Contravenţii

JUDECATORIA,

Deliberând asupra plângerii contraventionale ;

În baza actelor si lucrarilor dosarului :

Constata ca prin plângerea contraventionala înregistrata de Judecatoria Sibiu la data de 8 XII 2009, sub dosar nr. 15999/306/2009, petenta SC O G SRL, solicita împotriva intimatului anularea procesului verbal de constatare a contraventiei  nr. 0279362/20 X 2009, exonerarea  petentei de plata amenzii aplicate , întrucât procesul verbal nu are elementele constitutive ale unei contraventii si este foarte , foarte greu de deslusit .

Fraza „pe panoul <cecuri de calatorie> tinând cont de toate caracteristicile si circumstantele se omite cuvântul <cecuri exprimate în diferite monede> asa cum apare pe panoul pentru schimb valutar unde apare cuvântul <valuta> informatie esentiala necesara consumatorului mediu pentru luarea unei decizii de tranzactionare în cunostinta de cauza si prin urmare determina consumatorul de a lua o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o…” nu este o descriere  a unei fapte asa cum impune art. 16 din OG 2/2001. Daca însusi redactorul  actului scrie si deseneaza ca sunt doua panouri de afisare, distincte, unul pentru cecuri de calatorie si altul pentru valuta  exprimata în bancnote nu se cunoaste unde este greseala ori care este fapta de sanctionat. Legea impune prin art. 2 alin. 1 si anexa  aferenta Ordinului  448/2009 un anumit model pentru afisare  în schimbul  de valuta pe care petenta îl respecta .

Spre justificare depune proces verbal de constatare a contraventiei serie XXX nr. 0279362/ 2009 .

Prin întâmpinare înregistrata la 11 I 2010 ( filele 12 – 15 dosar), intimatul pune concluzii de respingere a prezentei  ca fiind vadit nefondata si neîntemeiata .

În acest sens releva ca operatorul economic a încalcat legislatia în vigoare cum reiese foarte clar din faptul ca petenta a omis înscrierea corecta pe panou a informatiei corecte si complete pentru consumatori „cecuri de calatorie în euro”, modul în care informatia este prezentata determinând consumatorul mediu sa ia o decizie gresita, informatia oferita de petenta pe panou era „cecuri de calatoriei euro”, aceasta fiind o exprimare incorecta în limba româna, sens în care se omite o informatie esentiala necesara consumatorului mediu, tinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzactionare în cunostinta de cauza si, prin urmare, determina sau este susceptibila sa determine luarea de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat-o.

Mai mult decât atât, faptul ca operatorul economic foloseste o practica comerciala incorecta în relatia cu consumatorii reiese si din modul în care acele panouri din interiorul casei de schimb sunt concepute si amplasate, având în vedere faptul ca alipirea acestora inducea în eroare consumatorii asupra cursurilor de schimb practicate, panourile fiind confectionate în asa fel încât, în acelasi câmp vizual, în dreptul cuvântului cumparare de pe tabelul cu cursurile practicate de operatorul economic pentru cecuri de calatorie era cuvântul vindem de pe tabelul cu cursurile de schimb pentru valute, fapt care crea confuzie pentru consumatori, denota fara putere de  tagada ca petenta a avut un comportament incorect fata de consumator, fapta savârsita fiind incorecta având fiind incorecta având în vedere ca aceasta deformeaza în mod esential comportamentul economic al consumatorului mediu, sens în care plângerea se dovedeste neîntemeiata

Spre justificare depune reclamatiile nr. 1158/2009, 1164/2009, plansa foto ( filele 20 – 26 dosar ).

Judecatoria, luând în examinare sustinerile partilor, prin prisma probatoriului administrat în cauza, constata ca fiind întemeiata prezenta, sens în care se va admite prezenta, pentru  urmatoarele motive :

În mod gresit prin procesul verbal de constatare a contraventiei seria XXX nr. 0279362/20 X 2009 intimatul sanctioneaza petenta cu amenda contraventionala în cuantum de 3000 lei pentru comiterea faptei contraventionale prevazute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 363/2007 constând în aceea ca la 12 X 2009 ora 13 la petenta a constatat ca în interiorul casei de schimb  valutar  se afla doua panouri unul pentru cecuri de calatorie si unul pentru valuta, unul lânga altul „pe panoul <cecuri de calatorie> tinând cont de toate caracteristicile si circumstantele se omite cuvântul <cecuri exprimate în diferite monede> asa cum apare pe panoul pentru schimb valutar unde apare cuvântul <valuta> informatie esentiala necesara consumatorului mediu pentru luarea unei decizii de tranzactionare în cunostinta de cauza si prin urmare determina consumatorul de a lua o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o…”

Criticile aduse de petenta sunt întemeiate .

