Necesitatea existenţei unei urgenţe concret determinate pentru admisibilitatea emiterii unei ordonanţe preşedinţiale

NECESITATEA EXISTENŢEI UNEI URGENŢE CONCRET DETERMINATE PENTRU ADMISIBILITATEA EMITERII UNEI ORDONANŢE PREŞEDINŢIALE

Potrivit art. 996 Cod procedura civila, procedura ordonanţei preşedinţiale poate fi utilizată pentru măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Astfel, art. 996 Cod procedură civilă prevede pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale îndeplinirea cumulativa a trei cerinţe, respectiv să existe urgenţa, măsura solicitată să fie vremelnică şi să nu se prejudece fondul.

Urgenta: Din analiza art. 996 Cod procedură civilă rezultă doua situaţii în care instanţa poate aprecia situaţia urgenţei şi anume:- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;- prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. Raportat la aceste criterii, s-a decis că, urgenţa trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgenţa. De asemenea, în cadrul ordonanţei preşedinţiale, urgenţa se apreciază în raport de situaţia de fapt la momentul introducerii cererii, precum şi la momentul judecării cauzei.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 4800/2015 pronunţată în dosarul nr. 2748/190/2015.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, la data de 23.03.2015, reclamanţii R.C.C. şi R.A.M., împotriva pârâţilor R.M., SC B SA, ERB N.E.F. B.V. (FOSTA EFG E.F. II BV) la sediul SC B SA - SUCURSALA B, au formulat ordonanţă preşedinţială, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se admită  prezenta ordonanţa preşedinţială şi să se dispună, fără citarea părţilor şi în camera de consiliu, suspendarea efectelor contractului de credit ipotecar nr. NL…./01.03.2007, respectiv suspendarea obligaţiei reclamanţilor de plată a ratelor de credit faţă de ERB N.E.F. B.V. (fostă EFG E.F. II BV)iar executarea ordonanţei să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen, ordonanţa fiind executorie de la pronunţare până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa, cu cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces în suma de 700 lei constând din taxa judiciara de timbru de 200 lei şi onorar de avocat de 500 lei.

În motivare au arătat că, au încheiat cu SC B SA creditul ipotecar nr. NL…./01.03.2007 pentru suma de 55.500 CHF. La data de 01.03.2007 cursul de schimb al CHF era de 2.1350 lei, curs care a crescut cu peste 200%. Contractul de credit ipotecar nr. NL…./01.03.2007 a fost cesionat de către SC B SA la ERB N.E.F. B.V. (FOSTA EFG E.F. II BV) in baza contractului de cesiune de creanţa din 11.07.2008. Ulterior, s-au încheiat actul adiţional nr. 1/30.12.2010, actul adiţional nr. 2/27.11.2012 si actul adiţional nr. 2/27.12.2012 ia contractul de credit ipotecar nr. NL…/01.03.2007.

S-a formulat acţiune in instanţa de către reclamanţi, acţiune care face obiectul dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Năsăud, la care încă nu s-a stabilit primul termen de judecata fiind înregistrată în data de 10.02.2015. Prin aceasta acţiune s-a solicitat instanţei următoarele: să se constate nulitatea absoluta parţiala a contractului de cesiune de creanţa din 11.07.2008 şi a acordul de administrare din 11.07.2008 intervenit intre SC B SA, in calitate de cedent, şi EFG E F II B.V., în calitate cesionar, în ce priveşte contractul de credit nr. HL…/01.03.2007; să se constate nulitatea absolută a actelor adiţionale nr. 1/30.12.2010, act adiţional nr. 2/27.11.2012 şi actul adiţional nr. 2/27.12.2012; să se dispună revenirea la situaţia anterioară cesiunii de creanţă din 11.07.2008, în sensul obligării pârâtei EFG E F II B.V. să le restituie integral sumele achitate către aceasta în calitatea sa de creditor cesionar şi să fie obligată pârâta EFG E F II B.V. la plata de dobânzi legale calculate de la data achitării fiecărei sume până la plata efectivă a debitului; să fie obligată pârâta SC B SA să le reia contractul de credit ipotecar nr. HL…/01.03.2007 de la data de 11.07.2008, cu prelungirea corespunzătoare a acestuia pe o perioada cuprinsa intre 11.07.2008 si data constatării de către instanţa a nulităţi absolute a cesiunii de creanţa în ce priveşte creditul subsemnaţilor, perioada totala de creditare fiind 360 de luni; să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale abuzive prevăzute la art. 4.1 alin. 2, art. 4.2 alin. 2, art. 4.3, art.4.4, 4.5, art. 4.7 alin 1 si 3, art.4.11 lit. a, lit. b, lit. d si lit. e, art. 5.2, art. 5.5, art. 5.9 alin. 4 si 5, art. 8.7 liniuţa 4, art. 11 din contractul de credit ipotecar nr. NL…/01.03.2007; să se dispună înlăturarea din contract a dispoziţiilor contractuale constatate ca fiind abuzive; să fie obligată pârâta SC B SA să ne restituie comisionul de acordare credit de 555 CHF achitat in data de 01.03.2007 şi obligarea la plata de dobânzi legale din 01.03.2007 pentru suma de 555 CHF până la plata integrală a debitului; să fie obligată pârâta SC B SA să menţină dobânda fixă de 5,35%/an pe toată durata contractului de credit şi să emită un nou grafic de rambursare cu o dobânda fixa de 5,35%/an şi cu prelungirea perioadei de creditare, după cum au solicitat la petitul 4;

Să fie obligată pârâta SC B SA să le restituie sumele achitate in plus reprezentând diferenţa între dobânda de 5,35%/an la data acordării creditului şi dobânda ilegală reţinută de bancă până la data cesionarii în 11.07.2008 şi dobânzi legale la diferenţa de dobânda care curg de la data plaţii fiecăreia până la plata integrală a acestora; să fie obligată pârâta SC B SA să convertească creditul la cursul de schimb de la data acordării creditului; să fie obligată SC B SA să le restituie suma ce reprezenta diferenţa de curs ca urmare a convertirii creditului la cursul de schimb de la data acordării creditului pentru perioada 01.03.2007 - 11.07.2008 şi dobânzi legale la diferenţa de curs, care curg de la data plăţii fiecăreia până la plata integrală a acestora; să fie obligată SC B SA să le restituie comisionul de administrare cont achitat în perioada 01.03.2007 - 11.07.2008 şi dobânzi legale la acest comision de administrare, care curg de la data plăţii fiecăreia până la plata integrală a acestuia; să fie obligată pârâta să le achite daune morale de 5.000 CHF.

În motivare pentru petitele de mai sus in dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa s-au arătat următoarele:  au contractat cu pârâta SC B SA creditul ipotecar nr. NL…/01.03.2007, data de la care cursul de schimb CHF a crescut cu peste 200%.

