Pretenţii - concurenţă neloială

Conţinut speţă

Acţiunea în daune-interese, reglementată expres în partea finală a art. 6 din Legea concurenţei nr. 11/1991, este supusă, în principiu, probării condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, vinovăţia, prejudiciul şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

Ansamblul probator administrat în cauză ilustrează îndeplinirea condiţiilor generale ale răspunderii pentru concurenţă neloială, a cărei exercitare se fundamentează pe răspunderea civilă delictuală şi se subordonează condiţiilor clasice ale acestui tip de răspundere: fapta ilicită, vinovăţia, prejudiciul şi legătura de cauzalitate.

Noţiunea de „concurenţă”, în doctrina juridică (prof. Octavian Căpăţână, „Dreptul concurenţei comerciale”, Partea generală, Ed. Lumina Lex, 1998, p. 273) este definită ca fiind „confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi identice sau similare, exercitată în domeniile deschise pieţei, pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.”

În accepţiunea Legii concurenţei nr. 11/1991, art. 2, noţiunea de „concurenţă” nu este definită în mod explicit sub aspectul ariei sale de incidenţă, şi prin urmare, Legea nr. 11/1991 lasă deschisă calea sancţionării tuturor actelor neoneste săvârşite în activitatea comercială sau industrială, chiar şi în absenţa unui raport de concurenţă între autor şi victimă.

Sub aspectul faptului prejudiciabil necesar pentru declanşarea răspunderii în concurenţă neloială, specificul acestuia în raport cu răspunderea civilă delictuală clasică, este conturat de împrejurarea că acesta nu reprezintă un act propriu-zis ilicit, cu excepţia actelor de concurenţă ilegală, ci o abatere de la o obligaţie socială de onestitate în competiţia economică.

În cauză, prin încălcarea clauzei de confidenţialitate şi de neconcurenţă, pârâţii şi-au apropriat şi au divulgat tehnologia însuşită în executarea contractului de consultanţă încheiat cu societatea reclamantă, tehnologie privită ca know-how, care este o realizare tehnică cu caracter de noutate relativă şi este obiect de proprietate industrială, de regulă, include o inovaţie, cuprinde cunoştinţe tehnice, informaţii şi abilităţi, necesare fabricării ori comercializării unor produse (în speţă, grătare metalice), şi, fiind obiect de proprietate industrială, este considerat un bun incorporal, un element extrem de valoros în patrimoniul unei întreprinderi, iar prin această însuşire şi respectiv, divulgare, a preluat o mare parte din clientela societăţii reclamante, ca element esenţial al fondului de comerţ.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR O....

Secţia a II-a civilă

Dosar nr...

SENTINŢA NR. 454/C/2015

Şedinţa publică din data de 21.12.2015

Preşedinte:

Grefier:

Pe rol fiind pentru azi judecarea cauzei litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta SC A SA cu sediul în O.., în contradictoriu cu pârâţii SC C SRL cu sediul în O.., C V cu domiciliul în O...., str. F...., jud. Bihor şi chemaţii în garanţie SC LR SRL, sediul în O...., str. F...., jud. Bihor şi SC BM SRL, sediul în O...., str. F...., jud. Bihor.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei cele de mai sus, după care:

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 10.12.2015, când părţile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea pentru data de 17.12.2015, iar mai apoi pentru data de 21.12.2015, când s-a pronunţat prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND,

Constată că, prin acţiunea în pretenţii înregistrată pe rolul prezentei instanţe la data de 01.07.2010, legal timbrată, reclamanta S.C. A S.A. cu sediul în O...., str. Crişului, nr. 11, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâţii S.C. C S.R.L. cu sediul în O...., str. F.., jud. Bihor, C V cu domiciliul în O...., str. F.., jud. Bihor, S.C. LR S.R.L., sediul în O...., str. F.., jud. Bihor şi S.C. BM S.R.L., sediul în O...., str. F.., jud. Bihor, a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune pentru încălcarea obligaţiilor contractuale; să se dispună obligarea pârâţilor în solidar la plata tuturor cheltuielilor de judecată, compuse din taxă timbru şi onorariu avocat.

În motivarea cererii introductive reclamanta a invocat faptul că, prin Contractul de consultanţă nr. 154 a din data de 03.01.2002 încheiat între societatea C S.R.L. şi reprezentantul acesteia, C V, şi societatea reclamantă, pârâta C S.R.L. se obliga să asigure prin reprezentantul (asociat şi administrator al acesteia) consultanţa managerială pentru întreaga activitate a societăţii reclamante, prin implicarea directă şi permanentă în conducerea executivă a societăţii şi sa reprezinte interesele reclamantei A S.A.

În baza dispoziţiilor art. 2, art. 3 şi art. 11 lit. a, consultantul s-a obligat ca pe durata contractului şi timp de 5 ani de la data încetării contractului să nu săvârşească acte de concurenţă neloială şi sa păstreze confidenţialitatea datelor şi informaţiilor cu care intra în contact sub durata desfăşurării contractului, precum şi să nu folosească informaţiile în propriul său avantaj sau în avantajul terţilor.

Cu toate acestea, imediat după încetarea contractului de consultanţă, profitând şi de decesul administratorului şi asociatului majoritar al reclamantei, consultantul a înfiinţat o noua societate comercială, BM S.R.L., în care este unic asociat şi administrator, iar ulterior a înfiinţat în asociaţie cu un fost furnizor al reclamantei A S.A., firma LCS. S.R.O., societatea LR S.R.L. cu obiect de activitate identic cu al reclamantei; în 2008 a înfiinţat societatea TB S.R.L., iar în noiembrie 2008 a înfiinţat societatea S L.

Prin toate aceste societăţi comerciale, folosindu-se de datele şi informaţiile obţinute pe parcursul derulării contractului de consultanta cu reclamanta A S.A., a desfăşurat şi desfăşoară acte de concurenţă neloială.

Reclamanta arată că a procedat în conformitate cu dispoziţiilor art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, convocând la conciliere pârâţii pentru data de 01.07.2009, dată la care s-a prezentat C V, depunând răspunsul înregistrat sub nr. 5/26.06.2009, prin care arată că din punctul său de vedere nu există nici un litigiu şi nici un raport juridic generator de prejudicii.

Invocă faptul că pârâtul C V a dobândit toate cunoştinţele pe care le deţine despre confecţiile metalice (parapeţi, grătare, turnuri, hale etc.) sub durata contractului de management, acesta având acces la întreg portofoliu de clienţi şi furnizori, mod de calcul al preţurilor, modele de contracte şi comenzi, pe care le-a utilizat în interes personal şi în interesul societăţilor la care este asociat şi/sau administrator.

Reclamanta pretinde că prejudiciul ce i-a fost cauzat este cuantificat la suma de 100.000 euro, reprezentând clienţi atraşi de acesta după încetarea contractului cu aceasta şi până la data introducerii prezentei acţiuni.

În probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, probe testimoniale şi proba tehnică, respectiv expertiza financiar-contabilă.

În drept, invocă dispoz. art. 969, art. 1073 Cod civil, art. 274 C.pr.civilă.

Anexează în susţinere Contractul nr. 154a/2002, extrase Recom, dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 oct. 2010, pârâta S.C. C S.R.L., în conformitate cu dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă, a invocat, în baza art. 137 Cod procedură civilă raportat la art. 1 şi art. 20 din Legea 146/1997, modificată, excepţia de netimbrare, solicitând admiterea excepţiei netimbrării şi anularea acţiunii ca netimbrată, potrivit disp. art. 1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Raportat la art. 41 Cod procedură civilă, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C V, deoarece acesta nu este obligat prin raport juridic, împotriva acestuia nu se poate exercita acţiunea reclamantei A S.A.

În baza art. 1, art. 8, art. 18 din Decretul 167/1958 cu referire la art. 12 raportat la art. 9 din Legea 11/1991, invocă prescripţia dreptului la acţiune şi respingerea acţiunii ca prescrisă, art. 1 alin. final din decretul 167/1958, „orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă” şi de art. 18 din acelaşi act normativ, „organul de jurisdicţie este obligat ca, din oficiu să cerceteze dacă dreptul la acţiune (...) este prescris, consecinţe care în esenţă sunt: inadmisibilitatea derogării, prin convenţie, de la normele prescripţiei extinctive şi obligativitatea aplicării din oficiu a normelor privind prescripţia extinctivă.

În susţinerea excepţiei de prescripţie pârâţii invocă şi prevederile art. 12 raportat la art. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, conform cărora, „dreptul la acţiune prevăzut de art. 9 se prescrie în termen de 1 an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşiţii faptei.”

Invocă faptul că temeiul acţiunii în pretenţii formulate este contractul de consultanţă nr. 154 a din 03.01.2002 şi că acesta a expirat.

În cazul respingerii excepţiilor, pârâţii îşi rezervă dreptul de a invoca apărări de fond, pe netemeinicia acţiunii.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 115 Cod proc civ., art. 137 Cod procedură civilă raportat la art. 1 si art. 20 din Legea 146/1997 modificată, art. 41 Cod procedură civilă, art. 1, art. 8, art. 18 din Decretul 167/1958 cu referire la art. 12 raportat la art. 9 din Legea 11/1991.

Prin Răspunsul la întâmpinare înregistrat la data de 25 nov. 2010, reclamanta a solicitat respingerea excepţiei de netimbrare ca fiind nefondată, arătând că, prin acţiunea introductivă a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 euro, în echivalent în lei 430.000 lei, pentru care a plătit taxa judiciară de timbru în cuantum de 7425,16 lei, respectiv 39 lei + 7.386,16 lei (prin o.p. nr. 909/15.11.2010).

Totodată, a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C V pentru următoarele considerente:

Prin contractul de consultanţă nr. 154 a din data de 03.01.2002 părţile, şi S.C. C S.R.L., prin dipl. ing. C V, în calitate de consultant, au convenit că „consultantului îi este interzisă transmiterea datelor ce fac obiectul (prezentului) contract, în raporturile sale cu terţii, cât şi folosirea informaţiilor în interes propriu sau avantaj, sau în avantajul terţilor. Prezenta prevedere este valabilă 5 ani după încetarea prestaţiei în baza prezentului contract.” În plus, prin protocolul de acceptare, care face parte integrantă din acest contract, părţile au împuternicit pe dl. C V să reprezinte interesele în raporturile cu terţii.

Având în vedere şi faptul că pârâtul C V este asociat, deţinând 95% din capitalul social şi administrator al pârâtei de rândul 1, C S.R.L., clauza de confidenţialitate şi neconcurenţă semnată de acesta îi este direct aplicabilă.

Susţine că, este evident faptul că nu societatea, ci reprezentantul acesteia a luat cunoştinţă de informaţiile, respectiv portofoliul de clienţi şi furnizori, proceduri tehnice şi de producţie, calculaţii de preţuri şi tehnici de marketing, toate aceste informaţii au fost folosite în interes propriu de către pârâtul de rândul 2, atât în desfăşurarea afacerilor prin S.C. C S.R.L., cât şi ulterior, prin societatea BM S.R.L., al cărui unic asociat şi administrator este, şi ulterior prin S.C. LR S.R.L., societate în care s-a asociat cu unul dintre furnizorii de grătare ai A S.A., societatea LCS. S.R.O. Cehia, în anul 2008 a înfiinţat o nouă societate, S L S.R.L., asociindu-se cu o altă angajata a reclamantei, TD. Toate aceste societăţi, în care pârâtul de rândul 2 este asociat şi/sau administrator au ca obiect de activitate fabricarea de confecţii metalice şi comercializarea acestora; dat fiind acelaşi obiect de activitate şi mai ales portofoliul de clienţi şi furnizori, consideră că pârâţii s-au folosit de informaţiile dobândite în desfăşurarea activităţii la societatea reclamantă.

Solicită reclamanta respingerea ca nefondată a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune. Astfel, potrivit contractului pârâţii s-au obligat să nu transmită sau să folosească în interes propriu sau în avantajul terţilor datele şi informaţiile de care ia cunoştinţă pe parcursul desfăşurării contractului.

Precizează că nu şi-a întemeiat acţiunea pe Legea privind combaterea concurenţei neloiale nr. 11/1991, care prevede termenul de 1 an de la data la care partea interesată a luat cunoştinţă despre actele de concurenţă neloială, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii lor, ci pe art. 969 Cod civil, situaţie în care termenul de prescripţie este de 3 ani de la data împlinirii termenului prevăzut în contract, respectiv 01.10.2010, termen în care pretinde reclamanta că s-a încadrat.

