Plângere împotriva rezoluţiiloe

Dosar nr. 17103/280/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECTIA PENALĂ

Sentinţă Penală Nr. 2480

Şedinţa publică de la 16 Decembrie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE G.A.

Grefier M.R.

Ministerul Public, Parchetul de pe langa Judecătoria Piteşti fiind reprezentat

prin procuror M.P.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petenta I.M. si pe intimatul D.V. având ca

obiect plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în

judecată prevăzută de art. 2781 C.p.p..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit petenta I.M. si intimatul D.V..

Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile de fond

asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 09.12.2010, cand susţinerile

părţilor si concluziile procurorului au fost consemnate în încheierea de amânare de la acea

dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

La data de 02.11.2009 a fost înregistrată la Judecătoria Piteşti plângerea formulată de

petenta I.M împotriva soluţiei dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti in

dosarul nr. 4346/P/2007, dupa ce a formulat o atare plangere in conditiile art. 275 si

urmatoarele C.p.p., ce a fost solutionata de catre procurorul ierarhic superior.

In motivarea plângerii petenta arată că soluţia de scoatere de sub urmarire penala si

respectiv de neîncepere a urmăririi penale adoptata fata de intimatul invinuit D.V. este

netemeinică şi nelegală deoarece acesta se face vinovat de savarsirea infractiunilor de

lovire, talharie, amenintare, lipsire de libertate, santaj, hartuire sexuala, insulta si calomnie

in datele de 02 si 03.07.2007. Se invoca faptul ca organele de cercetare penala si

procurorul de la Parchetul de pe langa Judecătoria Piteşti au facut o gresita apreciere a

probelor administrate in aceasta cauza, probe din care rezulta vinovatia intimatului

invinuit. Nu s-a tinut cont de intergistrarea depusa pe suport - caseta audio, in care

intimatul invinuit recunostea ca a lovit-o pe petenta parte vatamata; de declaratia martorei

I.M., ce invedera ca D.V. este o persoana violenta, ce in repetate randuri a amenintat,

insultat, calomniat, santajat si hartuit pe petenta parte vatamata I.M. si ca i-a furat cartela

din telefonul mobil; de certificatul medico legal si de inscrisurile medicale depuse de

petenta parte vatamata, din care rezulta ca prezenta leziuni la nivelul spatelui si al fetei. A

solicitat organului de politie sa faca o cercetare la fata locului, in camera in care a fost

sechestrata de catre intimatul invinuit D.V. in data de 02.07.2007, acesta refuzand in mod

nejustificat sa indeplineasca acest act procedural. Au fost gresit interpretate declaratiile

martorilor oculari S.C.D. si M.R.I., acestia relatand ca l-au vazut pe intimatul invinuit cum

a agresat-o cu bestialitate. Mai apreciaza petenta parte vatamata ca numarul de zile de

ingrijiri medicale acordate de SML Arges nu este cel real, in raport de amploarea leziunilor

pe care le-a suferit, fiind necesar ca in cauza sa se dispuna o expertiza medico legala, lucru

care nu s-a intamplat, desi a solicitat. Tot din declaratiile martorilor S.C.D. si M.R.I.

rezulta si faptul ca intimatul invinuit i-a sustras din telefonul mobil cartela SIM, pe care a

refuzat sa i-o inapoieze pana la sosirea organelor de politie. Se mai invoca si faptul ca in

mod gresit s-a retinut ca infractiunile de insulta si calomnie nu sunt prevazute de legea

penala in conditiile in care, prin decizia nr. 62/2007 Curtea Constitutionala, admitand

exceptia de neconstitutionalitate, a constata ca dispozitiile art. I pct. 56 - partea referitoare

la abrogarea art. 205, art. 206 si art. 207 din Legea nr. 278/2006 sunt neconstitutionale.

Din oficiu instanţa a dispus ataşarea dosarului de urmarire penală nr. 4346/P/2007

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti şi citarea intimatului D.V..

În susţinerea plângerii petenta I.M. a solicitat proba cu înscrisuri, admisibilă în

condiţiile art. 2781 al. 7 C.p.p., depunând: un set de planse foto, o declaratie olografa

semnata de catre ea si o declaratie olografa a numitului I., insotita de copia actului de

identitate seria RD nr. 112255.

În aparare intimatul D.V. a solicitat proba cu înscrisuri, admisibilă în condiţiile art.

2781 al. 7 C.p.p., depunând copia unei expeditii postale, despre care sustine ca a fost scrisa

de petenta parte vatamata I.M..