Să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 8.7 liniuţa 4 şi art. 11 din ipotecar nr. NL…/01.03.2007 privind cesiunea contractului de credit, precum şi nulitatea absoluta parţiala a Contractului de cesiune de creanţa din 11.07.2008 si a acordul de administrare din 11.07.2008 intervenit intre SC B SA, în calitate de cedent, şi EFG E F II B.V., în calitate cesionar, in ce priveşte contractul de credit nr. HL…/01.03.2007. Reclamanţii arată că nu au fost notificaţi de către banca în prealabil privind cesiunea pe care ar dori sa o efectueze cu privire la contractul de credit al reclamanţilor,  cesiune care ar fi intervenit potrivit actelor adiţionale semnate ulterior în data de 11.07.2008, fără însă a intra vreodată in posesia cesiunii, deşi s-a solicitat in mod expres şi repetat aceasta băncii, care a refuzat să o dea nerăspunzând într-un termen rezonabil. S-au făcut adresele nr. 2638/07.10.2014, nr. 4646/20.11.2014 si nr. 3787/15.12.2014 către banca prin care solicită inclusiv copie după actul de cesiune. La data când au semnat actele adiţionale neavând cunoştinţe de specialitate nu au înţeles ce înseamnă cesiunea de creanţă. Nu au negociat cu banca clauza contractuala prevăzuta la art. 8.7 liniuţa 4 şi art. 11 din contractul de credit ipotecar nr. NL…/01.03.2007. Caracterul abuziv este determinat mai ales de dezechilibrul semnificativ pe care l-a creat aceasta clauza intre drepturile băncii si obligaţiile reclamanţilor. Nu au fost notificaţi cu privire la cesiune achitând în continuare ratele în acelaşi cont, crezând ca creditor le este banca. Ulterior, când au semnat actele adiţionale neavând cunoştinţe de specialitate nu au înţeles ce înseamnă cesiunea de creanţă, iar faptul ca pe toate actele apărea SC B SA i-a făcut să creadă că nimic nu s-a schimbat. Dezechilibrul creat între drepturile şi obligaţiile părţilor privind clauzele abuzive de la art. 7 liniuţa 4 şi art. 11 din contractul de credit ipotecar nr. NL…/01.03.2007 este evident atâta timp cât creanţa băncii asupra reclamanţilor a fost cesionată pârâtei ERB N.E.F. B.V. (FOSTA EFG E.F. II BV), societate nebancară, supusă normelor generale, iar reclamanţii nu mai sunt la adăpostul nici al legislaţiei speciale din domeniul protecţiei consumatorilor si nici la adăpostul legislaţiei specifice domeniului bancar, respectiv a convenţiei încheiate cu banca. Caracterul abuziv al acestor clauze contractuale rezulta şi din modalitatea evazivă şi incompletă în care au fost redactate, în măsura în care reclamanţii, lipsiţi de cunoştinţe juridice, puteau presupune cel mai probabil, chiar daca ar fi agreat o astfel de clauză că cesiunea s-ar produce către un creditor având acelaşi statut, respectiv de societate bancară şi în nici un caz către o societate cu răspundere limitată care nu este supusă nici unei reglementari de protecţie pentru reclamanţi(legislaţie bancara si a protecţiei consumatorului). Astfel, o dată constatată nulitatea absolută a clauzelor abuzive de la art.7 liniuţa 4 şi art. 11 din contractul de credit ipotecar nr. NL…/01.03.2007, este foarte clar ca banca nu putea cesiona la un SRL, iar contractului de cesiune de creanţa din 11.07.2008 şi a acordul de administrare din 11.07.2008 intervenit între SC B SA, in calitate de cedent, si EFG NEW E F II B.V., in calitate cesionar, in ce priveşte contractul nostru de credit nr. HL…/01.03.2007 sunt şi ele lovite de nulitate absolută. Contractul de cesiune de creanţa din 11.07.2008 şi Acordul de administrare din 11.07.2008 au la bază o cauză ilicită întrucât s-a încălcat în primul rând caracterul intuitu personae al contractului de credit, subscrisa nefiind de acord cu aceasta cesiune de creanţa, iar operaţiunea cesiunii creanţei bancare este o simulaţie ce ascunde o operaţiune ilicita. Potrivit OUG nr. 99/2006 doar băncile si IFN-urile pot da credite şi efectua operaţiuni de administrare cont, astfel încât efectuarea acestor operaţiuni de către un SRL, fără autorizarea BNR, înseamnă de altfel, o încălcarea a principiului specialităţii capacităţii de folosinţa a persoanei juridice, principiu reglementat de dispoziţiile art. 34 din Decretul nr. 31/1954, in vigoare la data încheierii contractului de cesiune. Aceasta este şi menirea BNR de a monitoriza instituţiile financiare cu privire la modul in care gestionează creditele in derulare si de a impune reguli stricte in privinţa acestora. Practic, sunt în prezenta unui monopol legal, ceea ce este uşor de înţeles, având in vedere interesul general pentru buna desfăşurare a unor astfel de contracte si pentru menţinerea stabilităţii sistemului financiar - bancar. De remarcat faptul ca contractul de credit ipotecar nr. HL…/01.03.2007 se afla în derulare şi nu a fost declarat de către banca scadent anticipat. Încălcarea unui monopol legal este caz de nulitate a actului juridic al cesiunii. In plus, recuperatorul de creanţa nu mai este supus controlului BNR şi nici legislaţiei bancare, astfel ca se comite o frauda de lege, care este o cauza ilicita, ce determina, si ea, nulitatea actului juridic al cesiunii. Cauza ilicita este reglementata de dispoziţiile art. 966, art.968 si art. 5 din VCC. Mai mult, desfăşurarea unei activităţi fără autorizaţia BNR pe piaţa financiara, deci gestionarea de credite, reprezintă de fapt, un obiectul ilicit şi imoral al actului juridic respectiv potrivit dispoziţiilor art. 5 VCC. Cum este posibil ca un SRL să perceapă în continuare comision de administrare cont, când el nu mai poate efectua astfel de operaţiuni căci nu este autorizat de BNR. Faptul că banca făcea operaţiuni de administrare cont ca si mandatar al cesionarului, nu înseamnă nici pe departe ca efectua o activităţi licita, atâta timp cat mandantul nu o putea ei însuşi efectua. Actul de administrare din 11.07.2008 este clar ca are la baza o clauza ilicita, fapt pentru care solicită instanţei constatarea nulităţii absolute a acestuia. In aceste condiţii, solicită  admiterea acestui petit de constatare a nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţa şi acordului de administrare din 11.07.2008.

Ca o consecinţa a constatării nulităţii actului de cesiune din 11.07.2008 se impune si constatarea nulităţii absolute a actelor subsecvente şi anume, actelor adiţionale nr. 1/30.12.2010, act adiţional nr. 2/27.11.2012 si actul adiţional nr. 2/27.12.2012, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale.

Solicită instanţei să dispună revenirea la situaţia anterioara cesiunii de creanţa din 11.07.2008, în sensul obligării paratei EFG E F II B.V. să le restituie integral sumele achitate către aceasta in calitate sa de creditor cesionar şi să fie obligată pârâta EFG E F II B.V. la plata de dobânzi legale calculate de la data achitării flecarei sume pana la plata efectiva a debitului, fiind vorba despre plata nedatorata potrivit dispoziţiilor art. 1092 VCC. Dobânzile legale sunt solicitate in baza OG nr. 9/2000 si OG nr. 13/2011 coroborat cu art. 1084 VCC.

De asemenea, au solicitat să fie obligată pârâta SC B SA să le reia contractul de credit ipotecar nr. HL…/01.03.2007 de la data de 11.07.2008, cu prelungirea corespunzătoare a acestuia pe o perioada cuprinsa între 11.07.2008 şi data constatării de către instanţa a nulităţi absolute a cesiunii de creanţa în ce priveşte creditul reclamanţilor, perioada totala de creditare fiind 360 de luni. Aceasta ar fi o consecinţa a faptului cp se constata nulitatea absoluta a cesiunii şi părţile sunt repuse în situaţia anterioara.

