Recurs. Efectul radierii unei societăţi comerciale ca urmare a lichidării.

6. Recurs. Efectul radierii unei societăţi comerciale ca urmare a lichidării.

Domeniu asociat: Lichidare

Radierea unei societăţi comerciale din registrul comerţului are drept efect încetarea capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a acesteia. Practic, din momentul radierii sale, o persoană juridică nu mai există.

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă sau de exerciţiu este o excepţie absolută şi peremptorie ce poate fi invocată de către orice parte şi din instanţă din oficiu în orice stadiu al soluţionării pricinii.

În plus, efectul radierii unei societăţi comerciale ca urmare a lichidării acestuia este şi acela de descărcare a lichidatorului judiciar de obligaţiile ce îi reveneau pe parcursul procedurii de lichidare.

Decizia  nr. 37 din 1 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj- Secţia Comercială

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova reclamanta SC CD SRL  a chemat în judecată pe pârâta SC S. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia  la plata sumei de 17650 Euro reprezentând contravaloare chirie, precum şi 14274,29 lei reprezentând contravaloare deviz lucrări pentru repunerea spaţiului închiriat în starea iniţială, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că între părţi a fost încheiat contractul de închiriere nr. 1/07.04.2003, în baza căruia reclamanta a închiriat pârâtei spaţiul comercial situat in Craiova, str. T. Aman, în suprafaţa de 314 mp, chiria fiind stabilită la suma de 3530 Euro pe lună la care se adaugă 19% TVA, pe o perioada de 5 ani, respectiv 07.04.2003 – 07.04.2008.

În urma rezilierii contractului la data de 27.09.2004, pârâta a părăsit  parţial spaţiul cu o întârziere de 5 luni, aceasta rezultând din procesul verbal de predare primire a bunurilor principale din data de 28.02.2005, deşi prin procesul verbal de custodie nr. 1088/27.09.2004 a bunurilor lăsate în spaţiul comercial se obligase să lase spaţiul liber cel mai târziu la data de 04.10.2004.

Reclamanta a arătat că a fost astfel pusă în situaţia imputabilă pârâtei să nu poată intra în posesia efectivă a spaţiului şi a închirierii lui unei alte societăţi comerciale de la care avea solicitare potrivit contractului de locaţiune încheiat cu SC ND SRL.

Se mai arată că contravaloarea chiriei corespunzătoare pentru cele 5 luni litigioase este în cuantum de 17650 Euro şi faptul că pârâta eliberând parţial spaţiul l-a lăsat sub aspectul unor multiple utilităţi grevat, nefiind readus în situaţia iniţială, respectiv momentul închirierii.

Se mai arată că în perioada 27.09.2004-28.02.2005 spaţiul a fost ocupat de mai multe bunuri aparţinând pârâtei, lăsate în custodie la societatea reclamantă.

De asemenea, reclamanta arată că solicită de la pârâta şi despăgubirea contravalorii investiţiei făcute pentru readucerea spaţiului în stare de folosinţă iniţială, operaţie fără  de care spaţiul nu a putut fi închiriat unei alte societăţi.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 969, 1073, 1086, 998, 999 C.civ.

În susţinerea  cererii au fost depuse la dosar copii de pe următoarele acte:  contract de închiriere, nota de conciliere, cadastru, notificare, raport de mediere, fotografii, proces verbal de custodie, proces verbal de predare primire, factura, contract de locaţiune.

Prin întâmpinarea formulată la data de 05.11.2007, pârât a solicitat respingerea cererii reclamantei, arătând că până la data de 06.10.2004 a existat o convenţie scrisă cu privire la depozitarea instalaţiilor pârâtei cu titlu gratuit, iar începând cu data de 06.10.2004, reclamanta avea obligaţia să permită pârâtei accesul în spaţiul proprietatea sa în vederea demontării instalaţiilor.

Se mai arată prin întâmpinare că bunurile nu au afectat cu nimic folosinţa spaţiului comercial, nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale cu privire la primul petit formulat de către reclamantă.