Din anliza dosarului de urmarire penala nr. 4346/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Piteşti instanta constata ca prin plangerea inregistrata la data de 01.08.2007

petenta parte vatamata I.M. a solicitat efectuarea de cercetari impotriva intimatului

invinuit D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire sau alte violente, lipsire de

liberate in mod ilegal, hartuire sexuala, talharie, santaj, amenintare, calomnie si insulta,

prevăzute de art. 180 al. 2, art. 189, art. 2031, art. 211, art. 194, art. 193, art. 206 si art. 205

C.p.. Se reclama faptul ca in data de 02.07.2007, dupa ce a acceptat sa mearga cu intimatul

invinuit D.V. la plaja pe malul raului Arges, in apropierea locului in care acesta lucra ca

agent de paza, ca urmare a unei crize de gelozie a acestuia, intimatul invinuit a inceput sa ii

vorbeasca trivial si sa o acuze ca intretine relatii intime cu seful sau S.C.C. si cu colegul sau

de serviciu M.R.I.. Ulterior intimatul invinuit a lovit-o pe petenta parte vatamata cu

pumnii si cu picioarele in ficat, splina, rinichi, cap, coaste, spate, picioare, timp in care ii

adresa cuvinte jignitoare si amenintari cu moartea. In aceeasi seara intimatul invinuit a

sechestrat-o intr-o camera din incinta locului sau de munca - SC Direct Autorom SRL, de

unde i-a dat drumul deabia a doua zi la interventia sefului sau Soare Cristian Decebal si a

organelor de politie. In aceeasi imprejurare intimatul invinuit i-a sustras telefonul mobil si

apoi cartela SIM din telefon iar cand i-a cerut sa le restituie acesta a lovit-o din nou cu

capul in gura, cu piciorul in fata si in nas, cu genunchiul in cap, cu pumnii si cu picioarele

in cap, in coaste, pe spate, etc.

Prin ordonanţa din 07.04.2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti a dispus: 1.

Scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte

violenţe prevazuta de art. 180 al. 2 C.p. faţă de învinuitul D.V., deoarece nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracţiunii. 2. Neînceperea urmăririi penale faţă de D.V. sub

aspectul săvârşirii infracţiunilor de ameninţare prevazuta de art. 193 al. 1 C.p., hărţuire

sexuală prevazuta de art. 2031 C.p. şi tâlhărie prevazuta de art. 211 al. 1 C.p., deoarece nu

sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni. 3. Neînceperea urmăririi

penale faţă de D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de insultă prevazuta de art. 205

C.p. şi calomnie prevazuta de art. 206 C.p., deoarece faptele nu sunt prevăzute de legea

penală. 4. Neînceperea urmăririi penale faţă de D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de

şantaj prevazuta de art. 194 C.p., deoarece fapta nu există. 5. Disjungerea cauzei cu privire

la săvârşirea infractiunii prevazute de art. 249 C.p. de către subinspectorul P.L.M. şi

declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Piteşti, în vederea efectuării de cercetări.

In considerentele ordonanţei se retine ca în fapt, partea vătămată susţine că la data

de 02.07.2007 învinuitul D.V., agent de pază al SCMG Guard Protection SRL, ce îşi

desfăşura activitatea la SC Direct Autorom, a invitat-o pe partea vătămată I.M. să meargă

cu el şi cu şeful acestuia, martorul S.C.D director coordonator la SCMG Guard Protection

SRL, la plajă, pe malul râului Argeş, în dreptul locului de muncă al învinuitului. După

plecarea martorului S.C., în jurul orei 17.00, partea vătămată susţine că învinuitul D.V. a

făcut o criză de gelozie acuzând-o că întreţine raporturi sexuale cu martorul S.C.D. şi cu

un coleg de serviciu, martorul M.R.I.. Partea vătămată, dându-şi seama că învinuitul era

băut, a încercat să-l calmeze, însă învinuitul s-ar fi enervat, i-ar fi luat hainele, lăsând-o pe

partea vătămată M.I. la plajă, în costum de baie. După aproximativ 15 minute, învinuitul s-

ar fi întors spunându-i părţii vătămate că o va bate până o va omorî. Acesta ar fi început

să o lovească cu bestialitate cu pumnii şi picioarele în toate regiunile corpului (ficat, splină,

rinichi, cap, coaste, picioare) în acelaşi timp insultând-o şi calomniind-o. Partea vătămată

i-a reproşat că i-a rupt coastele, că o doare capul, că ameţeşte de la acele lovituri şi nu mai

poate merge de la lovituri. Afară întunecându-se şi din cauză că partea vătămată nu mai

putea merge, învinuitul a cărat-o la locul unde acesta îşi avea serviciul, la firma SC Direct

Autorom, ducând-o într-o cameră unde a sechestrat-o. Din cauza vătămărilor partea

vătămată I.M. susţine că nu mai putea să vorbească. A doua zi, pe data de 03.07.2007 a

intrat de serviciu în calitate de agent de pază la acea societate martorul M.R.I., iar spre

seară, în jurul orei 18.00 aceasta s-a ridicat cu greu din pat aducându-i la cunoştinţă

învinuitului că doreşte să le împărtăşească şi martorilor S.C.D., şeful învinuitului şi lui

M.R.I. că a fost bătută. Auzind aceasta, învinuitul ar fi ameninţat-o din nou pe partea

vătămată cu bătaia, nelăsând-o să iasă din camera unde era tinută cu forta, însă I.M. ar fi

început să-l strige pe martorul M.R.I., care a venit împreună cu prietena sa, martora G.A.,

ce, întâmplător, se afla la locul de muncă al prietenului său. Partea vătămată le-a povestit

acestora ce s-a întâmplat şi a încercat să plece, însă învinuitul D.V. i-a luat telefonul mobil

iar la rugămintea părţii vătămate de a i-l returna a început din nou să o lovească cu capul

în gură, spărgându-i buza, şi cu picioarele în zona feţei, în nas şi ochi, învineţindu-i ochii.

