Fara titlu

Pe rol fiind judecarea

cererii promovate de reclamanta S.C. D I S.R.L. TG-MURES în contradictoriu cu pârâta S.C. T M S.R.L. TG-MURES, având ca obiect rezilere contract.

Procedura

de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei dupa care

Actiunea este timbrata cu suma de 28.995.613 lei conform ordinului de plata nr. 16 în suma de 28.910.613 lei sI chitantei nr. 9989385 în cuantum de 85.000 lei precum sI timbre judiciare în valoare de 30.000 lei atasate pe cererea de chemare în judecata.

Se constata ca pârâta SC T M S.R.L. a depus la dosar prin registratura instantei, la data de 28 aprilie 2005, astfel cum s-a stabilit de instanta în sarcina sa, situatiile financiare anuale simplificate la 31.12.2002, situatiile financiare la data de 30.06.2003 si 31.12.2003,  balanta analitica a conturilor pe lunile octombrie 2002- ianuarie 2004.

Reprezentantul reclamantei, avocat Ilea Constantin preia un exemplar din înscrisurile depuse de pârâta si învedereaza instantei ca nu solicita acordarea unui nou termen pentru studierea actelor înmânate. Totodata, depune la dosar  copie extras din Curierul judiciar nr. 10/2003 în care Înalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat o decizie din care rezulta ca o asemenea clauza contractuala nu îndeplineste conditiile unei clauze leonine, nula de drept, dimpotriva stipuleaza obligatii lunare. Or, reclamanta a solicitat o cota minima de participare la profitul obtinut, având în vedere ca în toata perioada a fost privata de realizarea unei activitati comerciale si a unui profit, având posibilitatea sa închirieze spatiul  unei alte societati. Mai mult, considera ca în cauza sunt incidente dispozitiile art. 969 Cod civil potrivit carora contractul constituie legea partilor.

Reprezentantul reclamantei depune la dosar copia Deciziei nr. 18/A/ 31.03.2005 pronuntata de Curtea de Apel Tg. Mures în dosar nr. 105/2005 prin care s-a confirmat solutia privitor la anularea contractului de închiriere încheiat la data de 20.11.2003.

Reprezentantul pârâtei, avocat R R M nu se opune administrarii actelor depuse de reclamanta ca mijloc de proba.

Nefiind formulate alte cereri, instanta încheie faza procedurii probatorii si acorda partilor cuvântul în fond.

Reprezentantii ambelor parti îsi mentin concluziile expuse la termenul de judecata din data de 28 martie 2005.

În replica, în ceea ce priveste clauza leonina, reprezentantul pârâtei arata ca sustinerile reclamantei referitor la acel articol nu au aplicabilitate în prezenta speta. Astfel, Înalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat hotarâri care, aparent, sunt în contradictoriu cu acest text dar în realitate nu corespunde adevarului întrucât se face referire la participarea la pierderi într-un alt mod. Pe de alta parte, în contractul de asociere nu se prevad obligatii si pentru partea adversa ci numai drepturi, reclamanta neavând obligatii pe parcursul derularii contractului ci doar  dreptul de a încasa o suma de minim 200 euro/ luna. Dupa cum reiese din actele depuse la dosar pierderile sunt considerabile iar profitul inexistent. În consecinta apreciaza ca reclamanta ar trebui sa participe la pierderile societatii în conformitate cu reglementarile din contractul de asociere, acesta fiind sensul clauzei leonine si acest aspect a dorit sa apere legiuitorul.  Pe de alta parte, cu ocazia cuvântului în fond de la termenul din data de 28 martie 2005, reclamanta a aratat ca ar fi incidenta clauza leonina daca societatea ar fi realizat profit.Or, întrucât societatea nu a înregistrat profituri nu mai este valabila aceasta ipoteza.

Reprezentantul pârâtei precizeaza ca, prin înscrisurile depuse la dosar a dovedit ca societatea nu a realizat profit,  daca se apreciaza ca nu exista o clauza leonina ci o clauza prevazuta de art. 969 Cod civil, trebuie retinut ca achitarea unei anumite cote  este conditionata de existenta profitului.

Reprezentantul reclamantei considera ca sustinerile pârâtei nu sunt întemeiate întrucât potrivit contractului de asociere, obligatia esentiala a societatii era aceea de a pune la dispozitia pârâtei spatiul si camera frigorifica situate în Tg. Mures, str. Postei, nr. 12, iar asociatul a contribuit cu fonduri proprii pentru amenajarea acelui spatiu. Faptul ca pârâta nu a realizat profit din activitatea desfasurata  este rezultatul unor " artificii" care pot fi realizate pentru ca din punct de vedere scriptic, societatea sa înregistreze pierderi.

