gravitatea faptei, circumstantele concrete si modul de savârsire (pe fondul unor relatii conflictuale preexistente, de mai multe persoane împreuna, prin aplicarea de lovituri cu corpuri dure,  cu consecinta lezarii unor zone vitale ale corpului, apoi abandonarea victimei pe câmp si lasarea în stare de inconstienta, fara ajutor, pe timp de iarna punerea  în primejdie  a vietii acesteia fiind cauzata de leziunile  cranio – cerebrale, urmarea loviturilor  în zona capului, mod de actiune ce demonstreaza o violenta deosebita si denota o periculozitate sporita  din partea prezumtivului autor si prin prisma persoanei acestuia, de altfel nefiind la prima confruntare cu legea penala, pentru infractiuni de violenta, prin care se aduce atingere integritatii corporale a persoanei), conduita procesuala, rezonanta sociala  puternic negativa a unei fapte atât de grave, ce provoaca sentimente de temere, nesiguranta si  insecuritate dar si de indignare în cadrul comunitatii rurale restrânse din care provine inculpatul.

Masura arestarii preventive corespunde si scopului masurilor preventive prevazut în art.136 Cod proc.penala, în vederea bunei desfasurari a urmaririi penale, prin asigurarea prezentei inculpatului la  dispozitia organului judiciar, în vederea efectuarii si a altor acte de urmarire penala si aflarea adevarului în cauza. Prin urmare, o alta masura preventiva nu este oportuna, luarea unei masuri preventive neprivative de libertate, nejustificându-se, cel putin în acest moment procesual.

Luarea masurii arestarii preventive respecta prevederile art.5 pct.1 lit.c din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale referitor la cazurile de exceptie în care o persoana poate fi lipsita de libertate, existând motive verosimile de a banui ca a savârsit o fapta penala, fiind necesara astfel apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea în bune conditii a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.D., motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din data de 13.04.2010 de catre aparatorul inculpatului cu ocazia dezbaterilor.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanta si judecarea inculpatului în libertate, aratându-se ca în mod gresit instanta de fond a retinut ca exista indicii temeinice ca inculpatul ar fi savârsit infractiunea pentru care este cercetat penal, din declaratiile date de partea vatamata si de catre martorii care au fost alaturi de partea vatamata în incident, rezultând ca B.D. fiul a fost cel care a agresat partea vatamata, ca lovitura de la cap i-a fost aplicata partii vatamate de catre B.D. fiul. Nu exista nici o dovada ca B.D. tatal ar fi fost prezent la incident, inculpatul s-a aflat în tot acest timp la locul de munca asa cum rezulta din actele depuse la dosar si, numai dupa ce fiul acestuia l-a acuzat, au spus ca si tatal a fost la locul faptei; s-a mai apreciat ca nu sunt incidente dispozitiile art. 148 lit. f cod pr. penala, pentru ca inculpatul nu a fost prezent la incident.

La termenul din data de 13.04.2010 inculpatul a precizat ca nu doreste sa dea declaratie în fata instantei de recurs.

La acelasi termen, aparatorul ales al inculpatului a depus la dosar o nota de relatii privind pe inculpat întocmita de SC A.M. SRL (locul de munca al inculpatului).

Examinând încheierea recurata în raport de motivele de recurs si de actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca recursul formulat de catre inculpat este fondat, pentru urmatoarele:

Pentru admiterea unei propuneri de arestare a unui învinuit sau inculpat, instanta de judecata trebuie sa verifice îndeplinirea cumulativa a cerintelor prev. de art. 143 alin. 1 Cod proc.penal (existenta probelor sau indiciilor temeinice ca învinuitul sau inculpatul a savârsit o fapta prevazuta de legea penala), existenta unuia sau mai multor cazuri prev. de art. 148 alin. 1 lit.a-f Cod proc.pen. pentru luarea masurii arestarii preventive si realizarea scopului masurilor preventive prev. de art. 136 alin. 1 C.proc.pen. doar prin luarea masurii preventive a arestarii.

Curtea apreciaza ca din coroborarea mijloacelor de proba administrate în cursul urmaririi penale pâna în prezent nu se poate retine existenta unor indicii sau probe temeinice din care sa reiasa presupunerea rezonabila ca inculpatul B.D. (tatal) ar fi savârsit la data de 16.01.2010 infractiunea de tentativa de omor omor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal (parte vatamata N.N.).

Astfel, Curtea retine ca atât prin propunerea de arestare preventiva a inculpatului B.D. (tatal), cât si în încheierea recurata, s-a avut în vedere doar declaratia data la data de 06.04.2010 de catre inculpatul B.D.- fiul), care a precizat ca tatal sau a planuit agresarea partii vatamate N.N. si chiar ca a participat la agresarea partii vatamate, lovindu-l o data cu un par în zona capului) si declaratia martorului C.M., data la data de 07.04.2010 (acesta declarând ca B.D. a participat la agresarea victimei, lovind-o de câteva ori cu un bat, fara sa poata preciza în ce zona a corpului a lovit).

Curtea constata ca instanta de fond nu a oferit nici o explicatie cu privire la faptul ca, în acest moment, aceste ultime mijloace de proba nu se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza.