Partea vătămată mai susţine că martorul M.R.I. a încercat să-l imobilizeze pe învinuitul ce

se năpustise asupra ei şi îi reproşa în continuu că se culcă cu acest martor şi cu şeful lor,

ameninţând-o că o omoară. La rugăminţile părţii vătămate de a-i restitui telefonul mobil,

învinuitul răspundea cu lovituri şi mai năprasnice. La un moment dat, învinuitul a plecat

cu telefonul părţii vătămate, i-a scos cartela SIM, după care s-a întors şi i l-a restituit lui

I.M.. Aceasta i-a cerut restituirea cartelei, însă învinuitul a început iar să o lovească cu

bestialitate, ameninţând-o, calomniind-o şi insultând-o. În tot acest timp, martorii M.R.I.

şi G.A. au încercat să-l împiedice pe învinuit să o mai lovească pe I.M., dar învinuitul era

de neînduplecat în demersul său de a o lovi pe partea vătămată, în tot acest timp lovind-o

cu pumnii şi picioarele. Profitând de un moment de neatenţie al învinuitului, I.M. a reuşit

să-l sune de pe telefonul de la serviciu al învinuitului pe martorul S.C.D., povestindu-i ce

se întâmpla, rugându-l să vină la locul faptei, moment în care învinuitul s-a repezit din

noul la ea lovind-o fără milă cu genunchiul în cap, cu pumnii şi picioarele în cap şi zona

spatelui. Martorul S.C.D., speriindu-se la auzul ţipetelor părţii vătămate s-a deplasat urgent

la locul faptei, arătându-i şi acestuia vătămările produse prin bătaie. S.C.D. a chemat

organele de poliţie care s-au prezentat şi au sfătuit-o pe partea vătămată să se ducă la SML

Argeş pentru a i se elibera un certificat medico-legal, lucru pe care partea vătămată l-a

făcut, efectuându-se în acest sens raportul de constatare medico-legală nr.

677/A7/13.07.2007, avizat de către INML Mina Minovici la data de 25.07.2008 prin

avizul nr. E2/5734/2008, care a conchis că partea vătămată a suferit leziuni traumatice

produse prin lovire cu sau de corp dur, ce pot data din 03.07.2007 pentru a căror

vindecare au fost necesare un nr. de 15 zile de îngrijire medicală. Ulterior acestor

evenimente, partea vătămată sustine că a mai fost amenintată în numeroase rânduri de

către învinuit, care dorea să se reîntâlnească cu aceasta. Pentru a-şi susţine nevinovăţia în

legătură cu acuzaţiile învinuitului conform cărora aceasta a întreţinut raporturi sexuale cu

martorii M.R.I. şi S.C.D., partea vătămată I.M. a depus la dosarul cauzei certificatul

medico-legal nr. A2/6066/18.09.2006, care conchide că aceasta este virgină iar la nivelul

mucoasei anale nu prezintă leziuni recente sau vechi. De asemenea, I.M. a depus la dosar

o casetă audio care ar contine înregistrări cu ameninţările proferate la adresa acesteia de

către învinuit. Din procesul verbal întocmit de organele de poliţie rezultă că înregistrarea

de pe acea caseta este de o calitate foarte slabă, fiind neinteligibilă. Fiind audiat, martorul

S.C.D. a declarat că la data de 02.07.2008 a fost împreună cu partea vătămată I.M. şi cu

învinuitul D.V. la plajă, pe malul raului Argeş, stând cu aceştia până în jurul orei 20.00,

timp în care martorul nu a auzit ca cei doi să se agreseze sau să se certe. La data de

03.07.2007, ora 12.00, martorul S.C.D. s-a deplasat la SC Direct Autorom SRL, pentru a

verifica agenţii de pază, acolo găsindu-i pe învinuitul D.V. şi pe martorul M.R.I., dar nu a

observat ca I.M. să fie prezentă. În jurul orei 19.30 martorul S.C.D. a primit un apel scurt

de pe telefonul de serviciu al martorului M.R.I. care, atunci când a fost sunat, i-a spus să

vină de urgenţă la sediul firmei, deoarece I.M. şi D.V. se băteau. În timp ce S.C.D. se

deplasa către firmă, a primit un apel de pe telefonul de serviciu al învinuitului D.V., de la

I.M., care i-a cerut să vină urgent, deoarece era agresată de învinuit. La sosirea martorului,

I.M. a ieşit din camera postului de pază ţipând că a fost bătută de învinuit. S.C.D. a

întrebat de ce a bătut-o, învinuitul răspunzând că nu a vrut să stea pentru a fi bătut de

partea vătămată. Din declaraţiile martorului S.C.D. rezultă că învinuitul era calm, în timp

ce I.M. era foarte agitată şi striga către învinuit să-i înapoieze o cartelă telefonică. Martorul

a chemat organele de poliţie, la vederea cărora învinuitul a predat părţii vătămate o cartelă

telefonică. Martorul a mai observat că I.M. avea o vânătaie mare pe spate, dar că nu

prezenta nicio leziune la nivelul feţei sau gâtului, ci avea faţa foarte roşie. În cauză a fost

audiat şi martorul M.R.I., colegul de serviciu al învinuitului la data producerii

evenimentelor sesizate de I.M., care a declarat că la data de 03.07.2007 acesta a intrat de

serviciu la ora 08.00, la punctul de pază al SC Direct Autorom SRL, unde l-a găsit pe

