Suspendare a executarii.

Suspendare executare.

Recomandarea nr. R(89) 8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie în materie administrativa. Conditia existentei un argument juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea actului administrativ, care sa justifice suspendarea executarii actului administrativ.

- art.14 din Legea nr.554/2004

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 1635/05.09.2011)

Asupra recursului civil de fata, constata ca prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal sub nr.2394/87/2011 reclamantul H. M. I. a solicitat instantei în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Orbeasca, judetul Teleorman suspendarea executarii pâna la pronuntarea instantei de fond a dispozitiei nr.18/25.02.2011 emisa de catre pârât.

Prin sentinta civila nr.341/20.04.2011 Tribunalului Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a respins cererea ca neîntemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Tribunalul Teleorman a retinut în esenta ca, în raport cu prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, în speta, se face dovada sesizarii emitentului actului administrativ dedus judecatii, respectiv, a Primarului comunei Orbeasca, judetul Teleorman în sensul revocarii dispozitiei nr.18 din 25.02.2011, la dosar existând plângerea prealabila formulata de reclamant, însa nu se face dovada existentei unui caz bine justificat, care rezulta potrivit art.2 lit. t din Legea 554/2004 din  împrejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privinta legalitatii actului administrativ.

Fara a analiza legalitatea deciziei nr.18/25.02.2011 emisa de pârât, a carei executare se cere a fi suspendata, s-a apreciat ca, împrejurarile concrete de fapt si de drept, în care reclamantul sustine ca a fost emis actul administrativ, prin care s-a dispus încetarea raportului sau de serviciu prin  destituirea din  functia detinuta, nu creeaza o îndoiala suficient de serioasa în  privinta legalitatii acestuia, care se bucura de o prezumtie legala de validitate, încât sa înfrânga principiul executorialitatii actului administrativ.

Cazul bine justificat argumentat de catre reclamant prin  prisma aspectelor  care tin de legalitatea actului contestat, nu poate fi retinut de instanta si cum, norma legala impune îndeplinirea cumulativa a celor trei conditii pentru a se dispune suspendarea executarii actului administrativ, lipsa uneia dintre acestea, în speta, a cazului bine justificat face inutila  analiza celeilalte conditii.

În consecinta, apreciind ca, nu exista elemente, care sa se înscrie în ceea ce legiuitorul a definit prin  art.2 lit. t din Legea nr.554/2004 ca fiind caz bine justificat, fiind astfel, neîntrunite cerintele prevazute de art.14 din  Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Tribunalul a respins cererea reclamantului ca nefondata.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând casarea cu rejudecare a hotarârii recurate ori rejudecarea cauzei în fond si în consecinta sa se dispuna admiterea cererea de interventie in interes propriu depusa la instanta de fond de catre Consiliul local al comunei Orbeasca, întrucât o astfel de cerere de interventie este temeinica si pe deplin justificata, potrivit dispozitiilor art.49 alin.(1) si (2) din Codul de procedura civila, admiterea cererii adresata instantei, in sensul suspendarii executarii Dispozitiei nr.18/25.02.2011 emisa de Primarul comunei Orbeasca, judetul Teleorman, pâna la pronuntarea instantei de fond, având ca efect încetarea oricarei forme de executare a acestui act administrativ unilateral cu caracter individual.

În motivarea cererii de recurs,  recurentul arata ca, instanta a încalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.2 din Codul de procedura civila, întrucât, în cadrul sedintei de judecata din data de 13 aprilie 2011, instanta a pus in discutia pârâtilor încuviintarea in principiu a cererii de interventie in interes propriu formulata de Consiliul local al comunei Orbeasca, însa, fara a studia continutul cererii de interventie, care era temeinic justificata si care întrunea conditiile prevazute de lege pentru a fi admisa, presedintele completului de judecata s-a pronuntat in cadrul sedintei de judecata, in mod public, in sensul respingerii acestei cereri, cu motivatia ca nu se impune largirea cadrului procesual, întrucât aceasta cauza este suficient sa aiba ca parti doar pe reclamant si pe primarul comunei.Din analizarea considerentelor retinute in hotarârea judecatoreasca criticata se observa ca, odata cu analizarea fondului cauzei, instanta nu s-a mai pronuntat cu privire la respingerea cererii de interventie, ci a analizat numai cererea principala. De altminteri, trebuie precizat si ca, prin dispozitivul hotarârii judecatoresti criticate, instanta de fond nu se mai pronunta cu privire la cererea de interventie in interes propriu formulata de Consiliul Local al comunei Orbeasca.