Chiar şi în ipoteza în care s-ar considera termenul de prescripţie cel prev. de Legea privind combaterea concurenţei neloiale, actele de concurenţă neloială sunt săvârşite în forma continuată, ultima societate fiind înfiinţată în 31.10.2008, deci termenul de prescripţie de 3 ani nu este împlinit.

În probaţiune solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, proba cu expertiza tehnică contabilă şi proba testimonială.

Prin întâmpinarea pe fondul cauzei înregistrată la data de 16 febr. 2011, pârâta S.C. C S.R.L. a solicitat instanţei respingerea acţiunii formulate ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată, în fapt arătând că, prin contractul de consultanţă, nr. 154 a din data de 03.01.2002, S.C. C S.R.L. în calitate de consultant, se obliga să acorde consultanţă managerială pentru întreaga activitate lui reclamantei S.C. A S.A., în calitate de client, administratorul pârâtei, respectiv pârâtul C V, deţinând titlul de inginer la Facultatea de Mecanică din cadrul Universităţii „Transilvania” din Braşov, potrivit diplomei de licenţa anexate la dosar, această facultate contribuind la cumularea cunoştinţelor despre confecţiile metalice şi nicidecum durata activităţii desfăşurate în cadrul firmei S.C. A S.A.

În anul 2005, prin acord comun al părţilor, contractul de consultanţă încheiat la 03.01.2002 a fost înlocuit cu un contract individual de muncă, înregistrat sub nr. 521864/19.01.2005, pentru postul de director executiv, modificare care a lipsit de efecte contractul de consultanţă nr. 154 a / 03.01.2002 înlocuit.

La data de 02.09.2005, prin hotărârea consiliului de administraţie al S.C. A S.A. s-a hotărât „reorganizarea activităţii societăţii ca urmare a dificultăţilor economice şi înregistrării de pierderi pe primele 6 (şase) luni ale anului şi în consecinţă desfiinţarea postului de director executiv, începând cu data de 30.09.2005”. În baza acestei hotărâri, fără vreo culpă din partea pârâtului, susţine acesta, la data de 12.09.2005, i s-a emis o înştiinţare de concediere nr. 3519, prin care i s-a comunicat desfiinţarea postului de director executiv pe care acesta îl ocupa.

Cu privire la cererea formulată de reclamantă referitoare la obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 euro, pretinde că aceasta este neîntemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale, nu sunt consecinţe directe şi necesare ale neexecutării obligaţiei (în înţelesul art. art. 1086 cod civil) şi anume: - existenţa unei fapte ilicite - pârâţii nu au desfăşurat acte de concurenţă neloială faţă de reclamantă, nu au săvârşit, în scopul atragerii clientelei, acte şi fapte care contravin legii, bunelor moravuri şi loialităţii profesionale - ; - existenta unui prejudiciu - prejudiciul în cuantumul arbitrar stabilit şi nedovedit de 100.000 euro nu poate fii reţinut de către instanţă, deoarece societatea se afla în dificultăţi economice şi înregistra pierderi chiar şi pe primele 6 (sase) luni ale anului 2005, moment în care pârâtul era angajat al societăţii, însă pierderea suferită de societate nu este cauzată de activitatea acestuia - ; - existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu - pierderile reclamantei ce datează încă din anul 2005 nu se bazează pe nici un act sau fapt juridic al pârâţilor; - existenţa unei culpe sau vinovaţii, bazată pe un criteriu obiectiv, care implică necesitatea comparării activităţii pârâtei faţă de interesele şi exigentele impuse de lege şi bunele moravuri.

Arată pârâtul că S.C. C S.R.L. a fost înfiinţată încă din anul 1991 şi acesta este inginer mecanic din anul 1994, activitatea comercială desfăşurata de către pârâţi a fost săvârşită în exercitarea normală a unui drept subiectiv ce-i aparţine, potrivit cu scopul său economic şi social, în limitele prevăzute de lege, uzanţe, bune moravuri şi cu bună - credinţă, în exercitarea profesiei de inginer şi a calităţii de comerciant.

Astfel, de la data concedierii pârâtului, din anul 2005, ca urmare a dificultăţilor economice şi înregistrării de pierderi de către reclamantă, pârâtul a desfăşurat activităţi normale, fără a vătăma interesele reclamantei.

În drept, s-au invocat prevederile art. 115 Cod procedură civilă, art. 1086 şi urm. Cod civil.

Anexează diploma de licenţă; decizie de concediere şi hotărâre A.

Prin Cererea de chemare în judecată a altor persoane reclamanta S.C. A S.R.L. O.... a chemat în judecată în calitate de pârâte pe S.C. BM S.R.L. O.... S.C. LR S.R.L. O...., solicitând să se dispună obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune pentru încălcarea obligaţiilor contractuale; să se dispună obligarea pârâţilor în solidar la plata tuturor cheltuielilor de judecată, compuse din taxa timbru şi onorariu avocat.

În motivarea acestei cereri arată faptul că, din probaţiunea administrată în cauză reiese că pârâtul C V, a folosit informaţiile de care a luat cunoştinţă pe durata desfăşurării contractului de consultanţă încheiat cu societatea reclamantă atât în folosul său personal, cât şi în avantajul terţilor.

Susţine că, cunoscând prevederile contactului de consultanţă nr. 154/2002 şi implicaţiile juridice pe care le au clauzele contractuale pe care şi le-a asumat, pârâtul C V şi-a desfăşurat o mare parte din activitate, nu prin societatea C S.R.L., ci prin alte societăţi comerciale, la care acesta, în mod direct sau prin persoane interpuse, în special soţia acestuia C L, a fost asociat şi/sau administrator.

În fapt, întreaga activitate comercială desfăşurata prin societăţile BM S.R.L. şi LR S.R.L., a fost coordonată de către paratul C V, singurul care avea cunoştinţele necesare în ce priveşte piaţa de confecţii metalice, cunoştinţe dobândite sub durata desfăşurării activităţii atât ca salariat, cât şi ca şi consultant în societatea A. Paratul C V a folosit toate datele şi informaţiile esenţiale segmentului de piaţă aferent celor 4 produse principale ale societăţii reclamante - parapeţi, grătare, turnuri GSM şi hale industriale, folosindu-se de contactele, de portofoliul de clienţi şi furnizori ai societăţii A.

Relevant în acest sens este exemplul societăţii GI S.R.L., client şi furnizor important al societăţii A, cu care societatea C S.R.L. încheie contracte de consultanţă încă din anul 2004; obiectul trecut în contract, „consultanţă în domeniul transportului” este evident o simulaţie pentru comisionul încasat de C pentru activitatea de consultanţă pentru vânzarea confecţiilor metalice; este evident faptul că preţul stabilit prin contract de 500 euro pentru fiecare transport nu poate reprezenta o consultanţă în domeniul transportului, cu atât mai mult cu cât „cursele pentru care se oferea consultanţă” erau curse interne, valoare totală a serviciilor de transport fiind inferioară preţului plătit pentru consultanţă.

În plus, din planşele fotografice depuse la dosar rezultă că C V a continuat relaţiile comerciale cu aceasta firma si prin alte societăţi, în special prin societatea LR S.R.L., societate căreia îi era rezervat o parte din standul de prezentare închiriat de societatea L la diverse târguri de specialitate.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, societatea BM a fost înfiinţată în luna octombrie 2005 de către soţia pârâtului C V, care este numită şi administrator, însă activitatea comercială este desfăşurata de C V, pentru ca în 2009 C V să devină unic asociat şi administrator al acestei societăţi.

În ce priveşte societatea LR S.R.L., se arată ă pârâtul C V este asociat fondator şi administrator al acestei societăţi şi că în ultimul an în care pârâtul C V şi-a desfăşurat activitatea în cadrul societăţii reclamante, principala sa sarcină a fost identificarea de furnizori pentru grătare, ocazie cu care a contactat şi societatea L, insa deşi avea obligaţia contractuală să propună o colaborare între societatea A şi acest furnizor, i-a cooptat şi a înfiinţat o societate comercială în care el are calitatea de asociat şi administrator.

Din concluziile raportului de expertiză, respectiv răspunsul la obiectivul 11, 25 şi anexele 7-17, rezultă că preţul pe care societatea C S.R.L. ar fi trebuit să îl încaseze pentru serviciile de consultanta prestate în favoarea LR S.R.L. au fost stornate, contravaloarea acestor servicii „fiind transferată în creşterea capitalului social al domnului C V” în societatea L. Toate aceste acţiuni vin să dovedească intenţia atât a paratului C V cât şi a pârâtei L de a eluda obligaţiile pe care C V şi le-a asumat faţă de societatea reclamantă.

În probaţiune solicită extinderea expertizei contabile şi în ce priveşte activitatea desfăşurata de pârâtul C V prin intermediul acestor două societăţi pârâte nou introduse în cauză, precum şi interogatoriul pârâtului C V, iar raportat la răspunsurile la interogatoriu formulate de acesta, propune probe testimoniale suplimentare prin care doreşte să dovedească faptul că pârâtul C V a fost persoana care a desfăşurat efectiv activitatea comercială şi/sau de consultanţă desfăşurată de aceste societăţi comerciale.

În drept, s-au invocat dispoz. art. 61 Cod de procedură civilă.

Prin Întâmpinarea înregistrată la prezentul dosar la data de 10 mai 2012, pârâta S.C. BM S.R.L. O.... a solicitat respingerea cererii formulate faţă de aceasta, în principal ca inadmisibilă, în raport de obiectul acţiunii principale, al temeiului de fapt şi de drept al cererii, în subsidiar, ca nefondată, în considerarea următoarelor aspecte procesuale:

Sub aspectul condiţiilor legale de admisibilitate a cererii privind interesul, calitatea şi capacitatea părţii, respectiv dovedirea existenţei unui raport de conexitate între cererea principală şi cea incidentală, sub aspectul obiectului cauzei deduse judecăţii, se arată că, prin acţiunea în pretenţii se solicită „obligarea în solidar la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune pentru încălcarea obligaţiilor contractuale”, având ca temei juridic contract de consultanţă nr. 154/A/2002 perfectat între reclamantă şi pârâta S.C. C S.R.L., iar prin cerere se solicită obligarea pârâtei susmenţionate în solidar cu pârâţii „pentru încălcarea obligaţiilor contractuale”, toate acestea solicitându-se în condiţiile în care între părţi nu există nici un raport juridic, nu există şi nu este dovedit nici un temei de fapt şi de drept în susţinerea cererii astfel cum a fost formulată, apărând cu titlu de evidenţă inadmisibilitatea cererii faţă de pârâtă, urmând a fi respinsă.

Susţine că, nu există justificarea vreunui interes în promovarea cererii, reieşind faptul că se tinde la extinderea litigiului în lipsa unui raport, temei juridic, care să justifice practic şi o eventuală extindere a raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, în mod artificial, tendenţios.

Arată că, între condiţiile generale de admisibilitate a cererii este şi condiţia privind confirmarea existenţei unei obligaţii, cu strânsă legătură, o judecată pendinte între cererea principală şi cea incidentală, susţinută probator şi dovedită, ori în cazul în speţă nu există nici o legătură fundamentată pe text de lege sau pe convenţie, cerinţă imperativă pentru admiterea unei asemenea cereri.

Invocă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că, raportat la obiectul acţiunii principale, cât şi la temeiul de fapt şi de drept, între pârâtă şi reclamantă nu există nici un raport juridic, contractual, care să poată genera obligarea pârâtei la plata în solidar a unei sume al cărei cuantum nu a fost dovedit, cu titlu de daune, întemeiat pe prev. art. 969 C.civ. Nu există temei legal care să permită stabilirea obligaţiei de plată de daune asupra unei terţe persoane, inclusiv conţinutul cererii nu susţine, nu dovedeşte legalitatea şi temeinicia acţionării pârâtei susmenţionate în justiţie.

Pretinde că atragerea societăţii în prezentul litigiu este evident tendenţioasă, urmărindu-se o finalitate care nu a fost confirmată de lucrarea de expertiză contabilă efectuată, deci faţă de starea de fapt, de obiectul cauzei, solicitând admiterea excepţiei invocate.

Invocă şi inexistenţa identităţii obiectului cererii principale cu cea a cererii de chemare în garanţie, care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 60 şi urm. Cod proc. civ., daunele solicitate, în lipsa unui raport juridic cu reclamanta, sunt lipsite de suport legal, cererea este netemeinică, nefondată, faţă de pârâta susmenţionată, nefiind îndeplinite cerinţele pentru o eventuală atragere a răspunderii contractuale.