D.V.. Martorul arată că într-o cameră alăturată se afla partea vătămată I.M., care însă nu

era lipsită de libertate, nefiind ţinută împotriva voinţei sale de către învinuit, având în

vedere că aceasta a venit în repetate rânduri din locul în care se afla, în camera de pază

pentru a discuta cu învinuitul. Martorul a mai declarat ca nu a observat ca I.M. să prezinte

urme de violenţă sau leziuni la nivelul feţei, mâinilor sau gâtului. La ora 17.00 la locul de

muncă al martorului M.R.I. a sosit prietena sa, martora G.A., pentru a aduce mâncare. În

timp ce M.R.I. stătea de vorbă cu prietena sa, din camera alăturată a venit I.M., care i-a

spus martorei G.A. că a fost acuzată de D.V. că ar fi întreţinut raporturi sexuale cu M.R.I..

Învinuitul D.V., prezent şi el, a încercat s-o calmeze pe partea vătămată, aceasta fiind

foarte nervoasă, dar nu a reuşit, aceasta începând să ţipe şi chiar l-a agresat pe învinuit

apucându-l de păr. Între cei doi a intervenit un schimb de cuvinte vulgare şi s-au

îmbrâncit, martorii M.R.I. şi G.A. intervenind pentru a-i despărţi pe cei doi. În afară de

acele îmbrânceli reciproce, care nu au fost de natură a-i provoca părţii vătămate leziunile

cuprinse în certificatul-medico legal, martorul M.R.I. a declarat că învinuitul nu i-a aplicat

părţii vătămate I.M. nicio lovitură de pumni sau de picioare, astfel cum afirmă aceasta.

Întrucât cearta continua, martorul a decis să-l sune pe şeful acestora, martorul S.C.D., care

a venit şi a încercat să o convingă pe I.M. să plece, dar aceasta a refuzat. Deoarece partea

vătămată refuza în continuare părăsirea locului unde s-au petrecut aceste evenimente,

S.C.D. a solicitat intervenţia organelor de poliţie. Martorul a mai declarat că în urma

îmbrâncelilor, I.M. nu a suferit nicio leziune, ba din contră, învinuitul fiind zgâriat de

aceasta la nivelul gâtului. Acesta a mai declarat că el, împreună cu prietena sa au intervenit

între cei doi pentru a-l scăpa pe învinuit de loviturile lui I.M. iar nu pentru a-l împiedica pe

D.V. să o lovească pe aceasta. Din declaraţiile martorului reiese că învinuitul nu avea cum

să o sechestreze pe partea vătămată, având în vedere că aceasta se plimba nestingherită

prin obiectivul de pază, uşa de la camera unde aceasta a afirmat că a fost lipsită de libertate

nefiind prevăzută cu vreun sistem de închidere. În privinţa furtului telefonului mobil sau

al cartelei aparţinând părţii vătămate I.M., martorul M.R.I. a declarat că nu are cunoştinţă,

dar că ştie că acel telefon s-a aflat pe masa din postul de pază, fiind la dispoziţia acesteia.

La un oarecare interval de timp, martorul M.R.I. susţine că i-a văzut pe învinuitul D.V. şi

pe partea vătămată I.M. în parcul de la cinematograful Lumina din Piteşti, care i-au spus

că s-au împăcat. De asemenea, martorul a precizat că el crede că motivul pentru care I.M.

a formulat această plângere este acela că D.V. a întrerup relaţia cu·ea. La data de

04.07.2007, martorul M.R.I. a primit de la I.M. un mesaj în care acesta era rugat să-i spună

învinuitului să vină să o viziteze la Spitalul Judeţean Argeş, unde era internată. Declaratia

martorului M.R.I. se coroborează cu aceea a martorei G.A., care a declarat că I.M. l-a

agresat pe învinuit, prinzându-l cu o mână de păr, cei doi îmbrâncindu-se, fără a-şi aplica

lovituri de pumni sau de picioare, aşa cum afirmă partea vătămată. De asemenea, martora

nu a văzut ca învinuitul să-i fi luat telefonul mobil sau cartela. În cauză a fost audiată

martora F.G., prietena actuală a învinuitului D.V., care a declarat că nu are cunoştinţă

despre evenimentele din datele de 02 şi 03.07.2007, dar cunoaşte că I.M. are un

comportament agresiv, în nenumărate rânduri aceasta primind mesaje de ameninţare de la

partea vătămată pe telefonul mobil, după ce a aflat numărul de telefon al martorei de la

colegii acesteia de serviciu unde partea vătămată s-a deplasat. Din raportul întocmit la data

de 04.06.2008, de către agentul care s-a deplasat la locul producerii incidentului, în urma

apelului telefonic la nr. 112, efectuat de către martorul S.C.D., rezultă că partea vătămată

avea mai multe echimoze de culoare închisă în zona spatelui, despre care aceasta a afirmat

că i le-a produs învinuitul cu o zi în urmă, dar că nu avea nicio leziune la nivelul feţei şi nu

prezenta hemoragie. Din acest raport mai rezultă că învinuitul i-a înmânat părţii vătămate

o cartelă telefonică. Fiind audiat în cauză, învinuitul D.V. a declarat că la data de

