Momentul constatării faptei contravenţionale de a edifica un imobil fără a deţine autorizaţie de construire

MOMENTUL CONSTATĂRII FAPTEI CONTRAVENŢIONALE DE A EDIFICA UN IMOBIL FĂRĂ A DEŢINE AUTORIZAŢIE DE CONSTRUIRE

Este adevărat ca fapta de construire este prin natura sa o fapta în forma continuă, nefiind de admis ca ar putea fi executate lucrările dintr-o data, ceea ce presupune o perioada mai scurta sau mai lunga de timp în care lucrările specifice sunt finalizate si în acest interval de timp(de la data începerii lucrărilor de construcţie şi până la terminarea lor în sensul că nu mai sunt alte lucrări de efectuat pentru a se locui în casă) data săvârşirii faptei contravenţionale este considerata data constatării.  Momentul finalizării nu poate fi însa legat de cel al recepţiei lucrărilor de către reprezentanţii administraţiei locale, astfel cum încearcă intimata sa susţină în apărare; o astfel de interpretare ar lipsi practic de efecte dispoziţiile art. 31 din Legea nr.50/1991 întrucât recepţia lucrărilor nu poate avea loc în lipsa autorizaţiei de construire, ceea ce ar însemna ca săvârşirea faptei contravenţionale ar putea fi constată oricând , dând naştere unei contravenţii care nu se prescrie niciodată, lipsind de efecte juridice dispoziţiile privind prescrierea din legea 50/1991 şi din OG 2/2001.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 10184/2014, pronunţată în dosarul nr. 3708/190/2014.

Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petenta C.A.G. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii P.L. a M. B. şi P.M.B., să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 25414 încheiat la data de 19.03.20……având în vedere că dreptul de constatare şi sancţionare a contravenţiei este prescris şi, pe cale de consecinţă, să dispună restituirea sumei achitate cu titlu de amendă iar, în subsidiar, să dispună anularea procesului verbal atacat ca fiind nelegal şi netemeinic, sau reducerea amenzii de la 5.000 lei la minimul prevăzut de legiuitor, respectiv 1.000 lei, şi restituirea diferenţei de 4.000 lei din suma achitată; cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că, prin procesul verbal atacat a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 5.000 lei şi măsura intrării în legalitate în baza unei expertize tehnice, dispusă de agentul constatator pentru fapta constând în construirea unei „case de locuit în regim de înălţime P+M, fără a deţine Autorizaţie de construire, eliberată de P. mun. B.”.

Petenta învederează că, împreună cu soţul ei, a cumpărat în anul 2008 un imobil teren în suprafaţă de 7000 mp situat în extravilanul loc. Unirea, cu scopul de a edifica o casă de vacanţă, sens în care a efectuat demersurile necesare pentru eliberarea certificatului de urbanism iar, ulterior, pentru întocmirea documentaţiei necesare în vederea eliberării autorizaţiei de construire.

În drept, a invocat prev. art. 181 alin. 1 pct. 2 şi alin. 2, art. 194-195, art.204, art.237 alin. 2 pct. 7, art. 249-250, art. 260 C.pr.civ., art. 26 lit. a, art. 31 din Legea nr. 50/1991, art. 25 alin. 1 din Legea nr. 350/2001, art. 16 alin. 1 şi 7, art. 17, art.31 alin. 1, art. 32, art.33 alin. 1, 34 alin. 1, art. 47 din OG 2/2001.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri: procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 25414  încheiat la data de 19.03.20… (f. 5); plicul cu ştampila poştei care confirmă primirea procesului verbal (f. 6), copie CI (f. 7); certificat de urbanism nr. 50825/2360/29.08.2008 (f. 16-17); lista cu proprietarii de teren care au acceptat participarea la întocmirea PUZ-ului – Anexă la  convenţia 32/12.02.2010 (f. 18); lista cu proprietarii care au contribuit la realizarea PUZ-ului (f. 19); Ortofotoplan mun. B. (f. 20); Aviz de oportunitate nr. 1/85704/26.01.2012 (f. 21-22); plan de încadrare în zonă (f. 23); HCL nr. 78/27.06.2013 (f. 24-26); plan urbanistic zonal (f. 27);  Adresa nr. 2209325.03.2014 (f. 28); Autorizaţia de construire nr. 33313/217/18.04.2014 (f. 29); raport de expertiză tehnică (f. 30-32); proiectul tehnic nr.  11/2013 şi documentaţia pentru autorizare (f. 33-77).

Legal citaţi, intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenţionale.

În motivare arată că, petenta a fost sancţionată contravenţional pentru realizarea unei construcţii fără a deţine Autorizaţie de construire eliberată de P. B. Sancţiunea aplicată prin rezoluţia P. a fost amenda în cuantum de 5.000 lei şi s-a dispus sistarea lucrărilor până la intrarea în legalitate în baza unei expertize tehnice.

Cu privire la excepţia prescrierii constatării şi sancţionării faptei arată că în cazul de faţă nu sunt aplicabile prev. art. 31 din Legea nr. 50/1991, fiind o contravenţie continuă.