De asemenea se mai sustine hotarârea judecatoreasca criticata nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii si, de asemenea, este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii.

În acest sens, recurentul arata ca cererea adresata instantei de fond, a fost întemeiata pe dispozitiile art.14 alin.(1) si alin.(3) teza întâia din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, si pe dispozitiile Recomandarii nr.R(89)8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa. 

Prin urmare, a evidentiat faptul ca, si prin legislatia nationala, institutia juridica a suspendarii executarii unui act administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond este reglementata întocmai pentru a oferi cetateanului o protectie adecvata împotriva abuzului si a arbitrariului.

Or, in raport de situatia de fapt prezentata in cadrul istoricului din preambulul cererii si pentru considerentele de fapt si de drept pe care le-a expus, a apreciat ca cererea de suspendare a executarii actului administrativ unilateral criticat este întemeiata,  întocmai pentru a-i asigura o protectie adecvata împotriva abuzului si a arbitrariului, care, oricum, au fost îndelung utilizate si practicate împotriva sa, pâna în prezent, de catre primarul comunei.

De asemenea, a învederat instantei de fond faptul ca, potrivit teoriei, dar si a practicii judiciare, atâta timp cât autoritatea administratiei publice locale care a emis actul criticat sau instanta de judecata se afla/se va afla intr-un proces de evaluare din punct de vedere legal a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urma sa nu-si produca efectele.

Totodata, a mai precizat ca abuzurile primarului comunei savârsite cu privire la persoana sa, culminând cu abuzul materializat prin actul administrativ criticat, atitudinea manifestata permanent, diligentele pe care le-a întreprins in sensul intrarii in legalitate in raport de acest grav abuz si nedoritele posibile efecte ale acestui act administrativ abuziv sunt in masura, de asemenea, sa justifice necesitatea admiterii cererii de suspendare a executarii actului administrativ dedus judecatii, pana la pronuntarea instantei de fond.  În sustinerea cererii de suspendare, a depus la dosarul cauzei documente utile pentru solutionarea corespunzatoare a acesteia.

Mai arata ca solutia instantei de fond de respingere a cererii de suspendare s-a bazat pe încalcarea si interpretarea eronata a dispozitiilor legale incidente in cauza, întrucât, desi a oferit instantei de fond vaste argumente juridice si a documentat si demonstrat toate sustinerile formulate in ceea ce priveste necesitatea admiterii cererii de suspendare, facând dovada întrunirii cumulative a conditiilor impuse de lege, in mod paradoxal, instanta stabileste, in mod netemeinic si nemotivat, ca cererea de interventie trebuie respinsa, întrucât împrejurarile concrete de fapt si de drept nu ar crea o îndoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ criticat, care, in opinia instantei, s-ar bucura de prezumtia legala de validitate.

In mod nelegal si neprocedural, instanta de fond a refuzat sa ia în calcul si sa se pronunte cu privire la vastul material probator depus la dosarul cauzei, care, daca ar fi fost analizat, ar fi demonstrat ca în cauza sunt întrunite cumulativ conditiile impuse de lege pentru admiterea cererii de suspendare.