02.07.2007, s-a dus cu partea vătămată la plajă, cu care avea o relaţie de prietenie de circa

un an, ulterior venind şi şeful acestuia, martorul S.C.D.. Au stat împreună până în jurul

orei 19.00. După plecarea acestuia, învinuitul i-a spus părţii vătămate că vrea să întrerupă

relaţia cu aceasta iar la auzul acestei veşti, partea vătămată I.M. ar fi sărit brusc în apă,

fiind prinsă în vâltoarea unei minicascade. Pentru a o salva, învinuitul a intrat după ea în

apă, observând că aceasta s-a lovit la degetele de la picioare şi în alte zone. Învinuitul a

încercat să-i explice că nu mai putea continua acea relaţie, motiv pentru care partea

vătămată ar fi făcut o nouă criză şi a încercat să se arunce din nou în râul Argeş, însă a fost

oprită de acesta. Ulterior, au mers împreună în camera de la locul unde învinuitul lucra,

aflată în apropierea locului unde făcuseră plajă, culcându-se până a doua zi la ora 07.00,

când învinuitul a intrat de serviciu la postul de pază împreună cu martorul M.R.I. Din

declaraţia învinuitului rezultă că la data de 03.07.2007, în timp ce se aflau la postul de

pază, I.M. a avut noi crize de nervi, proferând ameninţări la adresa învinuitului D.V.. La

un moment dat, în jurul orei 19.00, I.M. s-a dus la colegul său, M.R.I., care era împreună

cu prietena sa, G.A., în camera de pază, învinuitul urmând-o. Aici partea vătămată ar fi

început să-l lovească pe învinuit, după care a fost sunat martorul S.C.D., fiind rugat să

intervină. După ce acesta a ajuns, I.M. nu a mai dorit să plece, până la venirea organelor

de poliţie care au condus-o la spital. Prin rezoluţia din data de 13.09.2007 s-a început

urmărirea penală împotriva lui D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte

violenţe prevazuta de art. 180 alin. 1 C.p., ulterior, prin ordonanţa procurorului din data

de 29.01.2009 fiind schimbată încadrarea juridică a faptei în infracţiunea prevazuta de art.

180 alin. 2 C.p.

S-a apreciat ca se impune neînceperea urmăririi penale faţă de D.V. sub aspectul

săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevazuta de art. 189 alin. 2 C.p.,

având în vedere că din probele existente la dosarul cauzei nu rezultă că I.M. a fost lipsită

în vreun moment de libertate. Acest lucru reiese din declaraţiile coroborate ale martorilor

M.R.I. şi G.A., care au văzut-o pe partea vătămată umblând nestingherită prin incinta

societăţii unde lucra învinuitul. Mai mult decât atât, învinuita fiind rugată să plece aceasta,

a refuzat în mai multe rânduri. De asemenea, din declaraţiile martorilor reiese că locul

unde partea vătămată susţine că a fost sechestrată nu era prevăzut cu nici un sistem de

închidere şi că acest loc se afla în imediata apropiere a postului de pază, I.M. fiind foarte

uşor de auzit în cazul în care ar fi solicitat ajutorul cuiva. S-a apreciat ca nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracţiunii de hărţuire sexuală prevazuta de art. 2031 C.p.,

având în vedere că învinuitul D.V. nu avea nicio autoritate sau influenţă conferite de

funcţia sa de agent de pază asupra părţii vătămate, lipsind astfel o cerinţă esenţială pentru

ca această faptă să poată fi considerată infracţiune. Pe cale de consecinţă, s-a constatat ca

nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii

obiective. În legătura cu infracţiunea de ameninţare prevazuta de art. 193 alin. 1 C.p., cu

toate că sunt indicii privind existenţa unui schimb de replici între învinuit şi partea

vătămată la data de 03.07.2007, s-a apreciat ca aceste elemente nu sunt de natură a crea

convingerea că părţii vătămate i s-a creat vreo temere, mai ales că, din declaraţiile

martorilor, rezultă că partea vătămată era mult mai vehementă şi mai violentă decât

învinuitul. Partea vătămată susţine că ulterior evenimentelor din 02/03.07.2007 a mai fost

ameninţată în repetate rânduri de către învinuit pentru a o determina să reia relaţia cu el,

însă susţinerile acesteia nu se coroborează decât cu declaraţiile mamei sale, martora I.M.,

care a declarat că de mai multe ori D.V. a ameninţat-o pe fiica sa. Având în vedere că

există dubii privind veridicitatea susţinerilor acestei martore, s-a apreciat ca se impune

neînceperea urmăririi penale şi sub aspectul săvarsirii acestei infracţiuni de ameninţare,

nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspect obiectiv. I.M. a

sesizat şi faptul că a fost tâlhărită de către învinuitul D.V., care i-ar fi sustras cartela aflată