Arată că reclamanta şi pârâta S.C. C S.R.L. au fost beneficiarii unui contract iniţiat de şi între părţi, după analizarea excepţiilor invocate de părţile litigante, urmând a se analiza dacă şi în ce măsură s-a produs aşa-zisul prejudiciu, nedovedit, modalitatea de calcul a pretenţiilor, ecuaţie în care pârâta în mod evident nu are calitate procesuală.

Invocă faptul că, din simpla lecturare a cererii, faţă de S.C. BM S.R.L., nu se susţine, nu se dovedeşte nici un act sau fapt juridic care i-ar justifica reclamantei un anume drept de a o introduce în prezenta cauză.

Arată că, principiul disponibilităţii într-un proces implică varii aspecte, de principiu buna credinţă şi grija de a nu vătăma drepturile şi interesele altuia trebuind să fie caracteristicile distinctive ale comportamentului procesual, orice exercitare abuzivă a acestui drept urmând a fi sancţionată.

Invocă excepţia prematurităţii cererii, raportat la pretenţiile formulate faţă de obiectul cererii introductive.

Derogând de la normele art. 119 - 120 Cod proc. civ., art. 720 ind. 5 Cod proc. civ. reglementează instituţia cererii reconvenţionale - prin analogie şi cererea de chemare în garanţie - în materia litigiului comercial cu obiect evaluabil în bani.

Astfel, textul stabileşte că o asemenea acţiune se poate promova doar dacă derivă din acelaşi raport juridic cu cel invocat prin acţiunea principală şi că doar astfel poate fi exercitată cererea fără îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe.

Invocă pârâta S.C. BM S.R.L. faptul că cererea de chemare în garanţie este o veritabilă cerere de chemare în judecată a acesteia într-un litigiu în care nu are calitate, pretenţiile emise sunt lipsite de temei de fapt şi de drept, şi nu în ultimul rând nu au ca izvor, obiect acelaşi raport juridic cu cel invocat prin acţiunea principală, astfel că se impune admiterea excepţiei prematurităţii cererii constatând că la concilierea făcută cu pârâţii nu s-au emis nici un fel de pretenţii vizând pe pârâta susmenţionată, deci nu s-a efectuat procedura prealabilă prev. de art. 720 ind. 1 Cod proc. civ.

Invocă faptul că, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei susmenţionate să achite în solidar pretinsa sumă cu titlu de daune este inadmisibilă, prematur introdusă, în lipsa calităţii procesuale pasive, dar şi prescrisă, raportat la data perfectării, derulării contractului indicat ca temei de drept, respectiv a introducerii acţiunii în justiţie, excepţie de altfel ridicată şi de pârâtele de rd. l şi 2.

Pe fond, solicită respingerea cererii de chemare în garanţie ca o consecinţă a respingerii acţiunii introductive, în condiţiile în care acţiunea este nedovedită, nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Prin Întâmpinarea înregistrată la data de 10.05.2012 împotriva cererii de chemare în garanţie a pârâtelor S.C. BM S.R.L. şi S.C. LR S.R.L., pârâţii S.C. C S.R.L. O.... şi C V, în conformitate cu dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă, şi în baza art. 137 Cod procedură civilă raportat la art. 41 Cod procedură civilă au solicitat, pe cale de excepţie, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor susmenţionate, acestea nefiind obligate în baza raportului juridic generat de contractul de consultanţă nr. 154A din 03.01.2002 înregistrat sub nr. 2C/03.01.2002, supus cercetării instanţei.

De asemenea, au invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanţie, pentru inexistenţa unui raport de conexitate între cererea principală şi cea incidentală, a obiectului dedus judecaţii, acestea fiind condiţii de admisibilitate a cererii de chemare în garanţie.

Arată că obiectul acţiunii principale derivă dintr-un contract de consultanţă încheiat între reclamantă şi pârâta S.C. C S.R.L.; temeiul de drept invocat în acţiunea principală este art. 969 Cod Civil.

În drept, s-au invocat prevederile art. 115 Cod proc. civ.; art. 137 Cod procedură civilă.

Prin Întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la termenul de judecată din 10.05.2012, pârâta chemată în garanţie S.C. LR S.R.L. O...., a invocat, pe cale de excepţie, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanta ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:

În fapt, pârâta arată că a fost chemată în garanţie de creditoarea S.C. A S.R.L. pentru a fi obligată în solidar cu celelalte pârâte la plata sumei de 100.000 Euro cu titlu de daune pentru încălcarea obligaţiilor contractuale şi la plata cheltuielilor de judecată, deşi între aceasta şi S.C. A S.R.L., ori celelalte părţi din dosar, nu au existat niciun fel de relaţii contractuale ori comerciale în forma simplificată din care să se nască obligaţii, asemeni celor indicate de reclamantă, ale acesteia faţă de reclamantă ori faţă de celelalte părţi din dosar.

Având în vedere cele menţionate, precum şi probele existente la dosar, rezultă că pârâta S.C. LR S.R.L. nu a încheiat nici cu reclamanta, nici cu altă parte din dosar vreun contract, din care să rezulte vreo obligaţie de plată ori garantare faţă de vreuna dintre părţile din dosar, iar din cuprinsul documentelor depuse de reclamantă la dosarul cauzei reiese faptul că nu există niciun fel de legături contractuale ori comerciale în forma simplificată de natură a angaja pârâta susmenţionată din punct de vedere patrimonial şi că aceasta nu are nicio obligaţie faţă de restul părţilor din dosar, pârâta fiind este terţă faţă de pretenţiile reclamantei, neavând nicio legătură cu pretenţiile reclamantei faţă de celelalte părţi din dosar şi nici vreo obligaţie faţă de restul paratelor din dosar, astfel că nu există niciun fel de raporturi juridice între părţi de natură a angaja răspunderea acesteia şi reclamanta nu se poate îndrepta împotriva acesteia pentru plata sumelor pretinse cu titlu de daune, aceasta neputând avea calitatea de pârâtă întrucât nu există nicio obligaţie convenţională ori legală a sa faţă de reclamantă ori faţă de celelalte părţi.

Pe cale de consecinţă, deoarece calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi intre pârât şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecaţii, solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea cererii de chemare în garanţie a reclamantei îndreptată împotriva acesteia.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, invocă faptul că potrivit art. 60 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, „Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.”

Potrivit textului de lege susmenţionat, rezultă că, cererea de chemare în garanţie priveşte dreptul uneia dintre părţile în litigiul de fond de a chema în judecată o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în situaţia în care ar cădea în pretenţii ca urmare a soluţionării dosarului de către instanţă.

Raportat la prezenta cauză, pentru admiterea unei astfel de cereri trebuie îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor raporturi juridice (convenţionale) între partea care cheamă în garanţie şi chematul în garanţie, de natură a atrage răspunderea chematului in garanţie; partea care solicită chemare în garanţie trebuie să cadă în pretenţii. Astfel, potrivit art. 60 din Codul de procedură civilă, partea (reclamanta în speţa de faţă) poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii, cu o cerere în garanţie sau în despăgubiri.

Invocă faptul că, în cauză nu există niciun fel de raport între cele doua părţi care să îi permită reclamantei să se îndrepte împotriva chematei în garanţie.

Având în vedere că în speţa de faţă nu reclamanta este cea care ar putea cădea în pretenţii, ci pârâtele, consideră că nu este îndeplinită o cerinţă esenţială cu privire la cererea de chemare în garanţie, şi anume, partea care solicită chemare in garanţie trebuie să cadă în pretenţii.

Chiar şi în ipoteza în care reclamanta ar cădea în pretenţii, aceasta nu are niciun fel de legătura cu pârâta susmenţionată, aceasta nefiind parte în vreun contract şi neexistând vreo obligaţie legală sau contractuală în temeiul căreia aceasta ar putea răspunde în situaţia în care reclamanta ar cădea în pretenţii.

Astfel, din probatoriul administrat rezultă că pârâta LR S.R.L. este terţă faţă de pretenţiile reclamantei, neavând nicio legătură cu pretenţiile acesteia faţă de celelalte părţi din dosar şi nici vreo obligaţie faţă de restul pârâtelor din dosar. Pe cale de consecinţă, prima condiţie nu este îndeplinită, neexistând niciun fel de raport juridic între pârâta susmenţionată şi reclamanta ori restul părţilor din dosar şi astfel lipseşte orice obligaţie de natura a angaja răspunderea acesteia.

Susţine că, nici cea de-a doua condiţie nu este îndeplinită, reclamanta solicitând instanţei plata de către pârâte a unei sume de bani cu titlu de daune, reclamanta (cea care cheamă în garanţie) necazând în pretenţii.

În concluzie, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi respingerea cererii de chemare în garanţie a reclamantei îndreptate împotriva sa.

Având in vedere cele susmenţionate, precum şi excepţiile invocate, îşi rezervă dreptul de a completa prezenta întâmpinare cu apărările de fond în eventualitatea respingerii excepţiilor invocate.

În temeiul art. 242(2) C.p.c, solicită, judecarea cauzei şi în lipsă.

În drept, invocă prevederile art. 115 şi urm. din Codul de Procedură Civilă.

În probaţiune, propune proba testimoniala, interogatoriul reclamantei, interogatoriul pârâtelor, interogatoriul chemaţilor în garanţie, înscrisuri, precum şi orice probă ar reieşi ca necesară din dezbateri.

Prin Răspunsul la întâmpinare înregistrat la dosarul cauzei la data de 21.06.2012, reclamanta S.C. A S.A. O...., faţă de întâmpinarea depusă de S.C. LR S.R.L., referitor la excepţiile invocate, a solicitat în principal unirea cu fondul a acestora, întrucât consideră că este necesară administrarea probaţiunii pentru soluţionarea corectă a acestora, iar în subsidiar, respingerea acestor excepţii ca fiind nefondate.

Consideră probaţiunea administrată până la acest termen de judecată ca fiind un început de dovadă în ce priveşte „calitatea de persoană obligată prin raportul juridic născut între părţi” astfel cum este definit prin întâmpinare, mai exact ca fiind persoană juridică prin intermediul căreia au fost desfăşurate de către societatea C S.R.L. şi unicul asociat şi administrator al acesteia, C V, activităţile comerciale ce contravin clauzei contractuale stipulate la art. 3 din contractul de consultanţă nr. 154A/03.01.2002.

Potrivit extrasului emis de Oficiul Registrului Comerţului, depus în probaţiune, societatea LR S.R.L. a fost înfiinţată în baza cererii nr. 45879/28.11.2006 formulate de pârâtul C V, în calitate de asociat fondator şi administrator, iar conform Încheierii nr. 2512/30.11.2006, la data înfiinţării administratorul acestei societăţi a fost C V, mandatul acestuia începând cu data de 12.10.2006. Relevant este şi faptul că sediul acestei societăţi este identic cu cel al societăţii C S.R.L. şi BM S.R.L., imobil care este de altfel, proprietatea părinţilor pârâtului C V.

În plus, prin raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expert M L V, expertul învederează că există facturi care pot ridica semn de întrebare, de exemplu emiterea unor facturi de către societatea C S.R.L., urmate de stornarea lor şi majorarea capitalului social deţinut de C V în societatea LR S.R.L. cu aceeaşi sumă, însă expertul arată că nu poate să formuleze o concluzie, întrucât societatea L nu este parte în proces şi, pe cale de consecinţă, nu îi poate solicita date şi informaţii prin care să se lămurească aceste aspecte.

Susţine că, relevante în cauză sunt si planşele fotografice depuse de la târgul de specialitate Camex, unde în cadrul standului LR S.R.L. sunt expuse produse aparţinând societăţii GI S.R.L., societate care era principalul furnizor pentru elemente de siguranţă drum - parapet metalic al societăţii A. Coroborând aceste planşe fotografice, din care rezultă raporturi evidente de colaborare comercială, cu faptul că societatea C S.R.L. încasa încă din anul 2004, când presta servicii de management pentru societatea A, un comision pentru consultanţă de la această societate, este evident, pretinde reclamanta, că societatea C S.R.L. şi C V, folosindu-se de datele şi informaţiile dobândite sub durata desfăşurării contractului cu A, au continuat colaborarea cu societatea GI prin societatea LR S.R.L. Prin urmare, doar prin analiza documentelor contabile ale societăţii LR se va putea stabili cu exactitate natura raporturilor comerciale dintre aceste societăţi şi cifra de afaceri derulată, evident în detrimentul societăţii A.