Solicită să se constate nulitatea absoluta a clauzelor contractuale abuzive prevăzute la art. 4.1 alin. 2, art. 4.2 alin. 2, art. 4.3, art.4.4, 4.5, art. 4.7 alin 1 si 3, art.4.11 lit. a, lit. b, lit. d si lit. e, art. 5.2, art. 5.5, art. 5.9 alin. 4 si 5 din contractul de credit ipotecar nr. NL…./01.03.2007, raportat la faptul ca prezentul contract este unul de adeziune, întrucât clauzele contractului de credit nu au fost negociate direct cu subsemnaţii, ci au fost preformulate de către bancă, ceea ce atrage incidenţa Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi si consumatori. La o simpla lecturare a clauzelor contractuale a căror nulitate o solicită să se constate pe motiv ca sunt abuzive se poate observa că acestea se înscriu în definiţia legală dată de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

Referitor la dobânda - In art. 4.1 alin. 2 se prevede ca : „După aceasta perioada dobânda curenta se calculează in funcţie de Indicele de referinţa stabilit de către Banca pentru creditele ipotecare acordate in CHF. Indicele de referinţa al Băncii pentru creditul ipotecar se stabileşte in funcţie de costul surselor de finanţare si evoluţia dobânzii la creditele ipotecare de pe piaţa bancara din România, se publica in presa si se afişează la sediile unităţilor teritoriale ale Băncii.”; In art. 4.2 alin. 2 se arata ca : „Nivelul dobânzii variabile este egal cu Indicele de referinţa al Băncii pentru creditul ipotecar in CHF plus o marja de 0 puncte procentuale.” In art. 4.3 se prevede ca : „Pe parcursul derulării creditului, cu excepţia perioadei menţionate la art. 4.1, nivelul dobânzii curente se poate schimba in funcţie de evoluţia Indicelui de referinţa stabilit de Banca”

In art. 4.4 se arata ca : „Orice modificare a ratei va fi comunicata împrumutatului cel târziu la data aplicării noii rate.”; In art. 4.5 se prevede ca : „In cazul modificării nivelului ratei dobânzii, noua rata a dobânzii se va aplica automat la valoarea soldului creditului existent la data modificării acesteia.”, Clauzele enumerate mai sus sunt abuzive dobânda este „variabila” in funcţie de Indicele de referinţa a! băncii, indice care la rândul sau se stabileşte in funcţie de costul surselor de finanţare si evoluţia dobânzii la creditele ipotecare de pe piaţa bancara din România, fără însă să se arată în baza unei formule de calcul în ce ar consta acest indice care influenţează dobânda. Din contra este lăsata modificarea dobânzii la discreţia băncii, când doreşte să o realizeze. In aceste condiţii este clar ca, in fapt, reclamanţii au încheiat contractul avându-se in vedere o dobânda fixa de 5,35%/an potrivit dispoziţiilor art. 4.2 alin.1 din contract. ICCJ in Decizia 1453 din 27.03.2014 a arătat faptul ca nu trebuie confundat caracterul revizuibil al dobânzii cu caracterul variabil al acesteia. Caracterul revizuibil înseamnă ca rata dobânzii a fost stabilita in cuantum fix, dar care poate fi revizuit ulterior, in funcţie de anumite elemente, extrinseci voinţei băncii, dar care sa fie precis definite si uşor identificabile. Insa în cazul lor aceste elemente estrinseci nu sunt definite şi nu pot fi identificate.

Deşi, s-a stabilit iniţial o dobândă fixă, prin voinţa băncii aceasta a fost transformata într-una variabila. O astfel de clauză este abuzivă, întrucât transforma convenţia de credit intr-un contract aleatoriu. Cu alte cuvinte, obligaţia creditorului de a respecta nivelul ratei dobânzii este sub condiţie pur potestativa, fiind sancţionat potrivit dispoziţiilor de drept comun cu nulitatea absoluta (art. 1010 VCC). Când s-a modificat iniţial dobânda clienţii băncii nici măcar nu au fost informaţi, banca tratându-i pe aceştia de pe o poziţie care creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor. Oricum o simpla comunicare a noii dobânzi nu însemna nici pe departe negocierea noii dobânzi revizuite.

Dezechilibrul contractual între prestaţiile părţilor rezultă şi prin clauza prin care banca considera simpla comunicare a noii dobânzi ca fiind suficienta echivalând cu acceptarea tacita, nici măcar nu-si pune problema banca ca noua dobânda ar trebui semnata de către reclamanţi,  si, prin urmare negociata. Toate aceste clauze referitoare la dobânda despre care au făcut vorbire mai sus, servesc exclusiv intereselor băncii, fără a da posibilitatea reclamanţilor să verifice dacă majorarea este judicios dispusă şi dacă este absolut necesară această majorare a dobânzii.

Referitor la comisionul de administrare: In art. 4.7 alin 3 se prevede ca : „Formula de calcul a comisionului de administrare este : produsul dintre soldul creditului, rata anualizata a comisionului de administrare si numărul de zile scurse de la data scadentei anterioare împărţit la 360 zile. In art. 4.11 lit. a, lit. b se prevede ca vor plaţi un „comision de administrare lunara a creditului de 0,15% aplicat la valoarea soldului creditului.” Perceperea comisionului de administrare lunar de 0,15 % aplicat la valoarea soldului creditului este o clauza abuziva in raport cu prevederile art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000 întrucât aceasta clauza nu a fost negociată şi prin ea însăşi creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile şi obligaţiile părţilor, nefiind indicate în contract toate elementele necesare pentru perceperea acestui comision în sensul că în contractul de credit nu există o definiţie a activităţii pe care banca le prestează in schimbul comisionului de administrare, precum si faptul ca nu respecta exigentele bunei - credinţe, inserarea comisionului de administrare vătămând interesele patrimoniale ale  reclamanţi, urmărindu-se în realitate obţinerea unui avantaj disproporţionat faţă de prestaţia efectuată de bancă, stabilirea comisionului de administrare reprezintă, de fapt, o modalitate de a percepe o dobânda mai mare decât cea menţionată cu acest titlu în contract in detrimentul reclamanţi. De asemenea, solicită să fie constatat ca fiind abuzivă prevederea referitoare la comisionul de administrare din clauza de la art. 5.2, 4.7 alin. 1 si art. 5.5 referitoare la comisionul de administrare care nu este datorat.

Clauza referitoare la comisionul de acordare prevăzut la art. 4.11 lit. a din contract, in procent de 1% calculat la valoarea creditului, plătibil o singură dată, la data acordării creditului, o consideră ca fiind abuzivă, întrucât acest comision nu face parte din cheltuielile permise de lege. Acest comision este de 555 CHF şi s-a achitat in 01.03.2007 , potrivit extraselor de cont anexate la prezenta acţiune. Când afirmă aceasta au în vedere dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare care prevede ca in sarcina împrumutătorului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentaţiei de credit ori comisionul de acordare nu face parte din cheltuielile aferente documentaţiei de credit, atât datorită denumirii cât şi naturii lui, care nici una şi nici alta nu fac vreo trimitere la întocmirea vreunui document necesar acordării creditului. Potrivit art. 3 din contractul de credit, tragerea se va efectua doar după îndeplinirea anumitor condiţii prealabile, iar plata comisionului de acordare credit, contravine dispoziţiilor legale mai sus invocate. Reclamanţii au achitat toate taxele notariale, de evaluare imobil în suma de 360 RON potrivit art. 4.11 lit.c, poliţa de asigurare imobil şi au dus la banca toate documentele solicitate de bancă. Astfel încât banca nu a avut şi nu are nici un risc, in cazul lor,  achitând totul, creându-se astfel disproporţii intre drepturile şi obligaţiile părţilor contractului bancar. Art. 15 din Legea nr. 190/1999 instituie o norma aplicabila exclusiv creditelor ipotecare pentru investiţii imobiliare, care nu se aplica in cazul creditelor de nevoi personale (de consum), astfel încât perceperea unor asemenea comisioane de acordare a unor astfel de credite este interzisa de aceste prevederi legale.

