Plângere contravenţională-individualizare sancţiune

Dosar nr. 4611/327/2008

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.64

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 25.09.2008, sub nr. 4611/327/2008, petentul IA  a contestat procesul-verbal de constatare a seria A/200 nr.0208061 din data de 12.09.2008 întocmit de intimat M.E.F.-A.N.A.F.-D.G.F.P. TULCEA, solicitând anularea acestuia sau transformarea sancţiunii primite în avertisment.

Prin sentinţa civilă nr.2842/03 noiembrie 2008 Judecătoria Tulcea a admis în parte plângerea contravenţională formulată de petent şi a dispus înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Petentul a fost sancţionată, în calitate de administrator al SC VF SRL,  pentru încălcarea obligaţiei de a depune situaţia financiară anuală, cu amendă în cuantum de 400 RON, potrivit art. 42 alin. 2 raport la art. 41 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 82/1991.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa a reţinut că, petentul este în culpă pentru că deşi şi-a suspendat temporar activitatea pe o perioada de 3 ani începând cu data de 18.12.2008 potrivit încheierii nr.3426 din data de 21.12.2007, petentul în calitate de administrator la SC VF SRL avea obligaţia de a depune situaţia financiară anuală până la această dată. De asemenea, chiar dacă se reţine apărarea că nu a mai avut activitate încă din anul 2006 luna iunie, instanţa a reţinut că şi în acest caz petentul potrivit art. 6 din Normele Ministerului Economiei şi Finanţelor privind întocmirea de către agenţii economici a situaţiei financiare avea obligaţia de a depune o declaraţie pe proprie răspundere, în cazul în care nu a desfăşurat activitate de la data înfiinţării.

Cât priveşte însă individualizarea sancţiunii, instanţa a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin.3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, sancţiunea contravenţională constând în avertisment poate fi aplicată chiar şi în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenţie nu ar prevedea o astfel de sancţiune.

Deşi petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei, prin aceea că nu a depus situaţia financiară anuală, având în vedere şi atitudinea sinceră a acestuia care a arătat că a luat decizia de a suspenda temporar activitatea pe 3 ani ca să nu mai aibă obligaţii faţă de stat, şi faptul că nu a ştiut că trebuie să depună în continuare aceste declaraţii după suspendarea activităţii, instanţa a apreciat că nu există indicii pentru existenţa unui grad deosebit de pericol social, astfel că faţă de pericolul social redus al faptei, se impune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertismentul, dispoziţie întemeiată pe prevederile art.7 şi art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Instanţa a atras atenţia petentei asupra pericolului social al faptei sale şi asupra necesităţii de a respecta dispoziţiile legale.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Tulcea, criticând hotărârea atacată sub aspectul înlocuirii amenzii contravenţionale cu sancţiunea, avertisment.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este întemeiat.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că deşi intimatul petent se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinută în sarcina sa, prin aceea că nu a depus situaţia financiară anuală, a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile disp.art.7 şi art.34 al.1 din OG nr.2/2001 în sensul că, petentul a avut o atitudine sinceră, a suspendat temporar activitatea pe trei ani şi nu a ştiut că trebuie să depună în continuare aceste declaraţii după suspendarea activităţii.

Reţinerea instanţei de fond nu este temeinică întrucât nedepunerea situaţiilor financiare, în cauză, nedepunerea situaţiilor financiare anuale la 31.12.2007 a devenit o faptă contravenţională continuă până la momentul în care a intervenit organul de control fiscal.

Faptul că, intimatul petent, deşi  a suspendat temporar activitatea societăţii pe trei ani, nu a ştiut că trebuie să depună în continuare aceste situaţii financiare anuale, nu reduce pericolul social al faptei săvârşite întrucât nu se poate invoca necunoaşterea legii şi nu este un motiv care să impună reindividualizarea sancţiunii aplicate, nefiind îndeplinite astfel condiţiile art.7 şi art.34 al.1 din OG nr.2/2001, cu atât mai mult cu cât amenda aplicată este în limitele prevăzute de lege.

Pentru a ceste considerente, urmează a admite recursul şi a modifica hotărârea atacată în sensul că se va respinge plângerea ca nefondată.

1

Domenii speta

Spete similare