Cerere de valoare redusă

Dosar nr. 244/214/2015

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

 SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 465

Şedinţa Camerei de consiliu din data de 05 mai 2015

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta EOS KSI ROMANIA SRL şi pe pârâtul J F, având ca obiect - cerere de valoare redusă.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa camerei de consiliu din 23.04.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa a amânat pronunţarea  asupra cauzei la data de 30.04.2015 şi mai apoi la data de astăzi, când, în aceeaşi compunere, a decis următoarele:

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.02.2015 sub nr. unic 244/214/2015, reclamanta S.C. EOS KSI ROMANIA S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul J.F.,ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâtul să plătească reclamantei suma de 727,68 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, suma de 727,68 lei cu titlu de penalităţi de întârziere contractuale, suma de 100, 87 lei cu titlu de dobândă legală , precum şi contravaloarea taxei pentru rezilierea contractului în valoare de 3014,23 lei. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta arată că între părţi s-au desfăşurat relaţii comerciale ce au constat în furnizarea de servicii de telefonie mobilă către pârât, fiind emise facturi în vederea achitării contravalorii serviciilor.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1025 - 1032 C.proc.civ.

În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care le-a depus la dosar.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 200 lei, conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 (f. 13).

Deşi prin adresa comunicată la data de 19.02.2015, pârâtului i-a fost comunicat formularul de răspuns, însoţit de formularul de cerere şi înscrisurile anexate, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi nu a depus formularul de răspuns completat, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Având în vedere că nu au fost solicitări ale părţilor în acest sens, iar instanţa nu a apreciat necesar, în cauză nu s-a dispus înfăţişarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din 23.04.2015, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între S.C. ORANGE ROMÂNIA S.A. şi pârâtul J.F. s-a încheiat contractul pentru serviciile ORANGE seria 33499414/14.01.2012, contract constatat prin înscris asumat de părţi prin semnătură (f. 29-30), iar pârâtului i s-a atribuit codul de abonat 0395644222.

Pe parcursul derulării convenţiei, compania de telefonie mobilă a furnizat serviciile asumate prin contract, emiţând pentru codul de abonat 0395644222 facturile depuse la dosar (f. 15-28) în valoare totală de 727,68 lei. Corelativ obligaţiei reclamantei de prestare a serviciilor, pârâtul este obligat la plata contravalorii serviciilor furnizate.

Astfel cum rezultă din extrasul din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (filele 66-67), între SC ORANGE ROMÂNIA S.A. şi SC EOS KSI ROMÂNIA SRL au intervenit contractul cadru de cesiune de creanţe din 27.09.2012 şi contractul de cesiune de creanţe din 30.10.2012, prin care compania de telefonie mobilă a înţeles să cedeze reclamantei creanţa pe care o deţine faţă de pârâtul J.F..

Potrivit art. 1270 din Noul C. civ. (în vigoare la data semnării contractelor de furnizare), contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. Contractul încheiat de părţi corespunde acestor dispoziţii legale, reprezentând izvorul raporturilor juridice născute între societatea reclamantă şi pârât. Scopul prevederilor legale menţionate este acela de a asigura securitatea raporturilor juridice, urmărindu-se, în esenţă, respectarea întocmai a obligaţiilor asumate, nerespectarea având drept consecinţă antrenarea răspunderii civile contractuale

Plata serviciilor furnizate de S.C. ORANGE ROMANIA S.A. trebuie efectuată de pârât lunar, conform planului tarifar convenit, pe baza facturii fiscale emise de furnizorul serviciilor, în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii fiscale, aşa cum rezultă din art. 5 din contract.

Conform art. 1350 din Noul Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui contract valabil încheiat între părţi, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, existenţa unui prejudiciu patrimonial, existenţa unei legături de cauzalitate între prejudiciu şi nerespectarea obligaţiilor contractuale, vinovăţia părţii care a cauzat prejudiciul, punerea în întârziere a debitorului obligaţiei şi inexistenţa unei clauze de neresponsabilitate.

În cauză, existenţa raporturilor contractuale dintre părţi este dovedită prin contractul seria 33499414/14.01.2012. Totodată,  pârâtul nu a făcut dovada executării obligaţiilor sale contractuale, respectiv dovada achitării la scadenţă a contravalorii serviciilor de care a beneficiat. Nerespectarea de către pârât a îndatoririi de plată a contravalorii serviciilor a produs reclamantei un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu suma de 727,68 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor neachitate de debitor.