Faptul că societatea C S.R.L. a prestat servicii de consultanţă managerială pentru societatea LR, al cărei asociat şi administrator este însuşi pârâtul C V, coroborat cu faptul că preţul acestor servicii de consultanţă datorat de către societatea LR S.R.L. societăţii C V a fost stornat, iar suma datorată a fost transformată în aport la majorarea de capital social al pârâtului C V în societatea LR SRL, conduce la concluzia că pârâţii nu doar că au folosit datele şi informaţiile dobândite pe durata desfăşurării activităţii la societatea A în folosul personal şi al societăţii LR, în care evident aveau şi un interes personal, ce rezidă din calitatea de asociat - participant la beneficii - ci, mai mult decât atât, au desfăşurat activităţile prohibite prin contractul pe care îl deţineau cu societatea A prin intermediul societăţii LR S.R.L., tocmai pentru a încerca eludarea obligaţiilor pe care şi le-au asumat prin contractul de consultanţă nr. 154A/2002.

Prin urmare, nu se pot accepta apărările formulate prin întâmpinare, în sensul că societatea L este „terţă faţă de pretenţiile reclamantei, neavând nici o legătură cu aceste pretenţii”, fiind necesară suplimentarea probaţiunii administrate până la acest termen, în sensul de a se admite solicitarea reclamantei de completare a raportului de expertiză contabilă prin extindere faţă de această societate, administrarea probei cu interogatoriul societăţii LR S.R.L., precum şi suplimentarea probei cu înscrisuri, pentru a se putea determina implicarea societăţii LR S.R.L. şi cuantumul prejudiciului cauzat prin aceasta. De asemenea, prin suplimentarea probaţiunii se va putea stabili dacă societatea LR S.R.L. a angajat persoane care anterior au fost angajate în cadrul societăţii A, al societăţii C S.R.L. sau al societăţii BM S.R.L.

Faţă de întâmpinarea depusă în cauză de societatea BM S.R.L., referitor la excepţia invocate, solicită în principal unirea cu fondul a acestor excepţii, pentru motivele menţionate în cuprinsul Răspunsului la întâmpinare, iar in cazul in care se va respinge această solicitare, solicită respingerea acestor excepţii ca fiind nefondate, întrucât consideră că este necesară administrarea probaţiunii pentru soluţionarea corectă a acestora.

Reiterează explicaţia dată anterior în cazul întâmpinării depuse de societatea LR S.R.L., în sensul că şi în cazul cererii formulate împotriva societăţii BM S.R.L., consideră probaţiunea administrată până la acest termen de judecată ca fiind un început de dovadă în ce priveşte implicarea societăţii BM S.R.L., mai exact ca fiind persoană juridică prin intermediul căreia au fost desfăşurate de către societatea C S.R.L. şi unicul asociat şi administrator al acesteia, C V, activităţile comerciale ce contravin clauzei contractuale stipulate la art. 3 din contractul de consultanţă nr. 154A/03.01.2002.

În ce priveşte această societate comercială, reclamanta invocă faptul că a fost înfiinţata la numai 14 zile de la data încetării contractului dintre C S.R.L. şi C V, probabil ca urmare a refuzului directorului general de la acea dată, K E, de a semna un act adiţional prin care să renunţe la clauza prevăzută la art. 3 din contractul de consultanţă nr. 154A/03.01.2002, şi precizează că la data constituirii, conform încheierii judecătorului delegat, asociat fondator a fost C L, soţia pârâtului C V, societate ce a avut de la înfiinţare acelaşi obiect de activitate ca şi societatea A, respectiv cod CAEN 2811.

Arată că, administrator, încă de la data înfiinţării a fost C V, care în fapt a coordonat întreaga activitate a societăţii. Consideră că numirea ca asociat a soţiei pârâtului C V, care de altfel îi cesionează părţile sociale în anul 2008 dovedeşte reaua credinţă şi intenţiile de fraudă ale pârâtului C V.

Susţine că este relevant şi faptul că C L a deţinut funcţia de secretară şefă a grupului de firme AEK, funcţie datorita căreia avea cunoştinţă de întreaga activitate a societăţii; contractul de muncă al acestei a încetat la aceeaşi dată ca şi al pârâtului C V. Precizează faptul că motivul real al desfacerii contractelor de muncă ale soţilor C şi respectiv rezilierea contractului de management cu societatea pârâtului C V, C S.R.L., a fost identificarea activităţilor în detrimentul societăţii întreprinse de către acesta; o cercetare disciplinară sau o evaluare profesională ar fi necesitat timp, timp pe care directorul general al societăţii nu îl mai avea la dispoziţie, decedând la mai puţin de o lună, motiv pentru care s-a optat pentru soluţia desfacerii contractului de muncă prin desfiinţarea postului.

Arată reclamanta că, din proba testimonială administrată în cauză rezultă că pârâtul C V a atras în societăţile sale foşti angajaţi ai societăţii A, aspect confirmat prin depoziţia martorei TD, care a deţinut funcţia de responsabil produs în cadrul societăţii A şi care a fost angajată de C V ulterior încetării contractului de management, din aceste considerente fiind necesar a se verifica dacă prin intermediul acestei societăţi, pârâtul C V a atras şi alţi angajaţi ai societăţii A.

De asemenea, prin expertiza contabilă efectuată în cauză de expert ML se arată ca din actele puse la dispoziţie de părţi se poate reţine că C V a întreprins acţiuni ce contravin contractului de management nr. 154A/2002 prin înfiinţarea societăţii BM S.R.L., însă arată că această societate nu este parte în proces şi nu poate continua cercetările pentru a stabili dacă s-a cauzat vreun prejudiciu şi prin intermediul acestei societăţi, iar în caz afirmativ, care ar fi cuantumul acestuia.

În aceste condiţii, consideră reclamanta că se impune administrarea de probe noi, în completarea probaţiunii existente la dosar în vederea stabilirii implicării societăţii BM S.R.L. şi a cuantumului prejudiciului cauzat prin intermediul acesteia.

În ce priveşte întâmpinarea depusă de pârâţii C S.R.L. şi C V, solicită unirea cu fondul a excepţiilor invocate, în principal, iar în subsidiar solicită respingerea acestora.

Subliniază faptul că tocmai pârâtul C V este elementul de legătură între toate părţile implicate, el fiind persoana care a avut acces la toate datele şi informaţiile legate de întreaga activitate a grupului de firme AEK.

În sinteză, arată că, după ce a absolvit facultatea de inginerie - specializarea mecanică auto, în ianuarie 1995 a fost angajat ca şi inginer în societatea EKE S.R.L. unde a învăţat întreg procesul de producţie, pentru ca în anul 1998 să îi fie schimbată funcţia în director tehnic. După înfiinţarea societăţii A, acesta a fost angajat pe funcţia de director comercial şi apoi director executiv până la data de 30.09.2005. În anul 2002 între societatea A şi C V a fost încheiat şi un contract de consultanţă, în baza căruia societatea C S.R.L., care l-a desemnat pe pârâtul C V cu puteri depline să reprezinte societatea A în raporturile cu terţii şi să se implice efectiv în conducerea executivă a acestei societăţi.

În această calitate, pârâtul C V a avut acces la toate datele şi informaţiile de business, a participat activ alături de directorul general la elaborarea planului de afaceri, inclusiv a strategiei de extindere a businessului şi a strategiei de marketing, una dintre atribuţiile sale principale fiind identificarea de furnizori de materii prime şi negocierea contractelor cu furnizorii, precum şi identificarea clienţilor pentru produsele societăţii - grătare metalice, structuri de siguranţă pentru drumuri, hale metalice şi turnuri. Pârâtul C V a utilizat toate aceste date, informaţii şi contacte în interes personal şi, încâlcind obligaţiile asumate prin contractul de management nr. 154A/2002, a desfăşurat activităţi specifice societăţii A, respectiv producere şi comercializare confecţii metalice prin diverse firme interpuse în care el este asociat şi administrator, cauzând societăţii A un prejudiciu substanţial, al cărui cuantum va putea fi stabilit prin expertiză contabilă judiciară, doar prin cumularea tuturor activităţilor întreprinse de acesta în societăţile pe care reclamanta le-a chemat în judecată, respectiv societatea C S.R.L., societatea BM S.R.L. şi societatea LR S.R.L.

Întrucât toate aceste aspecte se impun a fi dovedite în cauză, solicită unirea excepţiilor invocate cu fondul cauzei.

În probaţiune, solicită interogatoriul părţilor nou introduse în cauză şi extinderea raportului de expertiză contabilă.

Prin Precizările înregistrate la dosarul cauzei la data de 31 oct. 2012, pârâta S.C. BM S.R.L. O.... a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată a altor persoane -, precizată în „garanţie”, a reclamantei, formulată faţă de pârâta susmenţionată, în raport de obiectul acţiunii principale, al temeiului de fapt şi de drept al cererii, ca nefondată, în considerarea următoarelor aspecte procesuale:

Susţine şi reiterează excepţia prescripţiei dreptului la acţiune raportat la data perfectării contractului indicat ca temei de drept, respectiv a introducerii acţiunii în justiţie, scopul reclamat şi rezultatul invocării, probării excepţiilor de prescripţie, tardivitate vizează obţinerea unei soluţii legale şi temeinice, excepţia procesuală fiind mijlocul tehnic dat de legiuitor prin care să se invoce încălcarea unor norme de drept procesual.

Pe fondul cauzei, arată că în prezenta cauză, având ca obiect o veritabilă acţiune în pretenţii, s-a solicitat acordarea de daune, în condiţiile în care nu există temei de fapt şi de drept care să permită stabilirea de daune asupra unei terţe persoane juridice - S.C. BM S.R.L.

Invocă faptul că, principiul disponibilităţii în proces implică varii aspecte, de principiu buna credinţă şi grija de a nu vătăma drepturile şi interesele altuia, caracteristici distinctive ale comportamentului procesual, orice exercitare abuzivă a dreptului procesual, prin introducerea cu rea credinţă a unor cereri formulate tendenţios, vădit netemeinice, urmând a fi sancţionate, pârâta în cauză apreciind că este incidentă această situaţie.

Arată că, din probatoriul administrat până la termenul de admitere a cererii de chemare în judecată a altor persoane - 16.02.2012, inclusiv conţinutul cererii introductive, nu se susţine, nu se dovedeşte vreun motiv legal derivat din acţiunea principală de a o acţiona în justiţie, şi că este evidentă inexistenţa identităţii obiectului cererii principale, cu cea a cererii de chemare în garanţie, cerinţă imperativă a textului legal, neîmplinită în cauză, motiv de respingere a cererii ca nefondată.

Pretinde că, dispoziţiile legale pe care îşi întemeiază reclamanta cererea, nu pot fi reţinute ca temei pentru o astfel de cerere care nu este motivată în fapt; pretenţiile emise nu au ca izvor acelaşi raport juridic cu cel invocat prin acţiunea principală.

Pe fond, solicită respingerea cererii de chemare în garanţie ca o consecinţă a respingerii acţiunii introductive, în condiţiile în care acţiunea este nefondată, respectiv nu s-a produs nici o probă, nu există dovada că pârâta susmenţionată ar avea vreo obligaţie faţă de reclamantă în condiţiile inexistenţei vreunui raport juridic între aceasta şi reclamantă în temeiul căruia s-ar putea datora pretinsele despăgubiri.

Sub aspect probator, arată că sarcina probei trebuie să reiasă din context, legalitatea şi obligativitatea administrării probelor pentru stabilirea raportului juridic dedus judecăţii, cu consecinţa raportării acestora la dispoziţiile legale, în scopul stabilirii drepturilor şi obligaţiilor subiective care revin părţilor din litigiu, fapt neîmplinit în cauză, motiv de respingere a cererii faţă de pârâtă, ca nefondată, nedovedită.

Cu privire la cererea privind suplimentarea raportului de expertiză, arată că se opune acestei probe judiciare, sub aspectul pertinenţei, concludenţei şi necesităţii administrării, proba nu este admisibilă în condiţiile în care s-au încuviinţat obiectivele, expertiza contabilă fiind efectuată conform obiectivelor stabilite de instanţă.

Arată că, maniera de prezentare a expertului cum că afirmativ s-a ajuns la nişte „suspiciuni”, care evident că nu pot fi certitudini pentru a fi eventual luate în considerare, este inadmisibil a fi admisă ca motiv unic şi nerelevant pentru completarea, extinderea expertizei faţă de alte două persoane juridice care nu au nici o legătură comercială, raport juridic cu reclamanta.

Conform practicii judiciare, dispunerea expertizei nu constituie o obligaţie, în principiu prin dispunerea unei expertize se tinde la lămurirea unor împrejurări de fapt concrete, dovedite, certe, ceea ce nu este cazul în speţă.

Nu există temei legal care să permită stabilirea de daune în sarcina subscrisei atrage societăţii în prezentul litigiu urmând a se respinge , motivul fiind forţat urmărindu-se practic extinderea lucrării de expertiză contabilă şi asupra unor persoane juridice care nu au nici o legătură cu fondul cauzei.

