Reabilitare de drept. măsura de siguranţă a internării medicale. inadmisibilitate

Hotărâre 66 din 03.02.2010


DOSAR NR. 358/301/2010

REABILITARE DE DREPT. MĂSURA DE SIGURANŢĂ A INTERNĂRII MEDICALE. INADMISIBILITATE

Prin sentinţa penală nr. 66 din 03.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti s-a respins ca inadmisibilă cererea de reabilitare de drept formulată de petentul R.D. cu privire la sentinţa penală nr. 63/30.05.1983 a Tribunalului Bucureşti-Secţia I Penală.

În baza art. 192 al. 2 C.p.p., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 63/30.05.1983 a Tribunalului Bucureşti-Secţia I Penală., s-a confirmat măsura provizorie şi s-a dispus internarea sa medicală la Spitalul Clinic Poiana Mare, judeţul Dolj. Această măsură a avut loc în perioada iulie 1983-octombrie 1988, când s-a dispus externarea sa.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de la data de 08.01.2010 sub nr. 358/301/2010,  petentul R.D.  a solicitat să se constate că a intervenit reabilitarea sa de drept cu privire la această sancţiune.

 În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 137 şi următoarele C.p.

Reabilitarea este instituţia juridică prin care efectele unei condamnări penale ce constau în interdicţii, incapacităţi şi decăderi încetează pentru viitor pentru fostul condamnat, care o perioadă de timp a dovedit, prin întreaga sa comportare, că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia.

Din dispoziţiile art. 133 C.p. privind efectele reabilitării, ca de altfel din întregul Capitol IV al Codului penal ce reglementează reabilitarea, rezultă că această instituţie de drept penal priveşte exclusiv condamnările penale, vizând înlăturarea efectelor acestora pentru viitor.

Or, aplicarea măsurii de siguranţă a internării medicale  nu constituie efectul unei condamnări penale, scopul acesteia fiind înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzuta de legea penală.

În consecinţă, măsura internări medicale, fiind o măsură de siguranţă, nu constituie o sancţiune penală consecinţă a unei condamnări penale, neatrăgând niciun fel de decăderi, interdicţii sau incapacităţi, rezultă că instituţia reabilitării, fie ea de drept sau judecătorească, nu este incidentă în această ipoteză.

Pentru aceste considerente, reţinând că instituţia reabilitării nu este incidentă în măsurilor de siguranţă, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de reabilitare de drept formulată de petentul R.D. cu privire la sentinţa penală nr. 63/30.05.1983 a Tribunalului Bucureşti-Secţia I Penală.,  prin care s-a confirmat măsura provizorie şi s-a dispus internarea sa medicală la Spitalul Clinic Poiana Mare, judeţul Dolj, până la însănătoşire. 

În baza art. 192 al. 2 C.p.p., reţinând culpa procesuală a petentului în declanşarea prezentei proceduri judiciare, l-a obligat pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.