Procedura insolvenţei. Contestaţie la planul de distribuire. Sume reziduale. Cerere de intervenţie.

Decizie 465 din 19.04.2007


Procedura insolvenţei. Contestaţie la planul de distribuire. Sume reziduale. Cerere de intervenţie.

Legea nr. 64/1995, republicată şi modificată – art. 122 pct. 10

Întrucât contractele de vânzare – cumpărare de acţiuni au fost încheiate între părţile în litigiu, în speţă nefiind contestată valabilitatea semnăturilor acestora, şi având în vedere şi prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, referitoare la evidenţa acţionarilor unei societăţi comerciale pe acţiuni, nici unul dintre acţionarii debitoarei neputând prezenta un extras din registrul acţionarilor S.C. B S.A. sau un certificat de acţionar, ci doar contracte prin care aceste acţiuni au fost transmise succesiv de la o persoană la alta, în mod greşit judecătorul sindic a considerat că recurentul nu a făcut dovada calităţii de acţionar al debitoarei.

Este adevărat că hotărârile A.G.A. trebuie depuse în termen de 15 zile la Oficiul Registrului Comerţului spre a fi menţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a, însă aceste formalităţi sunt cerute de lege pentru a le face opozabile terţilor şi nu pot fi invocate decât de aceştia. Or, în cauză, actele adiţionale pentru modificarea actelor constitutive au fost semnate de acţionarii debitoarei, inclusiv de reprezentantul S.C. „D.” S.A. de la acea dată, astfel că susţinerile intimatei privitoare la nerespectarea art. 131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu prezintă relevanţă în cauză.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,

 decizia civilă nr. 465 din 19 aprilie 2007

Prin sentinţa civilă nr. 1850/PI/18.05.2006 pronunţată în dosar nr. 6502/COM/S/2006 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Timiş a admis contestaţia formulată de creditoarea S.C. D S.R.L., aflată în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar S.C. E S.A. împotriva planului de distribuţie întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. B S.A. – S.C. I S.A. şi a dispus achitarea doar către creditoarea acţionară S.C. D S.R.L. a sumei rămase în urma valorificării bunurilor din averea debitoarei, conform dispoziţiilor art. 122 pct. 10 din Legea nr. 64/1995, republicată, înlăturând din planul de distribuţie persoanele fizice M.D.I., M.O.C., E.L.I. şi P.D., reţinând, în esenţă, că deşi din adresa emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş rezultă că în structura acţionariatului debitoarei figurează un număr de 9 acţionari persoane fizice, capitalul social fiind de 114.700.000 lei, prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 23.09.1996 aceştia şi-au vândut integral participaţiile lor către S.C. D S.R.L. care, astfel, a devenit acţionar unic al debitoarei.

Împotriva sentinţei civile de mai sus au declarat recurs numiţii M.I.D. şi E.L.I. Recurentul M.I.D. a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiei creditoarei S.C. D S.R.L. întrucât în mod greşit judecătorul sindic a reţinut că actul de creanţă - procesul-verbal depus la dosar - ar conţine inadvertenţe, înlăturând de la distribuţie acţionarii persoane fizice, pentru opozabilitate nefiind necesară transcrierea actului în registrul comerţului, societăţile pe acţiuni având doar posibilitatea, nu şi obligaţia, de a se înscrie în calitate de clienţi la societăţile registre de acţionariat. Şi recurentul E.L.I. a solicitat modificarea hotărârii judecătorului sindic în sensul admiterii cererii sale privind situaţia creanţei referitoare la achitarea drepturilor salariale, respectiv achitarea obligaţiilor bugetare de către lichidatorul judiciar al S.C. B S.A. – S.C. I S.A., în mod greşit în cadrul procedurii de lichidare judiciară a debitoarei lichidatorul desemnat nu a luat în considerare şi cererea sa de creanţă.

În cauză numitul S.L. a formulat o cerere de intervenţie atât în interes propriu, cât şi în interesul recurentului M.I.D., arătând, în esenţă, că solicită admiterea recursului declarat de acesta şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiei creditoarei S.C. D S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 465 din 19 aprilie 2007 pronunţată în dosarul nr. 5439/59/2006 Curtea de Apel Timişoara a admis recursul creditorului M.I.D., precum şi, în principiu şi în fond, cererea de intervenţie în interesul acestui recurent formulată de intervenientul S.L., împotriva sentinţei civile nr. 1850/PI/18.05.2006 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 6502/COM/S/2006 şi, în consecinţă a modificat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins contestaţia formulată de creditoarea S.C. D S.R.L., prin lichidatorul judiciar S.C. E S.A. împotriva planului de distribuţie întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. B S.A. – S.C. I S.A., respingând, totodată, recursul declarat de creditorul E.L.I. împotriva aceleiaşi sentinţe civile şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul S.L.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că în mod greşit judecătorul sindic a admis contestaţia creditoarei S.C. D S.R.L. împotriva planului de distribuire întocmit de lichidatorul debitoarei S.C. B S.A. – S.C. I S.A. dispunând achitarea doar către creditoarea acţionară S.C. D S.R.L. a sumei rămase în urma valorificării bunurilor din averea societăţii debitoare, în conformitate cu prevederile art. 122 pct. 10 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor, prin actul constitutiv putându-se prevedea şi alte forme de transmitere a acţiunilor. Tot acest text de lege statuează că dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă organizată se transmite în conformitate cu O.U.G. nr. 28/2002 (în prezent abrogată de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital). Articolul 99 arată că dreptul de proprietate asupra acţiunilor la purtător se transferă prin simpla tradiţiune a acestora.