în telefonul acesteia mobil. Din declaraţiile martorilor prezenţi la locul incidentului rezultă

că, într-adevăr, l-au văzut pe învinuit că i-a restituit părţii vătămate o cartelă telefonică, dar

nu există nicio probă că acea cartelă ar fi ajuns în posesia acestuia prin folosirea de

violenţe împotriva lui I.M.. Pentru aceste motive s-a apreciat ca se impune neînceperea

urmăririi penale, lipsind acţiunea de sustragere cu violenţă a acelei cartele aflate în posesia

părţii vătămate. Având în vedere că din probele administrate la dosarul cauzei nu rezultă

cu certitudine faptul că partea vătămată ar fi fost lovită de către învinuitul D.V.,

neexistând indicii temeinice în acest sens, s-a apreciat ca se impune scoaterea de sub

urmărire penală a acestuia şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe

prevazuta de art. 180 alin. 2 C.p.. Astfel, cu toate că partea vătămată a declarat că a fost

lovită cu bestialitate de către învinuit şi a depus la dosarul cauzei raportul de constatare

medico-legală nr. 677/A7/13.07.2007, avizat de către INML Mina Minovici la data de

25.07.2008 prin avizul nr. E2/5734/2008, care a conchis că partea vătămată a suferit

leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur, ce pot data din 03.07.2007,

pentru a căror vindecare au fost necesare un nr. de 15 zile de îngrijire medicală, acestea nu

sunt de natură a înlătura apărarea învinuitului D.V., care susţine că partea vătămată s-a

aruncat în râul Argeş iar în acel moment s-a lovit. Pe cale de consecinţă, prezumţia de

nevinovăţia a învinuitului nu a fost înlăturată. De asemenea, din declaraţiile martorilor

care au observat evenimentele din data de 03.07.2007 nu reiese că partea vătămată ar fi

fost lovită în zonele feţei sau gâtului, cu toate că partea vătămată susţine că în 02.07.2007 a

fost lovită foarte rău în aceste părţi ale corpului de D.V., ci au observat doar că I.M. ar fi

avut nişte vânătăi pe spate. Or, în cazul în care partea vătămată ar fi fost lovită astfel cum

a susţinut în plângerea depusă şi în declaraţiile ulterioare „cu capul în gură, spărgându-i

buza, şi cu picioarele în zona feţei, în nas şi ochi, învineţindu-i ochii” şi „cu bestialitate în

ficat, splină, rinichi, cap, coaste, picioare” era imposibil ca martorii să nu fi observat că

prezintă urme de violenţă, în afara acelor vânătăi de pe spate. Aceste considerente nu sunt

de natură a minimiza importanţa vătămărilor suferite de către partea vătămată (3 coaste

rupte, hematom epicranian parieto-occipital, fibrom uterin etc.), însă nu rezultă din niciun

mijloc de probă dintre cele administrate în cauză şi propuse de partea vătămată că acele

leziuni i-au fost produse prin lovire de către învinuit. Aşadar, având în vedere că nu

rezultă cu certitudine că a existat o acţiune de lovire a părţii vătămate I.M. de către

învinuitul D.V., s-a apreciat ca se impune scoaterea de sub urmărire penală a acestuia,

existând dubiu asupra existenţei acţiunii acestuia de lovire a părţii vătămate. Deoarece art.

205 şi 206 C.p. care incriminau insulta şi calomnia au fost abrogate prin art. 1 pct. 56 din

Legea nr. 278/2006, fapta învinuitul, care i-ar fi adresat părţii vătămate cuvinte care au

jignit-o, nu poate fi considerată ca fiind prevăzută de legea penală. Aceasta chiar daca prin

Decizia nr. 62/2007, Curtea Constituţională a constatat că partea dispoziţiilor din art. 1

pct. 56 din Legea nr. 278/2006, referitoare la abrogarea art. 205 şi 206 din Codul penal,

este neconstituţională, deoarece, pentru a reintra în vigoare aceste texte abrogate, este

necesară adoptarea unei legi care să incrimineze în mod expres aceste fapte, nefiind

suficientă constatarea neconstituţionalităţii legii de abrogare. De asemenea, chiar dacă

textul ar fi în vigoare, acesta nu îndeplineşte condiţiile de previzibilitate şi accesibilitate

impuse de jurisprudenţa CEDO. Din probele existente la dosar nu rezultă în niciun fel că

partea vătămată ar fi fost constrânsă de învinuitul D.V., prin folosirea de acte de violentă

sau ameninţare în scopul de a da, a face, a nu face ori a suferi ceva, motiv pentru care s-a

apreciat ca se impune neînceperea urmaririi penale faţă de acesta şi sub aspectul săvarsirii

infractiunii de şantaj prevazuta de art. 194 C.p., întrucât fapta nu există. Pe parcursul

urmăririi penale, partea vătămată I.M. a depus şi o casetă audio pe care aceasta a susţinut

că sunt înregistrate ameninţările lui D.V., casetă despre care partea vătămată susţine că a

dispărut de la dosarul cauzei în timp ce acesta se afla în lucru la Secţia 4 Poliţie. În legătură

cu acest incident, I.M. a formulat plângere penală, susţinând că doreşte să se efectueze

cercetări sub aspectul sustragerii acelei casete de către un lucrător al acestei secţii. Având

în vedere că nu s-a făcut nicio cercetare a aspectelor semnalate de petentă, precum şi

pentru motivul că cel indicat de partea vătămată ca fiind persoana ce a primit caseta este

subinspectorul P.L.M., urmează a se dispune disjungerea cauzei si declinarea competenţei

de soluţionare a cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în vederea

efectuării de cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevazuta de

art. 249 C.p..