Clauza privind comisionul de rambursare anticipată de la art. 4.11 lit. d in procent de 2,5% calculat la suma plătită anticipat, care poate fi modificat oricând de către banca, pe întreaga perioada de creditare, este abuziva. Acesta nu a făcut obiectul negocierii si are o valoare procentuala mare, care creste in mod nejustificat costul creditului, fără ca banca să efectueze vreun serviciu pentru aceasta, fiind contrara bunei-credinţe. De asemenea, se prevede dreptul discreţionar al băncii de a modifica după bunul sau plac acest comision, fără ca reclamanţii să poată interveni in vreun fel. Tot abuzive sunt si clauzele de la art. 5.9 alin. 4 si 5 care prevăd ca : „Comisionul de rambursare anticipata se achită înainte de efectuarea rambursării anticipate. Comisionul de rambursare anticipata poate fi modificat de către banca in perioada de rambursare a creditului.”, pentru aceleaşi considerente arătate mai sus.

Clauza de la art. 4 lit. e din contract prin care se prevede obligaţia de a achita „alte comisioane stabilite de banca pentru orice modificări ale condiţiilor de creditare iniţiale, solicitate de către client.” este abuzivă nefiind negociată. Nu se arată în mod clar si inteligibil in ce ar consta aceste comisioane şi care este prestaţia efectuata de către bancă când acestea intervin. Ori discută de existenţa unui dezechilibru semnificativ intre drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul reclamanţilor şi este contrară cerinţelor bunei - credinţe.

 Ca o consecinţa, a admiterii petitului privind constatarea ca abuzive a clauzelor contractuale mai sus indicate si dezbătute, se impune să se admită si petitul de înlăturare a acestora din contract potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 193/2000

Consecinţa constatării nulităţii absolute a clauzelor contractuale privind comisionul de acordare credit, este revenirea la situaţia anterioara, şi obligarea pârâtei SC B SA la restituirea prestaţiei care constă în plata comisionului de acordare credit in suma de 555 CHF, şi a dobânzii legale care încep să curgă de la data de 01.03.2007 până la plata integrala a debitului, avându-se in vedere faptul că este o plata nedatorata potrivit dispoziţiilor art. 1092 alin. 1 din vechiul cod civil coroborat cu art. 1084 VCC.

Avându-se in vedere faptul ca s-a admis petitul privind constatarea nulităţii absolute a clauzelor abuzive de la art. 4.1 alin. 2, 4.2, 4.3, 4.4, 4.5 privind modificarea in mod unilateral a dobânzii de către banca, rămâne in vigoare art. 4.2 care prevede ca : „La data semnării Contractului dobânda curenta este de 5,35% pe an.”. In aceasta situaţie, solicită instanţei să oblige parata SC B SA la respectarea acestei clauze, in sensul menţinerii pe toata perioada contractului a dobânzii fixe de 5,35% pe an si la obligarea băncii sa emită un nou grafic de rambursare cu o dobânda fixa de 5,35%/an si cu prelungirea perioadei de creditare după cum am solicitat la petitul 4 din acţiune. Temeiul de drept fiind art. 969 VCC si art. 1073 VCC si art. 1075 VCC şi următoarele. Sumele achitate in plus paratei SC B SA reprezentând diferenţa intre dobânda de 5,35%/an la data acordării creditului si dobânda ilegala reţinută de banca până la data cesionarii, respectiv 11.07.2008, diferenţa care trebuie restituite reclamanţilor, fiind vorba despre o plata nedatorata potrivit dispoziţiilor art. 1092 alin. 1 VCC, după cum trebuie restituite si dobânzile legale la aceste sume calculate de la data fiecărei reţineri până la plata acestora efectiva potrivit art. 1084, 1088 VCC.

Solicită să fie obligată pârâta SC B SA să convertească creditul la cursul de schimb de la data acordării creditului, pentru următoarele considerente: In art. 4 din Directiva 93/13 se prevede ca : „(1)Fără să aducă atingere articolului 7, caracterul abuziv al unei clauze contractuale se apreciază luând in considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul şi raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanţele care însoţesc încheierea contractului şi la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde. (2)Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului (principal al) contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau al remuneraţiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil.” Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, sistemul de protecţie pus in aplicare de Directiva 93/13 are la baza ideea că, în fapt, consumatorul se afla într-o situaţie de inferioritate faţă de vânzătorul-furnizor, atât raportat la puterea de negociere, cât si la nivelul de informare, aderarea la condiţiile redactate in prealabil de furnizor, fiind făcuta de cumpărător fără a putea exercita o influenta asupra conţinutului acestora, art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 prevăzând in fapt o excepţie de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevăzut in sistemul de protecţie a consumatorilor, dispoziţia fiind de stricta interpretare. Mai mult, potrivit interpretării date de Curtea Europeana de justiţie in cauza C-26/13 Arpad Kasler împotriva OTP Jelzalogbank Zrt, pct. 59 „o clauza, în măsura în care cuprinde o obligaţie pecuniara a consumatorului de a plăti, in cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la vânzare si cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remuneraţie” al cărei caracter adecvat in calitate de contrapartida a unei prestaţii efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili daca este abuziva in temeiul articolului 4 aliniatului (2) din Directiva 93/13.”