Astfel, asociatul pasiv s-a  dispensat de un spatiu pe care avea posibilitatea sa îl închirieze altei societati sau sa îl utilizeze si sa îsi administreze singur pierderile. Pe de alta parte, este de necrezut ca o societate îsi mentine starea de functionare dupa un an de activitate în pierdere, apararile pârâtei fiind nefondate.

Reprezentantul reclamantei arata ca s-au folosit mijloace dolosive si frauduloase la încheierea contractului de închiriere, având în vedere ca asociatul pasiv a pus la dispozitia pârâtei spatiul iar dupa o luna asociatul activ a încheiat acest contract de închiere care a fost anulat. Chiar daca pârâta invoca buna credinta este singura care nu si-a îndeplinit obligatiile. În consecinta, titlul locativ a fost desfiintat definitiv si ca atare poate fi dispusa evacuarea.

Reprezentantul pârâtei considera ca daca societatea a înregistrat pierderi nu a încalcat obligatiile. Mai mult, în cuprinsul contractului nu s-a stipulat sa nu se încheie un contract de închiriere, prin acesta neîncalcându-se drepturile reclamantei. De asemenea, instantele judecatoresti nu au retinut culpa pârâtei, în prezent aceasta formulând plângere penala.

Reprezentantul reclamantei precizeaza ca pârâta nu a achitat obligatiile de rambursare a investitiilor pâna la data de 31.12.2003, nu a achitat cota minima din profit de 200 USD , nu exista o clauza leonina care sa atraga nulitatea contractului iar pârâta a uzat  mijloace dolosive la încheierea contractului de închiriere, la dosar existând dovezi din care rezulta ca pârâta nu a executat contractul.

Reprezentantul reclamantei solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulata cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata si depune la dosar concluzii scrise în completarea concluziilor înfatisate la termenul din 5 aprilie 2005.

Reprezentantul pârâtei solicita respingerea actiunii , cu cheltuieli de judecata.

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr. 467 în data de 27 ianuarie 2004, reclamanta S.C. „D I” S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. „T M” S.R.L. a solicitat rezilierea Contractului  de asociere în participatiune autentificat sub nr. 1953/15.10.2002 de biroul notarului public Balgaradean E. Stela încheiat între parti si repunerea acestora în situatia anterioara; obligarea pârâtei la restituirea echivalentului în lei la data platii a sumei de 4.000 USD reprezentând aportul firmei subscrise la investitiile efectuate în spatiul denumit generic “spaghetarie” situat în imobilul din Tg. Mures, str. Postei, nr. 12, jud. Mures înscris în C.F. nr. 1302/I ind. al localitatii Tg. Mures, nr. top. 2194/2195; obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 2.800 USD cu titlu de cota de participare a firmei subscrise la profitul retinut ca urmare a asocierii aferente perioadei 15.10.2002-15.01.2004; obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei la data platii a sumei de 10.710 USD cu titlu de penalitati de întârziere eferente cotei de participare la profit datorata de pârâta, conform petitului de mai sus, calculate pentru perioada 15.11.2002-15.01.2004 si în continuare pâna la achitarea efectiva a sumelor datorate; obligarea pârâtei la plata daunelor interese în favoarea firmei subscrise în cuantumul echivalent în lei la data platii a sumei de 10.000 USD; evacuarea pârâtei din spatiul comercial denumit generic “ spaghetarie” situat în imobilul din Tg. Mures, str. Postei, nr. 12, jud. Mures înscris în C.F. nr. 1302/I ind. al localitatii Tg. Mures, nr. top. 2194/2195; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii sale, reclamanta a aratat ca, prin contractul de închiriere încheiat cu coproprietarii Moldovan Livia Eufrosina si Iordache Ana Maria la data de 01.01.2001 a devenit unica locatara a imobilului situat administrativ în  Tg. Mures, str. Postei, nr. 12, jud. Mures înscris în C.F. nr. 1302/I ind. al localitatii Tg. Mures. Initial, spatiul de la demisol a fost afectat pentru activitatea sa comerciala, iar spatiul de la subsol a fost afectat productiei proprii, respectiv injectare mase plastice. La începutul anului 2002, reprezentantii pârâtei i-au solicitat asocierea în participatiune întrucât erau în cautarea unui spatiu comercial care sa fie destinat alimentatiei publice -  “spaghetarie”. Oferta lor a fost acceptata fiind concretizata în contractul autentificat sub nr. 1952/ 15.10.2002 de biroul notarului public Balgaradean E. Stela. Pentru desfasurarea activitatii propuse asociatii au investit în amenajarea si dotarea spatiului aflat la subsolul imobilului mentionat anterior, spatiu care a fost pus la dispozitie de S.C. „D I” S.R.L. Cuantumul valoric al aportului adus de ea la realizarea investitiilor si cotele de participare la profit a fiecarui asociat a fost stabilit pe cale conventionala la suma  de 4.000 USD, respectiv 25% în favoarea sa si 75% în favoarea pârâtei. Potrivit art. 9 alin. 1 lin 7 din contractul de asociere, pârâta s-a obligat sa-i achite lunar procentul de profit conform art. 3 alin. 2, stabilit conventional la o minima de 2.000 USD si sa-i ramburseze, pâna la data de 31.12.2003, cheltuielile si investitiile facute pentru amenajarea spatiului în cuantum de 4.000 USD.

