Ordin de protecţie

Hotărâre 4698 din 15.09.2015


Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 9233/180/30.07.2015 reclamanta X a chemat în judecată pe pârâtul Y solicitând  ca, prin hotărârea judecătorească să se instituie ordin de  protecţie prin care să se dispună evacuarea pârâtului din locuinţă, obligarea  pârâtului la păstrarea unei distanţe minime  determinate faţă de victimă, faţă de copilul victimei şi faţă de zona în care locuieşte, adică pe str. …. sau în apropiere, interdicţia pentru pârât de a se deplasa în municipiul …. şi împrejurimile şi în sat …, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespodenţă sau înorice alt mod cu victima şi încredinţarea minorului DG D, …. în custodie totală.

Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.

Cererea a fost întocmită de reclamantă conform formularului anexă  din legea 271 / 22 mai 2003 republicată.

În motivare ( pct VI )  a arătat în esenţă că  la data de 24.07.2015 a fost lovită în stradă de pârât, în prezenţa copilului minor, că acesta i-a aplicat lovituri pe mai multe părţi ale corpului, că există şi un martor al acestui incident , că minorul a fost foarte sperat,acesta plângând fără să îl poată linişti. A mai specificat reclamanta că la data de 07.08.2015, în jurul orelor 21,30 pârâtul a venit în parcul din curtea liceului X unde a bruscat-o şi a agresat-o, adresându-i injurii şi ameninţări cu acte de violenţă. A specificat în continuare că pârâtul a avut un comportament antisocial  şi violent anterior şi pe parcursul sarcinii, în special prin umilinţe fizice ( tras de păr, scuipat, stins ţigara  pe piele, lovituri cu pumnul şi piciorul ) şi psihice ( urla, o făcea în toate felurile în stradă,o ameninţa ), că şi mama dumneaei CE a fost sunată, ameninţată şi i s-au adresat cuvinte jignitoare,  că în data de 03.08.2015 pârâtul a venit la uşa locuinţei sale şi a încercat să pătrundă fără voie în interior, că în aceste condiţii a  sunat la 112, că tot în aceeaşi zi, pe seara, a găsit soneria smulsă şi preşul din faţa uşii lipsă, că a primit zeci de apeluri pe telefonul personal, că agresiunile au avut loc în prezenţa minorului, care a fost pus în situaţii în care siguranţa fizică şi psihică i-a fost pusă în pericol, că se teme pentru viaţa sa şi pentru siguranţa fiului său. A arătat reclamanta şi că la incidentul din 24.07.2015 există un martor cale cărui date de identificare au fost luate de organele de poliţie, că la incidentul din 07.08.2015 există martorul A M, care nu doreşte să depună mărturie de teamă, că  după producerea evenimentului din 24.07.2015 i-a fost imposibil să ajungă la SML,mergând acasă cu minorul care era agitat, că pârâtul trimite periodic diferite persoane la uşa dumneaei, în special noaptea, persoane care încearcă uşa de la intrare în locuinţă, că în 04.06.2015 când a ieşit din casă cu minorul a apărut pârâtul cu încă doi bărbaţi pentru a o intimida şi că acesta a început săi adreseze injurii şi să o scuipe.

În probaţiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, c interogatoriul pârâtului  şi cu martori.

Pârâtul a formulat întâmpinare ( fl 46 - 59 ).