Analiza are drept punct de pornire examenul cuvintelor cheie definitorii pentru rezolvarea cauzei : „ consumatorul mediu „ , „ luare decizie  de tranzactionare pe care consumatorul altfel nu ar fi luat – o „ , legislatia relevanta fiind: OG 21/1992; Legea nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor în relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor; Ordinul nr. 448/2009 privind unele masuri de informare a consumatorilor de catre operatorii economici care desfasoara activitati de schimb valutar .

„Consumatorul mediu „ este definit prin art . 2 lit . m ) din Legea nr. 363/2007 ca fiind

consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent si precaut, tinând seama de

factorii sociali, culturali si lingvistici. Prin consumator legiuitorul întelege prin art. 2 lit . a ) a aceluiasi text  ca este orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite în asociatii, care, în practicile comerciale ce fac obiectul legii actioneaza în scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale .

Sunt relevante în acest sens si prevederile Capitolului IV Informarea si educarea consumatorilor din  O.G. nr. 21/1992, care pentru importanta sa deosebita în speta se reproduce: 

Art. 18. - Consumatorii au dreptul de a fi informati, în mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre agentii economici, astfel încât sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, în conformitate cu interesele lor, între produsele si serviciile oferite si sa fie în masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, în deplina securitate.

Art. 19. - Informarea consumatorilor despre produsele si serviciile oferite se realizeaza, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se înscriu la vedere, dupa caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnica, instructiunile de folosire ori altele asemenea, ce însotesc produsul sau serviciul, în functie de natura acestuia .

Art. 20. - Producatorul trebuie sa informeze despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca producatorului, adresa producatorului, cantitatea si, dupa caz, termenul de garantie, de valabilitate sau data durabilitatii minimale, principalele caracteristici tehnice si calitative, compozitia, aditivii folositi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare, conservare sau pastrare, despre contraindicatii, precum si despre valoarea nutritiva la produsele alimentare preambalate si despre tara producatoare, în cazul produselor din import.

Produsele de folosinta îndelungata trebuie sa fie însotite de certificatul de garantie si, daca reglementarile în vigoare prevad, de declaratia de conformitate, precum si de cartea tehnica ori de instructiunile de folosire, instalare, exploatare, întretinere, eliberate de catre producator.

Vânzatorul trebuie sa informeze consumatorii despre pretul produsului si sa ofere acestora toate informatiile si documentele tehnice care trebuie sa însoteasca produsul.

Toate informatiile privitoare la produsele si serviciile oferite consumatorilor, documentele însotitoare, precum si contractele preformulate trebuie sa fie scrise în limba româna, indiferent de tara de origine a acestora, fara a exclude prezentarea acestora si în alte limbi .

Art. 21. - Informatiile referitoare la serviciile prestate trebuie sa cuprinda categoria calitativa a serviciului, timpul de realizare, termenul de garantie, tariful, riscurile previzibile si, dupa caz, declaratia de conformitate.

Art. 22. - Agentii economici sunt obligati sa demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpararii, modul de utilizare si functionalitatea produselor ce urmeaza a fi vândute; la lansarea pe piata a produselor, acestia sunt obligati sa efectueze demonstratii de utilizare.

Art. 23. - Obligatia de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 si 22 nu poate fi înlaturata prin invocarea secretului comercial sau profesional.

Art. 24. - Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmatiilor si indicatiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizeaza produsele si serviciile si care nu pot fi probate .

Art. 25. - Preturile si tarifele trebuie indicate în mod vizibil si într-o forma neechivoca, usor de citit .

Art. 26. - Comercializarea produselor si prestarea serviciilor se fac în locuri si în spatii autorizate, conform reglementarilor legale în vigoare.