De asemenea, la punctul 73 al aceleiaşi hotărâri, s-a reţinut ca: „clauza contractuala care permite unui vânzător sau unui furnizor sa calculeze nivelul ratelor lunare datorate de consumator in funcţie de cursul de schimb la vânzare al monedei străine aplicat de acest vânzător sau furnizor, clauza care are ca efect creşterea costurilor serviciului financiar in sarcina consumatorului, aparent fără o limita maximă, rezulta din articolele 3 si 5 din Directiva 93/13, precum şi din cuprinsul punctului 1 literele G) si (I) si din cuprinsul punctului 2 literele (b) si (d) din anexa la această directivă, că prezintă o importanţă esenţială pentru respectarea cerinţei privind transparenta aspectului daca in contractul de împrumut se indica in mod transparent motivul şi particularităţile mecanismului de schimb al monedei străine, precum şi relaţia dintre acest mecanism si cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât consumatorul să poată să prevadă, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecinţele economice care rezultă din acesta în ceea ce îl priveşte (a se vedea prin analogie Hotărârea RWE Vertrieb, EU:C:2013:180, punctul 49).” In continuare, la pct. 74 se prevede ca „ii revine instanţei de trimitere sarcina a stabili daca, având in vedere ansamblul elementelor de fapt pertinente, printre care se număra publicitatea si informaţiile furnizate de împrumutător..., un consumator mediu, normal informat,putea nu numai sa cunoască diferenţa dintre cursul de schimb la vânzare si cursul de schimb la cumpărare ale unei monede străine, ci si sa evalueze consecinţele economice, potenţial semnificative, pentru aceasta ale aplicării cursului de schimb la vânzare pentru calcularea ratelor la care va fi in definitiv obligat si, prin urmare, costul total al împrumutului sau.” Totodată Curtea Europeana a apreciat ca diferenţa de curs valutar nu poate sa nu fie supusa aprecierii instanţei cu privire la caracterul sau abuziv. Faţă de aceste interpretări ale Uniunii Europene privind Directiva 93/13, arată ca in anul 2007 când s-a contractat creditul, cursul valutar al francului elveţian era de mult timp unul stabil, acest aspect determinându-i să încheie un contract de împrumut în această monedă. Stabilitatea cursului de schimb se reflecta si in valoarea relativ mica a dobânzii pentru acest tip de împrumut, ceea ce făcea şi mai atractiv împrumutul pentru reclamanţi. Reclamanţii ca şi consumatori normal informaţi, nu aveau cum să prevadă modificarea drastica a cursului de schimb pentru francul elveţian. Banca, având informaţii mult mai multe de pe piaţa interbancara, a inserat ca si mod de protecţie a sa clauzele de la pct. 5.11 privind conversia ratelor/creditului in moneda in care împrumutatul are cont deschis.

Prin aceste prevederi contractuale, s-a îngreunat in mod voit situaţia reclamanţilor, in timp ce banca nu avea nimic de pierdut dintr-o astfel de transformare, pe care si-a asumat-o ca pe un beneficiu.

Prin urmare, in contractul de împrumut nu se indica în mod transparent motivul şi particularităţile mecanismului de schimb al monedei străine precum si relaţia dintre acest mecanism si cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât reclamanţii in calitate de consumatori să poată prevedea, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecinţele economice care rezulta din aceasta în ceea ce îi priveşte, neputând să prevadă, prin urmare, costul total al împrumutului luat. In consecinţă,  solicit să fie obligată banca să convertească creditul la cursul de schimb de la vânzare de la data acordării creditului.

 Solicită, ca o consecinţa a admiterii petitului anterior să fie obligată SC B SA să le restituie suma ce reprezenta diferenţa de curs ca urmare a convertirii creditului la cursul de schimb de la data acordării creditului pentru perioada 01.03.2007 - 11.07.2008 si dobânzi legale la diferenţa de curs, care curg de la data plaţii fiecăreia până la plata integrală a acestora. Diferenţele de curs reprezintă plata nedatorată şi le solicită în baza art. 1092 alin. 1 VCC, după cum trebuie restituite şi dobânzile legale la aceste sume calculate de la data fiecărei reţineri pana la plata acestora efectiva potrivit art. 1084, 1088 VCC.

SC B SA trebuie să le restituie comisionul de administrare cont achitat in perioada 01.03.2007 - 11.07.2008 şi dobânzi legale la acest comision de administrare, care curg de la data plaţii fiecăreia pana la piaţa integrala a acestuia, tocmai ca urmare a constatării de către instanţa ca fiind abuzive clauzele referitoare la instituirea acestui comision de administrare.

Să fie obligată pârâta să le achite daune morale in suma de 5.000 CHF.

Ca şi motivare a prezentei ordonanţe preşedinţiale arată că, în art. 966 NCPC se prevede ca : „Instanţa de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedecilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.” Din dispoziţiile enunţate mai sus decurg doua din condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale: urgenţa şi caracterul vremelnic al hotărârii. In privinţa urgenţei arată următoarele: nu mai sunt în stare să achite rata curentă la credit din salariile lor, când afirmă aceasta au în vedere faptul că au un salariu împreuna de 1218 lei (740 lei R.A.M. potrivit adeverinţei nr. 4/09.02.2015, insa din salar are poprire de 1/3 la BEJ C R G, in fapt iau in mana 494 lei si 724 lei R.C.C. potrivit adeverinţei din 09.02.2015), iar rata lunara la banca este de 360 CHF, ceea ce reprezintă 1531,80 iei potrivit cursului de vânzare al CHF de la Bancpost din 20.03.2015 care este de 4,2550 Ron/CHF (360 CHF x 4,2550 lei = 1531,80 lei). Pentru a achita ratele la credit au făcut eforturi supraomeneşti, fiind obligaţi să se îndatoreze la persoane apropiate, insa lucrurile nu mai pot continua astfel, si s-au văzut nevoiţi să acţioneze banca/cesionar în judecată pentru clauze abuzive, căci în final trebuie să le dea bani,  cred că au achitat tot creditul, fapt care se va demonstra prin expertiza care se va face la dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa. In cazul în care li se va admite acţiunea de mai sus, banca/cesionarul vor fi nevoiţi să le restituie o suma mare de bani constând din comisioane, dobânzi abuzive, conversie CHF in lei, etc, precum si dobânzi legale la aceste sume plătite si nedatorate. Iar cu aceasta suma intenţionează să facă rambursare anticipata, diminuându-se astfel foarte mult credit luat. Au în întreţinere şi o fetiţă, la care le este foarte greu, daca nu imposibil să-i mai asigure strictul necesar. De remarcat faptul ca au dat dovada de bună-credinţă in relaţia cu banca/cesionarul dovedita prin faptul ca au achitat până acum la zi ratele de credit. Mai mult, au fost nevoiţi să achite la zi toate ratele de credit, inclusiv dobânzile abuzive si comisioanele abuzive practicate de către banca/cesionar, in aceasta maniera evitând aplicarea unor sancţiuni cu repercursiuni grave asupra lor: penalităţi, introducerea în Banca de Credit si imposibilitatea contractării altui credit, rezilierea acestui credit cu obligarea la rambursarea anticipata imediata a soldului, urmată de executarea silită în condiţiile în care contractul este cu ipoteca pe apartamentul cumpărat din credit şi riscă să îl piardă la un preţ modic in cadrul executării silite pierzând astfel întreaga lor agoniseala de până acum, etc. La ora actuala plata ratelor le este imposibila, iar instanţa de fond trebuie să analizeze contractul de credit cu banca, iar în cazul in care se vor constata clauze abuzive este posibil ca rata reclamanţilor să scadă semnificativ.

Au formulat acţiunea in dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa tocmai pentru ca au ajuns la capătul puterilor şi doresc clarificarea situaţiei cu banca/cesionar, iar ceea ce le-au reţinut in mod abuziv să le restituie. Reclamanta este vânzătoare, iar reclamantul este şofer, deci sunt persoane simple, care îşi câştigă banii de zi cu zi din salarii, si fiecare ban este muncit pe care-l fac, iar tot ce au dorit a fost să aibă o casă a lor, în care să poată creşte fata fără lipsuri.

In privinţa caracterului vremelnic arată faptul ca aceasta măsura de suspendare a efectelor contractului de credit, respectiv de plata a  ratelor de credit va fi luată până la soluţionarea dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa. In concluzie consideră că sunt îndeplinite cele doua condiţii pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale.

In drept, art. 966 si urm. NCPC, art. 194 si urm NCPC

În probaţiune s-au depus înscrisuri filele 15-21.

Solicită judecarea cauzei şi în lipsă în baza dispoziţiilor art. 223 NCPC.