Precizeaza ca, si-a îndeplinit obligatiile asumate prin contract însa,  dupa finalizarea lucrarilor si începerea activitatii de alimentatie publica, pârâta a refuzat cu rea credinta îndeplinirea obligatiilor pe care, la rândul ei si le-a asumat. Astfel, prin manopere dolosive, fara consimtamântul si fara cunostinta sa si fara consimtamântul si stiinta coproprietarei imobilului Iordache Ana Maria a încheiat la data de 20.11.2001 în secret un contract de închiriere asupra spatiului pus la dispozitie de S.C. „D I” S.R.L., iar la data de 21.11.2002 a încheiat procesul- verbal anexa la contract încercând sa-si procure în mod fraudulos un titlu locativ distinct de cel obtinut în baza contractului de asociere în participatiune. Mentioneaza ca, desi pe contractul de închiriere figureaza si semnatura coproprietarei Iordache Ana Maria, nici una din aceste semnaturi nu au fost executate de aceasta. Ca atare, solicita a se da eficienta juridica clauzei penale cuprinsa în art. 9 aliniatul ultim din contract.

Pe de alta parte, pârâta nu i-a achitat procentul din profit stabilit conform art. 9 alin.1 lin. 7 din contract, iar suma de 4.000 USD nu i-a fost rambursata la data de 31.12.2003.

Mentioneaza ca, a încercat solutionarea pe cale amiabila a diferendului convocând-o pe pârâta la conciliere directa prin adresa nr. 1474/ 22.07.2003 emisa de biroul executorului judecatoresc Olariu Titu Traian, însa aceasta nu a dat curs solicitarii sale, iar aceasta si-a ignorat în continuare obligatiile.

Întrucât scadenta obligatiei de plata a cotei de participare a fost stabilita conform art. 9 alin.1 lin. 9 din contract pe data de 15 a fiecarei luni, iar aceasta obligatie nu a fost respectata solicita ca partea în culpa sa plateasca penalitatile de întârziere aferente stabilite potrivit art. 16 din acelasi contract la 0,5 % pe zi.

În drept, invoca disp. art. 969 si urmatoarele Cod civil, art. 1020 si urm. Cod civil, art. 1073 Cod civil si art. 274 Cod procedura civila.

La cererea instantei, reclamanta si-a precizat actiunea, prezentând totodata modalitatea de calcul a sumelor solicitate ( fila 76). Astfel, la petitul 2 a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.000 USD si a penalitatilor de întârziere aferente perioadei 31.12.2003- 03.06.2004 în cuantum de 3.040 USD. La petitul 3 a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.800 USD care reprezinta profitul de 200 USD pentru 14 luni, respectiv pentru perioada 15.11.2002- 15.10.2002. La petitul 3 solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 2.128 USD cu titlu de penalitati de întârziere aferente cotei de participare la profit calculat pentru perioada 15.11.2002- 15.01.2004 si pâna la data de 03.06.2004.

Prin întâmpinarea formulata, pârâta S.C. „T M” S.R.L., a solicitat respingerea actiunii introductive ca nefondata; cu cheltuieli de judecata.