Este obligatorie afisarea, în mod vizibil, a denumirii unitatii, autorizatiei de functionare, precum si afisarea si respectarea orarului de functionare.

Orarele de functionare vor fi stabilite, dupa caz, în conformitate cu hotarârile administratiei publice locale.

În ceea ce priveste „luare decizie de tranzactionare pe care consumatorul altfel nu ar fi luat – o„  face trimitere la drepturile principale ale consumatorului si la manevrele dolosive, frauduloase ale comerciantului .

 În acest sens conform art. 3 din OG 21/1992 printre principalele principalele drepturi ale consumatorilor figureaza si acelea de a a fi protejati riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime,  de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel încât decizia pe care adopta în legatura cu acestea sa corespunda cât mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati în calitatea lor de consumatori, de a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevazute de lege.

Legea nr. 363/1997 sanctioneaza omisiunea înselatoare prin art . 7  (1 , 4 ):

 (1) O practica comerciala este considerata ca fiind omisiune înselatoare daca, în contextul prezentarii situatiei de fapt, tinând cont de toate caracteristicile si circumstantele acesteia, precum si de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informatiei omite o informatie esentiala necesara consumatorului mediu, tinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzactionare în cunostinta de cauza si, prin

urmare, determina sau este susceptibila sa determine luarea de catre consumator a unei decizii de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat-o.

 (4) În cazul unei invitatii de a cumpara, urmatoarele informatii sunt considerate esentiale, daca nu rezulta deja din context: a) caracteristicile principale ale produsului, tinând cont de mijlocul de comunicare utilizat si de produs; b) sediul si celelalte date de identificare ale comerciantului si, în cazul în care actioneaza pe seama altui comerciant, sediul si celelalte date de identificare ale acestuia; c) pretul cu toate taxele incluse sau, daca pretul nu poate fi în mod rezonabil calculat în avans, tinând cont de natura produsului, modalitatea de calcul al acestuia. De asemenea, unde este cazul, toate costurile aditionale pentru transport, livrare sau taxele postale ori, în cazul în care aceste cheltuieli nu pot fi, în mod rezonabil, calculate în avans, precizarea ca pot exista costuri aditionale ce trebuie suportate de consumator; d) modalitatile de plata, livrare, executare si cercetare a reclamatiilor, daca acestea difera de conditiile cerute.

În speta nu exista omisiune înselatoare: ”omisiunea informatiei esentiala necesara consumatorului mediu, tinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzactionare în cunostinta de cauza si, prin urmare, determina sau este susceptibila sa determine luarea de catre consumator a unei decizii de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat-o „ nu lipseste, deoarece consumatorul mediu înteles ca considerat ca fiind rezonabil informat, atent si precaut, tinând seama de factorii sociali, culturali si lingvistici putea sa realizeze ca exista doua tipuri de tranzactii, una pentru cecuri de calatorie si cealalta pentru casa de schimb valutar, mai cu seama ca în acest din urma caz exista evocate pe panou vânzarea si cumpararea  valutei.

În acceptiunea instantei la analiza reclamatiilor domnilor M C si O V trebuia sa se porneasca de la evaluarea calificativului de consumator mediu al celor doi petitionari, daca acestia intra în sfera consumatorului mediu. Nu sunt date ca instrumentatorul s-ar fi preocupat de acest aspect: le–a luat reclamatiile oferindu–le un model de sesizare, din propria baza, ceea ce din punctul nostru de vedere este incorect. Accesul la petitionare nu presupune ca instrumentatorul sa ofere si hârtie, model de elaborare a petitiei celor care sesizeaza practici incorecte, altfel se subîntelege o anume complicitate la perfectarea actului de petitionare si deci o condamnare fata de prezumtivul faptuitor înainte deja de a se începe ancheta. Când cei doi si–au expus cazurile de înselaciune nu li s-a cerut daca tot li s-a oferit hârtia de scris sa–si treaca si datele personale, asa încât sa se poata evalua gradul de intelect al acestora si deci de a stabili daca acestia au sau nu minimum de cunostinte comerciale. Este de semnalat ca la fisa de sesizare a petitionarului  M rubrica documente probatorii anexate nu este completata, iar la d- na O copia de bon fiscal la care se face referire lipseste .