Prin precizare la ordonanţa preşedinţială, depusă la dosarul cauzei în data de 10.04.2015,  reclamanţii au solicitat: admiterea prezentei ordonanţe preşedinţiale şi să se dispună, fără citarea pârtilor şi in camera de consiliu, suspendarea efectelor contractului de credit ipotecar nr. NL8359/01.03.2007, respectiv suspendarea obligaţiei reclamanţilor de plata a ratelor de credit fata de ERB N.E.F. B.V. (FOSTA EFG E.F. II BV), iar executarea ordonanţei să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen, ordonanţa fiind executorie de la pronunţare până la soluţionarea definitiva şi irevocabila a dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa, cu cheltuieli de judecata ocazionate de acest proces in suma de 700 lei constând din taxa judiciara de timbru de 200 lei si onorar de avocat de 500 lei.

În motivare au arătat că, au primit pe posta adresa din partea judecătoriei Bistriţa prin care li se punea în vedere să precizeze temeiul de drept. Acţiunea depusă în instanţă este ordonanţa preşedinţială având ca şi temei de drept dispoziţiile art. 996 si urm. NCPC. 194 si urm. NCPC. Legea nr. 193/2000. Directiva 93/13/CEE. Legea nr. 21/1992, precum si articolele de lege invocate mai jos si pe parcursul acţiunii. Din eroare când au redactat acţiunea în loc de temeiul de drept 996 au scris 966 NCPC. De asemenea, arată, faptul ca printre petitele acţiunii din dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa se număra si petitul privind conversia la cursul de schimb de la data acordării creditului întemeiat pe clauze abuzive privind riscul valutar in baza Legii nr. 193/2000 coroborat cu Directiva 93/13/CEE şi avându-se în vedere şi practica judiciara internaţionala C-26/13 Arpad Kasler împotriva OTP Jelzalogbank Zrt. Creşterea accelerata a valorii CHF fata de moneda naţionala cu implicaţii negative directe asupra costurilor creditului se răsfrâng asupra ratelor precum şi comisioanelor de schimb valutar, din lei in CHF, fapt care a generat o schimbare a condiţiilor contractuale avute in vedere la data contractării creditului, si in consecinţa, incumba in sarcina reclamanţilor obligaţii vădit disproporţionate faţă de cele în considerarea cărora şi-au exprimat voinţa de a  angaja juridic la data contractării creditului. Mai mult, banca are o poziţie dominanta faţă de consumatorii, care au angajat creditul, semnând, de fapt, un contract de adeziune, neexplicându-le riscurile la care sunt supuşi în cazul volativităţii cursului valutar, deşi banca avea obligaţia informării in mod corect, complet şi precis a reclamanţilor cu privire la aspectele esenţiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG nr. 21/1992).

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta R.M., în data de 12.05.2015,  a solicitat  admiterea ordonanţei preşedinţiale şi să se dispună suspendarea efectelor contractului de credit ipotecar HL…./01.03.2007, respectiv suspendarea obligaţiei reclamanţilor de plata a ratelor de credit fata de ERB NEW E F II B.V, executarea ordonanţei să se facă fără trecerea unui termen şi fără somaţie, ordonanţa fiind executorie de la pronunţare până la soluţionarea definitivă şi irevocabila a dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătorie Bistriţa.

În motivare a arătat că, consideră ca reclamanţii sunt îndreptăţiţi s li se suspende contractul de credit ipotecar până se stabilesc în dosarul nr. l137/190/2015 al Judecătorie Bistriţa, obligaţiile de plată ale reclamanţilor faţă de banca, respectiv cesionar, precum şi obligaţiile de plată ale băncii, respectiv a cesionarului, fata de reclamanţi. Solicită să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecata fiind de acord cu admiterea acţiunii.

Legal citată pârâta B SA, în temeiul dispoziţiilor art. 205 - 208 NCPC, au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţa preşedinţială ca inadmisibilă şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că, în dosarul de fond nr. 1137/190/2015 având ca obiect constatare nulitate clauze abuzive, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a B SA, pentru pretenţiile reclamanţilor ulterioare datei de 11.07.2008. In acest sens arată că, între aceasta, in calitate de Creditor Iniţial (Cedent), si EFG NEW E F II B.V., in calitate de Creditor (Cesionar), a intervenit Contractul cadru de vânzare cumpărare creanţe din data de 11.07.2008, prin care a cesionat creanţa izvorâta din contractul de credit mal sus menţionat. Pe cale de consecinţa, la momentul formulării acţiunii introductive, nu mai avea calitatea de creditor, si pe cale de consecinţa nu deţine nici calitate procesuală pasivă. Pe cale de consecinţa, acest demers inadmisibil din punct de vedere procedural, respectiv prin formularea unei ordonanţe preşedinţiale de către reclamanţi nu se urmăreşte decât „suspendarea efectelor contractului de credit ipotecar”, in alte cuvinte reclamanţii vor să se sustragă de la obligaţiile corelative de plată a ratelor aferente contractului de credit încheiat de subscrisa, fapt ce ar prejudicia in mod direct, vădit si evident. Mai mult decât atât, cu privire la aserţiunile reclamanţilor, respectiv: „Contractul de cesiune de creanţa din 11.07.2006 şi Acordul de administrare din 11.07.2008 au la baza o cauza ilicită întrucât s-a încălcat în primul rând caracterul inluitu personae al contractului de credit,  nefiind de acord cu o asemenea cesiune de creanţa, iar operaţiunea cesiunii de creanţa este o simulaţie ce ascunde o operaţiune ilicita(?l)” le consideră nu doar absurde, dar absolut jenante câtă vreme acţiunea este formulată prin mandatar avocat. Totodată arată ca un contract de credit nu are caracter intuitu personae, sens în care depune jurisprudenţa favorabilă in dovedire. Referitor la aserţiunea ca pârâta nu ar fi fost de acord cu o asemenea cesiune, se impune întrebarea legitima - „care pârâtă?”, având în vedere ca la momentul încheierii cesiunii a existat acordul de voinţa al societăţilor B, in calitate de cedent, şi EFG NEW E F II B.V, in calitate de cesionar. Mai mult decât atât, formalităţile de publicitate fata de debitorul cedat nu au niciun fel de efect juridic in privinţa validităţii cesiunii. Totodată, este esenţial a se înţelege de către Onorata instanţa faptul ca prin cesiune nu s-a schimbat decât creditorul şi nicio alta clauza contractuala.

Raportat la apărările în ceea ce priveşte cererea de emitere a unei Ordonanţe Preşedinţiale, arată că, cu privire la solicitarea de respingere a cererii de ordonanţa preşedinţială ca inadmisibila, este justificata pentru următoarele motive: potrivit dispoziţiilor art .996 alin. 1 din noul Cod de procedura civila, „Instanţa de judecata, stabilind ca In favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Din analiza dispoziţiilor anterior menţionate, rezulta ca una dintre condiţiile necesare pentru a fi admisa o cerere de ordonanţa preşedinţială constă în necesitatea ordonării unor masuri provizorii pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau în prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. Având in vedere ca reclamanţii solicita suspendarea temporara a efectelor clauzelor contractuale care stipulează obligaţia acestora de plata ratelor de credit, iar in subsidiar suspendarea acelei părţi din rate care reprezintă dobânzile şi comisioanele de administrare şi de risc, consideră ca nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate anterior menţionata întrucât nu poate fi vorba de existenta unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru ca reclamanţii au o obligaţie, iar nu un drept. Referitor la susţinerea reclamanţilor in sensul ca este prin prezenta acţiunea urmăresc păstrarea dreptului de proprietate asupra imobilului adus cu titlu de garanţie si a bunurilor din patrimoniul acestora, înlăturând pericolul executării silite pentru neachitarea la termen a ratelor scadente, arată ca, în primul rând nu s-a ajuns la executarea silita a contractului de credit si, deci, nici a garanţiilor aferente acestuia, iar in al doilea rând pentru a fi admisibila aceasta condiţie trebuie sa fie vorba de un drept născut din contractul de credit, or reclamanţii invocă drepturi care nu izvorăsc din acesta.