Reclamanţii şi pârâţii au fost beneficiarii unui contract, a unui act juridic în care persoana juridică C V nu a avut clauză de confidenţialitate, raport juridic iniţiat de şi între părţi cu drepturi şi obligaţii, urmând a se dovedi dacă şi în ce măsură s-a produs un aşa zis prejudiciu, modalitatea de calcul a pretenţiilor nefiind certă, ecuaţie în care pârâta în mod evident nu are calitate procesuală, cererea fiind lipsită de orice suport probator, legal, din simpla lecturare a cererii faţă de S.C. BM S.R.L., nu se poate reţine nici un act sau fapt juridic imputabil, obligaţional care ar putea naşte vreun drept în favoarea reclamantei de a o introduce în prezenta cauză, motiv evident şi legal de respingere pe fond a acţiunii introductive, respectiv a cererii de chemare în garanţie, ca neîntemeiată.

Prin Precizarea de acţiune înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 iunie 2011, reclamanta S.C. A S.R.L. O.... a învederat faptul că, raportat la concluziile raportului de expertiza îşi precizează acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâtelor şi chematelor în garanţie la plata sumei de 200.000 euro, în echivalent în lei 878.000 lei, calculat la cursul B.N.R. de 4,39 lei/euro.

Anexează taxa de timbru la valoarea precizată, în cuantum de 12.358 lei, achitată prin O.P. nr. 460/17.06.2014.

Prin Notele de şedinţă din 10.12.2015, reclamanta AEKG S.RL. O.... a arătat faptul ca acţiunea formulată este o acţiune în răspundere contractuală, bazată pe clauza de concurenţă neloială prevăzută în contractul încheiat între părţi, este în fapt o acţiune în responsabilitate civilă, care îndeplineşte cumulativ cele patru elemente: fapta ilicită, vinovăţia, existenţa prejudiciului şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciul cauzat.

Arată că, din întreaga probaţiune administrată în cauză rezultă faptul că, clauza contractuală de neconcurenţă şi confidenţialitate a fost încălcata în mod flagrant, întreg know-how-ul şi fondul de comerţ fiind utilizate în interes propriu al pârâţilor C V şi C S.R.L. şi în intereselor terţelor persoane, respectiv al societăţilor BM S.R.L., LR S.R.L., cauzând grave prejudicii societăţii reclamante, de peste 2 milioane de euro, aşa cum rezulta din raportul de expertiza.

Pârâtul C V a fost membru fondator al societăţilor A S.A., EK S.A. şi R S.A. şi aceste firme au fost singurele societăţi la care şi-a desfăşurat activitatea iniţial cu contract de munca şi ulterior şi în baza contractului de management, după absolvirea studiilor - Facultatea de Mecanica - specializarea Autovehicule Rutiere şi până la  data plecării din grupul de firme în anul 2005. Atât în baza contractului individual de muncă, cât mai ales prin contractul de management, C V şi C S.R.L. şi-au asumat obligaţia de neconcurenţă şi confidenţialitate. Nici un alt director nu a avut încheiat un contract de management şi nu a avut prevăzută o clauza specială de neconcurenţă şi confidenţialitate; asumarea unor clauze suplimentare a fost făcuta tocmai în considerarea activităţii desfăşurate de C V / C S.R.L. în considerarea nivelului de informaţii la care doar acesta avea acces.

Reclamanta susţine că a probat şi faptul că pe segmentul de piaţă relevantă de confecţii metalice zincate (parapeţi, grătare, turnuri), a fost prima firmă din România care a introdus aceste produse, şi că a fost prima firmă privată care a efectuat prestări servicii de zincare termică din România (existau doar unele unităţi de stat cum ar fi I.N.G.B. sau T Iaşi), că această tehnologie nu ar fi putut fi învăţată de pârâtul C V în afara grupului de al reclamantei, cu atât mai mult cu cât nici la ora actuală nu există o facultate cu specializarea zincare prin imersie şi aplicaţiile sale. Tocmai datorită costurilor antrenate pentru dezvoltarea acestei pieţe (instruire personal, implementare în producţie, autorizări produse, monitorizare şi certificare) societatea a inclus această clauză în contractul ce face obiectul prezentului dosar.

Invocă reclamanta că Know-how-ul grupului său de firme este în fapt ansamblul de mijloace, procedee, modalităţi tehnice şi comerciale pentru vânzarea produselor şi serviciilor specifice, respectiv confecţiile metalice zincate termic. Poate aceste informaţii la care pârâtul C V a avut acces ca urmare a poziţiei deţinute, director executiv, şi mai mult decât atât, înlocuitorul directorului general în perioada anterioară decesului acestuia, nu au fost cunoscute de către angajaţii obişnuiţi ai societăţi, şi cu atât mai puţin de către terţi.

Obligaţia de loialitate şi confidenţialitate incumbă oricărui angajat în baza contractului individual de muncă, şi cu atât mai mult este aplicabilă în cazul pârâtului C V, care pe lângă calitatea de angajat a prestat şi servicii de management general în baza unui contract comercial şi în plus, a deţinut şi calitatea de acţionar fondator. Chiar şi onorariul pe care acesta l-a încasat suplimentar faţă de veniturile salariale, reflectă nivelul de informaţii deţinute. Nu numai că a fost remunerat substanţial, net superior faţă de ceilalţi directori, dar în acord cu ceilalţi acţionari i s-a permis retragerea din societatea EK S.A. cu o supraevaluare grosieră a preţului acţiunilor, tocmai pentru a i se răsplăti şi respectiv asigura pe viitor loialitatea faţă de aceste societăţi.

Invocă reclamanta că toate informaţiile pe care pârâtul le-a obţinut ca urmare a activităţii desfăşurate în cadrul acesteia, inclusiv knou-how-ul, şi pe care acesta le-a folosit în interes propriu sau le-a vândut unor terţi (L CZ) au fost secrete.

Susţine că pârâtul a încălcat obligaţiile contractuale la toate capitolele sale, inclusiv prin atragerea angajaţilor aflaţi în subordine, respectiv manageri sau responsabili de produs, care la rândul lor au dobândit cunoştinţe şi informaţii în domeniu tot ca urmare a activităţii desfăşurate în cadrul grupului de firme al reclamantei, iar datorită raportului de subordonare existent anterior datei la care a fost dat afara din societăţile reclamantei ca urmare a suspiciunilor de furt a putut să convingă foştii subalterni să îl urmeze, prezentându-le acestora o situaţie nereală, respectiv că firmele vor da faliment.

Arată că dovedeşte prin probe, la care a avut acces foarte recent, nu doar că paratul C V fost remunerat de terţul LR cu suma cu care acesta, C V, şi-a constituit aportul la capitalul social, dar a ajuns să exploateze fondul de comerţ şi know-how-ul acumulat la societatea reclamantă împreuna cu partenerul său L CZ. Consideră că însăşi firma LR este de fapt o firmă simulată, care ascunde un contract de management sau de agent pentru desfacerea în România a produselor grătare industriale ale producătorului L CZ., şi că forma de asociere, respectiv constituirea unui S.R.L. a fost făcută tocmai în scopul de a limita răspunderea contractuală de neconcurenţă, reclamanta negăsind nici o altă explicaţie pentru renunţarea la încasarea onorariului de aproximativ 100.000 EUR şi constituirea apoi ca şi capital social cu încălcarea normelor fiscale, la fel cum nu se justifica acordarea unui împrumut de către L CZ de 86.000 EUR în favoarea directă a lui C V, în condiţiile în care este de notorietate faptul că firmele nu pot acorda împrumuturi administratorilor.

Invocă faptul că pârâtul C V nu numai că a exploatat în mod ilicit un secret comercial prin firmele sale, anterioare dar a înţeles să valorifice superior cunoştinţele acumulate divulgând unor terţi aceste secrete prin interpunerea şi înfiinţarea unui S.R.L. la adăpostul căreia creditorii nu vor mai putea să-şi valorifice eventualele creanţe.

Din întreg probatoriul administrat în cauză rezulta vinovăţia pârâtului şi reaua credinţă a acestuia, care a încălcat cu intenţie directă obligaţiile contractuale şi a folosit atât în interesul său, cât şi în interesul terţilor (partenerul său fictiv) toate informaţiile care i-au fost prohibite prin clauza contractuală. Potrivit art. 62 din Legea 21/1996 orice persoane care utilizează sau divulgă în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege, documente sau informaţii cu caracter secret profesional, primite sau de care a luat cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, răspunde potrivit legii penale şi va fi obligat la plata prejudiciului cauzat. Faptele acestor pârâţi şi chemaţi în garanţie întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de Legea 21/1996, însă faţă de durata extinsă a probaţiunii din prezentul dosar, şi atitudinea procesuală a acestora, de abuz de drept procesual prin efectuarea numeroaselor plângeri, petiţii şi acţiuni, consideră că efectuarea unor noi demersuri juridice pentru atragerea răspunderii acestor persoane ar fi de lungă durată şi costisitoare.

Arată că beneficiarii reali şi direcţi ai actelor de încălcare a obligaţiilor contractuale şi actelor de concurenţă neloială sunt în primul rând C V în mod direct, şi societăţile C S.R.L., BM S.R.L. şi LR S.R.L., în care este asociat şi administrator, dar şi L CZ, asociatul majoritar în societatea LR. Din aceste considerente este firesc ca toţi aceşti pârâţi şi chemaţi în garanţie să răspundă în solidar pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat societăţii erclamante calculat în prezenta cauză prin Raportul de expertiză întocmit de expert M L.

În susţinere anexează Raport anual al societăţii L CZ pentru anul 2013, disponibil pe site-ul oficial.

Prin Precizarea de acţiune depusă la dosarul cauzei la termenul de judecată din 01.10.2015, reclamanta AEG S.R.L. O.... arată că, faţă de concluziile raportului de expertiză îşi precizează cuantumul pretenţiilor la suma de 12.539.410,48 RON reprezentând valoarea prejudiciului cauzat acesteia prin încălcarea art. 3 din Contractul de consultanţă 154A/2002, prejudiciu la plata căruia solicită să fie obligaţi pârâţii şi chemaţii în garanţie.

Susţine că, întrucât societatea reclamantă a fost prejudiciată prin activitatea pârâtului C V şi a societăţilor pe care le-a înfiinţat, C S.R.L., BM S.R.L. şi LR S.R.L. cu peste 2.500.000 EUR, aceasta nu îşi permitem în prezent să timbreze decât până la valoarea de 1.000.000 EURO, respectiv 4.424.800 RON la cursul B.N.R. din data de 29.09.2015, solicitând  instanţei ca pentru diferenţa de taxă de timbru să îi încuviinţeze reeşalonarea plăţii.

Precizează că a achitat taxă judiciară de timbru în total de 27197,16 RON după cum urmează: suma de 7425.16 RON (fila 32 Volum I); suma de 5950 RON (fila 9 Volum II); suma de 1437 RON (fila 22 Volum II) şi suma de 12385 RON (lila 204 Volum II).

Anexat precizării de acţiune depune ordinul de plată privind completarea timbrajului cu suma de 20656 RON, astfel taxa judiciară de timbru achitată în total fiind de 47853 RON, acoperind pretenţii de 1.000.000 EURO (4.424.800 RON la cursul B.N.R. din data de 29.09.2015).

Arată că prejudiciul solicitat este în conformitate cu concluziile raportului de expertiză. Astfel, prin răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză depus de expert M la data de 20.03.2013 (filele 61 - 75 volumul II), obiecţiunea nr. 2 referitor la Obiectivul nr. 11 - daunele pricinuite de C V şi C S.R.L. societăţii A „prin încălcarea art. 3 din Contractul de consultanţă 154A/2002” sunt în cuantum de 682.134.45 lei, reprezentând veniturile obţinute din activitatea de consultanţă în domeniul confecţiilor metalice şi din comercializarea de confecţii metalice. În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat prin intermediul persoanelor chemate în garanţie BM, prejudiciul cauzat este în cuantum de 2.057.812 RON, iar de LR este de 6.841.475 RON + 2.957.989 RON, fără însă ca expertul să aibă date pentru anii 2006 şi 2009, aspect ce rezultă din Completarea obiectivelor la raportul de expertiză depus de expert M la data de 13.05.2013 - filele 83 - 119 volumul II).

