Civil - pretenţii

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 30.12.2009 sub nr.14696/320/2009, reclamantul V C a solicitat în contradictoriu cu pârâtii V Alexandru si V S, obligarea acestora sa-i restituie suma cu titlu de împrumut care a fost semnata de ambii pârâti, respectiv 10.000 marci germane, 8000 marci germane, 5000 marci germane, 1200 dolari, respectiv echivalentul în lei în mod solidar, la plata dobânzii practicata de BNR pentru sumele de bani împrumutate de la data preluarii si pâna la data platii integrale, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii sale reclamantul a aratat ca, asa cum rezulta din declaratiile semnate de ambii pârâti, declaratie care a fost reînnoita la data de 07.05.2007, când au fost reînnoite si actele de împrumut, pârâtii au recunoscut împrumutul, moment în care s-au obligat sa achite si dobânda la suma împrumutata.

De asemenea, reclamantul a mai aratat ca,  fiul fratelui sau a plecat în Italia, acesta s-a prezentat la reclamant sa rezolve datoria, însa nu s-au putut întelege.

S-a mai aratat ca s-a prezentat pârâtul – fratele sau, cu propunerea ca reclamantul sa achite valoarea autoturismului, ca va mai face fiul lui câteva transporturi de autoturisme si ca vor rezolva problemele dintre ei, propunere cu care acesta nu a fost de acord.

Pârâtii au formulat întâmpinare prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului rând 2 V S, exceptia prescriptiei dreptului la actiune în sens material, având în vedere datele la care se afirma ca s-ar fi acordat sumele de bani mai sus mentionate (sume pe care pârâtii nu le recunosc), respectiv perioada 1998 – 2000, totodata invocând exceptia nulitatii absolute a înscrisului intitulat „declaratie” încheiat la data de 07.05.2007, pe fond solicitând respingerea actiunii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.

În motivare pârâtii au aratat cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului V S ca acesta nu a primit nici un ban, nu a semnat în calitate de împrumutat nici un înscris, iar în ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune s-a aratat ca partile s-au mai judecat si cu alte ocazii si ca reclamantul se refera la înscrisuri din perioada 1998 – 2000, rezultând ca termenul de prescriptie  de 3 ani s-a implinit de mult conform art.1 alin.1 rap. la art. 3 alin.1 din Decretul Lege nr.167/1958.

Cu privire la exceptia nulitatii absolute a înscrisului  intitulat „Declaratie” din data de 07.05.2010, s-a aratat ca in perioada în care a fost întocmit acest înscris, între parti deja exista o stare conflictuala, respectiv fiul reclamantului a comandat de la societatea comerciala administrata de pârâtul de rând 1 un autoturism, pe care a refuzat sa-l achite.

Pârâtii au mai sustinut faptul ca, dupa câteva luni, reclamantul si fiul sau, l-ar fi chemat pe pârâtul de rând 1, sub pretextul ca vor sa-i dea banii, ca pâna la urma acesta sa fie obligat sa semneze o hârtie, pe care reclamantul sustine ca ar reprezenta o regularizare a obligatiilor reciproce.

În ceea ce priveste motivele de nulitate absoluta, pârâtii au aratat ca, actului juridic îi lipseste un element esential, consimtamântul, care asa cum afirma pârâtii ar fi fost „smuls prin violenta”, astfel ca nu este valabil exprimat conform art.953 Cod civil.

De asemenea, s-a mai mentionat ca înscrisul a fost completat ulterior  semnarii, probabil de catre reclamant, astfel ca consimtamântul a fost surprins prin dol. Pe înscrisul mai sus mentionat se pot observa, ca, contine numeroase adaugiri, nesemnate de pârâti, întrucât reclamantul a obtinut semnatura pe un înscris pe care l-a completat ulterior.

Pe fond, pârâtii au aratat ca actiunea reclamantului sau familiei acestuia este neintemeiata, iar înscrisurile la care face referire reclamantul au fost întocmite de acesta, motiv pentru care au solicitat respingerea cererii.

Pârâtii au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat admiterea exceptiei nulitatii absolute a înscrisului „declaratie” încheiat la data de 07.05.2007, admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune în sens material, având în vedere datele la are se afirma ca s-ar fi acordat acele sume cu titlu de împrumut, respectiv perioada de 1998 – 2000 si a exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului de rând 2 V S.

În motivarea concluziilor scrise, pârâtii au reiterat sustinerile din motivele întâmpinarii.

În probatiune au fost depuse la dosar urmatoarele înscrisuri: declaratii (f 5, 6, 7, 8, 9), centralizator cu indicele de crestere  a preturilor (f 12-25, 120-122), lista cu actele doveditoare (f 26), ordin de plata (f 34), extras de cont (f 37), copii de pe CI si certificat de nastere ale pârâtilor (f 40-42), bilet de externare (f 52, 99, 131) facturi (f 69-70, 81, 95-96), Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala (f 72-75, 125-127), decizia civila nr.322/2008 (f 76-78), Rezolutie (f 82), cerere de ajutor public judiciar (f 91), cupoane de pensii (f 93), proces verbal de înstiintare de plata (f 103-104), interogatoriul luat pârâtului de rand unu  (f 116-119), interogatoriul reclamantului (f 141-142), declaratia data de pârâti din data de 07.05.2007 (f 146).