În drept solutia a fost fundamentata pe dispozitiile art. 249 raportat la art. 10 alin. 1

lit. d C.p.p., art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. a, b, d C.p.p., art. 38 raportat la art. 45

C.p.p., art. 27 al. 3 din Legea nr. 218/2002, modificata prin Legea nr. 281/2003, art. 14 al.

2 pct. I lit. g din Legea nr. 360/2002 modificata prin OG nr. 89/2003, art. 42 si art. 45

C.p.p..

Analizând probele administrate de organele de cercetare penală in cursul actelor

premergătoare efectuate potrivit dispoziţiilor art. 224 C.p.p. si ulterior in cursul urmaririi

penale, instanţa constată nelegalitatea ordonanţei supuse controlului judecătoresc doar in

ceea ce priveste solutia de neîncepere a urmăririi penale adoptata faţă de intimatul invinuit

D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de insultă prevazuta de art. 205 C.p. şi calomnie

prevazuta de art. 206 C.p., apreciindu-se ca faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Soluţia procurorului de la Parchetul de pe langa Judecătoria Piteşti este

fundamentată exclusiv pe dispozitiile dezincriminatoare cuprinse in art. I pct. 56 din

Legea nr. 278/2006, ce au abrogat expres articolele 205 si 206 C.p. privitoare la

infractiunile de insulta si calomnie, incepand cu data de 15 iulie 2006 (la trei zile de la data

publicarii in Monitorul Oficial nr. 601 din 12 iulie 2006). Desi a fost avuta in vedere

decizia nr. 62/18.01.2007 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial nr. 104

din 12 februarie 2007, prin care a fost constatata neconstitutionalitatea art. I pct. 56 din

Legea nr. 278/2006 – partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 şi 207 din Codul penal,

s-a retinut ca pentru a reintra în vigoare aceste texte abrogate este necesară adoptarea unei

legi care să incrimineze în mod expres aceste fapte, nefiind suficientă constatarea

neconstituţionalităţii legii de abrogare. S-a mai apreciat ca, chiar dacă textul ar fi în

vigoare, acesta nu îndeplineşte condiţiile de previzibilitate şi accesibilitate impuse de

jurisprudenţa CEDO.

Instanta apreciaza ca interpretarea data de organele de urmarire penala situatiei

juridice create de decizia nr. 62/18.01.2007 a Curtii Constitutionale nu este cea legala. S-a

pierdut din vedere ca potrivit art. 147 alin. 1 din Constituţia României „Dispoziţiile din

legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind

neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii

Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de

acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen,

dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.” iar potrivit

alin. 4 al aceluiasi articol din legea fundamentala „Deciziile Curţii Constituţionale se

publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general

obligatorii şi au putere numai pentru viitor.” Aceleasi dispozitii se regasesc si in art. 31 din

Legea nr. 47/1992 - privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale –

republicata in Monitorul Oficial nr. 643 din 16 iulie 2004, in care se prevede la alin. 1 ca

„Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei

dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.” iar la

alin. 3 ca „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind

neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii

Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de

acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen,

dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.”

Toate aceste reglementari din Constituţia României si din Legea nr. 47/1992

republicata - privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale – sunt de natura a

lamuri pe deplin situatia juridica creata de decizia nr. 62/18.01.2007 a Curtii

Constitutionale. Plangerea prealabila a petentei parte vatamata a fost inregistrata la data de

01.08.2007 si a vizat fapte petrecute in cursul lunii iulie 2007, mult dupa expirarea celor 45

de zile de la publicarea decizia nr. 62/18.01.2007 a Curtii Constitutionale in Monitorul

Oficial nr. 104 din 12 februarie 2007, data la care dispozitiile dezincriminatoare cuprinse

in art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 isi incetasera efectele, in conditiile art. 147 din

Constituţie si respectiv art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicata.

Efectul general si obligatoriu al incetarii efectelor dispozitiilor dezincriminatoare

cuprinse in art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 este acela ca infractiunile de insulta si

calomnie reglementate de art. 205 si art. 206 din Codul Penal au recăpătat forţa juridică

anterioară dezincriminării, in forma anterioară dezincriminării.