În ceea ce priveşte acţiunile societăţii debitoare instanţa constată că ne aflăm în prezenţa unor acţiuni ordinare nominative emise în formă dematerializată. Astfel, în cuprinsul contractului de vânzare–cumpărare de acţiuni din 29.03.1996 încheiat între cei 9 acţionari – persoane fizice care apar înscrişi şi în evidenţele registrului comerţului potrivit adresei O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş nr. R.3037/23.03.2004, în calitate de vânzători, pe de parte, şi S.C. D S.R.L., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, se arată că „acţiunile care se vând sunt şi rămân nominative”, paragraful VIII statuând că ”vânzătorii vor preda cumpărătorului certificatele de acţionar (…)”. Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 97 din Legea societăţilor comerciale, în cazul în care nu a emis şi nu a eliberat acţiuni în formă materială, societatea are obligaţia de a elibera, din oficiu, sau la cererea acţionarilor câte un certificat de acţionar.

Este de netăgăduit faptul că prin contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni din 29.03.1996 cei 9 acţionari persoane fizice au vândut întreaga lor participaţie deţinută în cadrul debitoarei S.C. B S.A. (cele 2294 acţiuni) către cumpărătoarea S.C. D S.R.L., ceea ce confirmă doar în parte susţinerile contestatoarei intimate, şi anume faptul că la acel moment singurul acţionar al debitoarei era această societate. Dar, potrivit contractului de vânzare–cumpărare de acţiuni din 01.04.1996 (adică după numai trei zile) S.C. D S.R.L., în calitate de vânzător de această dată, a înstrăinat numiţilor D.L.M., M.I.D., O.G.F. şi T.G. acţiuni ale debitoarei S.C. B S.A., respectiv 2000 acţiuni către prima cumpărătoare şi câte 20 de acţiuni către ceilalţi trei cumpărători.

În aceste condiţii calitatea intimatei contestatoare de unic acţionar al societăţii debitoare S.C. B S.A. nu mai poate fi acceptată, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul actului adiţional pentru modificarea actelor constitutive şi a actelor ulterioare ale S.C. B S.A. autentificat la B.N.P. N.B. sub nr. 4755/24.04.1996 rezultă fără dubiu componenţa acţionariatului societăţii, respectiv S.C. D S.R.L. – 234 acţiuni, M.I.D. – 20 acţiuni, D.L.M. – 2000 acţiuni, O.G.F. – 20 acţiuni şi T.G. – 20 acţiuni, totalul acţiunilor fiind de 2294.

În mod corect a sesizat şi prima instanţă că actul adiţional din 24.03.1999 pentru modificarea actelor constitutive şi a actelor ulterioare ale S.C. B S.A. autentificat la B.N.P. B.D.C. sub nr. 1409/1999 conţine mai multe inadvertenţe (repartizarea acţiunilor fiind făcută către alte persoane decât cele evidenţiate în registrul comerţului şi chiar unele dintre cele cuprinse în actul adiţional din 24.04.1996, că în act apare în calitate de semnatar o persoană care nu se regăseşte şi în lista acţionarilor cărora li s-au repartizat acţiuni în urma majorării de capital – dl. S.L.), însă această împrejurare, contrar celor susţinute de intimată, nu poate duce la concluzia că S.C. D S.R.L. este singurul acţionar cert al debitoarei.