În aparare, arata ca, actul invocat de reclamanta este nul absolut întrucât nu exista consimtamântul sau exprimat în sensul încheierii unui astfel de contract de asociere în participatiune. Contractul a fost semnat doar de unul dintre administratori, respectiv de d-na Farcasanu Maria lipsind semnatura asociatului administrator Mitrorigo Gianpaolo, desi în preambulul contractului au fost mentionati ambii administratori. Lipsind consimtamântul, actul este considerat nul astfel ca, întrucât rezilierea presupunea existenta unui contract valabil încheiat este evident ca în speta asemenea sanctiune nu-si poate produce efectele. În virtutea acestui rationament apreciaza ca, îsi pierd fundamentul si celelalte solicitari ale reclamantei.

Învedereaza faptul ca societatea reclamanta nu a achitat nici o suma de bani în baza acestui contract.

Nu neaga împrejurarea ca au existat discutii cu privire la încheierea unui astfel de act, însa sustine ca acestea nu au fost finalizate datorita faptului ca actul de închiriere asupra imobilului din litigiu nu cuprinde si subsolul cladirii, astfel ca, în lipsa acordului proprietarilor, reclamantei îi era interzisa cedarea dreptului de folosinta asupra spatiului, conform art. 9 din contractul invocat.

Pe de alta parte, apreciaza ca asocierea este nula absolut, potrivit dispozitiilor art. 1513 alin.2 Cod civil, aplicabil în virtutea prevederilor art. 1 alin.2 Cod comercial si a art. 251 Cod comercial, pentru faptul ca reclamanta a fost scutita de a participa la vreo pierdere potrivit art. 9 lin. 7, deoarece S.C. „T M” S.R.L. era obligata sa-i achite acesteia o suma minima de 200 USD pe luna.

În ceea ce privesc penalitatile de întârziere invoca dispozitiile art. 4 alin 3 din Legea nr. 469/2002, potrivit carora cuantumul acestora nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.

Pentru petitul privind evacuarea arata ca detine dreptul de folosinta al imobilului în baza contractului de închiriere intervenit între S S.C. „T M” S.R.L. si proprietarii acestui imobil.

În drept mai invoca dispozitiile art. 115 si urmatoarele Cod procedura civila.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamanta S.C. „D I” S.R.L. a încheiat la data de 01.01.2001 un contract de închiriere (fila 19) cu coproprietarii Moldovan Livia Eufrosina si Iordache Ana Maria, devenind unica locatara a imobilului situat administrativ în  Tg. Mures, str. Postei, nr. 12, jud. Mures înscris în C.F. nr. 1302/I ind. al localitatii Tg. Mures.

Precizam ca în contract partile au stabilit ca obiectului locatiunii este imobilul mai sus descris, fara a se face vreo mentiune cu privire la limitarea dreptului de folosinta asupra unor parti din acesta. Or, potrivit extrasului de carte funciara (fila 18), imobilul este compus din 4 camere, o bucatarie, o camara, inclusiv o pivnita. Aceste spatiu a fost folosit integral de reclamanta, subsolul fiind afectat exploatarii unui utilaj de injectare mase plastice, astfel cum reiese din declaratiile martorilor S J (fila 73) si M L (fila 84). Deci nu a existat nici o opozitie din partea proprietarilor care sa limiteze spatiul dat în chirie, prin excluderea acestei pivnite.  Termenul contractului este de 5 ani.

Prin urmare, initial, spatiul de la demisol a fost afectat de locatar pentru activitatea sa comerciala, iar spatiul de la subsol a fost afectat productiei proprii, respectiv injectare mase plastice.

La începutul anului 2002, au fost începute negocierile între parti pentru realizarea unei asocieri în scopul desfasurarii unei activitati de alimentatie publica la subsolul imobilului aflat în locatiunea reclamantei. Negocierii au fost urmate în scurt timp de demersuri - tot la începutul anului 2002 - care s-au concretizat în amenajarea spatiului pus la dispozitie de reclamanta în vederea realizarii finalitatii urmarite de ambele parti prin asociere. Mentionam ca ambele parti au colaborat în mod direct cu resurse materiale si asistenta, pentru realizarea acestor investitii care au debutat  la începutul anului 2002 ianuarie, februarie si s-au finalizat în octombrie 2002, conform declaratiilor martorilor S J (fila 73) si M L (fila 84).

Contractul de asociere în participatiune s-a încheiat în forma scriptica la finalizarea acestor lucrari –în 15.10.2002, fiind autentificat sub nr. 1953/2002 de biroul notarului public Balgaradean E. Stela (copia –filele 6-11, originalul –filele 94-99 sau 116-121).