În ceea ce priveşte vinovăţia pârâtului, potrivit art. 1548 C.civ., culpa debitorului unei obligaţii contractuale este prezumată prin simplul fapt al neexecutării. De altfel, pârâtul nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere cu privire la nerespectarea obligaţiilor contractuale. Prin prezenta cerere de chemare în judecată, pârâtul fost pusă în întârziere.

Instanţa reţine caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei rezultat din facturile ataşate conform art. 662 C. pr. civ. Astfel, caracterul cert al creanţei rezultă din contract şi din facturile emise de reclamantă şi însuşite de către pârât prin necontestarea acestora. Instanţa reţine că reclamanta deţine o creanţă lichidă, câtimea acesteia fiind stabilită în chiar cuprinsul facturilor emise şi acceptate. De asemenea, creanţa este şi exigibilă, întrucât obligaţia de plată a devenit scadentă la data prevăzută în factură şi stabilită conform contractului. 

Prin urmare, instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată în ceea ce priveşte debitul principal şi, în baza art.1031 alin.(2) din C. proc. civ. şi art.1270 din C. civ., va admite cererea  şi va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 727,68 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie furnizate către debitor şi neachitate, conform facturilor anexate şi necontestate de pârât.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea  penalităţilor de  întârziere, instanţa are în vedere că, în baza art. 5 din contract raportat la art. 1.9 din TCG, reclamanta, în caz de neachitare în termen a facturilor, poate să perceapă penalităţi de întârziere în cuantum de 0,5 %/ zi de întârziere, care pot depăşi valoarea debitului principal. În cauză, pentru facturile emise au fost calculate penalităţi de întârziere în cuantum de 727,68 lei, aşa cum reiese din fişa de calcul necontestată de pârât.

Având în vedere cele reţinute mai sus, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 727,68 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, astfel cum au fost calculate de către reclamantă.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, instanţa constată că această solicitare a reclamantei este neîntemeiată. Conform dispoziţiilor art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege. În speţă, convenţia părţilor conţine, potrivit art. 5 din clauzele contractuale de bază coroborat cu art. 1.9 din TCG, o clauză penală prin care s-a stabilit că pentru facturile neplătite se datorează penalităţi de 0,5% pe zi de întârziere cu titlu de daune-interese moratorii, astfel încât în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, pârâtul nu poate fi obligat şi la plata de daune interese moratorii egale cu dobânda legală penalizatoare.

Instanţa constată că este neîntemeiată şi cererea vizând despăgubirea pentru încetarea anticipată a contractului .

Potrivit art. 1.16 din”Condiţiile generale” ale contractului, în cazul în care rezilierea are loc înainte de expirarea perioadei contractuale, clientul este obligat la plata unor despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmulţită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale. Chiar dacă rezilierea ar fi intervenit în condiţiile expuse în contract, clauza penală nu produce efecte. Clauza penală respectivă nu a fost negociată direct cu consumatorul, fiind stipulată într-un formular preformulat, şi creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, întrucât asigură furnizorului de servicii îndeplinirea de către client a obligaţiilor de plată asumate prin contract, ca şi când acesta s-ar derula până la expirarea perioadei, fără ca furnizorul de servicii să îşi îndeplinească obligaţia corelativă de a asigura serviciile contractate. În aceste condiţii, conform prevederilor art. 4 şi 6 din Legea nr. 193/2000, clauza penală stipulată în art. 1.16 din contract din secţiunea intitulată ”Condiţii generale” are caracter abuziv. În consecinţă, în baza art. 6 din Legea nr. 193/2000, clauza nu va produce efecte.

Având în vedere dispoziţiile art. 453 C.pr.civ. şi art. 1032 C proc.civ., dată fiind culpa sa procesuală în declanşarea prezentului litigiu, pârâtul va fi obligată şi la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta EOS KSI ROMANIA S.R.L în contradictoriu cu pârâtul J.F.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 727,68 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate şi suma de 727,68 lei, reprezentând penalităţi de întârziere.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Costeşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05.05.2015.

Jud. C. Nedea

Domenii speta

Spete similare