Expertul arată în mod pertinent, pretinde reclamanta, faptul că nu poate cuantifica anume care parte din cifra de afaceri a chematelor în garanţie BM şi LR reprezintă prejudiciul cauzai societăţii A, instanţa urmând ca pe baza probelor administrate în cauză să stabilească dacă activitatea de concurenţă neloială ce încalcă prevederile contractuale a fost desfăşurată sau nu de C V prin intermediul acestor societăţi, susţinerea reclamantei fiind că întreaga activitate desfăşurată de aceste societăţi se datorează know-how-ului pe care C V l-a dobândit ca urmare a desfăşurării activităţii în cadrul grupului de firme A-E.

Invocă reclamanta că din întreg probatoriul administrat în cauza rezultă faptul că pârâtul C V nu a deţinut nici un fel de cunoştinţe în domeniul confecţiilor metalice sau al zincării termice, acesta absolvind Facultatea de mecanica Braşov, însă specializarea autovehicule rutiere şi nu aşa cum susţine prin întâmpinare, că este inginer mecanic (fila 39 Volum I). Imediat după absolvirea respective 09.01.1995 a fost angajat în cadrul societăţii Ecokapa Exim S.R.L. O...., devenita ulterior Ek S.A. La data transformării societăţii în societate pe acţiuni, respectiv septembrie 1999, C V a fost cooptat ca şi acţionar fondator cu o cota de 2,273%. Ulterior, tocmai datorita poziţiei deţinute în cadrul grupului de firme şi pentru a fi stimulată loialitatea faţă de grupul de firme în 08.04.2004 societatea A cesionează de la C V acţiunile deţinute în Ek, având o valoare nominală de 12.500 lei, 99.996 USD (echivalentul în lei a 393.404 lei). Societăţile subscrise prin însuşi preţul lunar achitat pentru serviciile prestate de C V au recompensat nu doar activitatea de upper management prestată, ci şi confidenţialitatea şi neconcurenţa acestuia, având în vedere faptul că era singura persoană în afara directorului general care cunoştea în detaliu întreg know-how-ul grupului de firme A-E.

La data înfiinţării societăţii A în anul 1998, C V a fost cooptat ca acţionar fondator al acestei societăţi şi membru în consiliul de administraţie.

În ceea ce priveşte accesul la informaţiile confidenţiale, din probaţiunea administrată rezulta că C V a avut acces la cel mai înalt nivel de informaţii, exercitând conducerea executivă a societăţilor, cât timp directorul general din motive ele boală nu a putut să conducă şi respectiv să verifice activitatea societăţii.

La data plecării din societate, din motive imputabile lui C V, chiar dacă formal pentru celeritate s-a optat pentru rezilierea contractului de management prin acordul părţilor şi respectiv pentru desfiinţarea postului, în ceea ce priveşte contractul de munca, C V deţinea întreg know-how-ul şi toate secretele comerciale ale societăţilor A şi Ek.

În situaţia în care un profesionist (comerciant) accede la obiectul know-how-ului, violând astfel sfera secretului care îl protejează, deţinătorul know-how-ului se poate apăra prin intermediul acţiunii de concurenţă neloială, trebuind să facă dovada că a cerut să se păstreze acest secret. Societatea reclamantă nu doar că a solicitat pârâtului C V păstrarea secretelor societăţii, ci a si inclus această obligaţie în contractul de prestări servicii de management, iar în plus, a remunerat în mod substanţial activitatea pârâtului C V şi a societăţii C S.R.L. nu doar pentru serviciile prestate, ci şi suplimentar pentru menţinerea secretelor comerciale, timp de 5 ani după încetarea contractelor cu societatea.

Într-adevăr, este posibil ca un salariat să desfăşoare, după părăsirea întreprinderii în care a lucrat, o activitate economică asemănătoare, dar nu identică, eventual la o întreprindere concurentă, cu excepţia situaţiei în care există o clauză contractuală de neconcurenţă care-l împiedică, pentru o anumită perioada de timp, să exercite o astfel de activitate.

Aşa cum se precizează şi în jurisprudenţă, titularul know-how-ului trebuie să dea dovadă de o diligenţă sporită, întrucât activitatea concurentă a unui fost colaborator este deosebit de periculoasă, date fiind cunoştinţele şi informaţiile pe care le-a dobândit, ori societatea reclamantă nu doar că a depus toate diligentele pentru păstrarea secretului know-how-ului, ci în plus, suplimentar faţă de diligenţele obişnuite, a prevăzut şi contractual această obligaţie.

Susţine că Know-how-ul societăţilor A şi Ek, în condiţiile în care a fost prima societate care a introdus pe piaţa din România grătarele metalice şi zincarea termică, constă în unicitatea informaţiilor pe o piaţă relevantă care au necesitat ani întregi de investiţii pentru a putea fi perfectate. Subliniază faptul că informaţiile referitoare la această piaţă relevantă nu le-a deţinut anterior începerii activităţii în societăţile reclamantei şi nici nu ar fi putut fi dobândite la o altă societate din România, fiind dobândite ca urmare a implicării în aceste societăţi, respectiv acţionar fondator, membru al consiliului de administraţie, director executiv şi manager în baza unui contract de prestări servicii.

Pretinde că informaţiile privind know-how-ul au fost obţinute în mod ilegal de la C V de către societatea L, de la deţinătorul legal, grupul de firme A - Ek, această conduita fiind de natură penală, respectiv infracţiuni la legea concurentei neloiale, complicitate la furt şi la violarea obligaţiei contractuale.

Arată că, este evident faptul că o societate multinaţională (cum rezultă din înscrisurile depuse la termenul din 04.06.2015), respectiv L Germania prin sucursala din Cehia, nu a contactat şi nu a ales ca şi asociat şi administrator pe pârâtul C V decât în consideraţia cunoştinţelor dobândite în toata activitatea profesională prestată în mod exclusiv la grupul de firme A - Ek. Consideră că pârâtul C V a fost cel care a contactat societatea mama L şi şi-a oferit serviciile şi cunoştinţele dobândite pe piaţa de confecţii metalice de la grupul de firme A–Ek, şi în considerarea acestora, cel mai mare producător de grătare metalice din Europa, L, s-a asociat cu o persoană fizică din România şi a înfiinţat o societate cu răspundere limitată. Forma de asociere a fost aleasă tocmai pentru a limita răspunderea firmei-mamă la capitalul social al societăţii din România, consideră reclamanta, tocmai pentru a eluda interdicţiile contractuale ale pârâtului C V. Reaua credinţă a pârâtului C V, dar şi a societăţii mamă L reiese tocmai din această conduită, dublată de faptul că - are convingerea reclamanta - stocurile de marfă nu intră în proprietatea sucursalei din România, ci rămân proprietatea societăţii mamă L, tocmai pentru a face imposibilă atragerea răspunderii pecuniare pentru acţiunile de concurenţă neloială desfăşurate de pârâtul C V şi de chematele în garanţie LR şi BM.

În plus, aşa cum reţine şi expertul contabil, remuneraţia pentru activitatea de management prestată de către C S.R.L. pentru LR nu se va mai plăti societăţii C S.R.L., ci va constitui aportul la majorarea de capital social în societatea LR în favoarea pârâtului C V, inginerie financiar - fiscală care în opinia reclamantei întruneşte elementele infracţiunii de evaziune fiscală. Subliniază faptul că sumele sunt considerabile, respectiv 64000 RON şi 151.706 RON, cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 164 şi 167 din dosar. Chiar şi expertul contabil arată că explicaţiile societăţii C S.R.L., potrivit cărora contractele ar fi rămas fata obiect, sunt contrazise de actul adiţional nr. 1, prin care venitul realizat de C S.R.L. este transferat pentru creşterea capitalului social în societatea LR S.R.L. a domnului C V.

Arată că pe site-ul L CZ apare (la fila 2/3 la capitolul 10 din înscrisurile depuse la termenul de judecată din 04.06.2015 - a se vedea Opis documente) la capitolul interests apare societatea LR cu datele de contact ale domnului C V şi ale numitei TD, fosta angajată A.

În aceste condiţii reclamanta consideră întemeiată acţiunea formulată şi precizata, motiv pentru care solicită a fi admisă ca atare.

Analizând cu precădere excepţiile procesuale invocate în cauză, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod proc. civ. anterior, aplicabil în cauză, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta şi excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune în sens material, invocată de către pârâţi şi chemaţii în garanţie, instanţa reţine că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care urmează a fi respinse în consecinţă, pentru următoarele considerente.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, instanţa reţine că aceasta este în strânsă conexiune cu fondul cauzei, deoarece presupune o analiză pe fond a raportului juridic litigios dedus judecăţii.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titularul dreptului afirmat, precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.

În acţiunea în concurenţă neloială, cu privire la calitatea procesuală pasivă, în principiu, sunt aplicabile regulile generale, fiind chemat să răspundă autorul comportamentului neloial, de regulă un comerciant. Alături de acesta, pot fi traşi la răspundere coautorii, complicii, instigatorii, indiferent de calitatea lor. Autorul actului ilicit va răspunde solidar, în calitate de comitent, cu prepusul său, pentru acoperirea prejudiciului produs  printr-o faptă concurenţială neloială săvârşită de acesta, în exerciţiul atribuţiunilor ce i-au fost conferite [art. 9 alin. (2) din Legea nr. 11/1991], în forma aflată în vigoare la momentul naşterii raportului juridic litigios, legea prevăzând firesc, în acord cu dispoziţiile art. 1003 Cod civil, răspunderea solidară a tuturor participanţilor la actul de concurenţă neloială [art. 9 alin, (3)], în mod similar.

În cauză, pârâtul C V are calitatea de asociat şi administrator al S.C. C S.R.L., care are calitatea de consultant în cadrul Contractului de consultanţă nr. 154A/03.01.2002 (fil. 17 - 19, vol. I din dosar) încheiat cu societatea reclamantă, având ca obiect acordarea de consultanţă managerială pentru întreaga activitate a acesteia, în calitate de client, prin implicare directă şi permanentă în conducerea executivă şi ocupare efectivă şi permanentă de interesele acestei societăţi, prin reprezentare pe bază de delegaţie, cât şi asumarea caracterului confidenţial al contractului, care implica interdicţia de transmitere a datelor ce fac obiectul contractului de consultanţă, în raporturile consultantului cu terţii, cât şi de folosire a informaţiilor în propriul său avantaj, sau în avantajul terţilor, timp de 5 (cinci ani după încetarea prestaţiilor în baza susmenţionatului contract.

Ori, obiectul prezentei acţiuni în pretenţii îl constituie tocmai pretinsa încălcare a clauzei de confidenţialitate şi de neconcurenţă de către consultant, al cărui asociat şi administrator este pârâtul C V.

Referitor la excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune în sens material, invocată de către pârâţi şi chemaţii în garanţie, aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 12 din Legea nr. 11/1991, în forma aflată în vigoare la momentul naşterii raportului juridic litigios, „Dreptul la acţiune prevăzut de art. 9 se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei.”

Ori, actele de concurenţă neloială săvârşite de către pârâţi denotă o activitate anticoncurenţială în formă continuată, ultima societate find înfiinţată la data de 31.10.2008, certificatul de înregistrare al societăţii datând din 20.08.2009, astfel cum rezultă din Certificatul constatator nr. 24094/02.06.2015 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor (fil. 56 – 58 din dosarul cauzei), iar potrivit art. 8 alin. 1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, “Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data cînd pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atît paguba cît şi pe cel care răspunde de ea.”, astfel că termenul de prescripţie de 3 ani se calculează de la data ultimului act de executare, daa menţionată, situaţie în care, acţiunea prezentă înregistrată la data de 01.07.2010 se află în termen.

Cu privire la fondul cauzei, din analiza întregului material probator rezultă încălcarea de către pârâta S.C. C S.R.L. cu sediul în O...., în calitate de consultant, precum şi de pârâtul C V, în calitate de asociat şi administrator al acestei societăţi, conform extrasului privind starea de firmă eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la data de 30.06.2010, şi de manager în cadrul societăţii reclamante S.C. A S.A. O...., a clauzei de confidenţialitate şi de neconcurenţă prevăzute în Cap. II, art. 2 şi 3 din Contractul de consultanţă nr. 154 A din data de 03.01.2002 încheiat cu societatea reclamantă, clauză potrivit căreia: „Art. 2 Prezentul contract are caracter confidenţial. Prin caracter confidenţial părţile înţeleg că un număr restrâns de persoane au acces la informaţiile cuprinse în prezentul document şi în documentele ce urmează a fi elaborate. (…) Art. 3 Consultantului i se interzice transmiterea datelor ce fac obiectul prezentului contract, în raporturile sale cu terţii, cât şi folosirea informaţiilor în propriul avantaj, sau în avantajul terţilor. Prezenta prevedere este valabilă 5 (cinci) ani după încetarea prestaţiei în baza prezentului contract.”, obligaţia susmenţionată fiind asumată de către pârâtul C V, în baza contractul de management încheiat cu societatea reclamantă, în care pârâtul a avut calitatea de director executiv..

