Ordonanţă Preşedinţială

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, la data de 08.08.2012, sub nr. 1849/313/2012, reclamanta M.M., a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâtul R.N., exercitarea autorităţii părinteşti provizoriu asupra minorului R.C., născut la data de 27.01.2012, stabilirea domiciliului minorului la reclamantă, obligarea pârâtului la restituirea bunurilor proprii de strictă necesitate, a actelor de identitate şi a certificatului de naştere a minorului, cu cheltuieli de judecată.

 În motivarea cererii, reclamanta a arătat din relaţia de concubinaj cu pârâtul a rezultat minorul R.C.. Relaţiile dintre părţi s-au tensionat de la începutul anului 2012, întrucât pârâtul a început să consume băuturi alcoolice, să meargă la jocuri de noroc, lipsind nopţi la rând de acasă. În data de 03.08.2012, în urma unor discuţii contradictorii, pârâtul a alungat-o din locuinţă şi i-a reţinut copilul în vârsta de 6 luni. Reclamanta a mai arat ca minorul era alimentat natural prin alăptare, acesta are şi probleme de sănătate, iar pârâtul este plecat zilnic de acasă.

 În dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei ancheta socială efectuată la domiciliul sau din comuna C., satul C., judetul Mehedinti şi adrese comunicare relatii emisă de medicul de familie la care este inscris minorul.

 Cererea de chemare în judecată este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, conform chitanţei seria MHBLA nr. 0012731/17.08.2012 şi timbru judiciar în cuantum de 0, 50 lei.

 Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulata de reclamantă întrucât aceasta a plecat fără vreun motiv din domiciliul comun, stabilindu-se la părinţii săi din comuna Corcova. Pârâtul precizează ca reclamanta ar dori sa intre în relaţii de concubinaj cu o altă persoană şi că acesta ar fi fost motivul plecării. Mai arată că reclamanta a încetat alăptarea de la vârsta de 3 luni a minorului, iar minorul a fost crescut încă de la naştere şi este şi în prezent crescut de bunica paterna. Pârâtul mai precizează că i-a solicitat reclamantei sa se întoarcă în domiciliu, dar aceasta a refuzat.

 A fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar, adresa de comunicare relaţii emisă de cabinet medical San-Bebe Dr. P. M. D., copie buletin ecocardiografic, anchetele sociale efectuate la domiciliul părţilor, proba cu interogatoriu pârâtului şi proba cu martorii M.M., M.S., R.Z. şi S.A..

 Analizând  actele şi lucrările cauzei, instanţa retine următoarele:

 Potrivit dispoziţiilor art. 581 Cod procedura civila, instanţa poate ordona măsuri vremelnice, în cazuri grabnice în trei situaţii expres prevăzute şi anume: pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara; pentru înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări.

 Promovarea ordonanţei preşedinţiale implica întrunirea a trei condiţii, respectiv: urgenta, vremelnicia măsurii luate şi nerejudecarea fondului cauzei.

 Examinând admisibilitatea cererii de ordonanţa preşedinţiala prin prisma condiţiilor restrictive enumerate de textul menţionat, instanţa este datoare sa stabilească dacă, în raport cu circumstanţele cauzei şi cu natura dreptului substanţial dedus judecaţii, măsură a cărei luare se solicita are caracter urgent iar efectele sale sunt vremelnice.

 Sub aspectul nerejudecării fondului, instanţa nu va analiza care dintre părinţi este îndreptăţit să exercite autoritatea părinteasca şi la care dintre ei este mai bine sa fie stabilit domiciliul minorului, ci daca stabilirea domiciliului copilului la reclamanta este sau nu oportuna.

 Problema legata de stabilirea locuinţei minorului şi exercitarea autorităţii părinteşti necesita, într-adevăr, o soluţionare urgenta prin prisma interesului superior al copilului, instanţa fiind obligata sa dispună toate masurile necesare pentru a preveni producerea oricărui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral.

 Prin urmare, instanţa apreciază că părţile nu sunt ţinute sa argumenteze în mod special urgenta ori dreptul ce s-ar păgubi prin întârziere, întrucât aceste dovezi – necesare de obicei în procedura speciala a ordonanţei preşedinţiale potrivit rigorilor art. 581 Cod procedura civila -, sunt apreciate ca fiind dovedite prin prevedere legală expresă, dispoziţiile art. 263  alin. 4 Cod civil arătând ca ``procedurile privitoare la copii trebuie să se desfăşoare intr-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului şi relaţiile de familie sa nu fie afectate``.

 Din aceste considerente, prezenta cerere de ordonanţă preşedinţială se vădeşte a fi admisibila.

