Ordin de protecţie – evacuarea temporară din locuinţă

Sentinţă civilă 61 din 29.01.2013


Prin cererea înregistrata sub nr.124/329/2013 din data de 16 ianuarie 2013 si precizata la data de 24 ianuarie 2013, reclamanta V. V., a chemat în judecata pe pârâtul V. F., solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna evacuarea provizorie a pârâtului din locuinta lor.

Conform modelului de cerere privind emiterea ordinului de protectie mentionat în anexa nr.1 din Legea nr.217/2007 R pentru prevenirea si combaterea violentei în familie reclamanta a completat prin cererea precizatoare toate întrebarile si mentiunile raportate la solicitarea sa, specificate în anexa nr.1, obligatorii conform legii(filele 23 – 25).

A aratat ca pârâtul este sotul sau si ca ele partile locuiesc în imobilul mai sus mentionat împreuna cu fiica lor V. R. M.

Cu referire la descrierea faptelor pentru care a solicitat emiterea ordinului de protectie reclamanta a aratat ca este casatorita cu pârâtul din anul 2007, iar relatiile dintre ei s-au deteriorat treptat din cauza violentei fizice si psihice a pârâtului fata de ea.

A considerat ca pârâtul sufera de un complex de inferioritate deoarece ea a reusit sa-si continue studiile, fiind inginer chimist, iar el pârâtul nu si-a terminat liceul, fiind fara ocupatie si loc de munca.

În esenta, a mai aratat ca pârâtul este gelos, posesiv, încearca sa o controleze si la serviciu, îi suna colegele pentru a o verifica daca este la serviciu, daca a plecat în delegatie de teama sa nu plece cu un alt barbat. Îi reproseaza ca desi ea încearca sa se îmbrace decent oricum „la cât de proasta este nu se mai uita nimeni la ea”, atitudine cu care a reusit sa-i îndeparteze prietenii, parintii.

În afara de violenta privind latura psihica pârâtul apeleaza si la violenta fizica „pentru a-i dovedi ca este barbat si sef în casa” lovind-o de nenumarate ori, violente la care a fost martora si fetita lor.

Pe fondul accentuarii starii de neliniste si atmosferei tensionate din familia lor, ultimul scandal pe care pârâtul l-a provocat a fost pe data de 7 ianuarie 2013 când a batut-o atât pe ea cât si pe mama ei care se afla la ei tocmai pentru a încerca sa îi împace dupa care le-a dat afara din casa împreuna cu fetita, cele trei fiind gazduite pentru câteva ore de catre o vecina de la etajul inferior. A sesizat si Politia Municipiului Turnu Magurele.

A mai mentionat ca la data de 9 ianuarie 2013 a intentat actiune de divort împotriva pârâtului cu termen de judecata la 4 februarie 2013, iar dupa aceasta data situatia s-a înrautatit în sensul ca pârâtul se poarta tot mai violent, fiind evident ca daca aceasta situatie se prelungeste dezvoltarea psihologica a minorei este pusa în pericol.

A solicitat în concluzie evacuarea temporara a pârâtului din locuinta, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate, mentionând ca a formulat cererea întemeiata pe împrejurarea ca pârâtul are unde se muta, ele partile având în proprietate pe lânga apartamentul în care locuiesc împreuna în prezent înca unul, precum si o casa la curte în oras.

La termenul din 24 ianuarie 2013 reclamanta a învederat instantei ca între parti scandalurile continua, copilul traind într-o stare de tensiune si ca a apelat iar la organele de politie pentru aplanarea conflictului.

La interpelarea instantei reclamanta a aratat ca fetita nu a fost lovita de catre pârât dar a fost de fata la scenele de violenta ale acestuia.

În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar în copii conforme cu originalul adresa nr.121110 din 15 ianuarie 2013 emisa de Politia municipiului Turnu Magurele, certificat medico-legal nr.17/C/50 din 9 ianuarie 2013 emis de S.M.L. Teleorman, ancheta psihosociala întocmita de Autoritatea tutelara Turnu Magurele cu ocazia solutionarii procesului de divort, adresa nr.130010 din 24 ianuarie 2013 emisa de Politia municipiului Turnu Magurele.

În cauza, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata, motivând, în esenta, ca situatia prezentata de catre reclamanta în cerere nu corespunde nicidecum realitatii si este creata de catre aceasta doar pentru a ascunde adevaratele motive care au dus la separarea lor si la divortul iminent.

A aratat ca relatia dintre ei a decurs foarte bine pâna în primavara anului 2012 când pârâta a intrat într-o relatie extraconjugala cu un alt barbat, pe nume L. S., relatie ce a fost recunoscuta atât de catre reclamanta cât si de acel barbat. Întrucât reclamanta se simtea vinovata pentru faptul ca l-a înselat cei doi soti au mers împreuna la un medic de specialitate pentru a beneficia de consiliere, însa dupa trei saptamâni în care s-a comportat cât de cât normal reclamanta a reluat relatia cu acel barbat care a durat pâna în septembrie 2012, pentru ca în ultimul timp reclamanta sa aiba din nou un comportament din care rezulta ca ar ascunde ceva.

În seara zilei de 7 ianuarie 2013 când el a revenit în locuinta, dupa o deplasare în localitatea C., reclamanta i-a spus ca vrea sa divorteze pentru ca „a gasit altceva” moment în care el s-a dus sa o ia pe mama reclamantei sa rezolve împreuna problema, iar aceasta din urma i-a reprosat ca el este de vina pentru ca a neglijat-o si ca din acel motiv s-a dus la alt barbat. S-a produs un conflict între cei trei astfel încât el a deschis usa apartamentului si a tipat la mama reclamantei pentru ca aceasta sa iasa afara din casa, moment în care si reclamanta a început sa tipe la el si în momentul în care a încercat sa se ridice de pe scaunul pe care statea s-a dezechilibrat si a cazut cu scaunul dupa care a plecat la vecina unde se dusese mama ei. Ulterior a venit un echipaj de politie iar el a plecat de acasa pentru a se evita orice scandal. Celelalte aparari ale pârâtului precizate în întâmpinare au fost reiterate de aparatorul sau în pledoarie, fiind mentionate în practicaua hotarârii.

În dovedirea sustinerilor sale pârâtul a depus la dosar copii conforme cu originalul de pe o serie de contracte de vânzare cumparare cu referire la proprietatile imobiliare ale partilor precum si act de adjudecare privind apartamentul situat în Turnu Magurele, carnet de munca si veniturile reclamantei(filele 33-53) si a solicitat luarea interogatoriului reclamantei(fila 53).

Conform disp.art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.217/2003 R „persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, în scopul înlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna cu caracter provizoriu una ori mai multe dintre urmatoarele masuri – obligatii sau interdictii, în speta: evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate”.

Totodata, constata instanta, conform studiilor si cercetarilor privind fenomenul de violenta domestica împotriva femeii „populatia României este mult mai toleranta fata de violenta în familie în toate formele sale fata de nivelul mediei din Uniunea Europeana.

Violenta în familie este o problema sociala destul de grava, una din formele de violenta cel mai frecvent întâlnite, dar si una din cele mai îngrijoratoare pentru ca este prea putin vizibila. În cele mai multe cazuri actele de violenta au loc în spatele usilor închise si sunt ascunse de catre victima, din cauza sentimentului de teama fata de agresor si de jena fata de societate. Mai mult, înainte de modificarile aduse legii nr.217/2003 R, un obstacol îl reprezenta si reticenta statului si a organelor sale de a interveni într-o sfera considerata înca „privata”.

Toleranta ridicata împreuna cu vehicularea cliseelor referitoare la violenta duce la considerarea comportamentului violent ca fiind un comportament normal, comportamentul violent deghizat în normalitate transmitându-se de la o generatie la alta.”

Pe de alta parte, instanta retine ca trebuie sa se tina cont si de trauma minorei care, în speta creste într-o atmosfera de violenta chiar daca aceasta nu este victima directa ci doar martor al violentei în familie, ceea ce îsi pune amprenta atât asupra copilariei dar si asupra vietii de adult a minorei în viitor.

În speta, instanta constata ca în seara zilei de 13 ianuarie 2013 în momentul în care reclamanta a adus la cunostinta pârâtului ca doreste sa divorteze, acesta în loc sa accepte în mod civilizat situatia, cu atât mai mult cu cât pe parcursul anului 2012 asa cum acesta a relatat partile au fost consiliate de un medic specialist,(în final consilierea neavând rezultatul scontat si dorit de pârât)a agravat starea tensionata dintre ei, a apelat la chemarea în locuinta a mamei reclamantei, conflictul accentuându-se si în urma acestuia reclamanta a fost lovita cu pumnul.

Asa cum rezulta din certificatul medico-legal nr.17/C/50/9 ianuarie 2013 emis de S.M.L. Teleorman, reclamanta victima a fost internata la data de 8 ianuarie 2013 în Spitalul J. de U. Teleorman cu diagnostic „Agresiune. Traumatism toraco abdominal. Contuzie membrul superior stâng si coapsa stânga”, prezentând mai multe echimoze descrise detaliat în actul medico-legal(fila 8), concluzionându-se ca aceasta „prezinta leziuni de violenta produse prin lovire cu corp dur ce pot data din 7 ianuarie 2013, necesitând circa 3-4 zile îngrijiri medicale”.

Din cuprinsul actului medico-legal rezulta asadar ca reclamanta victima a fost diagnosticata initial de un medic odata cu internarea în S. J. de U. Teleorman pentru ca ulterior si medicul legist sa constate la examenul efectuat leziunile suferite de aceasta, constatari care înlatura apararea pârâtului agresor conform careia reclamanta s-ar fi dezechilibrat si ar fi cazut cu scaunul, acesta fiind motivul pentru care ar fi suferit leziunile retinute în certificatul medico-legal.

Daca aceste leziuni s-ar fi produs în urma caderii reclamantei cu scaunul medicul legist ar fi constatat ca leziunile s-ar fi produs prin lovire de corp dur, or acesta a precizat ca ele s-au produs prin lovire cu corp dur.

De altfel, întreaga aparare a pârâtului agresor s-a întemeiat de fapt pe sustinerea unor motive care ar trebui avute în vedere de instanta care judeca procesul de divort între parti, cele doua procese, respectiv cel de divort si cel de fata netrebuind a fi confundate.

În cauza de fata s-a pus în discutie cererea reclamantei prin care a solicitat evacuarea pârâtului din domiciliul conjugal în urma loviturilor primite, cerere determinata de imposibilitatea victimei de a mai convietui cu pârâtul agresor datorita starii tensionate dintre acestia, iar în cursul solutionarii procesului de divort dintre parti instanta învestita va avea în vedere motivele care au dus la separarea în fapt a acestora, în cadrul acelui proces având relevanta eventualul comportament imoral al reclamantei si comportamentul pârâtului, functie de care se vor solutiona si celelalte capete de cerere accesorii ale actiunii de divort referitoare la situatia fetitei rezultate din casatoria partilor, iar într-un eventual proces de partaj bunuri comune instanta ce va fi învestita va avea în vedere munca prestata de fiecare dintre parti si contributia acestora la dobândirea bunurilor comune.

În acest moment însa trebuie stopata situatia tensionata din familie ce poate avea repercursiuni negative asupra fetitei, în viitor degenerând în probleme emotionale, psihologice si de comportament, în prezent fiindu-i afectate nevoile de baza, respectiv de siguranta, de viata ordonata, de dragoste, fiind nevoita sa suporte tipetele celor din jur, sa mearga împreuna cu mama la vecinii din bloc, chiar pârâtul agresor recunoscând în întâmpinare ca în seara de 7 ianuarie 2013, în timpul situatiei conflictuale ivite a tipat, cum de altfel ar fi tipat si victima reclamanta, momente care s-ar putea repeta pâna la definitivarea proceselor de divort si de partaj dintre parti.

În acest context trebuie respectata si cerinta impusa de disp.art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea dreptului copilului conform caruia „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copilul, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti.”

Pentru toate aceste considerente instanta constata ca situatia de fapt astfel cum este retinuta în baza probelor administrate duce la concluzia ca, în cauza, exista posibilitatea ca reclamanta victima sa fie supusa în continuare unor violente domestice din partea pârâtului, cu atât mai mult cu cât ar fi veridica sustinerea acestuia conform careia reclamanta victima ar avea o relatie extraconjugala cu un alt barbat.

Asa fiind, instanta având în vedere scopul pentru care a fost instituit prin lege ordinul de protectie, vazând disp.art.23 si urm. din Legea nr.217/2003 R va admite cererea pentru emitere ordin de protectie, respectiv pentru evacuarea temporara a pârâtului din locuinta, formulata de reclamanta, va emite urmatorul ordin de protectie cu caracter provizoriu, conform caruia, pe durata de 6 luni de la data emiterii acestuia:

Va dispune evacuarea temporara a pârâtului agresor din locuinta familiei situata în Turnu Magurele, judetul Teleorman, indiferent daca pârâtul este si el titular al dreptului de proprietate asupra locuintei.

Executoriu. Fara somatie sau fara trecerea vreunui termen.

Prezentul ordin se va comunica, de îndata, structurilor Politiei Române în a caror raza teritoriala se afla locuinta victimei reclamante si a agresorului pârât, respectiv I.P.J. Teleorman – Politia Municipiului Turnu Magurele.

Va dispune punerea de îndata în executare a prezentului ordin de protectie de catre Politia Municipiului Turnu Magurele cu îndatorirea pentru aceasta sa supravegheze modul în care se respecta hotarârea si sa sesizeze organul de urmarire penala în caz de sustragere de la executare.

În ceea ce priveste cererea formulata de avocat oficiu P. S. la data de 24 ianuarie 2012 prin care a solicitat acordarea onorariului în suma de 100 lei întrucât a procedat la studierea dosarului si consilierea victimei reclamante, fiind desemnat la cererea acesteia ca avocat din oficiu la data de 17 ianuarie 2013(pentru ca ulterior reclamanta victima sa beneficieze de asistenta juridica a unui aparator ales), instanta constata ca cererea aparatorului din oficiu este justificata pentru suma de 50 lei, proportional cu consultanta juridica acordata reclamantei, nedefinitivând procesul, astfel încât, vazând disp.art.3 lit.f din Protocolul nr.113928/2008 va  dispune ca onorariul avocat oficiu pentru reclamanta(avocat P.S.în cuantum de 50 lei, corespunzator consultatiei juridice acordata acesteia, sa ramâna în sarcina statului.

Referitor la durata masurii dispuse prin ordinul de protectie, instanta a apreciat ca se impune ca aceasta sa fie luata pe o durata de 6 luni de la data emiterii ordinului, considerând ca în aceasta perioada partile îsi pot solutiona problemele de fond ale divortului, respectiv partajarii bunurilor comune, când se va clarifica si situatia juridica a locuintei în care locuiesc acestea în prezent.

Se va lua act ca reclamanta nu solicita cheltuieli de judecata de la pârât.