4.Recurs inadmisibil

Hotărâre 825 din 17.04.2013


- Art. 158 alin. (3) Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 20 din Legea nr.202/2010

 Potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (3) Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 20 din Legea nr.202/2010, ”dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională, competent”.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.825 din 17.04.2013)

 Deliberând asupra recursului constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 15.10.2012 sub nr. 39958/3/2012, creditoarea SC G C SRL a chemat în judecată pe debitoarea SC DAC A C SRL (fostă SC G L S SRL), solicitând instanţei emiterea ordonanţei de plată prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 171.149,83 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate de la data scadenţei şi până  la data plăţii debitului datorat pentru factura emisă sub nr. 008/11.03.2008; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 18764 din 3.12.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI a Civilă s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a apreciat că excepţia de necompetenţă materială este întemeiată în raport de dispoziţiile art. 219 pct.1 din Legea nr.71/2011 prin care s-au abrogat prevederile art.2 pct.1 lit.a) Cod procedură civilă.

Anterior acestei modificări textul art.2 pct.1 lit.a) din Codul de procedură civilă avea următorul conţinut: „procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei (RON), precum şi  procesele  şi cererile  în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani” sunt de competenţa Tribunalului în primă instanţă.

Prin art.219 pct.1 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, s-a modificat Codul de procedură civilă în sensul că s-a abrogat lit.a) de la art.2 pct.1 Cod procedură civilă.

Potrivit art.220 alin.1 din Legea nr.71/2011 „Legea 287/2009 privind Codul civil  publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a I-a, nr.511 din 24 iulie 2009, intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011.

Prin urmare, în raport de aceste dispoziţii legale, în competenţa tribunalului rămân litigiile patrimoniale evaluabile al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei (RON) conform art.2 pct.1 lit.b) Cod procedură civilă.

Cererea introductivă formulată de reclamantă a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti ulterior modificării legislative menţionate, la data de 15.10.2012, iar valoarea obiectului este de 171.149,83 lei ceea ce atrage conform art.1 pct.1 Cod procedură civilă competenţa materială a Judecătoriei în primă instanţă.

Aşadar, în temeiul art.158 alin.3,159 pct. 2 si 159 ind.1 C.pr.civ. instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului şi a declinat cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti (instanţa competentă şi teritorial conform art.5 Cod procedură civilă).

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC D A C SRL, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V – a Civilă, sub nr. 39958/3/2012prin care a arătat că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii – art 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Recurenta susţine că nu a fost legal citată pentru termenul de judecată din 3.12.2012.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar cea care este prejudiciată de tergiversarea cauzei este intimata reclamantă. În plus tribunalul nu a procedat la judecarea fondului cauzei, ci şi-a verificat doar competenţa.

În şedinţa publică din 17.04.2013 Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va admite, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (3) Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 20 din Legea nr.202/2010, ”dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională, competent”.

Aşadar, împotriva sentinţei de declinare nu se putea declara nici o cale de atac. În faţa instanţei competente, părţile vor fi legal citate şi, după administrarea probelor Judecătoria va pronunţa o sentinţă.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, coroborat cu art. 158 alin. (3) Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca inadmisibil.

Domenii speta