Cu privire la ipoteza a doua a condiţii de admisibilitate care se prevede necesitatea luării masurilor provizorii pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, arată că nu este îndeplinita aceasta condiţie întrucât în cazul constatării nulităţii clauzelor contestate, pârâta va fi obligată să restituie sumele in baza respectivelor clauze, astfel încât respectiva paguba ar putea fi reparata ulterior, întrucât obligaţia de plata a unei sume de bani este o obligaţie de a da, susceptibila de a fi executate în natură, în toate cazurile.

Cu privire la solicitarea de respingere a cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata, apreciază ca aceasta este justificata pentru următoarele motive:  reclamanţii nu au făcut dovada faptului ca ratele ce trebuie achitate lunar nu mai pot fi acoperite din veniturile obţinute, ci doar afirma ca paguba consta in lipsa veniturilor care, în loc sa fie utilizate în alte scopuri, sunt virate nedatorat, luna de luna. Consideră că, în primul rând, susţinerea reclamanţilor nu poate fi considerata un motiv care să ducă la suspendarea plăţii ratelor de credit şi, în al doilea rând, reprezintă o simpla afirmaţie neînsoţită de probe. In lumina celor învederate mai sus, solicită:

respingerea cererii de ordonanţa preşedinţiala ca inadmisibila, iar pe fond, respingerea cererii de chemare in judecată, ca neîntemeiată.

 În data de 18.05.2015, reclamanţii au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat,  respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a B SA ca neîntemeiata; respingerea excepţiei inadmisibilităţii; admiterea prezentei ordonanţe preşedinţiale şi să se dispună, fără citarea părţilor şi în camera de consiliu, suspendarea efectelor contractului de credit ipotecar nr. NL…./01.03.2007, respectiv suspendarea obligaţiei  reclamanţilor de plată a ratelor de credit faţă de ERS NEW E F II B.V. (fosta EFG NEW E F II BV), iar executarea ordonanţei sa se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen, ordonanţa fiind executorie de la pronunţare până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa; să fie obligate pârâtele ERS NEW E F II B.V. şi SC B SA. în solidar,  la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces in suma de 700 lei constând din taxa judiciara de timbru de 200 lei si onorar de avocat de 500 lei.

În motivare au arătat că, îşi menţin toate cele arătate prin acţiunea introductiva şi sunt nevoiţi  să răspundă la câteva probleme ridicate prin întâmpinarea  depusă de către parata SC B SA:

1. Să se respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B SA ca neîntemeiata – pârâta B SA are calitate procesuală pasivă atâta timp cât este cesionara contractului de credit ipotecar si are încheiat cu privire la creditul reclamanţilor un acord de administrare credite, acord în baza căruia încasează rata de credit, astfel încât si măcar pentru opozabilitate şi tot au calitate procesuală pasivă.

2. Să se respingă excepţia inadmisibilităţii şi să se admită ordonanţa preşedinţială, astfel cum a fost formulată - prezenta ordonanţă preşedinţială este admisibilă şi solicită admiterea acesteia pentru motivele arătate si prin acţiunea introductiva prin care au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor emiterii ordonanţei preşedinţiale: In art. 996 NCPC se prevede ca : „instanţa de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri „•grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedecilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.” Din dispoziţiile enunţate mai sus reiese că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale si anume:

1. În privinţa urgentei arată următoarele: nu mai sunt în stare să achite rata curenta la credit din salariile lor, când afirmă aceasta au în vedere faptul ca au un salariu împreună de 1218 lei (740 lei R.A.M. potrivit adeverinţei nr. 4/09.02.2015, insa din salar are poprire de 1/3 la BEJ C R G , în fapt ia în mână 494 lei şi 724 lei R.C.C. potrivit adeverinţei din 09.02.2015), iar rata lunara la banca este de 360 CHF, ceea ce reprezintă 1531,80 lei potrivit cursului de vânzare al CHF de la B din 20.03.2015 care este de 4,2550 Ron/CHF (360 CHF x 4,2550 iei = 1531,80 lei). Pentru a achita ratele 5 credit au făcut eforturi supraomeneşti, fiind obligaţi să se îndatoreze la persoane apropiate, insa lucrurile nu mai pot continua astfel, si s-au văzut nevoiţi să acţioneze banca/cesionar in judecata pentru clauze abuzive, căci în final trebuie sa le dea lor bani, ei cred că au achitat tot creditul, fapt care se va demonstra prin expertiza care se va face la dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa. In cazul in care  se va admite acţiunea pentru anulare clauze abuzive care face obiectul dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa, banca/cesionarul vor fi nevoiţi sa  restituie o suma mare de bani constând din comisioane, dobânzi abuzive, conversie CHF in lei, etc, precum si dobânzi legale la aceste sume plătite si nedatorate. Iar cu aceasta suma intenţionează să facă rambursare anticipată, diminuându-se astfel foarte mult creditul luat. Mai arată că au întreţinere şi o fetiţă, la care le este foarte greu, dacă nu imposibil sa-i mai asigure strictul necesar. De remarcat faptul că au dat dovada de bună-credinţă in relaţia cu banca/cesionarul dovedită prin faptul că au achitat până acum la zi toate ratele de credit

Mai mult, au fost nevoiţi sa achite la zi toate ratele de credit, inclusiv dobânzile abuzive si comisioanele abuzive practicate de către banca/cesionar, în aceasta maniera evitând aplicarea unor sancţiuni cu repercursiuni grave asupra lor: penalităţi,  introducerea in Banca de Credit si imposibilitatea contractării altui credit, rezilierea acestui credit cu obligarea la rambursarea anticipata imediata a soldului, urmata de executarea silită în condiţiile in care contractul este cu ipoteca pe apartamentul cumpărat din credit şi riscă să îl piardă la un preţ modic in cadrul executării silite pierzând astfel întreaga lor agoniseală. La ora actuala plata ratelor le este imposibila, iar instanţa de fond trebuie sa analizeze contractul de credit cu banca, iar în cazul in care se vor constata clauze abuzive este posibil ca rata  reclamanţilor să scadă semnificativ.

Au formulat acţiunea in dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa tocmai pentru ca au ajuns la capătul puterilor şi doresc clarificarea situaţiei cu banca/cesionar, iar ceea ce le-au reţinut in mod abuziv să le restituie. Reclamanta este vânzătoare, iar reclamantul este şofer, deci sunt persoane simple, care îşi câştigă banii de zi cu zi din salarii.

2. În privinţa caracterului vremelnic arată faptul ca aceasta măsura de suspendare a efectelor contractului de credit, respectiv de plata a ratelor de credit va fi luată până la soluţionarea dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa.

3. Neprejudicierea fondului prin judecarea prezentei ordonanţe preşedinţiale - prezenta instanţa va examina numai aparenta dreptului, este sau nu in favoarea reclamantului, judecătorul va face un examen sumar al cauzei, va „pipai fondul”. Este de notorietate faptul ca pe calea acţiunii in constatare clauze abuzive se admit foarte multe acţiuni, iar instanţele obliga băncile/cesionari sa restituie ceea ce s-a încasat fără drept. Reclamanţii sunt în situaţia de a nu putea achita ratele curente ale creditului din salariile  lunare, in condiţiile creşterii exagerate a cursului de schimb al CHF fata data acordării creditului, in condiţiile in care banca/cesionarul vor avea in urma admiterii acţiunii să le restituie sume mari de bani. Prin acţiunea de la fond au urmărit reanalizarea creditului şi înlăturarea clauzelor abuzive si instanţa să stabilească ceea ce au de fapt de plată, nu ceea ce pretinde banca si cesionarul în mod abuziv, fără ca acest fapt sa  genereze pentru ei alte abuzuri din partea pârâtelor declararea exigibilităţii creditului prin neplata,  introducerea în Banca de Credit si imposibilitatea contractării altui credit pe viitor, scoaterea la executare silita a apartamentului achiziţionat în credit, etc. Suspendarea creditului se impune tocmai pentru a fi puşi la adăpost de orice abuzuri ale băncii/cesionarului, tocmai datorita şi formulării acţiunii din dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa. De parcat faptul ca, obiectul acţiunii de la fond din dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa vizează tocmai înlăturarea de către instanţa a clauzelor abuzive si starea unei atitudini abuzive a băncii/cesionarului, iar in astfel de cazuri instanţa poate dispune pe cale de ordonanţa preşedinţială inclusiv in cazul obligaţiei de a face. Prin admiterea acestei ordonate nu se prejudiciază fondul, ci relaţiile intre părţi stau in stand by până când instanţa de fond se va pronunţa pe clauzele abuzive prevăzute in contract de către banca, in baza cărora li se încasează lunar o rată exagerat de mare cu o dobândă modificata abuziv în sens crescător, pe baza unui curs valutar a cărui risc valutar a fost suportat exclusiv de către reclamanţi in mod abuziv, si prin încasarea lunara a unor comisioane abuzive de către cesionar/banca. De asemenea, arată, faptul ca printre petitele acţiunii din dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa se număra si petitul privind conversia la cursul de schimb de la data acordării creditului întemeiat pe clauze abuzive privind riscul valutar in baza Legii nr. 93/2000 coroborat cu Directiva 93/13/CEE si avându-se in vedere si practica judiciara internaţională C-26/13 Arpad Kasler împotriva OTP Jelzalogbank Zrt. Creşterea accelerata a valorii CHF fata de moneda naţionala cu implicaţii negative directe asupra costurilor creditului se răsfrâng asupra ratelor precum si comisioanelor de schimb valutar, din lei in CHF, fapt care a generat o schimbare a condiţiilor contractuale avute in vedere la data contractării creditului, si in consecinţa, incumba in sarcina reclamanţilor obligaţii vădit disproporţionale faţă de cele in considerarea cărora şi-au exprimat voinţa de a se angaja juridic la data contractării creditului.

Mai mult, banca are o poziţie dominanta faţă de consumatorii, care au angajat creditul, semnând, de fapt, un contract de adeziune, neexplicându-le riscurile la care sunt supuşi în căzui volativităţii cursului valutar, deşi banca avea obligaţia informării in nod corect, complet şi precis a reclamanţilor cu privire la aspectele esenţiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG nr. 21/1992).

In drept, art. 996 si urm. NCPC, art. 194 si urm NCPC, Legii nr. 193/2000 coroborat cu Directiva 93/13/CEE, OG nr. 21/1992, precum si art. de lege invocate pe parcursul Prezentei acţiuni.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :

Potrivit art. 996 Cod procedura civila, procedura ordonanţei preşedinţiale poate fi utilizată pentru măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Astfel, art. 996 Cod procedură civilă prevede pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale îndeplinirea cumulativa a trei cerinţe, respectiv să existe urgenţa, măsura solicitată să fie vremelnică şi să nu se prejudece fondul.

Urgenta: Din analiza art. 996 Cod procedură civilă rezultă doua situaţii în care instanţa poate aprecia situaţia urgenţei şi anume:- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;- prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Raportat la aceste criterii, s-a decis că, urgenţa trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgenţa. De asemenea, în cadrul ordonanţei preşedinţiale, urgenţa se apreciază în raport de situaţia de fapt la momentul introducerii cererii, precum şi la momentul judecării cauzei.

Instanţa apreciază că această condiţie nu este îndeplinita, în speţă, împrejurările invocate în sensul în care reclamanţii nu mai dispun de resurse materiale pentru plata creditului, respectiv că au în întreţinere un copil minor, nu se subscriu cerinţei instituite prin textul legal antemenţionat, în condiţiile în care,  contractul de ipotecă cu B SA s-a încheiat la 01.03.2007 sub nr. HL…., şi s-a cesionat ulterior către ERB NEW E F II B.V. la 11.07.2008,  respectiv actele adiţionale încheiate la 30.12.2010 şi 27.11.2012.

Vremelnicia: Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă şi ireparabilă. Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiţie a ordonanţei preşedinţiale în instanţă, care se află în strânsă legătura cu neprejudecarea fondului. Astfel, instanţa este datoare să evite orice masuri care rezolvă fondul litigiului şi fac imposibilă eventuala restabilire a situaţiei de fapt anterioare.

În speţă, reclamanta solicită suspendarea provizorie a efectelor contractului de credit ipotecar nr. HL …./09.03.2007, respectiv suspendarea obligaţiei de plată a ratelor de credit faţă de ERB NEW E F II B.V., în condiţiile în care obiectul acţiunii de drept comun astfel cum s-a precizat este unul, în constatare nulitate clauze abuzive, iar plata obligaţiilor asumate prin contractele în litigiu, reprezintă obligaţia esenţială şi definitorie a contractului de împrumut dintre părţi şi în consecinţă prin instituirea unei măsuri de natura celei solicitate de petentă, s-ar crea o pagubă iminentă în patrimoniul intimatelor, inversându-se astfel, cerinţele textului art.996 Cod proc. civilă.

Neprejudecarea fondului cauzei:Analiza acestei condiţii presupune un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparenţa dreptului, ori în condiţiile în care contractul este valid precum şi actele adiţionale ale acestuia, aparenţa  dreptului aparţine pârâtelor.

Aşa fiind, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, instanţa urmează să respingă  cererea formulată, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate în apărare, excepţie ce urmează a fi analizată odată cu fondul cauzei.

În considerarea textului art.451 şi urm. noul Cod procedură civilă, în raport cu soluţia adoptată, instanţa va respinge cererea privind obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal, apelanţii R.C.C. şi R.A.M., solicitând admiterea apelului, respingerea excepţia inadmisibilităţii, anularea  sentinţei apelate ca netemeinică şi nelegală.

Considerând criticile formulate ca fiind fără suport şi apreciind hotărârea instanţei de fond ca fiind corespunzătoare raportat la starea de fapt reţinută şi la dispoziţiile legale incidente în speţa supusă examinării, tribunalul, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, menţinând astfel în fiinţă sentinţa atacată.

Domenii speta

Spete similare