Prin recursul înregistrat la data de 06.06.2011 Consiliul Local al Comunei Orbeasca a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si rejudecând în fond  sa se dispuna admiterea cererii de interventie in interes propriu pe care a depus-o la instanta de fond, deoarece o astfel de cerere de interventie este temeinica si justificata, potrivit dispozitiilor art.49 alin.(1) si (2) din Codul de procedura civila; admiterea cererii principale adresata instantei de reclamantul H. M.-I., in sensul suspendarii executarii Dispozitiei nr.18/25.02.2011 emise de Primarul comunei Orbeasca, judetul Teleorman, pâna la pronuntarea instantei de fond, având ca efect încetarea oricarei forme de executare a acestui act administrativ unilateral cu caracter individual.

În motivele cererii de recurs se arata ca, în cadrul sedintei de judecata din data de 13 aprilie 2011, la care Consiliul local al comunei Orbeasca a fost reprezentat de dl. consilier B. G. - viceprimarul comunei, instanta de fond a pus in discutia pârtilor încuviintarea in principiu a cererii de interventie în interes propriu formulata.

Însa, fara a se proceda la studierea continutului cererii de interventie, care dovedea in mod clar si evident ca aceasta era temeinic justificata si întrunea conditiile prevazute de lege pentru a fi admisa, presedintele completului de judecata s-a pronuntat in cadrul sedintei de judecata, în mod public, în sensul respingerii acestei cereri, cu motivatia ca nu se impune largirea cadrului procesual, întrucât aceasta cauza este suficient sa aiba ca pârâti doar pe reclamant si pe primarul comunei.

In acest sens, este evident ca, desi Consiliul local al comunei Orbeasca a prezentat si demonstrat ca justifica pe deplin un interes in cauza dedusa judecatii, instanta de fond a nesocotit acest aspect. Din analizarea considerentelor retinute in hotarârea judecatoreasca criticata se observa ca, odata cu analizarea fondului cauzei, instanta nu s-a mai pronuntat cu privire la respingerea cererii de interventie, ci a analizat numai cererea principala.

De altminteri, prin dispozitivul hotarârii judecatoresti criticate, instanta de fond nu s-a pronuntat si cu privire la cererea de interventie în interes propriu formulata de Consiliul local al comunei Orbeasca.

De asemenea solicita sa se constate ca reclamantul H. M. - I. a facut dovada ca in cauza sunt întrunite cumulativ conditiile impuse de dispozitiile art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru a se dispune suspendarea executarii unui act administrativ pâna la pronuntarea instantei de fond.

În acest sens, reclamantul a oferit instantei de fond, in detaliu, cu motivarea în fapt si în drept corespunzatoare, argumentele care justificau îndeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de lege pentru admiterea cererii de suspendare, iar solutia instantei de fond de respingere a cererii de suspendare s-a bazat pe încalcarea si interpretarea eronata a dispozitiilor legale incidente in cauza, desi instantei i-au fost oferite argumente juridice si documente care demonstrau toate sustinerile formulate de reclamant în ceea ce priveste necesitatea admiterii cererii de suspendare. De asemenea, este evident ca s-a facut dovada întrunirii cumulative a conditiilor impuse de lege pentru admiterea cererii de suspendare.

Prin întâmpinare, pârâtul Primarul comunei Orbeasca, solicita sa se constate ca motivele de recurs prezentate la art.304 pct.5, 7 si 9 cod procedura civila sunt nefondate, iar în cauza nu exista motive de ordine publica care sa poata fi retinute, asa încât, în temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 teza a -II- a raportat la art.20 si 28 din Legea nr.554/2004 modificata, solicita respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul reclamant H. M. I. împotriva sentintei civile nr.341/20 aprilie 2011 pronuntata de Tribunalul Teleorman.

În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri în temeiul art.305 din Codul de procedura civila.

