Acordare termen de graţie.OG nr.22/2001

Acordare termen de graţie.OG nr.22/2001

Analiza sistematică a celor cinci texte de lege conduce la concluzia că executarea silită a instituţiilor publice poată să înceapă, conform Codului de procedură civilă, la cererea creditoarei, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art.2 alin.1), termen care curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare(art.3).

Somaţia menţionată de legiuitor a fost comunicată reclamantei la data de 16.12.2011, fila 7 dosar, condiţii în care, în cauză, în aflăm în interiorul termenului de 6 luni sus-arătat.

În consecinţă, nu se poate vorbi  despre acordarea termenului de graţie, atâta timp nu a expirat termenul în care instituţia debitoare poate să-şi îndeplinească obligaţia de plată, în condiţiile art. 1 alin. (1), art. 2 şi art. 4 din OG nr.22/2002.

Prin urmare, cererea de acordare a termenului de graţie apare ca neîntemeiată, astfel că şi capătul accesoriu  privind suspendarea executării silite este neîntemeiat, ceea ce conduce atât la respingerea cererii reclamantei privind acordarea termenului de graţie, cât şi a celei referitoare la suspendarea executării silite până la soluţionarea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate.

TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILĂ-SENTINŢA  Nr. 512/2012 din 15 Februarie 2012

La data de 21.12.2011 contestatoarea COMUNA P  în contradictoriu cu intimaţii SC DU SRL, cu sediul în Rm.Vâlcea, şi BIROUL INDIVIDUAL AL EXECUTORULUI JUDECATORESCU VI, cu sediul în Horezu a formulat, potrivit dispoziţiilor art.14 alin.2 din OUG nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti şi ale OG nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, contestaţie la executare împotriva somaţiei emise de BIROUL INDIVIDUAL AL EXECUTORULUI JUDECATORESCU VI privind executarea sentinţei nr.x/2011 a Judecătoriei Rm.Vâlcea, contestaţie prin care solicită anularea formelor de executare.

De asemenea, potrivit art.1 şi 2 coroborate cu art.6 din OG nr.22/2002 se solicită suspendarea executării silite până la soluţionarea irevocabilă a cererii de acordare a termenului de graţie de 6 luni prevăzut de art.2.

În motivare se arată că prin sentinţa nr.x/2011 Judecătoria Rm.Vâlcea a  cererea SC DU SRL împotriva contestatoarei pentru suma de 912.467 lei, condiţii în care executorul judecătoresc a emis somaţia referitoare la suma de 930.918,76 lei compusă din debitul sus-menţionat şi cheltuieli de executare în cuantum de 18.451,76 lei.

Contestatoarea consideră că somaţia a fost emisă în baza prevederilor Cod procedură civilă, fără a se avea în vedere prevederile OG nr.22/2002, la care se adaugă împrejurarea că somaţia emisă nu face referire la încheierea de încuviinţare a executării silite, aşa cum se stipulează în art.3731  alin.3 Cod procedură civilă.

În aceste condiţii, contestatoarea invocă faptul că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită fără a obţine în prealabil încuviinţarea executării silite.

Referitor la celelalte capete de cerere, sunt menţionate prevederile art.6 alin.4 din OG nr.22/2002, având în vedere că debitoarea a efectuat demersurile necesare pentru obţinerea fondurilor necesare faţă de Guvern, procedură specială reglementată de Legea nr.24/2000, condiţii în care se impune suspendarea executării silite.

Cu privire la acordarea termenului de graţie, se menţionează că aceste creanţe se achită numai din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele autorităţilor publice, iar în prezent comuna nu dispune de sumele necesare, deoarece se confruntă cu o lipsă acută de venituri.

Întrucât executarea silită ar conduce la perturbarea activităţii normale a Primăriei comunei P, se solicită acordarea termenului de graţie reglementat de art.6 alin.1 din OG nr.22/2002.

Prin întâmpinare, intimata SC DUN SRL se invocă excepţia necompetenţei materiale, solicitându-se declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Horezu.

Faţă de excepţia ridicată de intimată, instanţa, prin sentinţa nr.y/18.01.2012 a dispus declinarea competenţei materiale cu privire la capătul de cerere referitor la contestaţia la executare începută de executorul judecătoresc şi a disjuns celelalte capete de cerere al căror temei juridic l-au constitui dispoziţiile OG nr.22/2002.

Cu privire la aceste două capete de cerere, instanţa a reţinut următoarele:

SC DUN SRL deţine un titlu executoriu constituit din sentinţa nr.x/26.05.2011 a Tribunalului Vâlcea faţă de debitoarea COMUNA P, titlu conform căruia reclamanta din prezenta cauză a fost obligată la plata sumei de 291.574 lei contravaloare marfă, la care se adaugă 620.554 lei penalităţi de întârziere.

Reclamanta solicită acordarea unui termen de graţie şi suspendarea executării silite începute, în temeiul prevederilor art.6 din OG nr.22/2002.

Cererea reclamantei a fost calificată ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Conform art.1 alin.1 din OG nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii „Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.”

Prin art.2 alin.1) s-a stabilit că „Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”

În continuare, prin art.3 s-a arătat că „În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.”

Legiuitorul a stabilit prin dispoziţiile art.4 alin.1) că „ Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.”

Faţă de aceste reglementări, s-a dat posibilitatea instituţiei debitoare să solicite instanţei acordarea unui termen de graţie şi suspendarea începerii sau continuării  executării silite până la soluţionarea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate.

Această posibilitate este prevăzută de art.6 alin.1 şi 4 din OG nr.22/2002, text conform cărora „În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.

(4) Instanţa sesizată potrivit alin. (1) - (3), la cererea instituţiei debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluţionarea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauţiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.”

Analiza sistematică a celor cinci texte de lege conduce la concluzia că executarea silită a instituţiilor publice poată să înceapă, conform Codului de procedură civilă, la cererea creditoarei, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art.2 alin.1), termen care curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare(art.3).

Somaţia menţionată de legiuitor a fost comunicată reclamantei la data de 16.12.2011, condiţii în care, în cauză, în aflăm în interiorul termenului de 6 luni sus-arătat.

În consecinţă, nu se poate vorbi  despre acordarea termenului de graţie, atâta timp cât nu a expirat termenul în care instituţia debitoare poate să-şi îndeplinească obligaţia de plată, în condiţiile art. 1 alin. (1), art. 2 şi art. 4 din OG nr.22/2002.

Prin urmare, cererea de acordare a termenului de graţie apare ca neîntemeiată, astfel că şi capătul accesoriu  privind suspendarea executării silite este neîntemeiat, ceea ce conduce atât la respingerea cererii reclamantei privind acordarea termenului de graţie, cât şi a celei referitoare la suspendarea executării silite până la soluţionarea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate.

Domenii speta

Spete similare