Ordonanta presedintiala. Conditii de admisibilitate

Ordonanta presedintiala. Conditii de admisibilitate

Având în vedere obiectul cererii de ordonanta presedintiala si care este identic cu cel al actiunii pe fond promovata de reclamante si înregistrata sub nr.3647/108/2010, tribunalul constata ca solicitarea de despagubiri banesti implica în mod necesar o antamare a fondului cauzei, câta vreme nu se poate dispune  plata unei sume de bani cu dobânda legala în temeiul unei aparente de drept. O astfel de solicitare excede notiunii de „masura vremelnica” ce este permisa de art.581 Cod proc.civ., si reprezinta realmente o dispozitie ce are ca efect rezolvarea litigiului pe fond în sensul dorit de reclamante, astfel încât, în cazul pierderii procesului pe fond, înlaturarea asa-zisei masuri ce s-a solicitat prin prezenta cerere, ar implica un nou proces între parti.

(Tribunalul Arad ,sectia civila,sentinta civila  nr. 517  /07 iulie 2010,dosar nr. 3648/108/2010)

Prin cererea de ordonanta presedintiala înregistrata pe rolul acestei instante la data de 15.06.2010, reclamantele O. R. si G. L., în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale România S.A, au solicitat instantei obligarea pârâtilor la plata despagubirilor în suma de 16.799 euro stabilite prin hotarârea nr. 231/09.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004 si a despagubirilor  în suma de 2295 euro, stabilite prin Hotarârea nr. 232/09.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale a BNR, aferente acestei sume, începând cu data de 22.04.2010 si pâna la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii lor, au sustinut ca prin hotarârile nr.231 si 232 ambele din data de 09.04.2009 emise de catre Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din România S.A., au fost expropriate parcelele de teren în suprafata de 2.196 mp. având numar cadastral 3178 si în suprafata de 300 mp. având numar cadastral 3192. Cu toate ca reclamantele au adus la cunostinta pârâtei faptul ca sunt titularii dreptului de proprietate asupra acestor parcele, ele fiind înscrise în titlul de proprietate nr.40851/1994 pe numele lui D. M., antecesoarea lor si ca exista un proces pe rolul Judecatoriei Arad, în ceea ce priveste constatarea nulitatii partiale a titlului de proprietate nr.40848/1994, unde aceste doua parcele au fost înscrise în mod gresit, pârâta a intabulat în cartea funciara titlul de proprietate nr.40848/1994, titlu în care sunt înscrisi si alti proprietari în afara de ei. Prin sentinta civila nr.2386/11.03.2010 pronuntata în dosar nr.4795/5 5/2009 de Judecatoria Arad, ramasa definitiva si irevocabila la data de 22.04.2010 s-a constatat nulitatea partiala a titlului de proprietate nr.40848/25.11.1994 în ceea ce priveste parcelele nr.117.795/11 în suprafata de 2.500 mp. si nr.117.795/11/1 în suprafata de 300 mp. care au fost înlocuite cu parcela 117/A/880/13 în suprafata de 2.800 mp., aflata într-o cu totul alta locatie decât cele doua parcele care au fost expropriate, deoarece aceste parcele nr.117.795/11 si nr. 117.795/11/1, sunt înscrise în mod corect în titlul de proprietate nr.40851/25.11.1994, care este emis pe numele lui D. M., antecesoarea lor.

Reclamantele au invocat disp. art.5 al.5 din Legea nr.198/2004, aratând ca potrivit acestui text de lege a fost amânata acordarea despagubirilor, dar nu a fost suspendat transferul dreptului de proprietate catre expropriator, deci catre pârât, el fiind în prezent proprietar, cu toate ca dreptul lui de proprietate a fost intabulat gresit în cartea funciara, mentionându-se în acesta titlul de proprietate nr.40848/1994 care a fost anulat partial tocmai în ceea ce priveste terenul expropriat.

