Cerere

Sentinţă civilă 3006 din 21.10.2011


JUDECĂTORIA MOINEŞTI

Dosar nr. 486/260/2011

SENTINŢA CIVILĂ nr. 3006

Şedinţa publică de la 21 OCTOMBRIE 2011

PREŞEDINTE PĂTRAŞC-BĂLAN MIHAI-CRISTINEL

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti, sub nr. 486/260/2011, reclamantele au chemat în judecată pârâtele solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că s-a prescris dreptul de creanţă în valoare de 2.791,66 lei pentru fiecare dintre pârâţi.

în motivarea cererii, reclamantele au arătat că prin sentinţa civilă nr. 1169/21.05.2007 pronunţată în dosarul nr. 709/260/2006 al Judecătoriei Moineşti, având ca obiect partaj succesoral, au primit în lot două suprafeţe de teren, iar pentru egalizare au fost obligate să plătească fiecare o sultă în valoare de 2791,66 lei.

Reclamantele mai arată că doresc să înstrăineze terenul dar notarul public refuză redactarea contractului până nu se face dovada achitării sultelor către pârâţi.

Având în vedere faptul că de la data când sentinţa de partaj a rămas definitivă au trecut mai mult de 3 ani, conform Decretului nr. 167/1958 obligaţia de plată s-a prescris. în speţă nu a intervenit nici o cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripţiei, drept pentru care, având în vedere dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă reclamantele arată că au interes să invoce inexistenţa dreptului de creanţă care s-a prescris şi solicitând admiterea acţiunii pentru aceste considerente.

Se mai arată şi faptul că hotărârea a rămas definitivă (şi executorie) pe data de 21.05.2007. Sentinţa a fost atacată cu recurs, dar acesta a fost respins ca nefondat. în această materie recursul nu este suspensiv de executare, hotărârea fiind executorie de la data rămânerii definitive şi nu irevocabile.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru 39 lei şi timbru judiciar 0,3 lei.

în drept, au fost invocate dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 şi art. 111 Cod procedură civilă.

în susţinerea acţiunii reclamantele au depus la dosarul cauzei înscrisuri(fila 5-9 dosar).

Legal citate, pârâtele nu s-au prezentat în faţa instanţei şi nu au formulat întâmpinare.

Prin precizările depuse la dosarul cauzei de reclamanta în data de 24.05.2011 se arată că numele pârâtei este în realitate, prin încheierea din 17.06.2011 instanţa dispunând rectificarea conceptului de citare în acest sens.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1169/21.05.2007 pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 709/260/2006 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâţii dispunându-se ieşirea din indiviziune a părţilor cu privire la imobilul teren fâneţe sola 110, P. 1147/16 cuprins în titlul de proprietate nr. 9407/20.06.1994. Prin aceeaşi hotărâre reclamantele au fost obligate să achite pârâtelor o sultă în cuantum de 2791,66 lei fiecare.

Potrivit art. 405 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Văzând dispoziţiile art. 372 raportat la art. 377 Cod procedură civilă, instanţa constată că, în speţa de faţă, au trecut mai mult de 3 ani de la momentul în care putea fi solicitată executare silită în temeiul sentinţei civile nr. 1169/21.05.2007, sentinţa fiind executorie de la momentul pronunţării.

Pe de altă parte, pârâtele nu au probat niciunul din cazurile de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripţie.

Prin urmare, instanţa constată că dreptul pârâtelor de a cere executarea silită a dispoziţiilor privind plata sultei din sentinţa civilă nr. 1169/21.05.2007 s-a prescris.

Fată de aceste considerente, instanţa va admite acţiunea formulată de reclamantele în contradictoriu cu pârâtele şi va constata prescripţia dreptului de a cere executarea silită a dispoziţiei de plată a sultei de 2791,66 lei din sentinţa civilă nr. 1169/21.05.2007 pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 709/260/2006.