Pentru a se lua măsura arestării preventive, dar şi pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei acesteia, este necesar a se analiza existenţa scopului instituit de art. 136 Cod procedură penală, dar şi a probelor sau indiciilor temeinice ca învinui...

Pentru a se lua măsura arestării preventive, dar şi pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei acesteia, este necesar a se analiza existenţa scopului instituit de art. 136 Cod procedură penală, dar şi a probelor sau indiciilor temeinice ca învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

Opinie separată

Apreciez că în speţă, recursul promovat de inculpatul Hudescu Vasile Claudiu se impunea a fi admis, ca fondat, în sensul revocării măsurii arestării preventive cu consecinţa punerii, de îndată, în libertate a acestuia.

Inculpatul Hudescu a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal şi tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal, reţinându-se, în esenţă, că în noaptea de 18/19 noiembrie 2006, împreună cu Alexoaie Ion Ciprian, aflându-se în curtea interioară aparţinând SC Rodiped SA, cu intenţie, au lovit victima Mariaş Gheorghe, în mod repetat, cu pumnii şi picioarele şi cu o bâtă de baseball peste cap şi peste corp, cauzându-i leziuni corporale grave, care au dus la decesul acesteia şi în acelaşi timp au lovit pe partea vătămată Marşavela Radu, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 5 – 6 zile îngrijiri medicale.

Măsura arestării preventive a fost luată la data de 19.11.2006 în temeiul art. 148 lit. f pentru acest inculpat.

Verificând probele şi indiciile temeinice necesare pentru a se reţine că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală şi pentru care se impune luarea celei mai aspre măsuri preventive, se impune observaţia că probele administrate până în prezent relevă faptul că acest inculpat nu a lovit victima Mariaş, toate loviturile, inclusiv cu bâta de baseball, care au condus la decesul victimei, au fost aplicate de inculpatul Alexoaie, acesta a luat bâta din maşină, fără a fi observat de inculpatul Hudescu, aspect confirmat atât de inculpatul Alexoaie, cât şi de partea vătămată Marşavela, bâta nu s-a aflat nici un moment în posesia inculpatului Hudescu.

Probele confirmă că inculpatul Hudescu a lovit numai pe partea vătămată Marşavela Radu, aspect confirmat chiar de acesta, care a relatat că inculpatul Alexoaie l-a lovit şi pe el cu bâta; interesant este faptul că după ce face o descriere amănunţită a derulării conflictului, partea vătămată afirmă în final, că ambii inculpaţi au lovit victima cu bâta, pe care o împrumutau unul de la celălalt, ceea ce este de natură să pună sub semnul îndoielii această afirmaţie, câtă vreme  chiar inculpatul Alexoaie declară că numai el a lovit victima.

Cu privire la tentativa de omor asupra părţii vătămate Marşavela, este de observat că inculpatul Hudescu a lovit pe acesta cu pumnii, cauzându-i leziuni vindecabile în 5 – 6 zile îngrijiri medicale, fără a-l lovi cu bâta, astfel că nu se poate pune problema existenţei tentativei la infracţiunea de omor, ci numai a infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

Important în cazul acestor infracţiuni este lanţul cauzal, deoarece trebuie stabilită cu exactitate legătura de cauzalitate şi aceasta ar fi existat numai dacă, de exemplu, inculpatul Hudescu l-ar fi imobilizat în timp ce inculpatul Alexoaie aplica loviturile tanatogeneratoare, ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece cei doi inculpaţi au lovit fiecare câte o persoană – inculpatul Hudesc pe partea vătămată Marşavela, iar inculpatul Alexoaie pe victima Mariaş.

De altfel, chiar pentru inculpatul Alexoaie se pune problema încadrării juridice pentru această faptă, de vreme ce chiar dacă l-ar fi lovit cu bâta, leziunile au necesitat 5 – 6 zile îngrijiri medicale, iar certificatul medico – legal nu confirmă o lovitură aplicată cu bâta şi care să-i fi pus viaţa în primejdie.

O precizare importantă în stabilirea stării de fapt o reprezintă şi împrejurarea că anterior acestui conflict, victima şi partea vătămată au pretins că inculpatul le datora  bani şi au ameninţat pe inculpat că în cazul în care nu le va da banii, vor sparge parbrizul maşinii sau vor tăia cauciucurile, ameninţarea fiind concretizată în distrugerea acestuia, aspect confirmat de declaraţiile date în cauză.

În aceste condiţii se pune problema existenţei indiciilor temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul Hudescu s-ar face vinovat de comiterea infracţiunii de omor şi a celei de tentativă la infracţiunea de omor, ori din verificarea probelor administrate până în prezent aceste indicii nu conduc la presupunerea că acest inculpat ar fi comis infracţiunile menţionate, iar simplele afirmaţii ale părţii vătămate, nesusţinute nici de coinculpat, nu pot constitui singure, fără un fundament probatoriu solid, menţinerea măsurii arestării preventive.

În consecinţă, apreciez că scopul instituit de art. 136 nu este îndeplinit în ce priveşte menţinerea măsurii arestării preventive şi nici temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, că se impune revocarea măsurii arestării preventive.

Pentru aceste considerente, apreciez că soluţia instanţei de fond este criticabilă, iar calea de atac promovată de inculpatul Hudescu se impunea a fi admisă, potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală.

Decizia penală nr. 832/R din 21.12.2007 – S.F.

Domenii speta

Spete similare