Pe de alta parte, au apreciat ca, datorita faptului ca prin sentinta civila nr.2386/11.03.2010 pronuntata în dosar nr.4795/55/2009 de Judecatoria Arad, ramasa definitiva si irevocabila la data de 22.04.2010, s-a dovedit ca terenul expropriat se afla de fapt înscris în titlul de proprietate nr.40851/1994 si este proprietatea lor, despagubirile consemnate vor trebui sa fie eliberate catre ei, dar cu toate acestea pârâtul refuza cu rea-credinta sa  elibereze despagubirile la care sunt îndreptatiti.

Reclamantele au considerat ca dreptul lor de proprietate asupra celor doua parcele de teren expropriate de pârât a fost dovedit în conditiile art.5 al.3 din Legea nr.l98/2004 care prevede ca se poate dovedi prin orice mijloc de proba, inclusiv în zonele în care se aplica Decretul-lege nr.115/1938, cu titlul de proprietate nr.40851/1994 si prin sentinta civila nr.2386/11.03.2010 pronuntata în dosar nr.4795/55/2009 de Judecatoria Arad, ramasa definitiva si irevocabila, iar în ceea ce priveste documentatia cadastrala privind imobilul expropriat precum si eventualele rectificari de carte funciara, au apreciat ca acestea sunt în sarcina pârâtului si se executa pe cheltuiala acestuia, potrivit art.4 al.2 din Legea nr.l98/2004.

Reclamantele au mai considerat ca plata despagubirilor asa cum au fost stabilite prin cele doua hotarâri emise de pârât, li se cuvine de la data de la care hotarârea de anulare partiala a titlului de proprietate nr.40848/1994 a ramas definitiva si irevocabila, respectiv de la data de 22.04.2010, dar cu toate ca l-au notificat pe pârât sa plateasca aceste despagubiri, pârâtul refuza în mod nejustificat. De la data la care sentinta civila nr.2386/11.03.2010 pronuntata în dosar nr.4795/55/2009 de Judecatoria Arad a ramas definitiva si irevocabila, au apreciat ca li se cuvine si plata dobânzii legale la nivelul dobânzii Bancii Nationale a României, deoarece ei nu se pot folosi de aceste sume de bani, fiind prejudiciati.

La finalul cererii formulate, reclamantele au apreciat ca au fost îndeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale prevazute de art.581 c.pr.civila: conditia urgentei - deoarece mai mult de un an nu au primit nici o despagubire pentru acest teren pe care s-au început lucrarile de constructie a autostrazii; conditia vremelniciei - deoarece masurile luate de instanta sunt limitate în timp pâna la rezolvarea în fond a litigiului, ei având si o actiune prin care urmeaza sa fie rezolvat fondul litigiului dintre parti; neprejudecarea fondului - decurge din conditia anterioara, instanta necercetând fondul dreptului, ci doar aparenta acestui drept.

In drept au invocat dispozitiile art.581-582 Cod proc. civila, iar în probatiune au depus la dosar sentinta civila nr.2386/11.03.2010 pronuntata în dosar nr.4795/55/2009 de Judecatoria Arad, titlurile de proprietate nr.40851/1994 si 40848/1994, certificatul de mostenitor nr.219/2004, hotarârile nr.231 si 232 ambele din data de 09.04.2009 emise de catre Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din România S.A. si încheierile de întabulare în C.F. nr.72696/12.11.2009 si nr.72700/12.11.2009.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare si nu a avut reprezentant în instanta.

Analizând solicitarea reclamantelor din prisma conditiilor de admisibilitate ale ordonantei presedintiale asa cum recurg ele din prevederile art.581 alin.1 Cod proc. civ., tribunalul apreciaza ca cererea nu este întemeiata pentru urmatoarele considerente.

Trei sunt conditiile de admisibilitate ale oricarei cereri de ordonanta presedintiala: urgenta masurii solicitate, vremelnicia ei, precum si neprejudecarea fondului litigiului dintre parti. Pentru a avea câstig de cauza, reclamantul trebuie sa dovedeasca întrunirea acestor trei conditii iar aparenta dreptului sa fie de partea sa.