Cum înscrisurile de mai sus au fost încheiate între părţile în litigiu, în speţă nefiind contestată valabilitatea semnăturilor acestora, şi având în vedere şi prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, referitoare la evidenţa acţionarilor unei societăţi comerciale pe acţiuni, în sensul că registrul acţionarilor se poate ţine fie manual, fie în sistem computerizat, persoana juridică având dreptul de a contracta cu o societate de registru independent privat ţinerea registrului acţionarilor în sistem computerizat şi efectuarea înregistrărilor şi a altor operaţiuni legate de acest registru, aspecte care în cauză nu au fost dovedite, nici unul dintre acţionarii debitoarei neputând prezenta un extras din registrul acţionarilor S.C. B S.A. sau un certificat de acţionar, ci doar contracte prin care aceste acţiuni au fost transmise succesiv de la o persoană la alta, Curtea apreciază că în mod greşit judecătorul sindic a considerat că recurentul M.D.I. nu a făcut dovada calităţii de acţionar al debitoarei, modificând, în consecinţă, planul de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar al acesteia, din ansamblu probelor administrate nerezultând faptul că societatea contestatoare ar fi singurul acţionar cert al S.C. B S.A.

Este adevărat că hotărârile A.G.A. trebuie depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţului spre a fi menţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a, dovadă care în speţă nu s-a făcut, însă aceste formalităţi sunt cerute de lege pentru a le face opozabile terţilor, şi nu pot fi invocate decât de aceştia. Or, în cauză, atât actul adiţional din 24.04.1996, cât şi cel din 24.03.1999 au fost semnate de acţionarii debitoarei, inclusiv de reprezentantul S.C. D S.A. de la acea dată, astfel că susţinerile intimatei privitoare la nerespectarea art. 131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu prezintă relevanţă în cauză.

Criticile recurentului potrivit cărora judecătorul sindic, deşi i s-a cerut, a omis să se pronunţe pe cererea de încetare a procedurii falimentului debitoarei nu pot fi analizate în cadrul prezentului recurs ce are ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei sentinţei civile nr. 1850/PI/18.05.2006 prin care acesta a admis contestaţia unui creditor la planul de distribuire de sume propus de lichidatorul judiciar, o asemenea critică putând fi analizată doar cu ocazia pronunţării hotărârii finale în cadrul procedurii de insolvenţă. Motivele de recurs ce vizează înlăturarea celorlalţi trei creditori de la distribuire nu pot fi invocate de o altă persoană, ci numai de aceştia, astfel că ele nu sunt întemeiate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de numitul E.L.I., Curtea reţine că acesta nu este fondat. Deşi hotărârea judecătorului sindic vizează doar pronunţarea asupra contestaţiei la planul de distribuţie întocmit de lichidator, recurentul încearcă să valorifice o pretinsă creanţă împotriva debitoarei având ca obiect achitarea drepturilor sale salariale pe perioada 01.02.1999 – 01.03.2001, lucru care nu este posibil. Pentru eventualele nemulţumiri cu privire la modul de întocmire a tabelului de creanţe, art. 87 din Legea nr. 64/1995, republicată, preluat şi de Legea nr. 85/2006 în art. 73, dă dreptul debitorului, creditorilor şi oricărei alte părţi interesate să formuleze contestaţii, urmând ca acestea să fie soluţionate de judecătorul sindic în primă fază, hotărârea pronunţată fiind supusă căii de atac a recursului.

Precizările formulate de recurent prin cererea de la fila 91 dosar privitoare la ”calitatea sa de acţionar la S.C. B S.A.” nu sunt de natură să ducă la analizarea hotărârii atacate din acest punct de vedere, dat fiind faptul că potrivit art. 303 Cod procedură civilă „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”. Or, aceste „precizări” au fost depuse la dosar prin fax la 06.02.2007, deşi recursul a fost declarat la 29.06.2006, ele neîncadrându-se nici în motivele de ordine publică de care face vorbire de art. 306 din Codul de procedură  civilă.

Cererea de intervenţie a intervenientului S.L., fiind formulată atât în interes propriu, cât şi în interesul recurentului M.I.D., va fi analizată de Curte sub ambele forme.

Astfel, cea în interesul recurentului, raportat şi la dispoziţiile art. 51 coroborate cu cele ale art. 49 Cod procedură civilă, urmează a fi admisă atât în principiu cât şi în fond, întrucât ea întruneşte toate condiţiile de admisibilitate, ştiut fiind că această formă de participare a terţilor în procesul civil are natura juridică a unei simple apărări a drepturilor părţii în favoarea căreia ea a fost făcută. Cum recursul declarat de recurent în apărarea drepturilor căruia a fost formulată intervenţia accesorie, va fi admis, Curtea va admite, în consecinţă, şi cererea de intervenţie accesorie.

Însă, intervenţia principală formulată de aceeaşi persoană urmează a fi respinsă ca inadmisibilă motivat de împrejurarea că art. 50 Cod procedură civilă statuează fără echivoc că cererea de intervenţie în interes propriu se poate face numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor, cu învoirea părţilor ea putând fi făcută şi în instanţa de apel, astfel că eventualele drepturi pretinse de intervenient pot fi valorificate numai pe calea unei acţiuni separate şi nu în cadrul prezentei pricini.

Notă: Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Domenii speta