În motivare a arătat în esenţă că  a trăit în concubinaj cu reclamanta în perioada august 2013 - iunie 2015, relaţie din care a rezultat minorul D G D, că dumnealui a fost cel care a pus capăt relaţiei motivat de faptul că nu se mai înţelegeau, că în perioada iunie - august 2015 relaţia dumnealor s-a rezumat  la discuţii telefonice şi la întâlniri periodice pentru a-şi vedea fiul, că în data de 24.07.2015 pe fondul discuţiilor referitoare la  faptul că reclamanta nu a renunţat la fumat nici în perioada sarcinii, nici a alăptării, a apărut un conflict spontan, reclamanta agresându-l şi jignindu-l, moment în care a ripostat împingând-o, că acest episod a fost surprins de un trecător care fiind impresionat de ţipetele unei domnişoare a intervenit între părţi, că reclamanta a formulat plângere dar nu posedă certificat medico -legal, că si dumnealui a formulat plângere împotriva reclamantei, surorii şi soţului acesteia,lucrători în cadrul Poliţiei .. că pentru a scăpa de hărţuirile familiei reclamantei s-a adresat şi comandantului IPJ .., că referitor la incidentul din 24.07.2015 a fost reacţie instinctivă a sa. Cu referire la incidentul din 07.08.2015 a arătat că se afla în zona liceului X pentru a-i aduce la cunoştinţă reclamantei faptul că nu se lasă uşor intimidat de cetăţenii rromi pe care i-a pus să-l urmărească, că era doar un gest de autoapărare pentru apune capăt stării conflictuale ivite după 24.07.2015, că înregistrările video din incinta liceului va conduce instanţa la convingerea că nu a fost un conflict major, ci doar o încercare de-a sa  de-a sta de vorbă cu reclamanta, că aceasta s-a prezentat a doua zi la Serviciul de Urgenţă …, moment în care nu prezenta decât o excoriaţie la nivelul antebraţului drept, că din certificatul medico -legal eliberat în 11.08.2015 rezultă că reclamanta prezenta o excoriaţi la nivelul gâtului, ceea ce demonstrează intenţia de a induce în eroare instanţa, că fosta concubină nu este o victimă, că fiul său a crescut până la momentul separării într-un mediu familial normal, dumnealui  fiind cel care asigura familiei necesarul financiar, că nu este de acord cu păstrarea unei distanţe faţă de copil întrucât nu se face vinovat de acte de violenţă îndreptate împotriva acestuia, că în perioada iunie - august a ţinut legătura cu copilul,că reclamata nu a avut o atitudine sinceră în perioada concubinajului, că aceasta  este de rea credinţă atunci când menţionează că realizează venituri lunar şi că solicită respingerea cererii.

În probaţiune reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei şi cu martori.

Instanţa din oficiu a dispus efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliile părţilor.

Părţile au fost legal citate şi s-au prezentat în instanţă.

La termenul din 19 august 2015 ( fl 39 ) reclamanta a specificat că  nu mai insistă în cererea de evacuare a pârâtului  întrucât acesta a plecat din domiciliu în urmă cu trei săptămâni.

Prin concluziile asupra fondului cauzei reclamanta prin apărător a solicitat ca să fie dispusă şi măsura obligării pârâtului la consiliere psihologică.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile au avut relaţie de uniune consensuală din care s-a născut minorul D G - D, în data de ...

Convieţuirea părţilor a încetat în vara anului 2015, ulterior acestui moment  copilul rămânând să locuiască alături de mamă ….

Prezenta cerere a fost justificată de reclamantă prin producerea unor acte de violenţă fizică, verbală, psihologică şi economică ale  pârâtului aspra sa şi asupra copilului minor, în special în cursul lunilor iulie şi august 2015.

Pârâtul a susţinut că  situaţia de fapt din prezenta cauză nu atrage incidenta dispoziţiilor legii 217 / 2003 în condiţiile în care părţile nu au calitatea membru de familie în înţelesul art 5 din actul normativ sus amintit.

Analizând cu prioritate acest aspect instanţa reţine că potrivit art 5 lit c din Legea 217 / 2003  În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:

c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc;

Acest text de lege urmăreşte să confere protecţie  victimei care a stabilit cu agresorul relaţii asemănătoare cu cele de familie. Condiţia coabitării părţilor,  în situaţia în care temeiul formulării cererii îl constituie tocmai exercitarea unor acte de agresiune, nu vizează momentul sesizării instanţei, întrucât  intenţia legiuitorului a fost de ocrotire a victimei violenţei în familie, iar nu de a perpetua sau chiar accentua o stare de pericol în care se găseşte aceasta la un moment dat.

Astfel că argumentul sus amintit nu poate fi primit de instanţă, urmând a fi analizată în continuare măsura în care sunt incidente dispoziţiile legii 217/2003.

Instanţa reţine astfel pe baza probatoriul administrat în cauză ( depoziţii de martori, răspunsurile părţilor la interogatoriu şi înscrisuri ) că ulterior separării, dată fiind necesitatea menţinerii legăturilor dintre tată şi fiu, părţile au continuat să comunice şi să se întâlnească, însă relaţiile dintre acestea au fost tensionate.