Cu privire la al doilea petit formulat de reclamantă, constând în obligarea pârâtei la plata sumei de 14274,29 lei reprezentând repunerea spaţiului în starea iniţială, pârâta a solicitat respingerea acestuia având în vedere faptul că spaţiul a fost eliberat la data de 27.09.2004 în stare bună de funcţionare.

La data de 10.01.2007 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat ca procesul verbal de custodie nr. 1088/27.09.2004 reprezintă convenţia încălcată de către pârâta, care se obligase ca până la 04.10.2004 să-şi ridice instalaţiile ce afectau spaţiul – în fapt până la 28.0.2005, încălcând astfel prevederile art. 969 C.civ, precum şi pe cele ale art. 1073 C.civ, prin aceea că reclamanta avea dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, în caz contrar aceasta fiind îndreptăţită la dezdăunare.

Cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii, reclamanta arată că există culpa pârâtei în nerespectarea termenului de eliberare efectivă a spaţiului comercial, dreptul de dispoziţie fiind exercitat cu rea-credinţă de către pârâta chiriaşă, care, deşi se obligase să elibereze efectiv spaţiul până la 04.10.2004, potrivit procesului verbal de custodie nr. 1088/27.09.2004 a eliberat spaţiul in 28.02.2005.

La data de 02.02.2009, reclamanta prin administrator a arătat ca înţelege sa cheme in judecata în calitate de pârâte  şi pe SC S SPA si DGM.

Neexistând opoziţie din partea paratei, instanţa a luat act de modificarea acţiunii si a dispus conceptarea şi citarea în cauză în calitate de pârâţi şi a SC S SPA şi DGM.

În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei şi proba cu martori, fiind audiaţi martorii MG, DM, DBE si PM.

Din oficiu instanţa a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţa a pârâtei SC S. SRL.

Prin sentinţa comercială nr. 5494 din data de 30.03.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 20481/215/2007 s-a  respins  acţiunea precizată formulată de reclamanta SC CD SRL, împotriva pârâtelor SC S SRL prin lichidator judiciar,  SC S SPA, şi DGM, .

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, în fapt, între reclamanta si pârâta SC S. SRL a fost încheiat contractul de închiriere nr. 1/07.04.2003, în baza căruia reclamanta a închiriat pârâtei spaţiul comercial situat in Craiova, str. Th. Aman,  în suprafaţa de 314 mp, chiria fiind stabilită la suma de 3530 Euro pe lună la care se adaugă 19% TVA, pe o perioada de 5 ani, respectiv 07.04.2003 – 07.04.2008.

S-a mai reţinut că la data de 27.09.2004, contractul a încetat, pârâta  părăsind spaţiul  comercial, iar o parte din bunuri au fost lăsate însă în custodia reclamantei, fiind ridicate în data de 28.02.2005, fapt care rezultă din procesul verbal de predare primire a bunurilor încheiat la acea dată, deşi  prin procesul verbal de custodie nr. 1088/27.09.2004, parata SC S. SRL se obligase să lase spaţiul liber cel mai târziu la data de 04.10.2004.

Instanţa a constatat astfel că, aşa cum rezultă din adresa nr. 3125/19.01.2009 eliberată de Oficiul Registrul Comerţului, pârâta SC S. SRL a fost radiată, fiind întemeiata excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a acesteia.

În ceea ce priveşte angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor  SC S.  SPA si DGM în virtutea calităţii lor de asociaţi în cadrul pârâtei SC S. SRL, instanţa apreciază că  aceasta nu poate fi reţinută.

În acest sens, prima instanţă a constatat că, în raport de prevederile art. 998-999 C.Civ, poate fi obligată la repararea prejudiciului persoana care prin fapta sa cauzează altuia un prejudiciu, iar acţiunea în răspundere civila delictuală se poate porni împotriva autorului faptei prejudiciabile sau împotriva persoanelor răspunzătoare pentru altul, între care şi comitenţii.