La termenul de judecata din 6.09.2010 f. 113 instanta  a calificat exceptia de nulitate a inscrisului sub semnatura privata intitulat „ declaratie” din 7.05.2007 ca aparare de fond iar in temeiul art. 137 alin 2 C pr civ a unit exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive si prescriptiei dreptului material la actiune invocate prin intampinare cu fondul pricinii.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Din chitantele de imprumut depuse la dosar la filele 6-9 reprezentand inscrisuri sub semnatura privata necontestate de catre parati in conformitate cu art. 177 C pr civ reies urmatoarele:

-în data de 1.06.1999 reclamantul a acordat un imprumut paratului de rand 1 in cuantum de 8000 DM având ca termen de restituire 31.08.1999 f.6.

-în data de 1.12.1999 reclamantul a  acordat un nou imprumut paratului de rand 1, respectiv V Alexandru de 10.000 DM având ca termen de restituire a sumei in 1.03.2000 f.7.

- in 1.06.2000 reclamantul a acordat un nou imprumut paratului de rand 1, de 5000 dolari USD acordand un termen de plata in 31.08.2000 f.8.

-respectiv in 12.07.2000 reclamantul a acordat un nou imprumut paratului de rand 1, de 1200 dolari USD acordand un termen de plata in 31.12.2000 f.8.

În cuprinsul acestor inscrisuri paratul de rand unu isi asuma obligatia de a restitui sumele de bani specificate in chitante, la data convenita de parti. Paratul de rand doi nu isi asuma nicio obligatie, afirmandu-se de catre reclamant ca acesta a participat la incheierea conventiilor sub semnatura privata in calitate de martor si ca sumele au fost acordate in vederea achitarii unor obligatii d eplata pe care le avea acesta din urma fate de niste terti.

Prin intampinare paratii au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului de rand 2 si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune fata de paratul de rand unu.

Potrivit art.137 C pr civ instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiilor care fac de prisos cercetarea fondului.

Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului de rand doi invocata prin intampinare instanta o apreciaza intemeiata pentru motivele expuse in continuare:

Astfel cum reiese din inscrisurile depuse de reclamant in sustinerea pretentiilor sale la filele 6-9 din dosar, paratul de rand doi nu si-a asumat nicio obligatie fata de reclamant, acesta semnand respectivele chitante de imprumut doar in calitate de martor iar nu de persoana obligata la restituirea sumei imprumutate. Chiar considerand ca sumele au fost acordate in vederea achitarii unor obligatii de plata din partea acestui din urma parat fata de niste terti in considerarea situatiei financiare a acestui parat, instanta constata ca la incheierea contractelor de imprumut ce formeaza obiectul dedus judecatii acest parat nu si-a exprimat consimtamantul in sensul art. 948 pct 2 C civ la restituirea sumelor acordate de reclamant si nu a semnat inscrisurile deduse judecatii in calitate de parte obligata juridic ci doar in calitate de martor astfel ca in conformitate cu art. 970 C civ fata de acest parat conventiile de imprumut nu produc efecte juridice valabile.

În consecinta, constatand ca reclamantul nu a facut dovada potrivit art. 1169 C civ asumarii vreunei obligatii de restituire a imprumuturilor din partea paratului de rand doi fie prin dovedirea unei simulatii prin interpunere de persoane fie prin dovedirea intervenirii altor procedee juridice care au ca efect schimbarea subiectului pasiv al raportului juridic obligational reiese ca in cauza nu exista identitate intre persoana paratului de rand doi si subiectul pasiv al raporturilor juridice obligationale deduse judecatii având ca obiect restituirea sumelor imprumutate in baza chitantelor de la filele 6-9 din dosar.

În consecinta, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului de rand doi si va respinge actiunea in privinta acestuia ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

Asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune fata de paratului de rand unu, invocata prin intampinare instanta o apreciaza de asemenea intemeiata, pentru considerentele expuse in continuare:

Retine instanta ca raporturile juridice deduse judecatii au natura unor conventii de împrumut a unor sume de bani la termenele stipulate de parti reglementate de art. 1576-1590 C civ, dovedite cu chitantele de imprumut depuse la filele 6-9 din dosar.

Termenul de plata a sumelor imprumutate a fost stabilit de parti prin conventie cu privire la fiecare din aceste sume ca fiind de 31.08.1999  pentru imprumutul de 8.000 DM acordat in 1.06.1999 f.6, de 1.03.2000  pentru imprumutul de 10.000 DM acordat in 1-12-1999 f.7, de  31.08.2000 pentru imprumutul de 5000 USD acordat in 1.06.2000 f.8 si respectiv de 31.12.2000 pentru imprumutul de 1200 USD acordat in 10.07.2000.

Mai retine instanta ca potrivit art 1 alin 1 din Decretul 167/1958 dreptul la actiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.