Într-o astfel de împrejurare, în data de 24.07.2015, a avut loc un conflict între foştii concubini  Interpelat de instanţă la  termenul din 31.08.2015  ( fl 104 ) pârâtul a specificat că incidentul sus amintit s-a derulat pe str. …, context în care nu a lovit-o pe reclamantă, ci a îmbrâncit-o întrucât a fost provocat de aceasta. Totodată, în conţinutul  întâmpinării, a specificat că, urmare a unor acte de agresiune ale fostei concubine, a ripostat împingând-o, episod  ce a fost surprins de un trecător care a intervenit între părţi. Nu în ultimul rând, pârâtul a specificat reprezentanţilor autorităţii tutelare, cu ocazia efectuării anchetei psihosociale ( fl 80 ) că în urma loviturilor primite de la reclamantă în timp ce conducea i-a dat  acesteia o palmă, iar la interogatoriul ce i s-a luat ( fl 99, întrebarea nr.15 ) că a împins-o întrucât l-a înjurat.

Despre acest conflict au declarat şi martorii audiaţi în cauză. Astfel, atât P Sa E  ( fl 121 ) cât şi  S V S ( 102 - 103 ), urmare a solicitării telefonice a reclamantei, s-au deplasat în faţa unei secţii de poliţie, împrejurare în care au luat la cunoştinţă despre existenţa unui conflict între părţi. Deşi fiecare din martori a susţinut poziţia părţii ce l-a propus, evidenţiind acte de agresiune ale celeilalte părţi, singurul sancţionat contravenţional în urma acestui conflict a fost pârâtul.

La solicitarea instanţei a fost înaintată la dosar şi declaraţia martorului F A C ( fl 120 ), persoană care a intervenit în conflictul sus amintit dintre părţi. Deşi nu a putut fi ascultat în faţa instanţei în mod nemijlocit, trebuie remarcat faptul că  depoziţia acestui martor susţine afirmaţiile reclamantei, parţial pe cele ale pârâtului şi se coroborează cu probatoriul administrat în cauză.

În concluzie, instanţa reţine că în data de 24.07.2015 s-au produs acte de agresiune fizică şi verbală ale pârâtului asupra reclamantei. Inexistenţa unui certificat medico -legal al victimei nu este relevantă atâta timp cât faptul afirmat a fost dovedit prin alte mijloace de probă. Totodată, trebuie reţinut că săvârşirea de către  victimă  sau de către terţe persoane a unor acte de provocare a pârâtului, sau adoptarea de către reclamantă unei conduite dezaprobată de acesta, nu justifică o ripostă agresivă, atâta timp cât partea are la îndemână alte mijloace  prevăzute de legislaţia în vigoare pentru apărarea propriei persoane sau a fiului său.

Instanţa mai reţine şi că ulterior, în data de 07.08.2015, a avut loc un nou conflict între părţi, în curtea liceului X.  Cu referire la acesta pârâtul a arătat în întâmpinare că se afla în locaţia respectivă pentru a-şi informa fosta concubină că nu se lasă uşor intimidat de cetăţenii rromi pe care i-a pus să-l urmărească, ca un gest de autoapărare menit  a pune capăt stării conflictuale ivite după 24.07.2015. La interogatoriu pârâtul nu a recunoscut  exercitarea unor acte de agresiune asupra reclamantei şi asupra copilului minor ( fl 100, întrebarea nr.10 ).

În schimb, martorul S V S ( fl 102 ), prezent la faţa locului după  producerea conflictului, a constatat că reclamanta avea urme de zgârieturi la mână şi la gât. Acesta a mai specificat  că a asistat la acte de agresiune verbală ale pârâtului asupra reclamantei ( jigniri )  şi că pârâtul a recunoscut în faţa dumnealui că ar fi agresat fosta concubină.

Este adevărat  că împotriva acestui martor a fost formulată plângere penală de către pârât ( fl 112 ) însă  din probatoriul administrat în prezenta cauză nu se desprind indicii de natură a  conduce la înlăturarea depoziţiei sale.

A doua zi, în data de  08.08.2015 reclamanta s-a prezentat la Unitatea de primire urgenţe, ocazie cu care s-a constat că  prezintă escoriaţii, echimoze la antebraţul drept ( fl  28 - 30 ), stare evidenţiată şi prin certificatul medico -legal nr. A2D/995/11.08.2015 emis de SML …( fl 35 ), potrivit căruia leziunile produse pot data din 07.08.2015 şi necesită pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale. Faptul că în cel din urmă act sunt înscrise şi alte leziuni constatate cu ocazia examinării ( escoriaţii gât)  nu poate fi interpretat în sensul că  actele de  agresiune s-ar fi produs în alt context, atâta timp cât în soluţionarea unei cauze este analizat întregul ansamblu probator.