Apoi intimatul a omis sa ataseze bonurile fiscale ale tranzactiilor, asa încât simplul  enunt  de înselaciune în lipsa actului nu poate constitui o baza a sanctionarii unei societati comerciale, ecou probabil al unei probleme de notorietate dezbatuta în media nationala si locala.

Reamintim ca potrivit art. 5 alin. 1 al Ordinului nr. 448/2009 din 1 VII 2009  privind unele masuri de informare a consumatorilor de catre operatorii economici care desfasoara  activitati de schimb valutar  dreptul consumatorilor de a fi informati în mod corect, complet si precis asupra cursurilor de schimb valutar se concretizeaza în obligatia operatorilor economici ce desfasoara activitati de schimb valutar de a informa consumatorul, în scris, înainte de operatiunea efectiva de schimb valutar, asupra cursului practicat si asupra sumei ce urmeaza a fi înmânata consumatorului, prin completarea unui formular de acceptare a tranzactiei, semnat de ambele parti, astfel încât consumatorul sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala. Operatorul economic trebuie sa faca dovada ca a informat în scris consumatorul înainte de efectuarea tranzactiei.

Se naste întrebarea: la ce s-a referit legiuitorul când a evocat consumatorul mediu? La un consumator lipsit de carte, la cel cu studii medii ori la persoana absolventa de studii universitare? Evident este un cetatean avizat, care are un minim de cultura, care cunoaste limba nationala, are cel putin gimnaziul efectuat, care evident nu are nevoie de cecuri de calatorie, nefiind de regula utilizator de titluri de credit etc. Asa deci cetateanul mediu are acces la informatie, la ziare, urmareste emisiunile televizate de informare (jurnale, economie, interviuri). Efect al influentei media cu buna seama cei doi petitionari stiau de cazul prezentat în media legat de casele de schimburi valutare. Deci stiau ce se întâmpla în legatura cu acestea . Si totusi în lipsa bonului fiscal, deci a dovezii tranzactiei se adreseaza intimatului, care prevalându–se de drepturile cetateanului, în special de petitionare, mai putin al principiului egalitatii, al egalitatii armelor începe ancheta, omitând din varii motive nestiute de instanta sa aduca la iveala dovezile scriptice ale tranzactiei, prevalându–se de asa zisa omisiune a „cecurilor exprimate în diferite monede „. 

Consumatorii petitionari sunt medii, deoarece în reclamatiile lor folosesc un limbaj apropiat de cel universitar, sau cel putin de natura medie, juridica . Astfel M C când îsi redacteaza sesizarea în fisa scrie: am efectuat schimb valutar fiind indus în eroare de tabelul afisat la casa de schimb, la care am citit  pretul oferit de casa de schimb pentru cecurile de calatorie ... am observat valoarea tranzactiei. Deci frecvent uziteaza termeni stiintifici (de plida: indus în eroare, am citit  pretul oferit), deci gradul sau de cunoastere se apropie mai mult de studiile universitare decât de cele medii.

O V de asemeni se afla într–o asemenea ipostaza: consider ca am fost înselata în mod direct si grosolan  prin afisarea  cursului cecurilor de calatorie sub forma de tabel  cu afisaj euro, dolar; casiera a refuzat sa – mi anuleze tranzactia. Si domnia sa are un minimum de cunostinte economice, din modul de utilizare a limbajului. Nu se explica prin ce forma a fost dezavantajata: oare cei care doresc cecuri de plata nu au dreptul sa stie despre toate valutele la tranzactionare? Este interzis ca acestia (comercianti, antreprenori, transportatori de regula) sa le cunoasca printr–un panou la loc vizibil ? Unde ar trebui el amplasat ? Într–un loc total diferit de cel al casei de schimb valutar ?

Ceea ce omit cei doi sa enunte este ca nu exista text de lege care sa interzica un panou cu privire la cecurile de calatorie, ca panoul cu aceste mijloace de plata este separat de cel al casei de schimb valutar, ca singurul vinovat de situatie nu poate fi decât clientul care evident si–a dorit sa primeasca un schimb valutar avantajos în alte conditii decât cele obisnuite .