Astfel, Curtea retine ca partea vatamata N.N. a declarat în mod constant ca a fost agresat doar de catre inculpatul B.D. (fiul) si de catre alte persoane necunoscute, fara sa-l mentioneze si pe inculpatul B.D. (tatal) ca fiind printre persoanele care se afla în autoturismele care l-au urmarit, partea vatamata cunoscându-l pe inculpatul B.D. (tatal), având cu acesta alte incidente anterioare.

În acelasi sens, Curtea retine si declaratiile martorilor oculari G.C., G.M. si G.C. care au declarat ca dupa ce au fugit cu calul si caruta de la fata locului, s-au oprit la o distanta de aproximativ 200 m de unde, prin strigate si larma au încercat sa-i determine pe agresori sa renunte la agresionarea victimei, ce ramasese întinsa la sol în nemiscare, iar dupa ce aceste persoane au încetat agresionarea victimei, s-au urcat în autoturismele cu care au venit si au parasit zona, fara sa-l mentioneze si pe inculpatul B.D. (tatal) ca fiind printre persoanele care l-au lovit pe N.N.

Curtea mai constata ca exista contradictii chiar între declaratia din 06.04.2010 a inculpatului B.D. (fiul) si declaratia martorului C.M. data la data de 07.04.2010, primul declarând ca inculpatul B.D. (tatal) a lovit pe partea vatamata o singura data cu un par, pe când cel de al doilea a declarat ca inculpatul B.D. (tatal) a lovit victima de mai multe ori cu un bat.

De asemenea, declaratia martorului C.M., data la data de 07.04.2010, prin care a aratat ca martorul D.G. l-a sunat pe inculpatul B.D. (tatal) si i-ar fi spus ca partea vatamata N.N. este în oborul de animale, nu se coroboreaza cu declaratia martorului D.G., data în data de 06.03.2010, prin care a precizat ca nu l-a sunat în data de 16.01.2010 pe inculpatul B.D. (tatal) deoarece nu are telefon mobil si nici nu a împrumutat vreun telefon mobil de la nimeni.

Curtea constata ca, pâna în prezent, în cursul urmaririi penale nu s-au efectuat cercetari pentru lamurirea acestor contradictii (respectiv verificari privind listingul convorbirilor telefonice ale inculpatului B.D.- tatal), potrivit art. 202 alin. 1 teza a II-a C.proc.pen., organul de urmarire penala trebuind sa adune probele atât în favoarea cât si în defavoarea învinuitului sau inculpatului.

În acelasi sens, Curtea constata ca nu s-a efectuat nici o verificare a apararii  inculpatului B.D. (tatal), care a sustinut ca a fost la serviciu în perioada 15.01.2010, orele 17:00 - 16.01.2010, orele 16:00, aspect confirmat de catre martora B.N., impunându-se lamurirea contradictiilor din acest punct de vedere cu privire cu declaratiile recente ale inculpatului B.D. (fiul) si declaratia martorului C.M., privind prezenta inculpatului B.D.- tatal la incidentul privind agresarea victimei N.N.

Raportat la toate aceste considerente expuse, Curtea constata ca, raportat la mijloacele de proba administrate în cursul urmaririi penale pâna în acest moment, nu se poate retine ca exista indicii sau probe temeinice din care sa reiasa presupunerea rezonabila ca inculpatul B.D. (tatal) ar fi savârsit la data de 16.01.2010 infractiunea de tentativa de omor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal (parte vatamata N.N.), nefiind îndeplinite cerintelor prev. de art. 143 alin. 1 Cod proc.penal, neimpunându-se astfel a se analiza celelalte conditii pentru luarea masurii arestarii preventiva, respectiv incidenta dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit.a-f Cod proc.pen. si a art. 136 alin. 1 C.proc.pen.

În consecinta, în  baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen., Curtea va admite recursul formulat de recurentul – inculpat B.D. împotriva încheierii nr. 36/08.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 4291/118/2010.

În baza art. 385 ind. 17 alin. 2 C. Pr. Pen., Curtea va casa în parte încheierea penala recurata si, rejudecând, în baza art. 149 ind. 1 alin. 9 C. Pr. Pen. va respinge ca nefondata propunerea de arestare preventiva a inculpatului B.D. (tatal), formulata de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta.

În baza art. 140 ind. 3 alin. 7 C. Pr. Pen., Curtea va revoca masura arestarii preventive a inculpatului B.D. (tatal) dispusa prin încheierea nr. 36/08.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 4291/118/2010.

Curtea va dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului B.D. (tatal) de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 35/08.04.2010 emis de Tribunalul Constanta, daca nu este retinut sau arestat în alta cauza.

Masura dispusa se va comunica administratiei locului de detinere.

Se va înlatura din încheierea recurata dispozitia de admitere a propunerii de arestare preventiva si dispozitiile art. 143 alin. 1, 148 lit. f si art. 149 ind. 1 alin. 9,10 C. Pr. Pen.

Se vor mentine celelalte dispozitii ale încheierii penale recurate.

În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la solutionarea recursului vor ramâne în sarcina acestuia. 

Domenii speta

Spete similare