 Analizând actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât si în limitele prevazute de art.304'1 Cod procedura civila, Curtea apreciaza recursurile ca fiind nefondate, pentru urmatoarele considerente:

I. Atât recurentul-reclamant H. M. I. cât si recurentul-petent cu cerere de interventie Consiliul Local al comunei Orbeasca au criticat sentinta recurata prin prisma gresitei respingeri în principiu a cererii de interventie principala, aratând în esenta ca instanta nu a studiat continutul cererii de interventie, care era temeinic justificata si care întrunea conditiile prevazute de lege pentru a fi admisa,  pronuntându-se in cadrul sedintei de judecata, in mod public, in sensul respingerii acestei cereri, cu motivatia ca nu se impune largirea cadrului procesual, întrucât aceasta cauza este suficient sa aiba ca parti doar pe reclamant si pe primarul comunei.

Mai mult, odata cu analizarea fondului cauzei, instanta nu s-a mai pronuntat cu privire la respingerea cererii de interventie, ci a analizat numai cererea principala, iar prin dispozitivul hotarârii judecatoresti criticate, instanta de fond nu se mai pronunta cu privire la cererea de interventie in interes propriu formulata de Consiliul Local al comunei Orbeasca.

Un prim aspect ce trebuie avut în vedere este acela ca, în speta, fiind vorba despre o cerere de interventie în interes propriu, recurs pe acest aspect nu poate declara decât Consiliul Local al comunei Orbeasca, reclamantul neavând calitatea de a critica sentinta sub acest aspect.

Pe de alta parte, potrivit art.49 alin.2 din Codul de procedura civila, interventie este în interes propriu când cel care intervine invoca un drept al sau, intervenientul dobândind pozitia procesuala de reclamant.

Or, în speta, în mod corect s-a retinut ca Consiliul Local al comunei Orbeasca nu justifica un interes a interveni în cauza, Dispozitia nr.18/25.02.2011 emisa de pârât, prin care i-a fost încetat raportul de serviciu al reclamantului H. M. I., prin destituirea din functia publica de Secretar al comunei Orbeasca, fiind de natura sa vatame pe acesta din urma si nu Consiliul Local al comunei Orbeasca, acesta neputând solicita anularea acestei dispozitii si implicit nici suspendarea acesteia.

Prin urmare, în mod corect s-a retinut lipsa interesului în formularea cererii de interventie în interes propriu de catre Consiliul Local al comunei Orbeasca si neîndeplinirea conditiilor art.52 din Codul de procedura civila.

Nefiind admisa în principiu cererea de interventie Consiliul Local al comunei Orbeasca, nu a devenit parte în proces, astfel încât Tribunalul în mod corect nu s-a mai pronuntat pe fondul cererii de interventie principala si a mai facut vorbire în dispozitivul hotarârii cu privire la aceasta cerere.

II. Recurentul-reclamant a criticat sentinta recurata pe fondul cererii de suspendare, aratând ca erau îndeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art.14 alin.(1) si alin.(3) teza întâia din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, si  de dispozitiile Recomandarii nr. R(89)8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa.

Potrivit  art.14 alin.1, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, în conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond. În cazul în care persoana vatamata nu introduce actiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteaza de drept si fara nicio formalitate.

Referitor la conditiile de fond prevazute de art.14, privind cazul bine justificat si paguba iminenta, Curtea retine ca potrivit art.2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, prin  caz bine justificat se întelege - împrejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privinta legalitatii actului administrativ, iar potrivit art.2 alin.1 lit.s, prin paguba iminenta se întelege-prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public. Cele doua conditii de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.

Suspendarea executarii actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispozitia autoritatii emitente sau a instantei de judecata în vederea respectarii principiului legalitatii, atât timp cât autoritatea publica sau judecatorul se afla într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, fiind echitabil ca aceasta din urma sa nu-si produca efectele asupra celor vizati. 

Recomandarea nr. R(89) 8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie în materie administrativa a apreciat ca este de dorit sa se asigure persoanelor o protectie jurisdictionala provizorie, fara a se recunoaste, totusi, eficacitatea necesara actiunii administrative. De asemenea, a retinut ca autoritatile administrative actioneaza în numeroase domenii si ca activitatile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertatile si interesele persoanelor. În plus, Recomandarea mai sus citata a aratat ca executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstante, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune sa fie evitat, în masura posibilului.