Aspectele menţionate sunt confirmate şi de probele testimoniale administrate în cauză, respectiv declaraţia martorului Pruteanu Ion (fil. 226, vol. I din dosar), care precizează că „am cunoscut pe dl. C V în anul 2007 când activam în calitate de director adjunct pentru contractorul general Lukoil pentru Europa şi cu această ocazie am intrat în discuţii la un târg expoziţional, aflând că este din O...., iar eu având afinitate faţă de această zonă unde am absolvit liceul. Revin şi precizez că dl. C V promova produse grătare industriale, activa la standul L O.... şi avea funcţia de administrator în cadrul societăţii menţionate cum rezulta din cartea de vizită a acestuia. (…) Discuţiile s-au concretizat în toamna aceluiaşi an, prin încheierea unor contracte de achiziţie pentru grătare metalice zincate. (…) Precizez că primul contract avea o valoare de până în 100.000 euro şi era urmat de completări ulterioare, întrucât se desfăşura în etape, implicând mai multe livrări ulterioare. Ulterior, relaţiile noastre de colaborare comercială s-au aprofundat, în sensul că au continuat într-o altă manieră după ce eu am plecat din cadrul grupului şi am primit calitatea de director general în cadrul unei alte firme din grup care nu achiziţiona grătare industriale şi din această poziţie am făcut în favoarea d-lui. C o serie de recomandări către firmele cu care colaboram în domeniul construcţiilor industriale, benzinăriilor şi centralelor termo-electrice şi depozitelor petroliere şi în domeniul meu se lucrează în subantrepriză. În concret recomandam firma L O.... ca fiind o firmă foarte serioasă şi care practică preţuri bune. (…) Aceste recomandări s-au concretizat ulterior într-o serie de contracte şi livrări. (…) Recomandarea era pt. un pachet de produse din care produsul de bază era grătarul metalic şi parapeţii nu erau domeniul meu, iar din această sferă mai făceau parte şi serviciile de zincare. Iar în Republica Moldova au mai avut loc discuţii de promovare a turnurilor pt. GSM. Revin şi precizez că dl. C V reprezenta mai multe societăţi, respectiv S.C. C S.R.L., S.C. BM, o societate de transport, S L, şi L. Referior la noţiunea de beneficiar ai contractelor, fac precizarea că în construcţii beneficiarii sunt cei care au obţinut investiţia ca şi obiect propriu-zis, existând posibilitatea subcontractării şi achiziţiei prin subcontractant. Revin şi precizez că în acest caz beneficiari au fost Lukoil, Petrom şi alţii. (…) Precizez că dl. C V mi-a relatat că soţia dumnealui avea calitatea de acţionar majoritar în firma C S.R.L. care era afacere de familie şi avea număr redus de acţiuni la S.C. A S.A. De asemenea, mi-a spus că a avut un contract de management în cadrul firmei A S.A. şi făcea parte din forul decizional de conducere şi din câte am reţinut ar fi existat o clauză de loialitate şi confidenţialitate în cadrul contractului de management. (…) Deşi m-am gândit că înscrierea societăţii pe numele soţiei dlui. C era un gest de iubire, ulterior s-a dovedit că de fapt contextul era altul. Logica spune că dl. C nu ar fi putut să deţină o societate având acelaşi obiect de activitate cu al societăţii A, decât în condiţiile respectării condiţiilor din cadrul contractului. (…) Din relatările dlui. C am reţinut clar că intenţia acestuia faţă de firma A S.R.L. era aceea de „a-i termina pe A”, mai mult de atât, chiar erau terminaţi aceştia. Revin şi precizez că dl. C este persona nongrata pe teritoriul firmei A S.R.L. şi E K. (…) În perioada de referinţă, furnizorul de grătare al soc. din Piteşti Imuc S.A. care era contractorul general pt. construcţii industriale pt. întreprinderea de produse petroliere Arpechim Piteşti era S.C. A S.A. Iar ulterior am intervenit eu cu un telefon de recomandare pt. firma L, care avea produse similare, concretizate ulterior printr-o livrare. (…) Telefonul de recomandare l-am iniţiat din prietenie pt. dl. C întrucât îl cunoşteam bine pe directorul Imuc, firmă care mi-a fost subcontractor şi aş putea spune că am avut acordul tacit al dlui. C.”

Relevantă este şi declaraţia martorei TD (fil. 81, vol. I din dosar), audiată în cauză la termenul de judecată din 06.10.2011): „Am fost angajat S.C. A din martie 2003 - ianuarie 2006. Aveam funcţia de reprezentant tehnic şi comercial pt. grătare metalice. Dl. C era director executiv la S.C. A S.A. Anterior angajării la A nu am mai lucrat în domeniul grătarelor metalice. După încetarea contractului cu S.C. A, m-am angajat la S.C. C, L, soţia d-lui. C, aceasta fiind cea care mi-a propus o funcţie în cadrul S.C. BM. În cadrul S.C. BM am colaborat cu d-na. C L, administratorul firmei. Am lucrat până în anul 2008, pe toată această durată ea având calitate de administrator al societăţii. Din anul 2008 lucrez la S.C. L S.R.L. şi am calitatea de inginer mecanic pentru produse grătare metalice. (…) Sunt asociată cu dl. C V într-o societate de transport în care am funcţia de administrator. (…) Am plecat de la S.C. A, deoarece nu mi-a mai convenit locul de muncă şi atmosfera. Obiectul principal de activitate al S.C. A S.A. în 2002 - 2005, era antreprenoriat în construcţii, după cât cunosc eu. Nu au existat clienţi sau furnizori ai S.C. A care ulterior să fi devenit clienţi ai S.C. C S.R.L. (…) Obiectul principal de activitate al firmei d-lui. C V este management financiar şi acesta predă cursuri de management. S.C. C S.R.L. a fost instituită prin 1991 - 1992. Ştiam din discuţiile colegilor că în 1991 - 1992 exista firma S.C. C S.R.L. (…) Revin şi precizez că după ştiinţa mea, pe timpul cât eu am lucrat la A aceasta se ocupa cu antreprenoriat în construcţii industriale, construcţii metalice. La S.C. L lucrez din anul 2007. (…). În vederea găsirii unui loc de muncă pt. mine, am fost contactată de d-na. (…) Nu am avut interdicţie de a mă angaja după ce am plecat de la firma A, ci am semnat doar un contract simplu de muncă şi nu am semnat nici un contract de confidenţialitate. Nu era trecut în contractul de muncă nici o clauză de confidenţialitate.”

Potrivit depoziţiei martorului PHE, audiat în cauză la acelaşi termen de judecată (fila 82, vol. I din dosarul cauzei), acesta a afirmat: „Colaborez cu grupul de firme A şi aveam contracte pe societăţile mele cu S.C. A S.A. Obiectul S.C. A S.A. era confecţii metalice, zincare termică, iar eu mă ocupam pe partea de imagine, publicitate, cataloage. (…) În cursul anului 2002 l-am cunoscut pe pârâtul C V, care era director executiv al grupului de firme A, acesta era cel cu care ţineam legătura pentru serviciile prestate, în lipsa administratorilor. Pentru termenul de plată, inclusiv prezentarea conceptelor şi a cataloagelor. (…) În cursul anului 2005 am lucrat pt. dl. C V, am făcut un catalog de prezentare pt. S.C. BM, catalog de grătare metalice, pe care îl şi depun. (…) Îmi susţin declaraţia notarială care este depusă la dosar. (…) În aceeaşi perioadă aveam în derulare mai multe contracte pt. firma A şi este posibil să aibă ca obiect cataloage pt. aceleaşi produse. Varianta de plată era cash sau prin virament bancar pt. fiecare produs. (…) Îmi amintesc că în 2005 am încheiat primul contract cu pârâtul C V, conform chitanţelor depuse la dosar. Revin şi precizez că în 2005 am început colaborarea cu acesta, prima dată pe o machetă de casă. Produsul executat este cel care mi se prezintă în planşele fotografice care se depun la dosar şi care reprezintă o machetă de casă. (…) Contractele ce mi se prezintă în această şedinţă, datate 2002, sunt contracte ce poartă însemnele societăţii noastre, iar cele trei planşe fotografice anexate acestora reprezintă amenajarea interioară a apartamentului d-lui. C V. (…) Catalogul prezentat în instanţă mi-a fost predat spre inspiraţie din acele fotografii pentru inspiraţie, catalogul L. Nu am primit alte poze de la dl. C V. (…) La un moment dat am întrerupt relaţiile cu S.C. A, datorită decesului administratorului. Revin şi precizez că întreruperea relaţiilor s-a produs în anul 2009. Este diferit fată de cel al firmei BM.”

Probele testimoniale administrate în cauză se coroborează cu Concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză de expert contabil M L V, Raport înregistrat la dosarul cauzei la data de 16.01.2012, Concluzie la Obiectivul nr. 11, fil. 145, vol. I din dosarul cauzei: „Apreciem că atât obiectivul de faţă, aşa cum a fost formulat, cât şi obiectivele următoare în care se solicită evaluări de prejudicii, depăşesc limitele de competenţă ale expertului contabil. Din studiul documentelor de la dosar şi a celor puse la dispoziţie de părţi, putem reţine că dl. C V a întreprins acţiuni care contravin prevederilor Contractului de consultanţă nr. 154A/03.01.2002, art. 3 deoarece a înfiinţat în anul 2005 societatea BM S.R.L. care are ca obiect de activitate fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice, şi în anul 2006 societatea L S.R.L. cu activitatea principală cod CAEN 2811 fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice identic cu al A S.A., societăţi în care C V este asociat şi administrator. Activitatea acestor societăţi nu constituie însă obiectul acestei expertize. Din documentele puse la dispoziţie de C S.R.L., aşa cum sunt ele întocmite, nu sunt elemente suficiente pentru a concluziona că persoana juridică S.C. C S.R.L. ar fi desfăşurat acţiuni de concurenta neloiala fata de A S.A. în spiritul Contractului de Consultanţă nr. 154A/03.01.2002. Există facturi care pot ridica semne de întrebare. De exemplu emiterea unor facturi urmate de stornarea lor şi majorarea capitalului cu valoarea stornată, situaţie asupra căreia vom reveni la obiectivele următoare, dar expertul nu are elemente suficiente pentru a considera aceste facturi ca reflectând activităţi de concurenta neloială.”