Ce a uitat în realitate sa exploreze în investigatie agentul instrumentator ? Caracterul atent si precaut al petitionarilor. De asemeni a ignorat ca petenta tocmai a respectat anexa la Ordinul  nr. 448/2009 .

Asadar lipseste practica comerciala înselatoare evocata de cap. II din Legea nr. 363/2007 de natura sa atraga sanctionarea contraventionala a petentei în sensul art. 15 alin. 1 din actul normativ enuntat: utilizarea de catre comercianti a unor practici comerciale incorecte, astfel cum au fost definite la cap. II, este interzisa, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 de lei la 30.000 de lei.

Carenta esentiala este ca nu s–a justificat exercitiul practicii comerciale ilicite, ca garantiile acuzatei în materie contraventionala în sensul art. 6 paragraf secund din CEDO nu au fost respectate ( nu a fost ascultata, întrebata de situatia creata, nu i  s-a relevat posibilitatea de a – si angaja avocat pe durata anchetei , de a depune marturie , de a propune probe precum casiera aflata în acea zi la serviciu, audierea petitionarilor M si O , de a invoca exceptii ) , asa încât în ancheta casa de schimb valutar a fost serios prejudiciata, mai cu seama ca procesul verbal s-a încheiat în biroul agentului constatator , unde aceasta nu a fost invitata .

În ceea ce priveste respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie , chiar si în ipoteza practicii comerciale incorecte odata cu ascultarea petitionarilor O si M  era necesar sa se asculte si reprezentantul petentei, apoi functie de declaratia acestuia sa se administreze atât probele incriminatoare cât si cele dezîncriminatoare, acestea toate la un loc constituind pe drept cuvânt adevaratul dosar al cauzei ce îl prescrie legislatia contraventionala interna, astfel ca doar dupa aceea s–ar putea discuta despre principiul actului autentic ce se bucura de prezumtia de adevar si de forta probanta absoluta în ceea ce priveste existenta faptei contraventionale  si a împrejurarilor savârsirii acesteia. Elocvente sunt în acest sens asertiunile Curtii Europene a Drepturilor Omului Sectia a III – a  evocate în hotarârea  din 13 IX 2007 privind cauza Anghel contra României ( redata integral în Buletinul CEDO – 2/2008 , paginile 1- 12 ), în care se releva ca nerespectarea garantiilor fundamentale – dintre care prezumtia de nevinovatie -care protejeaza  indivizii  în raport cu posibilele abuzuri ale autoritatilor, ridica o problema referitoare la art. 6 din Conventie, ca garantia asigurarii prezumtiei de nevinovatie este chemata sa restabileasca  echilibrul  între presupusii  autori ai faptelor interzise de lege si autoritatile însarcinate (paragrafele 66,68). Se subliniaza în paragraful 51 al hotarârii CEDO amintite ca în pofida naturii pecuniare a sanctiunii efectiv aplicate  petentului, a cuantumului sau redus (cum este cazul si în prezentul proces ) si a naturii civile a legii  care incrimineaza contraventia, procedura  în cauza poate fi asimilata unei proceduri penale .

Pe baza premiselor teoretice si faptice retinute garantiile „ acuzatului „ la care se face referire în materie penala de art. 6 paragraful II al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, izvor de lege international care face parte si din dreptul intern în sensul Constitutiei României (art. 11, 148 etc ) sunt încalcate.

În adevar asa cum sustine petenta fapta contraventionala este vag determinata, deoarece ultima parte de descrierii nu face decât sa copieze un text incriminator, deci o concretete în descrierea faptei ilicite cu adevarat lipseste.

Astfel fiind în lipsa justificarii tranzactiei însasi si a practicii comerciale ilicite se va  anula procesul verbal examinat, sens în care pentru vadita sa culpa contraventionala se va exonera petentul de plata amenzii de 3000 lei în baza art. 34 din OG 2/2001.

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite plângerea contraventionala  formulata de petenta SC O G SRL, împotriva intimatului C R pentru P C, sens în care desfiinteaza procesul verbal de constatare a contraventiei seria XXX nr. 0279362 / 20 X 2009, exonereaza petenta de plata amenzii de 3000 lei .

Definitiva.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .

Pronuntata în sedinta publica, azi , 12 III 2010 .

Domenii speta

Spete similare