În schimb, probele administrate în cauză nu au demonstrat implicarea pârâtului în evenimentul din data de 03.08.2015 ( distrugerea soneriei la de uşa reclamantei ) şi nici săvârşirea unor acte de violenţă de orice natură asupra fiului minor.

Instanta retine ca Legea nr. 217/2003, cu modif. ulterioare permite emiterea unui ordin de protectie in scopul inlaturarii starii de pericol la care este expusa o persoana datorita unui act de violenta din partea unui membru al familiei, act de violenta prin care este pusa in pericol viata, integritatea fizica sau psihica ori libertatea acesteia.

Art. 4 din Legea nr. 217/2003, republicată, prevede că violenţa în familie se manifestă în mai multe forme: a) violenţa verbală; b) violenţa psihologică; c) violenţa fizică e) violenţă economică etc.

Violenţa verbală reprezintă potrivit textului de lege sus amintit adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare, violenţa psihologică reprezintă impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar, iar  violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar, violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar .

Pe baza celor arătate în cele ce au precedat instanţa reţine că pârâtul a avut o conduită violentă verbal şi fizic faţă de reclamantă, adresându-i cuvinte injurioase şi  exercitând asupra sa acte de agresiune fizică de mică intensitate, producându-i astfel o stare de temere şi punându-i în pericol integritatea psihică şi chiar fizică. În aceste condiţii, instanţa  reţine că  violenţa în familie s-a manifestat în formele prevăzute de art 4 lit a  şi c  din legea 217 / 2003, respectiv violenţă verbală şi fizică,  nu şi sub forma violenţei economice, cum a susţinut reclamanta, astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art 23 din acelaşi act normativ.

Faţă de toate cele ce preced, ţinând cont de scopul de prevenţie pentru care a fost instituit prin lege ordinul de protecţie, instanţa apreciază că, pentru ca integritatea fizică şi psihică a reclamantei  să nu fie pusă în pericol prin acte de violenţă manifestate de pârât, se impune, în vederea protejării acestora şi înlăturarea stării de pericol, emiterea  unui ordinului de protecţie.

Cererea reclamantei va admisă însă în parte dispunându-se pe o durată de trei luni de la data emiterii prezentului ordin  ca pârâtul să respecte măsurile prevăzute de art 23  al 1 lit d şi f  şi h din legea 217 / 2003, respectiv: să  păstreze faţă de reclamanta  Uricaru Bianca Izabela o distanţă minimă de 30 de metri; i se va  interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta U B I şi se va dispune  încredinţarea către reclamantă a  minorul D  G - D, născut la data de ….

Instanţa a apreciat ca faţă de natura şi gravitatea actelor de agresiune produse de pârât se impune stabilirea măsurii pe o durată de trei luni.

Dat fiind faptul că probatoriul administrat în cauză nu a dovedit exercitarea de către tată a unor acte de agresiune faţă de fiul minor, cererile formulate în privinţa acestuia urmează a fi respinse.

Solicitările reclamantei în sensul obligării  pârâtului  la păstrarea distanţei  faţă de  reşedinţă şi de zona în care locuieşte, interzicerii acestuia de a se deplasa în numite locaţii ( municipiul … şi obligării la consiliere psihologică nu vor fi admise în condiţiile în care scopul măsurii, respectiv înlăturarea stării de pericol, urmează a fi înlăturat prin măsurile deja dispuse.

În conformitate cu prevederile art. 31 alin 1 din Legea nr. 217/2003 prezentul ordin se va comunica prezenta către IPJ .. - Secţia 2 Poliţie ..şi se va atrage atenţia pârâtului asupra dispoziţiilor art. 32 din lege.

În baza art 453 cod proc civ va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Va fi respinsă cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul …, a  sumei de 100  lei onorariu avocat oficiu B O  E, în raport cu activitatea desfăşurată până la desemnarea de către pârât a unui avocat ales.

Va obliga pârâtul la plata către stat ( MJ ) a sumei de 100 lei sus amintită reprezentând onorariu avocat.