De asemenea, potrivit Concluziilor la obiectivele 27 - 29 din Raportul de expertiză, „BM - cu firma BM firma S.C. C S.R.L. are un contract de închiriere maşină nr. 8/29.10.2005 care se derulează şi pe parcursul anilor 2006 şi 2007. De asemenea cu această firmă se mai încheie un contract de prestări servicii nr. 4/23.06.2008 (anexa 25 şi 26) care are ca obiect demontaj gard vechi, montaj porţi şi panouri de gard şi care este urmat de emiterea unei facturi nr. 09005/20.07.2009 (anexa 27). (…) L - cu această firmă reclamanta încheie un contract de subînchiriere maşină nr. 2/30.04.2007 care se concretizează şi în facturi emise în acest sens. De asemenea în anul 2007 reclamanta vinde firmei L mobilier cu factura 1273478/31.07.2007. (…) Între cele doua firme mai este încheiat un Contract de administrare (anexa 7 - 11) care are ca obiect stabilirea termenilor şi condiţiilor generale prin care Administratorul - respectiv S.C. C S.R.L. prin reprezentantul său domnul C V) îşi exercită atribuţiile conferite de calitatea de administrator al societăţii L. Din cuprinsul contractului nu reiese data exactă în care a fost încheiat, dar în Preambul în contract se specifică că Administratorul a fost numit în această calitate prin Actul Constitutiv al Societăţii 157 din data de 12.10.2006 în baza acestui contract de administrare este emisă de C S.R.L. factura 1273492/30.12.2007(anexa 12) în data de 28.03.2008 se face un act adiţional nr. 1/28.03.2008 (anexa 13) la Contractul de Administrare în care se precizează că în urma deciziei A.G.A. nr. 424 s-a hotărât ca venitul calculat pentru anul 2007 şi cuvenit S.C. C S.R.L. să fie transferat în creşterea capitalului social, domnul C V fiind asociat în firma S.C. L. Se stornează factura 1273492/30.12.2007 cu factura 008002/28.03.2008 (anexa 14). (…) Tot către firma L se mai emite o factura de către C S.R.L. nr. 008007/12.05.2008 (anexa 15) de avans 30% conform contract nr. 12/01.05.2008 care este şi ea stornata cu factura 008009/30.06.2008 (anexa 16). (…) Expertul contabil a solicitat lămuriri suplimentare firmei C S.R.L. legat de emiterea acestor facturi către firma L şi apoi stornarea lor ca atare în Adresa nr.5/12.01.2012 (anexa 17) emisă de reclamantă către expertul contabil se precizează - Facturile menţionate mai sus au fost stornate deoarece asociaţii firmei nu au mai fost de acord cu derularea contractelor, astfel acestea au rămas fără obiect, neexistând nici un venit pe acele contracte. Această justificare contrazice însă Actul Adiţional nr. l/28.03.2008( anexa 13) unde venitul realizat de firma S.C. C S.R.L. să fie transferat în creşterea capitalului social. (…) Concluzie la obiectivul nr. 28 Angajaţi ai S.C. C S.R.L. care au fost anterior angajaţi ai S.C. A S.A. sunt: C L şi TD. (…) Concluzie la obiectivul nr.29 pornind de la cele precizate mai sus societatea C S.R.L. a realizat venituri din activitatea de efectuare de confecţii metalice sau intermedieri cu acestea.” (…) De asemenea, potrivit Completării Raportului de expertiză înregistrate la data de 13 mai 2013, cu privire la obiectivele nr. 5, 6 - 10 (fil. 95, 96, vol. II din dosar), „Răspuns la obiectivul nr. 5 (…) În firma BM S.R.L. domnul C V în calitate de administrator cu puteri depline din anul 2009 a prestat activitatea de administrare a acestei societăţi conform obligaţiilor si drepturilor conferite de Codul Comercial, Legea Societăţilor Comerciale nr. 31/1990 si Legea Contabilităţii nr. 82/1991. (…) În firma L S.R.L., pe baza contractului de administrare încheiat de aceasta firma cu firma C S.R.L. prin persoana desemnată să ducă la îndeplinire obligaţiile din contract, respectiv de domnul C V, a prestat activitatea de administrare a societăţii L S.R.L. încă din 2006 de la înfiinţare. (…) Răspuns la obiectivul nr. 6: Pornind de la cele menţionate mai sus se poate spune ca firma BM a realizat venituri din activităţi aferente codului CAEN 2511- fabricarea de confecţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice înainte de implicarea directa a domnului C V. (…) În ceea ce priveşte firma L, aceasta a fost înfiinţată în 30.11.2006 cu obiect principal de activitate cod CAEN 2811- fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente şi are ca asociat-fondator pe domnul C V. De asemenea tot de la înfiinţare domnul C V este şi  administratorul  firmei L , ca atare in cazul acestei societăţi întrebarea aşa cum este formulata rămâne fără sens. (…) Răspuns la obiectivele 7, 8 şi 9. (…) Pentru a răspunde la obiectivele 7,8 şi 9 expertul contabil ar trebui să aibă acces la actele contabile ale acestor firme sau acestea să depună la dosarul cauzei actele necesare pentru a răspunde la aceste întrebări respectiv: - lista cu clienţii si furnizori ai LR S.R.L. pe perioada în cauza; - lista cu clienţii si furnizori ai BM pe perioada în cauză; - lista cu angajaţii acestor firme şi cu fisele de post ale angajaţilor pentru perioada in cauza; - firma L ar trebui să depună fisa de cont pentru GI atât in calitate de client cât şi de furnizor cu copia actelor contabile ataşate pentru perioada în cauză.”

Cu privire la cuantumul prejudiciului, potrivit Răspunsului la obiectivul nr. 10 (…) Valoarea prejudiciului cauzat societăţii (… reclamante, n.n.) prin încălcarea prevederilor contractuale este in suma de 682.134,45 lei cu menţiunea ca acest prejudiciu a fost calculat numai raportat la firma C S.R.L., iar valoarea prejudiciului cauzat firmei A prin implicarea directa sau mai puţin directa a domnului C V în firmele BM şi LR S.R.L. - depăşeşte cadrul în care expertul poate formula opinii. Cert este ca pentru anii pentru care s-au identificat date contabile, societăţile BM şi L S.R.L. în care paratul C V este implicat ca asociat şi administrator au realizat o cifra de afaceri însumată de 2.333.576 RON BM şi 6.841.475 RON LR (cu menţiunea ca pentru anii 2006 si 2009 nu sunt date legate de cifra de afaceri a acestei firme nici pe site-ul Ministerului de Finanţe şi nici la Oficiul Registrul Comerţului).”

Acţiunea în daune-interese, reglementată expres în partea finală a art. 6 din Legea concurenţei nr. 11/1991, este supusă, în principiu, probării condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, vinovăţia, prejudiciul şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

Ansamblul probator administrat în cauză ilustrează îndeplinirea condiţiilor generale ale răspunderii pentru concurenţă neloială, a cărei exercitare se fundamentează pe răspunderea civilă delictuală şi se subordonează condiţiilor clasice ale acestui tip de răspundere: fapta ilicită, vinovăţia, prejudiciul şi legătura de cauzalitate.

Noţiunea de „concurenţă”, în doctrina juridică (prof. Octavian Căpăţână, „Dreptul concurenţei comerciale”, Partea generală, Ed. Lumina Lex, 1998, p. 273) este definită ca fiind „confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi identice sau similare, exercitată în domeniile deschise pieţei, pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.”

În accepţiunea Legii concurenţei nr. 11/1991, art. 2, noţiunea de „concurenţă” nu este definită în mod explicit sub aspectul ariei sale de incidenţă, şi prin urmare, Legea nr. 11/1991 lasă deschisă calea sancţionării tuturor actelor neoneste săvârşite în activitatea comercială sau industrială, chiar şi în absenţa unui raport de concurenţă între autor şi victimă.

Sub aspectul faptului prejudiciabil necesar pentru declanşarea răspunderii în concurenţă neloială, specificul acestuia în raport cu răspunderea civilă delictuală clasică, este conturat de împrejurarea că acesta nu reprezintă un act propriu-zis ilicit, cu excepţia actelor de concurenţă ilegală, ci o abatere de la o obligaţie socială de onestitate în competiţia economică.

În cauză, prin încălcarea clauzei de confidenţialitate şi de neconcurenţă, pârâţii şi-au apropriat şi au divulgat tehnologia însuşită în executarea contractului de consultanţă încheiat cu societatea reclamantă, tehnologie privită ca know-how, care este o realizare tehnică cu caracter de noutate relativă şi este obiect de proprietate industrială, de regulă, include o inovaţie, cuprinde cunoştinţe tehnice, informaţii şi abilităţi, necesare fabricării ori comercializării unor produse (în speţă, grătare metalice), şi, fiind obiect de proprietate industrială, este considerat un bun incorporal, un element extrem de valoros în patrimoniul unei întreprinderi, iar prin această însuşire şi respectiv, divulgare, a preluat o mare parte din clientela societăţii reclamante, ca element esenţial al fondului de comerţ.

Referitor la vinovăţie, ca element intenţional, voliţional, ca şi în cadrul răspunderii civile delictuale clasice, forma de vinovăţie - intenţie, neglijenţă sau imprudenţă - este irelevantă, Legea privind combaterea concurenţei neloiale, prin art. 1 şi 2 , afirmând principiul sancţionării generice a actelor de concurenţă neloială, ca delicte civile, întrucât sunt contrare bunei-credinţe şi uzanţelor cinstite în activitatea comercială.

Probele testimoniale administrate în cauză au ilustrat cu prisosinţă elementul intenţional, martorul Pruteanu Ion (fila 226, vol. I din dosar precizând. „Din relatările dlui. C am reţinut clar că intenţia acestuia faţă de firma A (…) era aceea de „a-i termina pe A””.

Sub aspectul prejudiciului concurenţial, privit din cele două perspective, respectiv din perspectiva diversităţii - adică al reflectării în planul consecinţelor a actelor şi faptelor de concurenţă neloială - şi din perspectiva unităţii sale fundamentale - adică a faptului că, în pofida multitudinii, surselor, formelor de manifestare şi a consecinţelor sale, prejudiciul concurenţial are o unitate fundamentală, determinată de unicitatea izvorului juridic, art. 998, 999 C. civ., temeiul său juridic esenţial fiind şi rămânând responsabilitatea civilă delictuală sau cvasidelictulă, în cauză instanţa reţine, potrivit materialului probator administrat, că, din punct de vedere al formelor de manifestare, prejudiciul concurenţial cauzat reclamantei prin încălcarea de către pârâţi a clauzei de confidenţialitate şi de neconcurenţă din cadrul contractului de consultanţă încheiat între părţi, constă atât în deturnarea clientelei, cele două părţi prospectând aceeaşi clientelă cel puţin în parte, în forma circumstanţiată de art. 4 lit. g din Legea nr. 11/1991, „prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant”, în speţă societatea reclamantă, cât şi prin constituirea unei societăţi concurente, cu salariaţi proveniţi (atraşi sau concediaţi) de la societatea victimă, forma prevăzută de art. 4 lit. h din legea anterior evocată, cât şi în uzurparea unei valori economice a societăţii reclamante, reprezentată în primul rând de notorietatea întreprinderii victimă, în cauză societatea reclamantă, notorietate ce, odată dobândită, reprezintă în sine o valoare economică, apreciabilă în bani, având un preţ, deci reprezintă un bun juridic şi poate constitui obiect de tranzacţionare.

În acest sens, este remarcabilă una din multele caracterizări doctrinare ale prestigiului, ca bun incorporal: „reputaţia legată de în întreprindere, de produsele pe care le fabrică, face parte din categoria bunurilor ei imateriale (…). Respectarea intereselor legate de menţinerea şi întărirea acestui „good will” este mai greu de apărat şu de impus decât protecţia drepturilor asupra lucrurilor corporale. Pe de altă parte, pentru că dreptul protejat nu se confundă cu un obiect material care să permită de la început determinarea întinderii protecţiei, iar pe de altă parte, pentru că bunurile imateriale depind de fluctuaţiile aprecierii cercurilor interesate, ceea ce face ca ele să fie mult mai uşor lezate decât bunurile materiale.” (D.  Reimer, F. K. Beier, D. Baumann, „La repression de la concurence deloyale en Allemagne”, Paris, Ed. Economică, 1978, p. 97 - 98.).

Referitor la raportul de cauzalitate, ca element al răspunderii pentru concurenţă neloială,

Pentru considerentele ce preced, reţinând caracterul parţial întemeiat al acţiunii astfel cum a fost precizată, instanţa va admite în parte acţiunea precizată - litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta S.C. A S.A. O...., în contradictoriu cu pârâţii S.C. C S.R.L. O...., C V, S.C. LR S.R.L. O.... şi S.C. BM S.R.L. O...., şi în consecinţă, va obliga în solidar pârâţii S.C. C S.R.L. O.... şi C V să plătească reclamantei suma de 682.134,45 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei.

Totodată, va obliga pârâta S.C. LR S.R.L. O.... să plătească reclamantei suma de 9.799.464 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei şi va obliga pârâta S.C. BM S.R.L. O.... să plătească reclamantei suma de 2.057.812 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei.

În temeiul art. 274, 276 Cod proc. civ.  1865, aplicabil în cauză, reţinând culpa procesuală a pârâţilor, instanţa va obliga pârâţii în solidar la plata sumei de 133.069,48 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocaţial şi onorariu de expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta.

Respinge excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune în sens material, invocată de către pârâţi şi chemaţii în garanţie.

Admite în parte acţiunea precizată - litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta S.C. A S.A. cu sediul în O...., jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâţii S.C. C SRL cu sediul în O...., str. F.., jud. Bihor, C V cu domiciliul în O...., str. F.., jud. Bihor, S.C. LR S.R.L., sediul în O...., str. F...., jud. Bihor şi S.C. BM S.R.L., sediul în O...., str. F.., jud. Bihor, şi în consecinţă:

Obligă în solidar pârâţii S.C. C S.R.L. cu sediul în O...., str. F.., jud. Bihor şi C V cu domiciliul în O...., str. F.., jud. Bihor să plătească reclamantei suma de 682.134,45 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei.

Obligă pârâta S.C. LR S.R.L., sediul în O...., str. F.., jud. Bihor să plătească reclamantei suma de 9.799.464 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei.

Obligă pârâta S.C. BM S.R.L., sediul în O...., str. F.., jud. Bihor, să plătească reclamantei suma de 2.057.812 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei.

Obligă pârâţii în solidar la plata sumei de 133.069,48 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21.12.2015.

Domenii speta

Spete similare