Reclamantele au solicitat însa transarea fondului litigiului câta vreme nu a fost solicitata o masura vremelnica ci o dispozitie de obligare a pârâtei la plata unei sume de bani, inclusiv cu dobânda legala, ceea ce presupune analiza pe fond a raportului juridic dintre parti si stabilirea unei culpe  contractuale. În alte conditii, acordarea de dobânzi, ce reprezinta daune interese moratorii, în cauza de fata, nu este de conceput.

Prin urmare, având în vedere obiectul cererii de ordonanta presedintiala si care este identic cu cel al actiunii pe fond promovata de reclamante si înregistrata sub nr.3647/108/2010, tribunalul constata ca solicitarea acestora implica în mod necesar o antamare a fondului cauzei, câta vreme nu se poate dispune  plata unei sume de bani cu dobânda legala în temeiul unei aparente de drept. O astfel de solicitare excede notiunii de „masura vremelnica” ce este permisa de art.581 Cod proc.civ., si reprezinta realmente o dispozitie ce are ca efect rezolvarea litigiului pe fond în sensul dorit de reclamante, astfel încât, în cazul pierderii procesului pe fond, înlaturarea asa-zisei masuri ce s-a solicitat prin prezenta cerere, ar implica un nou proces între parti.

Solicitarea reclamantelor nu satisface nici conditia urgentei. În mod indiscutabil, oricare resortisant îsi doreste ca drepturile sale sa fie recunoscute si satisfacute cât mai urgent posibil. Cu toate acestea, simpla împrejurare ca o suma de bani este datorata de aproape un an de zile, nu constituie prin ea însasi un fundament al urgentei în sensul art.581 Cod proc.civ. care creioneaza în linii mari situatiile în care o astfel de masura se poate dispune prin ordonanta presedintiala:

- pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere;

- pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.

Nu este cazul în speta de fata, câta vreme obiect al litigiului dintre parti este plata unei sume de bani. Nu rezulta din întreg probatoriul administrat care este dreptul ce s-ar pagubi prin întârziere, mai ales ca trecerea timpului presupune acordarea de dobânzi legale în acceptiunea reclamantelor si nici care este paguba ce nu va mai putea fi reparata.

Nici conditia vremelniciei nu este îndeplinita în cauza,simpla formulare si a unei cereri pe fond privind recunoasterea drepturi nefiind prin ea însasi un fundament care sa justifice vremelnicia. Exista nenumarate situatii în care instanta este chemata sa ia masuri vremelnice pâna la solutionarea unui proces pendinte asupra fondului litigiului dintre parti. Aceste situatii se refera însa la litigii privind proprietatea, posesia sau folosinta unui bun individual determinat, modul de partajare a unui bun aflat în stare de coproprietate, încredintarea unui copil minor etc. În toate aceste situatii, hotarârea data pe fondul cauzei cuprinde dispozitii care, o data aduse la îndeplinire pe calea executarii silite determina încetarea masurii vremelnice dispusa de instanta pe calea ordonantei presedintiale, pe parcursul procesului pe fond. Or, în cazul de fata, masura solicitata de catre reclamante este prin natura ei o dispozitie asupra fondului litigiului. Reclamantele nu se rezuma a solicita o interdictie a pârâtei de plati celorlalte persoane care au figurat  în titlul de proprietate la momentul exproprierii, si care ar fi putut fi apreciata drept o masura vremelnica, ci solicita efectiv transarea raportului juridic dintre parti prin executarea în întregime a obligatiei asa cum figureaza ea în continutul raportului juridic nascut ca efect al exproprieri. Or, în afara faptului ca o asemenea solicitare impune în mod necesar antamarea fondului cauzei, se mai constata ca o astfel de masura, prin natura ei nu este vremelnica deoarece, fie solutioneaza procesul pe fond înainte de finalizarea lui în caz de admitere a actiunii, fie va constitui temei pentru un alt proces, în cazul în care actiunea pe fond va fi respinsa ca neîntemeiata.

Având în vedere aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul a concluzionat ca cererea reclamantelor nu întruneste exigentele ordonantei presedintiale, asa cum sunt ele reglementate de art.581 Cod proc.civ., motiv pentru care va respinge cererea de ordonanta presedintiala .

Domenii speta

Spete similare