Se retine de asemenea ca in raporturile patrimoniale termenul de prescriptie este de 3 ani potrivit art. 3 alin 1 din acelasi act normativ care incepe sa curga in conformitate cu art 7 alin 3 din decretul 167/1958 de la data la care a expirat termenul acordat pentru executarea obligatiei.

Fata de dispozitiile legale enuntate mai sus reiese ca termenul de prescriptiei de 3 ani al dreptului material la actiune având ca obiect plata obligatiilor asumate prin chitantele de imprumut depuse la dosar s-a implinit inca din data de 31.08.2001  pentru imprumutul de 8.000 DM acordat in 1.06.1999 f.6, in 1.03.2003  pentru imprumutul de 10.000 DM acordat in 1-12-1999 f.7, in  31.08.2003 pentru imprumutul de 5000 USD acordat in 1.06.2000 f.8 si respectiv in 31.12.2003 pentru imprumutul de 1200 USD acordat in 10.07.2000 f.9.

Retinand ca actiunea a fost introdusa in data de 30.12.2009, cu mult peste data implinirii termenelor de prescriptie sus-enuntate reiese ca dreptul material la actiune având ca obiect plata sumelor de bani acordate cu titlu de imprumut in baza conventiilor constatate prin inscrisurile de la filele 6-9 din dosar era prescris.

Instanta apreciaza ca inscrisul depus de reclamant la fila 5 din dosar, intitulat „ declaratie” incheiat in 7.05.2007 nu a avut aptitudinea de a intrerupe prescriptia cata vreme acesta a fost incheiat cu mult dupa implinirea termenului de prescriptie.

Acest inscris ar putea cel mult constitui o novatie a obligatiei imperfecte de restituire a sumelor de bani constatate prin  chitantele de imprumut de la filele 6-9 si aceasta doar in masura in care respectivul inscris ar fi constatat o novatie valabila, din perspectiva cerintelor cuprinse in art 1180 C civ raportat la art. 1128 si urm C civ si 948 C civ.

Pentru a avea aptitudinea de a transforma obligatia imperfecta intr-o obligatie perfecta, conventia incheiata de parti ca negotium iuris  trebuia potrivit art. 948 C civ si 1128 C civ sa aiba un obiect determinat prin indicarea vechii obligatii stinse si a celei pe care o inlocuieste iar la incheierea acesteia trebuie sa existe consimtamantul valabil al partii care se obliga si intentia acesteia de a transforma vechea obligatie prescrisa intr-o obligatie perfecta.

Se retine ca declaratia incheiata in 7.05.2007 ca instrumentum porbationem nu indeplineste cerintele de forma prevazute de 1180 C civ prin aceea ca desi constata o obligatie unilaterala de plata a unei suma de bani nu este scrisa in intregime de cel care se obliga si nici nu contine formula „ bun si aprobat” cu aratarea in litere a sumei ce constituie obiectul obligatiei de plata.

Fata de acestea reiese ca inscrisul sub semnatura privata incheiat in 7.05.2007 nu poate valora decat cel mult un început de dovada scrisa reglementat de art. 1197 C civ  si care prin urmare nu are in sine aptitudinea de a dovedi novatia obligatiei imperfecte asumate prin chitantele de imprumut de la filele 6-9 intr-o obligatie perfecta (al carei termen de prescriptie nu ar fi fost implinit).

Retinand ca reclamantul nu a depus alte probe in sustinerea pretentiilor sale si ca la raspunsurile de la interogatoriu paratul de rand unu nu a recunoscut imprejurarea ca prin respectiva declaratie ar fi recunoscut imprumuturile solicitate de reclamant ci dimpotriva,  a aratat ca inscrisul din 7.05.2007 a fost completat unilateral de catre reclamant cu mentiunile privind datele si sumele imprumutate, fapt recunoscut de alfel de catre reclamant si oral in fata instantei si cu ocazia interogatoriului administrat (f.142 întrebarea 7), reiese ca consimtamantul exprimat de paratul de rand unu cu ocazia intocmirii respectivei declaratii din 7.05.2007 nu a avut ca efect recunosterea datoriilor solicitate de reclamant apte de a constitui o novatie valabila ci doar s-a angajat ca pe viitor, respectiv dupa 3 zile, sa se intalneasca pentru a lamuri si lichida eventualele datorii pe care le mai au intre ei.

În consecinta, constatand ca reclamantul nu a facut dovada intervenirii unei cauze de intrerupere ori de suspendare a termenului de prescriptiei a obligatiei perfecte si nici a novatiei obligatiei imperfecte intr-o obligatie perfecta desi potrivit art. 1130 si 1169 C civ îi revenea sarcina probei, reiese ca in cauza dreptul material la actiune privind restituirea sumelor imprumutate solicitate prin actiune este prescris.

Fata de acestea, in temeiul art. 1 alin 1 , 3 alin 1 si 7 alin 3 din Decretul 167/1958 va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de catre parat si va respinge actiunea in privinta paratului de rand unu ca prescrisa.

Domenii speta

Spete similare