Totodată, arată că petenta a ignorat menţiunile din certificatul de urbanism unde se prevede expres că terenul are destinaţia de teren agricol, şi nu se află în una din zonele cu destinaţie de case de vacanţă.

În drept a invocat prev. art. 205 NCPC, Legea nr. 50/1991, Legea nr. 350/2001.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri: fotografia realizată la data efectuării controlului (f. 86); dovada comunicării procesului verbal (f. 87).

În şedinţa publică din data de 18.11.2014, instanţa a procedat la audierea martorilor I.V. şi D.C.D., declaraţiile acestora fiind ataşate la dosarul cauzei (f. 114-115).

În data de 12.12.2014, petenta a depus la dosar note prin care arată că lucrările de construire au fost efectuate şi finalizate în perioada 2008-2010, astfel că fapta se consideră săvârşită la data terminării construcţiei, împrejurare ce atrage nulitatea procesului verbal întrucât dreptul era prescris.

În data de 16.12.2014, intimaţii au depus la dosar note scrise prin care arată că fapta petentei este o contravenţie continuă, astfel că data săvârşirii este identică cu data constatării contravenţiei de către agentul constatator, moment de la care începe să curgă termenul de prescripţie prev. de art. 31 din Legea nr. 50/1991.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :

Prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor Nr. 25414/19.03.2014, în baza art.26 lit. a” din Legea nr.50/1991 republicată, privind autorizarea lucrărilor de construcţii, cu modificările şi completările ulterioare, petentei C.A.G. i s-a aplicat amenda în cuantum de 5.000 lei de către P. M.B. pentru construirea unei „case de locuit în regim de înălţime P+M, fără a deţine Autorizaţie de construire, eliberată de P. mun. B.”.

Contravenţiile prevăzute la art.26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h) - l), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.

Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale administraţiei publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază s-a săvârşit contravenţia.

În cauza pendinte cel care a aplicat sancţiunea a fost primarul municipiului B.

În  ceea ce priveşte  susţinerile petentei în sensul că la momentul constatării si a aplicării sancţiunii contravenţionale era prescris dreptul de constata săvârşirea faptei contravenţionale si de a aplica sancţiunea în mod corespunzător, acestea sunt întemeiate faţă de prevederile art.31 din Legea nr. 50/1991 republicata.

Este adevărat ca fapta de construire este prin natura sa o fapta în forma continuă, nefiind de admis ca ar putea fi executate lucrările dintr-o data, ceea ce presupune o perioada mai scurta sau mai lunga de timp în care lucrările specifice sunt finalizate si în acest interval de timp(de la data începerii lucrărilor de construcţie şi până la terminarea lor în sensul că nu mai sunt alte lucrări de efectuat pentru a se locui în casă)  data săvârşirii faptei contravenţionale este considerata data constatării.  Momentul finalizării nu poate fi însa legat de cel al recepţiei lucrărilor de către reprezentanţii administraţiei locale, astfel cum încearcă intimata sa susţină în apărare; o astfel de interpretare ar lipsi practic de efecte dispoziţiile art. 31 din Legea nr.50/1991 întrucât recepţia lucrărilor nu poate avea loc în lipsa autorizaţiei de construire, ceea ce ar însemna ca săvârşirea faptei contravenţionale ar putea fi constată oricând , dând naştere unei contravenţii care nu se prescrie niciodată, lipsind de efecte juridice dispoziţiile privind prescrierea din legea 50/1991 şi din OG 2/2001.

Din declaraţiile martorilor audiaţi, coroborate cu fotografia depusă de intimat (fila 86) în cauza rezultă că finalizarea imobilului casă de locuit a avut loc în anul 2010, respectiv că la momentul controlului casa de locuit era finalizată, astfel încât termenul legal de 2 ani în care poate fi făcuta constatarea si aplicata sancţiunii contravenţionale a fost depăşit si ca urmare constatarea si sancţionarea faptei contravenţionale apare ca prescrisă.

Martorii I.V. (f. 114), D.C.S. (f. 115) sunt persoane care o cunosc pe petentă, primul fiind  cel care i-a vândut terenul pe care a construit iar cel din urmă fiind vecin cu aceasta, astfel că au avut posibilitatea obiectivă să constate stadiul efectuării extinderii şi momentul finalizării, astfel declaraţiile lor sunt relevante în cauză cu privire la momentul finalizării construcţiilor în cauză şi a consumării activităţii contravenţionale.

In considerarea celor astfel expuse instanţa va admite plângerea şi va anula procesul verbal.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel în termen legal apelanţii P.M.B., O.T.C. şi P.L. mun. B., prin care solicită admiterea apelului, rejudecarea fondului şi modificarea în totalitate a sentinţei atacate, în sensul respingerii, ca neîntemeiată a plângerii contravenţionale formulate de petenta C.A.G. împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei nr. 25414/19.03.2014.

Tribunalul, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispoziţiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, constată că este nefundat.

Domenii speta

Spete similare