În acest contract s-a mentionat obligatia pârâtei S.C. „T M” S.R.L. de a rambursa cheltuielile si investitiile facute de celalalt asociat S.C. „D I” S.R.L. pentru amenajarea spatiului -în cuantum de 4.000 dolari, pâna la 31.12.2003 (cap. C –Obligatiile partilor, art. 9 lin.8). Prin modul de formulare a acestei prevederi contractuale pârâta recunoaste efectuarea si cuantumul investitiilor facute de reclamanta, situatie care este de altfel confirmata si de martorii audiati, care au punctat contributia efectiva a S.C. „D I” S.R.L. la investitiile facute, însa nu au precizat cuantumul acestora. Este de la sine înteles ca, persoanele în masura sa cunoasca exact valoarea investitiilor, erau reprezentantii asociatelor, care astfel au consemnat suma în contract odata cu obligatia S.C. „T M” S.R.L. de a o restitui asociatei-reclamante.

Ca atare, consideram ca nu este necesar ca reclamanta sa mai faca dovada plati acestei sume prin alte mijloace de proba, întrucât partile au cuprins în contract aceasta dovada, precum si obligatia de restituire a sumei. Modul în care reclamanta a cuprins în contabilitate proprie suma investita pentru amenajarea subsolului, nu intereseaza prezenta instanta, întrucât constatarea eventualelor neregularitati nu sunt supuse jurisdictiei noastre.

Deci, pârâta are obligatia, stabilita contractual, de a restitui reclamantei suma de 4.000 dolari, însa nu si-a executat aceasta îndatorire de buna voie în termenul stipulat -31.12.2003, considerent pentru care instanta va stabili prin prezenta hotarâre aceasta obligatie în sarcina sa.

Întrucât în raporturile comerciale, debitorul este de drept în întârziere de la data scadentei, conform art. 43 Cod comercial, iar partile au prevazut o clauza penala –cap. F –Raspunderea contractuala, art. 16 – stabilind penalitati de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere, instanta va obliga pârâta si la plata penalitatilor în cuantum de 3040 USD pentru perioada 31.12.2003 – 03.06.2004.

Prin art. 3 alin. 2 (cap. A –Obiectul contractului) asociatele au stabilit ca rezultatele obtinute de pe urma acestei activitati sa fie împartite în cotele convenite prin contact, respectiv 25% pentru S.C. „D I” S.R.L. si 75% pentru S.C. „T M” S.R.L. Cu toate acestea în art. 9 lin.7 (cap. C –Obligatiile partilor), pârâta s-a obligat sa achite S.C. „D I” S.R.L., procentul cuvenit acesteia din profit, pe care partile îl apreciaza de comun acord la o minima lunara de 200 USD.  Pârâta S.C. „T M” S.R.L. a apreciat ca aceasta este o clauza leonina, invocând astfel nulitatea absoluta a asocierii, potrivit dispozitiilor art. 1513 alin.2 Cod civil, aplicabil în virtutea prevederilor art. 1 alin.2 Cod comercial si a art. 251 Cod comercial, pentru faptul ca reclamanta a fost scutita de a participa la vreo pierdere.

Potrivit art. 1513 alin. 2 din Codul civil, este nula conventia cunoscuta sub numele de "clauza leonina", prin care s-a stipulat ca totalitatea câstigurilor vor reveni unui asociat sau ca unul ori mai multi asociati vor fi scutiti de a participa la pierderi.

În practica (decizie comerciala nr. 86 din 22 ianuarie 2003 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala –Colectia „Lex Expert”,  decizia nr. 2162/2003 a Curtii Supreme de Justitie –Curierul Judiciar nr. 10/2003 –aflata în copie la dosarul cauzei)  s-a statuat ca prevederea  prin care s-a stipulat, într-un contract de asociere în participatiune, pentru partea care a adus în asociere un imobil, un procent din încasarile rezultate în urma exploatarii imobilului de catre cealalta parte contractanta, dar nu mai putin de o anumita suma minima lunara, nu constituie o "clauza leonina", nefiind contrara prevederilor art. 251 - 256 din Codul comercial, iar dispozitiile art. 1513 din Codul civil nu sunt incidente.

Din cuprinsul clauzei rezulta ca pentru partea care a adus imobilul în asociere s-a stipulat nu totalitatea câstigurilor ci, dimpotriva, doar un procent din acestea sau o suma minima; de asemenea, nu rezulta scutirea de a participa la pierderi, ci doar o plafonare a acestora, ceea ce trebuie corelat si cu obligatiile asumate de partea respectiva, în sensul de a pune imobilul la dispozitia asociatului.

Clauza respectiva este consimtita de ambele parti contractante, în virtutea principiului libertatii contractuale, fiind relevant si faptul ca partea adversa a invocat nulitatea clauzei în discutie doar dupa ce a folosit imobilul fara sa-si îndeplineasca si obligatiile de plata asumate.

Ca atare, suntem de acord ca dispozitiile art. 1513 din Codul civil, care arata ca este nul contractul prin care un asociat îsi stipuleaza totalitatea câstigurilor sau prin care, dimpotriva, este scutit de a participa la pierderi, nu sunt incidente în speta, întrucât, desi pârâtul si-a atribuit drept beneficiu, prin contractul negociat si încheiat cu reclamanta, un procent calculat din încasarile realizate, dar nu mai putin de 200 USD, totusi acest câstig trebuie corelat cu obligatiile asumate, si anume, de a pune la dispozitia asociatului bunul si de a-i asigura folosinta netulburata pe toata durata asocierii. Profitul minim solicitat de reclamanta si pe care pârâta l-a garantat contractual, fara a-l considera împovarator, nu reprezinta o neparticipare la pierderi, ci doar o plafonare a acestor pierderi la un cuantum consimtit de ambele parti, în virtutea libertatii contractuale.

În acest context, nu se poate admite cererea recurentei de a constata nulitatea absoluta a art. 9 lin. 7 din contractul de asociere, întrucât aceasta clauza este esentiala pentru contract, stabilind pretul datorat de recurenta pentru folosirea spatiului, clauza esentiala pentru contract si fara de care acesta nu ar mai exista.

Pe de alta parte, s-a sustinut ca în cazul în care asociatia nu a înregistrat profit, pârâta nu datoreaza aceasta suma minima de 200 USD. Consideram ca si aceasta aparare nu poate fi sustinuta întrucât, interpretarea data de pârâta nu este conforma cu regulile de interpretare a contractelor si în primul rând cu dispozitiile art. 969 Cod civil. Astfel, partile au stabilit de comun acord aceasta minima, ceea ce obliga pârâta la respectarea ei, întrucât contractul are putere de lege între partile contractante. Pe de alta parte, daca am considera ca aceasta suma este datorata doar în cazul obtinerii unui profit, am adauga la contract, ceea ce este contrar dispozitiilor art. 984 Cod civil potrivit caruia „conventia nu cuprinde decât lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat” (în acest sens s-a pronuntat si Curtea de Apel Bucuresti în decizia comerciala nr. 86 din 11 aprilie 2002 a Sectiei a VI-a Comerciala – Practica judiciara comerciala 2002, Ed. Brilliance, Colectia „Lex Expert”, p.60-62).

În concluzie, constatam ca cererea reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 2.800 USD, este pe deplin întemeiata, motiv pentru care urmeaza sa o admitem.

Întrucât, asa cum am aratat mai sus, în raporturile comerciale, debitorul este de drept în întârziere de la data scadentei, conform art. 43 Cod comercial, iar partile au prevazut o clauza penala –cap. F –Raspunderea contractuala, art. 16 – stabilind penalitati de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere, reclamanta este îndreptatita sa primeasca si plata acestor penalitati, însa cu unele limitari. Astfel, având în vedere data scadentei, stabilita pentru data de 15 a fiecarei luni, reclamanta a calculat penalitatile (fila 77), ajungând la un total de 5.359 USD pentru perioada 15.11.2002 – 03.06.2004. Însa, potrivit dispozitiilor art. 4 alin 3 din Legea nr. 469/2002, cuantumul acestora nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, astfel ca instanta va obliga pârâtul la plata penalitatilor de întârziere aferente sumei de 2.800 USD, pâna la concurenta acestei sume respectiv pâna la 2.800 USD, pentru perioada 15.11.2002 – 03.06.2004.

Desi, dupa cum am aratat mai sus, reclamanta avea un drept de locatiune asupra întregului imobil, inclusiv asupra subsolului, pârâta S.C. „T M” S.R.L. a încercat sa încheie, la data de 20.11.2001, un contract de închiriere asupra spatiului de la subsolul imobilului din Tg. Mures înscris în C.F. nr. 1302/I ind. al localitatii Tg. Mures (filele 12-13), care constituie aportul reclamantei S.C. „D I” S.R.L. în contractul de asociere. Prin sentinta 2059 din 3.11.2004, pronuntata de Tribunalul Mures în dosarul nr. 6793/2003, ramasa definitiva odata cu respingerea apelului prin decizia nr. 18/A/31 martie 2005 pronuntata de Curtea de Apel Tg. Mures, în dosarul nr. 105/2005, s-a stabilit ca respectivul contract de închiriere (mentionat mai sus) este lovit de nulitate relativa, întrucât s-a încheiat fara consimtamântul si stiinta coproprietarei imobilului Iordache Ana Maria. Curtea de Apel a observat ca S.C. „T M” S.R.L. a folosit manopere dolosive pentru a încheia acest contract, retinând intentia de fraudare a asociatei S.C. „D I” S.R.L.

Deoarece nu avem, dovada caracterului irevocabil al acestei hotarâri, pentru a constata ca a intrat în puterea lucrului judecat, vom prezenta propriile noastre argumente în sustinerea tezei prezentate mai sus de instanta de control.

Prin urmare, este cert ca si în situatia în care S.C. „T M” S.R.L. ar fi avut consimtamântul ambilor coproprietari, observam ca, în conditiile în care cunostea foarte bine ca S.C. „D I” S.R.L. avea un contract în derulare cu privire la acest imobil în integralitatea lui, a încercat sa-si procure în mod fraudulos un titlu locativ distinct de cel obtinut în baza contractului de asociere în participatiune, asa cum sustine reclamanta.

Pârâta sustine ca nu a finalizat negocierile cu reclamanta pentru încheierea contractului de asociere tocmai pentru ca aceasta nu putea sa puna la dispozitia sa spatiul, considerând ca nu avea titlu locativ si asupra subsolului imobilului.

Întreg probatoriul administrat dovedeste contrariul. Astfel, desi s-a sustinut ca nulitatea absoluta a contractului de asociere în participatiune, pe motiv ca  nu exista consimtamântul exprimat al administratorului Mistrorigo Giampaolo, în sensul încheierii unui astfel de contract de asociere în participatiune întrucât lipseste semnatura acestuia, prin raportul de expertiza efectuat în cauza (filele 160-169) s-a stabilit cu certitudine ca cele doua exemplare ale contractului de asociere în participatiune au fost executate atât de catre titularul Mistrorigo Giampaolo cât si de Farcasan Emilia, care nu a executat semnatura pentru cel dintâi. Deci, contractul de asociere a fost în mod cert însusit de ambii reprezentanti ai S.C. „T M” S.R.L. Totusi, cu rea-credinta acestia au sustinut contrariul. Daca aveau convingerea ca reclamanta nu detine un titlu locativ asupra spatiului adus ca aport în asociere, este cert ca, asa cum au sustinut initial, nu ar fi încheiat contractul, însa la o simpla lecturare a contractului de închiriere detinut de reclamanti, încheiat la data de 01.01.2001 (fila 19), se observa ca priveste întreg imobilul, deoarece nu se face vreo mentiune cu privire la limitarea dreptului de folosinta asupra unor parti din acesta. Or, potrivit extrasului de carte funciara (fila 18), imobilul este compus din 4 camere, o bucatarie, o camara, inclusiv o pivnita. Aceste spatiu a fost folosit integral de reclamanta, subsolul fiind afectat initial exploatarii unui utilaj de injectare mase plastice, astfel cum reiese din declaratiile martorilor S J (fila 73) si M L (fila 84) si nu a existat nici o opozitie din partea proprietarilor care sa limiteze spatiul. Apreciem ca reprezentantii S.C. „T M” S.R.L. au cunoscut întocmai contractul de închiriere detinut de reclamanta, întinderea lui si conditiile în care a fost folosit spatiul de catre aceasta, întrucât, pe de o parte, un minim de diligenta impunea ca înainte de asociere sa verifice titlul detinut de cealalta parte asupra aportului cu care vine în asociere, iar, pe de alta parte, au luat la cunostinta în mod direct de modul în care era folosit imobilul de reclamant, inclusiv subsolul, astfel cum reiese din declaratiile martorilor S J (fila 73) si M L (fila 84).

Tot din declaratiile martorilor mai sus mentionati, retinem ca reprezentantii pârâtei, nu au avut retineri cu privire la încheierea contractului de asociere pe motiv ca reclamanta nu avea un titlu locativ asupra subsolului, fiindca au participat efectiv, fara sa existe divergente între parti la amenajarea acestui spatiu pentru atingerea scopului urmarit prin asociere – obtinerea de profit dintr-o activitate de alimentatie publica –„spaghetarie”. Daca ar fi avut cele mai mici suspiciuni cu privire la întinderea titlului locativ detinut de reclamanti, nu numai ca nu ar fi încheiat contractul, însa nu ar fi investit timp si resurse materiale în fundamentarea unei asociatii care ar fi fost periclitata înca de la început.

