Ordonanţă preşedinţială

Hotărâre 168 din 04.03.2010


Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant A.A., împotriva sentinţei civile nr. 7692 din data de 27 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 5179/320/2009.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentanta legală a recurentului A.A., d-na avocat Boilă Lacrima Rodica, intimata A.K.A. şi reprezentantul legal al acesteia, d-nul avocat Cioloboc Emil, lipsă fiind recurentul A.A., reprezentanţii legali ai autorităţilor tutelare Primăria Târnăveni şi Primăria municipiului Tg. Mureş.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată încheiat de către grefierul de şedinţă la data de 04 martie 2010, procesul-verbal privind modificarea componenţei completului de judecată, respectiv prin care s-a dispus înlocuirea doamnei judecător Codruţa Sălcudean care se află în concediu pentru creşterea copilului cu doamna judecător Dr. Marcela Bulzan care figurează pe planificarea de permanenţă din data de 08 martie 2010 (domnii judecători care figurează pe planificarea de permanenţă la datele de 04 martie 2010 – 05 martie 2010 fac parte din alte complete de judecată cu termen de judecată la data de astăzi, respectiv doamna judecător Cristina Beatrix Bogdan din completul CFma3, doamna judecător Ioana Onea din prezentul complet de judecată, iar domnul judecător Adrian Bereczki din completul CA1, CAmf1).

Se constată depus la dosarul cauzei prin registratura instanţei la data de 16 februarie 2010 din partea recurentului A.A., chitanţa nr. 32952 din data de 11 februarie 2010 în cuantum de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs şi 3 lei timbru judiciar.

Instanţa constată că, recursul este declarat în termen şi este motivat în termenul legal prevăzut de lege, fiind legal timbrat la acest termen de judecată.

Reprezentanta recurentului depune la dosarul cauzei împuternicire avocaţială. Totodată, arată că, nu mai are alte cereri de formulat şi probe de administrat în probaţiune, solicitând instanţei acordarea cuvântului în fond.

Reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei împuternicire avocaţială. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat şi probe de propus în prezenta cauză, solicitând instanţei acordarea cuvântului în fond.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat în probaţiune, instanţa constată încheiată faza procedurii probatorii şi acordă cuvântul în fond.

Reprezentanta recurentului învederează instanţei faptul că, la momentul când a declarat prezentul recurs hotărârea instanţei de fond nu era motivată sens în care arată că, sunt mulţumiţi de program de vizitare a minorului stabilit de instanţa de fond. Totodată, arată că, acest program de vizitare a fost corect stabilit, însă nu se respectă. Solicită instanţei admiterea recursului astfel cum a fost formulat în sensul modificării în parte a sentinţei atacate cu privire la modalitatea de calcul a pensiei de întreţinere solicitată de către pârâtă, pe calea acţiunii civile reconvenţionale, pe care recurentul o consideră exagerată, fiind depăşită cu mult limita maximă stabilită de lege de 1 din venitul lunar net, fără cheltuieli de judecată. Totodată, arată că, contrar prevederilor legale invocate a fost inclusă în categoria veniturilor nete realizate de recurent şi sumele acordate la locul de muncă cu titlu de normă de hrană, în medie 612 lei lunar astfel că, faţă de suma efectiv primită ca venit net realizat, potrivit adeverinţei depuse la dosarul de fond, suma cu privire la care a fost stabilită o pensie de întreţinere depăşeşte limita maximă de 1 din venitul net lunar. Cu privire la statutul juridic al normei de hrană a poliţiştilor arată că, conform Legii nr. 26 din data de 22 iulie 1994, republicată poliţiştii beneficiază de o normă de hrană în sensul că primesc alimente în natură, iar în baza Legii nr. 143 din data de 31 decembrie 1994 cadrele militare, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază de alimente, primesc, în locul acestora, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul.

Reprezentantul intimatei arată că, în ceea ce priveşte programul de vizitare al minorului stabilit de către instanţa de fond acesta se respectă. Totodată, solicită instanţei respingerea recursului declarat ca netemeinic şi nelegal şi, pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică. De asemenea, arată că, venitul (norma de hrană) este un venit cu caracter permanent care este trecut pe statul de plată astfel că, instanţa de fond corect a stabilit pensia de întreţinere. Totodată, solicită instanţei obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei chitanţa nr. 5 din data de 15 februarie 2010 în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocaţial.

I N S T A N Ţ A

Prin sentinţa civilă nr. 7692/ 27 octombrie 2009  pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş  în dosarul nr. 5179/320/2009  a fost  admisă  în parte  cererea de chemare în judecată formulată  pe calea ordonanţei preşedinţiale de reclamantul A.A.  în contradictoriu  cu  pârâta A.K.A. ; a fost respins petitul de încredinţare spre creştere şi educare tatălui reclamant a minorului A.A.G. – născut la data de 23.08.2005 şi a fost stabilit  următorul program de vizitarea al minorului de către reclamant :  în prima şi a treia sâmbătă din lună , sâmbăta de la ora 10 până a doua zi , duminica la orele 18 , şi 2 săptămâni în concediul de odihnă al reclamantului  şi respectiv în vacanţa de vară , cu preluarea minorului  - până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile în dosarul nr. 4044/320/2009 al Judecătoriei Tg. Mureş  ; a fost admisă cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională Adam  Katy Adriana  şi s-a dispus obligarea pârâtului reconvenţional A.A. la plata unei pensii de întreţinere  în favoarea  minorului în cuantum de 670 lei lunar  - cu preluarea minorului  - până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile în dosarul nr. 4044/320/2009 al Judecătoriei Tg. Mureş  şi s-a dispus compensarea parţială a cheltuielilor de judecată , cu obligarea reclamantului pârât reconvenţional la plata către pârâta reclamantă reconvenţională a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .

Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 24.08.2002 iar în timpul convieţuirii  acestora s-a născut minorul A.A.G.  , la data sesizării instanţei  părţile fiind în cursul judecării cererii de divorţ ce formează obiectul dosarului nr.  4044/320/2009 al Judecătoriei Tg. Mureş .

În ceea ce priveşte măsura încredinţării minorului  , până la soluţionarea acţiunii de divorţ , instanţa a constatat că  dată fiind vârsta fragedă a minorului  ca şi faptul că acesta beneficiază de un mediu adecvat la locuinţa bunicilor  materni unde acesta se află în fapt împreună cu mama sa , este în interesul minorului să se afle în mare măsură în îngrijirea mamei sale  , prin urmare a respins cererea reclamantului de a-i fi încredinţat minorul .

Privitor la stabilirea programului de vizitare , constatând că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 Cod de procedură civilă ,  şi pentru ca minorul să poată păstra relaţiile normale cu tatăl său  , în contextul în care  vizitarea minorului de către tată nu se poate  realiza exclusiv la locuinţa părinţilor pârâtei  , s-a dispus în senul celor mai sus arătate.

Referitor la cererea reconvenţională formulată în cauză , în aplicarea prevederilor  art. 613 indice 2 Cod  de procedură civilă  , şi având în vedere  veniturile obţinute de pârâtul reconvenţional , instanţa a dispus în sarcina  acestuia obligaţia de plată a pensiei de întreţinere .

Instanţa a procedat la compensarea în parte a cheltuielilor de judecată, cu obligarea pârâtului reconvenţional  la plata sumei de 150 lei  cu titlu de cheltuieli de judecată .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul pârât reconvenţional  , solicitând admiterea recursului şi modificarea parţială a sentinţei atacate  cu privire la modalitatea de calcul a pensie de întreţinere şi a programului de vizitare stabilit  , cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată . 

Se arată în motivare recursului că , prima instanţă , contrar prevederilor legale invocate a inclus în categoria veniturilor nete realitate de recurent şi sumele acordate la locul de muncă cu titlu de „normă de hrană” ,  în medie 612 lei lunar  , astfel încât , faţă de suma efectiv primită  ca venit net realizat – potrivit adeverinţei depusă la dosar - a fost depăşită limita maximă de 1  din venituri .

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă , art. 86 şi 94 Codul familiei .

La terenul de judecată din data de 4 martie 2010 , recurentul a arătat că înţelege să renunţe la critica privitoare la stabilirea programului de vizitare .

La dosarul cauzei , în susţinerea recursului , a fost depusă legislaţia  privitoare la stabilirea „normei de hrană” pentru  cadrele militare .

Intimata nu a formulat întâmpinare , însă prin concluziile formulate în faţa instanţei ( prin reprezentant ) a arătat că solicită respingerea recursului , cu cheltuieli de judecată .

Instanţa , examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor formulate de intimată şi văzând  dispoziţiile art. 304 1 Cod de procedură civilă constată că recursul este nefondat , pentru următoarele considerente :

Raportat  la  critica din declaraţia de recurs vizează exclusiv includerea în cuantumul veniturilor recurentului a sumelor primite de acesta cu titlu de „normă de hrană” , tribunalul constată că , potrivit adresei de comunicate de la locul de muncă al recurentului ( fila 59 dosar fond ) , acesta a într-adevăr a beneficiat  de acordarea unor sume  , lunar , cu acest caracter.

Codul  familiei nu  determină  înţelesul noţiunii de mijloace ale debitorului obligaţiei de întreţinere  , prin urmare, în interpretarea dată de jurisprudenţă au fost incluse în această  categorie  toate posibilităţile materiale de care dispune debitorul  întreţinerii , în principal veniturile sale din muncă , cu caracter  regulat .

Este adevărat că anterior , în practica judiciară s-a apreciat în sensul că unele  venituri , chiar provenind din muncă  nu trebuie incluse în noţiunea mijloacelor debitorului – cum ar fi cele care au ca scop de a da celor  încadraţi în muncă posibilitatea de a preveni sau a înlătura  efectele dăunătoare  pe care le are asupra organismului  omenesc anumite  condiţii deosebite de muncă ,  însă trebuie observat în primul rând că „norma de hrană”  acordată  recurentului nu are un astfel de caracter , iar în al doilea rând faptul că practica judiciară s-a reorientat în senul includerii chiar şi a acestor venituri în noţiunea de mijloace.

Totodată tribunalul constată că actele normative invocate de recurent nu stabilesc cu caracter special al „normei  de hrană”  ( special  prin raportare la noţiunea de mijloace avute în vedere la stabilirea obligaţiei de întreţinere ) ,  nereieşind că acesta este o indemnizaţie cu destinaţie specială care nu poate fi luată în considerare pentru stabilirea mijloacelor materiale  ale debitorului obligaţiei de întreţinere.

Cum această normă de hrană este acordată lunar , se justifică includerea sa în cuantumul veniturilor  recurentului în vederea stabilirii cuantumului obligaţiei legale de întreţinere .

În consecinţă , pentru aceste considerente , tribunalul conchide că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 3904 pct. 9 Cod de procedură civilă , hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică ,  astfel încât , în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă , va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul pârât reconvenţional A.A..

Potrivit prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă , va dispune obligarea recurentului la plata către intimata A.K.A. , a sumei de 1000 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată , constând în onorariu avocaţial .

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII  HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.A., domiciliat în  Tg.Mureş, str. Libertăţii, nr.107, ap.55, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 7692 din data de 27 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 5179/320/2009.

Obligă recurentul A.A. la plata către intimata A.K.A. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 04 martie 2010.