 In determinarea interesului copilului minor, se tine seama de o serie de factori, printre care: posibilităţile materiale ale părinţilor, posibilităţile de dezvoltare fizica, intelectuala şi morala pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinţi, vârsta copilului, comportarea părinţilor fata de copil, legăturile de afecţiune stabilite intre copil şi familie.

 Desigur, instanţa nu poate analiza aceste criterii decât în cadrul sumar cu care părţile au înţeles să investească instanţa.

 Din susţinerile părţilor şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că din relaţia de concubinaj a părţilor, începută în anul 2008, a rezultat minorul R.C., născut la data de 27.01.2012. De îngrijirea copilului s-a ocupat încă de la naştere reclamanta, ajutată fiind şi de mama pârâtului, care locuia împreună cu ei. Faptul că bunica paternă îi făcea baie copilului, împrejurare evidenţiată de către pârât, nu îi poate fi reproşată reclamantei, care, fiind de vârstă foarte tânără, nu avea experienţă în acest sens. De asemenea, nu poate fi reţinută ca indiferenţă faţă de starea de sănătate a minorului, împrejurarea că bunica paternă a fost cea care a bănuit o eventuală problemă la inimă a copilului şi a propus investigaţii medicale, care, de altfel, au condus la concluzia că bănuiala nu era justificată. Este suficient că reclamanta a însoţit minorul la consultul medical, lucru pe care pârâtul nu l-a făcut.

 Pe de altă parte, nici unul din martorii audiaţi în cauză nu a învederat vreo contribuţie personală a pârâtului în îngrijirea minorului. Datoria de a creşte şi educa copilul aparţine părinţilor şi numai în cazuri excepţionale, bunicilor sau altor persoane. Aşadar, bunicii nu se pot substitui părinţilor în exercitarea acestor atribuţii.

 Părţile au avut susţineri contradictorii în ce priveşte motivul despărţirii în fapt, ce a dat naştere litigiului privind stabilirea domiciliului minorului, pe care şi le-au susţinut cu martori. În stabilirea interesului copilului, pentru instanţă este nerelevant faptul că părţile au întrerupt convieţuirea fie că pârâtul consuma alcool, era violent cu reclamanta, violenţă pe care nu s-a dovedit că ar fi exercitat-o şi asupra minorului, sau petrecea nopţile la jocuri de noroc, fie  că reclamanta a părăsit domiciliul comun fără motiv sau, aşa cum au precizat martorii propuşi de către pârât” de prea mult bine”.

 Cert este că la data de 03.08.2012 reclamanta a plecat din domiciliul comun, a dorit să ia cu ea minorul, potrivit declaraţiilor martorilor M.M., M.S. şi R.Z., dar pârâtul s-a opus. La data respectivă, conform declaraţiilor aceloraşi martori, reclamanta alăpta minorul. După  cinci zile reclamanta a introdus cererea de ordonanţă preşedinţială pentru stabilirea domiciliului minorului.

 Anchetele sociale relevă condiţii materiale adecvate creşterii unui copil la ambele părţi. Nici unul dintre părinţi nu lucrează, veniturile familiei reclamantei fiind reprezentate de câştigul realizat din munca cu ziua de către tatăl reclamantei, iar ale familiei pârâtului, de alocaţia de stat a minorului.

 In ceea ce priveşte garanţiile morale ale părinţilor, instanţa nu retine cauze imputabile vreunuia dintre ei care sa dăuneze interesului superior al copilului.

 In legătura cu relaţia dintre părinţi şi copil, este de necontestat ca la vârsta de 7 luni copilul este ataşat fizic de mama sa, în special în cazul când îl şi alăptează. Întreruperea bruscă a alimentării naturale a minorului este de natură să îi afecteze o dezvoltare fizică şi mentală armonioasă. De asemenea, celelalte nevoi specifice vârstei nu pot fi satisfăcute corespunzător decât de mamă.

 Având în vedere toate aceste aspecte, instanţa apreciază că este în interesul superior al minorului sa i se stabilească provizoriu domiciliul la reclamantă.

 Conform dispoziţiilor art. 397 Cod civil prevăd ca ``… autoritatea părinteasca revine în comun ambilor părinţi, afara de cazul în care instanţa decide altfel``, instanţa apreciază că, faţă de procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, nu s-au relevat motive temeinice care să justifice exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul din părinţi, motiv pentru care va dispune ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata, provizoriu, de ambii părinţi.

 Totodată va obliga pârâtul să restituie reclamantei actele de identitate, certificatul de naştere al minorului şi obiectele de îmbrăcăminte ale acestuia, de stricta necesitate.

Domenii speta

Spete similare