Prin urmare, constatam ca pârâta a încercat prin manopere dolosive sa-si lipseasca asociatul de posibilitatea de a-si îndeplini obligatia de a pune la dispozitie spatiul pentru desfasurarea activitatii propuse, care constituie întregul aport adus de acesta din urma în asociere. Daca în dispretul legii, acesta ar fi reusit sa convinga ca detine un titlu valabil asupra subsolului imobilului din Tg. Mures, jud. Mures înscris în C.F. nr. 1302/I ind. al localitatii Tg. Mures, finalitatea ar fi fost ramânerea fara obiect a asocierii, deci excluderea asociatului fata de care si-a asumat obligatii, încredintându-l ca doreste un parteneriat onest.

În concluzie apreciem ca, date fiind manoperele dolosive ale pârâtei, s-a activat clauza stabilita prin vointa partilor si care trebuie respectata conform art. 969 Cod civil, potrivit careia S.C. „T M” S.R.L. se obliga sa achite în favoarea S.C. „D I” S.R.L. suma de 10.000 USD, cu titlu de daune si se obliga sa paraseasca spatiul (art. 9 lin.7, cap. C –Obligatiile partilor), motiv pentru care vom da curs acestei prevederi si vom obliga pârâta la plata sumei mentionate – 10.000 USD cu titlu de daune.

Întrucât pârâta S.C. „T M” S.R.L. nu si-a îndeplinit obligatiile asumate prin contract, mai sus analizate – restituirea sumei de 4.000 USD, contravaloarea investitiilor, plata cotei de participare la profit si a folosit manopere dolosive în detrimentul S.C. „D I” S.R.L., instanta constata ca cererea de reziliere a reclamantei este întemeiata, conform art. 1020, 1021 Cod civil, si deci urmeaza sa o admita.

În acest context, pârâta nu mai are dreptul de folosinta asigurat în baza contractului de asociere si, de altfel, conform art. 9 lin.7 (cap. C –Obligatiile partilor) este obligata oricum sa paraseasca imobilul, considerente pentru care vom dispune evacuarea ei din spatiul comercial situat la subsolul imobilului din Tg.Mures, str. Postei, nr.12, jud.Mures, înscris în C.f. nr.1302/I individual al localitatii Tg.Mures, numar top 2194/2195.

S.C. „T M” S.R.L. a cazut în pretentii, astfel ca instanta o va obliga sa plateasca reclamantei cheltuielile ocazionate de purtarea acestui proces, conform art. 274 Cod pr.civ. în cuantum de 55.995.616 lei constituite din: 28.910.613  lei + 85.000 lei –taxa judiciara de timbru (filele 6,7) +21.000.000 lei –onorariu avocat (filele 171-172) si onorariu expertiza (fila 154).

Pentru aceste motive:

Admite actiunea formulata de reclamanta S.C. “D I” S.R.L. cu sediul în Tg. Mures, în contradictoriu cu pârâta S.C. “ T M” S.R.L. cu sediul în Tg. Mures, si , în consecinta:

Dispune rezilierea contractului de asociere în participatiune autentificat sub nr. 1952/ 15.10.2002 de Biroul Notarului Public B E. S.

Obliga pârâta sa plateasca reclamantei echivalentul în lei la data platii a sumei de 4.000 USD, contravaloarea investitiilor, precum si a penalitatilor de întârziere în cuantum de 3.040 USD pentru perioada 31.12.2003 - 03.06.2004 si în continuare pâna la data platii efective.

Obliga pârâta sa plateasca reclamantei echivalentul în lei la data platii a sumei de 2.800 USD,  cota de participare la profit, precum si a penalitatilor de întârziere în suma de 2.800USD pentru perioada 15.11.2002 – 03.06.2004.

Obliga pârâta sa plateasca reclamantei echivalentul în lei la data platii a sumei de 10.000 USD, daune interese.

Dispune evacuarea pârâtei din spatiul comercial situat la subsolul imobilului din Tg.Mures, înscris în C.f. nr.1302/I individual al localitatii Tg.Mures, numar top 2194/2195.

Obliga pârâta sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata  în cuantum de 55.995.616 lei.

Domenii speta

Spete similare