Discutabila ar fi fost situatia in care plangerea prealabila a partii vatamate ar fi fost

inregistrata in perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a Legii nr. 278/2006 (15 iulie

2006) si data publicarii deciziei nr. 62/18.01.2007 a Curtii Constitutionale in Monitorul

Oficial (12 februarie 2007) sau in termenul de 45 de zile – prevazut de textele de lege

susaratate - de la data publicarii deciziei nr. 62/18.01.2007 a Curtii Constitutionale in

Monitorul Oficial (termen in care a operat suspendarea de drept a dispoziţiilor constatate

ca fiind neconstituţionale), respectiv daca plangerea prealabila ar fi vizat fapte savarsite in

perioadele de timp aratate mai sus. Dar cum plangerea prealabila a fost inregistrata la o

data ulterioara si a vizat fapte petrecute la date ulterioare perioadelor tranzitorii amintite

mai sus nu se impune analiza amanuntita a acestui aspect de legalitate.

Nu este intemeiata nici motivarea referitoare la neindeplinirea condiţiilor de

previzibilitate şi accesibilitate impuse de jurisprudenţa CEDO, textele de lege

susprezentate si analizate (art. 147 din Constituţia României si art. 31 din Legea nr.

47/1992 republicata) indeplinind aceste conditii, implicit si art. 205 si art. 206 din Codul

penal intrunind aceste exigente.

Organele de urmarire penala nu au efectuat o cercetare efectiva, in cursul actelor

premergatoare efectuate potrivit dispoziţiilor art. 224 C.p.p. si apoi in cursul urmaririi

penale a faptelor si imprejurarilor reclamate de petenta parte vatamata in plangerea

prealabila formulata relativ la infractiunile de calomnie si insulta. Aceasta in contextul in

care solutia organelor de urmarire penala a fost fundamentată exclusiv pe dispozitiile

dezincriminatoare cuprinse in art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, ce au abrogat expres

articolele 205 si 206 C.p. privitoare la infractiunile de insulta si calomnie. Se impune,

asadar, o cercetare efectiva a faptelor si imprejurarilor reclamate de petenta parte vatamata

in plangerea prealabila formulata, si, apreciind ca din probele administrate pana in aceasta

faza a procesului penal, respectiv din inscrisurile depuse de petenta parte vatamata rezulta

indicii ce sustin acuzatiile de insulta si calomnie formulate in plangerea prealabila la adresa

intimatului invinuit D.V., în baza art. 2781 al. 8 lit. b C.p.p. se va admite plângerea, se va

desfiinta in parte ordonanţa atacata si se va dispune trimiterea cauzei procurorului de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti în vederea începerii urmăririi penale împotriva

intimatului făptuitor D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de insultă şi calomnie

prevăzute de art. 205 şi art. 206 Cod penal.

Instanta apreciaza ca se impune ca organele de urmărire penală sa îndeplinească

următoarele acte procesuale, respectiv procedurale: - se va proceda la audierea partii

vatamate in conditiile art. 75 si urmatoarele C.p.p.; - se va proceda la audierea invinuitului

in conditiile art. 69 si urmatoarele C.p.p.; - se vor audia martorii indicati de partea

vatamata in plangere (S.C.D., M.R.I, G.A., I.M., I.H. ) si eventualii martori pe care ii vor

indica, in urma audierii, atat partea vatamata cat si invinuitul, in conditiile art. 78 si

urmatoarele C.p.p.; - se va realiza o apreciere critica a continutului afirmatiilor fiecareia

dintre parti si respectiv a continutului mesajelor SMS pe care si le-au expediat reciproc; -

se vor administra probe pentru evaluarea impactului produs de afirmatiile invinuitului

asupra partii vatamate; - se vor administra orice alte probe şi vor fi efectuate orice alte acte

procedurale necesare aflării adevărului şi corectei soluţionări a cauzei.

Cat priveste acuzatiile de lovire sau alte violente, lipsire de libertate in mod ilegal,

hartuire sexuala, amenintare, santaj si talharie, instanta constata ca argumentele juridice

sau de fapt pe care procurorul de la Parchetul de pe langa Judecătoria Piteşti si-a intemeiat

solutiile de scoaterea de sub urmărire penală si respectiv neînceperea urmăririi penale,

expuse pe larg si analizate in considerentele ordonantei, isi gasesc pe deplin justificarea in

probatoriul administrat, asa incat sub aceste aspecte plangerea petentei este vadit

nefondata, instanta urmand sa mentina ca atare dispozitiile ordonanţei din 07.04.2009

dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 4346/P/2007.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 al. 3 C.p.p. privind cheltuielile judiciare avansate de

stat in cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 2781 al. 8 lit. b C.p.p. admite plângerea formulată de petenta I.M.

împotriva ordonanţei din 07.04.2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti

în dosarul nr. 4346/P/2007.

Desfiinţează în parte ordonanţa susprecizată, relativ la dispoziţia de neîncepere a

urmăririi penale faţă de D.V., în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.

205 şi art. 206 C.p. şi dispune trimiterea cauzei procurorului de la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Piteşti în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului făptuitor

D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de insultă şi calomnie prevăzute de art. 205 şi

art. 206 Cod penal.

Menţine în rest dispoziţiile ordonanţei din 07.04.2009 dispusă de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 4346/P/2007.

În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză rămân în

sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată azi 16 Decembrie 2010 în şedinţă publică.

Preşedinte,

G.A

Grefier,

M.R.

Red. G.A. 05 Ianuarie 2011

10

Domenii speta

Spete similare