În speţă instanţa a constatat că se solicită obligarea persoanelor care au calitatea de asociaţi pentru fapta persoanei juridice, nefiind invocat şi cu mai atât mai puţin nefiind dovedit că, prin fapta lor, aceşti asociaţi ar fi produs un prejudiciu reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamant SC CD SRL, solicitând într-o primă teză admiterea, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru examinarea fondului, iar în subsidiar, modificarea  sentinţei  şi admiterea acţiunii cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului  recurenta  arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică, întrucât, în raport de dispoziţiile art. 304 pct.5 C.pr.civ, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de la art. 102 C.Pr.Civilă, constatând că acţiunea a fost respinsă fără  contradictoralitate şi cu pârâtul CA – administrator şi asociat unic la S SPA, societate care deţinea 95 % din capitalul primei pârâte SC S. România SRL.

De asemenea, a mai arătat că decizia este afectată de nulitatea prevăzută de art. 304 pct.9 C.Pr.Civilă, întrucât instanţa a reţinut greşit, din oficiu, excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a pârâtei SC S. România SRL cu consecinţa nelegalei respingeri a acţiunii faţă de aceasta, reprezentată prin lichidator judiciar, instanţa având obligaţia procesuală să examineze fondul litigios al acţiunii sub  ambele capete de cerere.

S-a mai menţionat faptul că a fost săvârşită şi nulitatea rezultată din violarea art. 304 pct.7 şi 9 C.pr.civ., sentinţa recurată sprijinindu-se pe motive străine de natura pricinii şi schimbând înţelesul actului juridic dedus judecăţii, de vreme ce instanţa de fond a reţinut că nu există un prejudiciu ce i s-a produs prin fapta pârâţilor.

S-a depus taxa judiciară de timbru în sumă de 1371,00 lei  şi timbru judiciar de  0,15 lei.

La datat de 05.11.2009, recurenta a depus la dosar note de şedinţă prin care a detaliat motivele de recurs anterior formulate, învederând tribunalului faptul că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a administratorului societăţii pârâte, fiind evident prejudiciul ce i-a fost cauzat de către acesta, cererea sa fiind respinsă printr-o motivare lapidară şi evazivă.

În ceea ce priveşte pe pârâta intimată SC S. România SRL, recurenta a arătată că în mod greşit s-a apreciat că aceasta nu mai are capacitate procesuală, aceasta putând sta în proces prin lichidatorul judiciar ce i-a fost desemnat, impunându-se, de altfel, reţinerea unei răspunderi solidare a prepuşilor şi contenţilor din cauză.

S-a mai arătată că în sentinţa atacată a fost în mod greşit respinsă, fără a se pronunţa şi în contradictoriu cu numitul CA, persoană pe care recurenta solicitase a fi citată în cauză în calitate de pârât.

În susţinerea recursului au fost depuse în copie practică judiciară, adresa nr. 1460/23.12.2004.

Pe parcursul judecăţii recurenta a solicitat citarea în calitate de intimat a numitului Crestani Andreea şi a intimatei SC S. SPA la sediul său din Italia, apreciind că, în orice caz, în cauză operează răspunderea solidară a pârâtei DG şi a lichidatorului OC.

Tribunalul a dispus citarea intimatei SC S SPA în Monttalciata, Reg. Biella, , apreciind însă că în cauză nu se poate dispune citarea în calitate de intimaţi decât a părţilor aflate în cauză la judecarea în fond a acesteia, cererea privind citarea în cauză a numitului CA urmând a fi avută în vedere al analiza motivelor de recurs.

Analizând legalitatea şi temeinica sentinţei recurate, prin prisma motivelor de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 304 şi 3041 C.pr.civ., tribunalul apreciază că acesta este nefondat.

Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, tribunalul reţine că, într-adevăr, la data de 05.11.2007, recurenta reclamantă a depus la dosar o precizare a obiectului cererii în cuprinsul căreia, pe lângă indicarea valorii primului capăt de cerere, solicită şi „angajarea răspunderii asociaţilor pârâtei CA şi DGM”. La acea dată, prima instanţă a acordat un termen de judecată în vederea observări înscrisurilor depuse în şedinţă publică.

Ulterior, la data de 29.01.2009, recurenta reclamantă şi-a precizat din nou acţiunea sub aspectul cadrului procesual, solicitând angajarea răspunderii delictuale a SC S SPA. Cererea sa precizatoare a fost pusă în discuţia părţilor în şedinţa publică din 02.02.2009 când, recurenta reclamantă, prin reprezentantul său legal, a învederat instanţei că înţelege să cheme în judecată în calitate de pârâte pe DGM şi SC S SPA, instanţa dispunând citarea acestor părţi.

Tribunalul consideră astfel că această din urmă manifestare de voinţă din partea recurentei reclamantei constituie ultima precizare a sa cu privire la cadrul procesual, instanţa de fond procedând în mod corect prin punerea sa în discuţie şi prin luarea în considerare a voinţei reclamantei în modalitatea în care aceasta a fost exprimată oral în şedinţă publică de către reprezentantul său legal.

Este, prin urmare, nefondată critica recurentei referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct.5 C.pr.civ. şi la greşita nesoluţionare a cauzei în contradictoriu cu numitul CA, precizarea orală a cererii introductive la termenul din 02.02.2009 constituind ultima manifestare expresă de voinţă a reclamantei recurente cu privire la obiectul cererii şi cadrul procesual al soluţionării acesteia.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică, tribunalul reţine că, într-adevăr, radierea unei societăţi comerciale din registrul comerţului are drept efect încetarea capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a acesteia. Practic, din momentul radierii sale, o persoană juridică nu mai există.

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă sau de exerciţiu este o excepţie absolută şi peremptorie ce poate fi invocată de către orice parte şi din instanţă din oficiu în orice stadiu al soluţionării pricinii.

În plus, efectul radierii unei societăţi comerciale ca urmare a lichidării acestuia este şi acela de descărcare a lichidatorului judiciar de obligaţiile ce îi reveneau pe parcursul procedurii de lichidare.

Prin urmare în mod corect instanţa de fond a apreciat că o cerere formulată împotriva unei societăţi comerciale radiate se impune a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă, aceasta procedând în conformitate cu dispoziţiile procedurale aplicabile în materie, fiind nefondată critica referitoare la greşita modalitate de soluţionare a cererii în contradictoriu cu intimata SC S. România SRL.

Se mai apreciază totodată că, faţă de caracterul limitat al răspunderii asociaţilor într-o societate cu răspundere limitată, instanţa a stabilit în mod corect cu privire la netemeinica cererii de obligare a asociaţilor la plata unor datori comerciale ale societăţii comerciale radiate, aceasta în raport, pe de o parte, de faptul că asociaţii nu răspund cu patrimoniul lor propriu pentru obligaţiile asumate în nume propriu de către societate cu răspundere limitată, iar pe de altă parte, în raport de faptul că, în speţă, aceasta din urmă a fost deja radiată şi, prin urmare, nu mai are capacitate de folosinţă sau exerciţiu şi, deci, nu mai are drepturi şi nu îşi mai poate asuma obligaţii.

În egală măsură, tribunalul constată că, în raport de efectele radierii şi de rolul lichidatorului judiciar într-o procedură de lichidare, nu se poate angaja răspunderea acestuia pentru fapte ilicite ale debitorului.

Este, în consecinţă, nefondată şi cea de-a treia critică, reţinându-se în mod corect de către prima instanţă faptul că nu acţiunea asociaţilor sau a lichidatorului judiciar este cea care a produs un prejudiciu în patrimoniul recurentei reclamantei, ci aceea a societăţii pârâte SC S. SRL care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate.

În consecinţă, faţă de cele mai-sus dezvoltate şi în raport de dispoziţiile aer.312 C.pr.civ., tribunalul a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare