Plângere contravenţională Aplicarea prezumţiei de nevinovăţie prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pe rolul Judecătoriei Paşcani a fost înregistrată sub nr. 665/866/09.02.2012 plângerea contravenţională formulată  de petentul P.M. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CP, nr. 0533548 încheiat la data de 01 februarie 2012 de intimatul I.P.J. Iaşi, Poliţia Municipiului Paşcani, Biroul Rutier.

În motivarea plângerii, petentul arată că la data de 01.02.2012, în jurul orelor 11/30 în timp ce conducea autoturismul marca „VW GOLF” cu numărul de înmatriculare … pe strada C. din Paşcani fiind oprit de agentul constatator întrucât nu acordat prioritate de trecere unui grup de pitoni la trecerea pentru pietoni de la intersecţia str. C. cu str. M.E., sancţionându-l contravenţional. Sancţiunea a fost aplicată în mod ilegal nefiind adevărat că el nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni, fiind vorba doar de o singură persoană care a intenţionat să treacă apoi s-a răzgândit.

Petentul nu şi-a întemeiat în drept cererea.

La plângere a fost ataşate, în copie, procesul-verbal de contravenţie contestat.

Intimatul a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent, arătând că procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, nu conţine vicii de formă sau fond şi respectă prevederile OG nr. 2/2001, bucurându-se prezumţia de validitate şi veridicitate până la proba contrarie.

Mai  arată intimatul că fapta contravenţională este constatată direct şi nemijlocit de agentul constatator prin propriile sale simţuri, situaţie în care potrivit dreptului românesc procesul-verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate, fiind legal şi corect aşa cum este el întocmit

În drept intimatul a invocat disp. OG nr. 2/2001.

La întimpinare intimatul a ataşat raportul agentului constatator.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa constată întemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul P.M., pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenţie seria CP, nr. 0533548 încheiat la data de 01 februarie 2012 de intimatul I.P.J. Iaşi, Poliţia Municipiului Paşcani, Biroul Rutier, petentul P.M. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în sumă de 280 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 100, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002, dispunându-se şi măsura reţinerii permisului de conducere, reţinându-se în sarcina sa că la data de 01.02.2012, ora 11/28, în localitatea Paşcani, pe str. C., a condus pe DE 583, km. 40, autoturismul VW cu numărul de înmatriculare … dinspre str. M.E. spre str. G., la trecerea de pietoni din faţa magazinului „V.”, nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni, angajaţi în traversare pe trecerea semnalizată corespunzător. Abaterea a fost înregistrată video.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii exprese, petentul necriticându-l pe motive de nelegalitate.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de articolul 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, în continuare Convenţia, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituţia României şi are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).

Pentru a determina dacă aceste garanţii sunt sau nu aplicabile in procedura contravenţională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancţiunii, instanţa să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzaţie in materie penală” in sensul autonom dat de Convenţie acestei noţiuni.

În cauzele Deweer (27 februarie 1980, seria A nr. 35, pag. 24, par. 48) şi Foti c. Italiei (10,12,1982, seria A nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înţeles în sensul Convenţiei prin „acuzaţie”. În opinia Curţii această noţiune trebuie definită mai degrabă în sens formal şi se referă la „existenţa unei notificări din partea autorităţilor cu privire la imputarea săvârşirii unei fapte penale”.

Fără îndoială aşadar că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei constituie o „acuzaţie” in sensul Convenţiei astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curţii.

Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, în mod constant că pentru a determina dacă o contravenţie poate fi calificată drept “acuzaţie in materie penală” în sensul Convenţiei sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1) dacă textul ce defineşte contravenţia aparţine, conform legii naţionale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul şi obiectul art. 6 din Convenţie.

În aprecierea Curţii, indicaţiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa în ce priveşte primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).

Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.

În examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa «penală» din punct de vedere al Convenţiei, sau să expună persoana vizată unei sancţiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparţine sferei «penale». Astfel, norma juridică ce sancţionează astfel de fapte, precum cea reţinută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 119/2002 privind circulaţia pe drumurile publice se adresează tuturor cetăţenilor) şi amenda şi punctele de penalizare ori suspendarea exerciţiului dreptului de a conduce (sancţiunea contravenţională aplicabilă) urmăreşte un scop preventiv şi represiv, nu să asigure o reparaţie pecuniara a unei eventuale daune, ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctivă a sancţiunii penale.

Curtea aminteşte în cauza Anghel c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 şi 3 din art. 6 din Convenţie. Primul consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie, obligaţia prezentării probei revenind acuzării şi îndoiala folosind în avantajul acuzatului.

Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenţie obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei ce i se aduce, în acordarea timpului şi înlesnirilor necesare pentru a-şi pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat şi în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării.

Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanţa constată că petentului i s-a adus la cunoştinţă,  chiar în momentul constatării şi sancţionării contravenţiei reţinute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzaţia în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecţiuni şi de a-şi construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat.

De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe şi de a analiza probele administrate de către intimată în faţa instanţei de judecată.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu poate face dovada prin el însuşi a existenţei faptei, a autorului acesteia şi a vinovăţiei, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârşirea contravenţiei, în măsura în care nu conţine constatări personale, prin propriile simţuri ale agentului constatator. În cazul de faţă se constată că agentul care a întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei nu a constatat personal săvârşirea contravenţiei, după cum rezultă chiar din raportul întocmit de acesta, unde se precizează că un alt agent de poliţie i-a comunicat că înspre el se îndreaptă autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare … al cărui conducător nu a acordat prioritate unui grup de pietoni angajaţi regulamentar în traversare. Prin urmare procesul verbal de contravenţie încheiat în aceste condiţii, pe baza celor relatate de un alt agent de poliţie nu se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, şi, în consecinţă, petentul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, urmând ca intimatul să facă dovada faptului că acesta se face vinovat de săvârşirea contravenţiei.

În privinţa înregistrării video de pe suportul DVD înaintat instanţei se reţine că aceasta este neclară, neputându-se stabili pe baza acesteia numărul de înmatriculare al autovehiculului filmat şi mai mult nu rezultă ca respectivul conducător al autovehiculului să nu fi acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajaţi în traversare.

Ca urmare, retine instanţa că nu a fost dovedită existenţa faptei contravenţionale săvârşite de către petent, şi în consecinţă va admite plângerea formulata de acesta şi va anula procesul verbal de contravenţie, exonerând petentul de plata amenzii contravenţionale, înlăturând şi măsura complementară a reţinerii permisului de conducere.

Domenii speta

Spete similare