 Principiile la care face referire Recomandarea sunt formulate astfel:" În situatia în care un act administrativ este contestat înaintea unei autoritati jurisdictionale, iar aceasta nu s-a pronuntat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiasi autoritati jurisdictionale sau unei alte autoritati jurisdictionale competente sa decida masuri de protectie provizorie în legatura cu actul administrativ. Autoritatea jurisdictionala chemata sa decida masuri de protectie provizorie trebuie sa ia în apreciere ansamblul circumstantelor si intereselor prezente. Asemenea masuri pot fi acordate în special în situatia în care executarea actului administrativ este de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat si în cazul în care exista un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ."

Pornind de la aceste principii, în aprecierea existentei sau nu a conditiei cazului temeinic justificat, instanta retine ca reclamantul a invocat ca abuzurile primarului comunei savârsite cu privire la persoana sa, culminând cu abuzul materializat prin actul administrativ criticat, atitudinea manifestata permanent, diligentele pe care le-a întreprins in sensul intrarii in legalitate in raport de acest grav abuz si nedoritele posibile efecte ale acestui act administrativ abuziv sunt in masura sa justifice necesitatea admiterii cererii de suspendare a executarii actului administrativ dedus judecatii, pâna la pronuntarea instantei de fond.

Mai arata ca desi a oferit instantei de fond vaste argumente juridice si a documentat si demonstrat toate sustinerile formulate in ceea ce priveste necesitatea admiterii cererii de suspendare, facând dovada întrunirii cumulative a conditiilor impuse de lege, in mod paradoxal, instanta stabileste, in mod netemeinic si nemotivat, ca cererea de trebuie respinsa, întrucât împrejurarile concrete de fapt si de drept nu ar crea o îndoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ criticat, care, in opinia instantei, s-ar bucura de prezumtia legala de validitate.

Fara a antama fondul, Curtea retine ca instanta a apreciat în mod corect ca reclamantul nu a facut dovada existentei unui caz temeinic justificat de natura a duce la suspendarea executarii actului administrativ atacat, aspectele invocate neconstituind argumente juridice aparent valabile referitoare la legalitatea deciziei contestate,  si nu pot fi retinute  în sensul îndeplinirii conditiei prevazute la art.14 din Legea nr.554/2004.

Pe de alta parte, aprecierea cumulativa a îndeplinirii celor doua conditii trebuie sa se faca în concordanta cu caracterul de masura de protectie provizorie pe care-l are suspendarea executarii actului administrativ, or din acest punct de vedere, nu se poate face o analiza separata a conditiei cazului temeinic justificat fara sa se aiba în vedere si prejudiciul cauzat reclamantului prin executarea deciziei  prin care i-a fost încetat raportul de serviciu al reclamantului, prin destituirea din functia publica de Secretar al comunei Orbeasca.

Or, chiar daca reclamantul a suferit o paguba iminenta, prin destituirea din functia publica respectiva, trebuie avut în vedere faptul ca a fost aplicata o sanctiune disciplinara reclamantului, or, pâna la analiza pe fond a legalitatii si temeiniciei Dispozitiei nr.18/25.02.2011 emisa de pârât, acest act administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, or, repunerea reclamantului  în exercitarea functiei publice de unde a fost destituit disciplinar, ar crea o perturbare grava a functionarii autoritati publice  a Primariei comunei Orbeasca Judetul Giurgiu.

În mod cert, în ipoteza în care pe fond instanta de contencios administrativ va constata ca Dispozitia de destituire din functia publica de Secretar ocupata de reclamant este nelegala, acesta o data cu reîncadrarea pe functia publica ocupata va putea cere si repararea prejudiciului material si eventual moral cauzat.

Fata de aceste considerente, Curtea, vazând dispozitiile art.312 din Codul de procedura civila, va respinge recursurile ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare