Legea privind insolvenţa.ordonanţă preşedinţială. admisibilitate.

LEGEA PRIVIND INSOLVENŢA.ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ. ADMISIBILITATE.

Prevederile art.581 Cod procedură civilă arată că „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Aceste reglementări privesc o procedură specială în cadrul căreia instanţa poate să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Reclamantul a solicitat aplicarea acestei proceduri speciale în cadrul unei alte proceduri speciale reglementate de Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Prin urmare, instanţa a concluzionat că această din urmă lege reprezintă o reglementare cu caracter special faţă de cea ordinară conţinută de art. 581 din Codul de procedură civilă.

Astfel, din analiza textului legii rezultă că unul dintre principiile fundamentale ale insolvenţei este acela al priorităţii procedurii speciale reglementate de Legea nr.85/2006 faţă de procedura de drept comun reglementată de Cod procedură civilă.

Acest principiu degajă atât din dispoziţiile art.149 din lege „Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.”

Aşadar, în situaţiile în care sunt prezente condiţiile art.1 ale Legii privind procedura insolvenţei, se aplică prioritar normele acestei legi şi numai în completare se vor aplica dispoziţiile Cod procedură civilă.

Prin urmare, pentru aducerea la îndeplinire la obligaţiilor debitoarei de către administratorul/lichidatorul judiciar acesta dispune de prevederile art.44, 114,147 din Legea nr.85/2006.

TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILĂ-SENTINŢA  Nr. 2910 din 12 Septembrie 2012

La data de 17.07.2012 reclamantul CABINET DE INSOLVENTA în calitate de lichidator al debitoarei SC N SRL, în contradictoriu cu pârâţii CV şi CI, a solicitat obligarea acestora să pună la dispoziţia lichidatorului toate informaţiile şi înscrisurile cu privire la acordul pentru parcare şi depozitare dat SC DSRL , să predea lichidatorului documentele de provenienţă ale bunurilor aflate în incinta depozitului din strada  , să participe la identificarea, inventarierea şi evaluarea bunurilor aflate în hala principală şi anexele depozitului de la etajul 1 şi 2, precum şi a autovehiculelor marca Mercedes şi să respecte sigiliile pe uşile de acces instituite de lichidator, pe cale de ordonanţă preşedinţială.

În motivare s-a arătat că prin sentinţa din data de 26.05.2010 s-a deschis procedura simplificată a insolvenţei faţă de debitoarea SC N SRL.

În cadrul procedurii, lichidatorul a stabilit în urma inventarierii că în patrimoniu există un singur activ-spaţiu de depozitare şi teren curţi situat în Rm.Vâlcea, cu o valoare de piaţă de 2.541.600 lei, activ sigilat cu benzi, pentru care s-a primit cheia de la uşa de acces depozit.

Acest bun a fost scos la licitaţia publică şi cu toate acestea spaţiul este ocupat ilegal de către pârâţi, condiţii în care acesta nu poate fi vizionat de către potenţialii cumpărători.

În plus, s-a arătat că spaţiul este oferit spre închiriere de către pârâta C V, în nume de proprietar, condiţii în care se impune aplicarea prevederilor art.581 Cod procedură civilă, având în vedere urgenţa măsurii în executarea sentinţei din data de 26.05.2010 şi asigurarea evaluării bunurilor aflate în depozitul debitoarei introduse fraudulos de către pârâţi.

În drept au fost invocate şi dispoziţiile art.6,107 alin.2 lit.a şi c şi art.113 din Legea nr.85/2006

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prevederile art.581 Cod procedură civilă arată că „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Aceste reglementări privesc o procedură specială în cadrul căreia instanţa poate să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Reclamantul a solicitat aplicarea acestei proceduri speciale în cadrul unei alte proceduri speciale reglementate de Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Prin urmare, instanţa a concluzionat că această din urmă lege reprezintă o reglementare cu caracter special faţă de cea ordinară conţinută de art. 581 din Codul de procedură civilă.

Astfel, din analiza textului legii rezultă că unul dintre principiile fundamentale ale insolvenţei este acela al priorităţii procedurii speciale reglementate de Legea nr.85/2006 faţă de procedura de drept comun reglementată de Cod procedură civilă.

Acest principiu degajă atât din dispoziţiile art.149 din lege „Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.”

Aşadar, în situaţiile în care sunt prezente condiţiile art.1 ale Legii privind procedura insolvenţei, se aplică prioritar normele acestei legi şi numai în completare se vor aplica dispoziţiile Cod procedură civilă.

Prin urmare, pentru aducerea la îndeplinire la obligaţiilor debitoarei de către administratorul/lichidatorul judiciar acesta dispune de prevederile art.44, 114,147 din Legea nr.85/2006.

În plus, art.56 din lege menţionează că „Pentru celeritatea procedurii de insolvenţă, în condiţiile art. 1 alin. (2) lit. c) sau d) instanţa poate stabili, pentru creditorul care a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă sau administratorul judiciar desemnat, îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea probelor cu înscrisuri, relaţii scrise, poate solicita la interogatoriu persoanele identificate ca făcând parte din administraţia societăţii, poate solicita asistenţa şi concursul acestora la efectuarea actelor de procedură, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei.”

Referitor la refuzul administratorilor debitoarei de a colabora cu lichidatorul desemnat, s-a reţinut că, potrivit prevederilor art.44 din lege „Debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului toate informaţiile cerute de acesta, precum şi toate informaţiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea şi averea sa, precum şi lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale făcute de el în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, sub sancţiunea prevăzută la art. 108^1 alin. (1) pct. 2 lit. d) şi e) din Codul de procedură civilă.”

În consecinţă, nerespectarea de către debitor a prevederilor sus-menţionate dă posibilitatea, la sesizarea lichidatorului, aplicării unei amenzi judiciare, în cadrul procedurii insolvenţei, textul art. 108^1 alin. (1) pct. 2 lit. d) şi e) din Codul de procedură civilă arătând că „Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:

2. cu amendă judiciară de la 30 lei la 500 lei:

d) neluarea, de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză, a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei;

e) neprezentarea unui înscris sau a unui bun, de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţă.”

De asemenea, conform dispoziţiilor art.114 din lege „ (1) Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi, lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri se va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui să fie de faţă şi să asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic dispune astfel. Dacă debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.

 (2) Lichidatorul, pe măsura desfăşurării inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.”

Legiuitorul a stabilit astfel modalitatea de efectuare a inventarierii averii debitoarei, iar sancţiunea neprezentării debitorului la executarea acestei operaţiuni este cea a decăderii din dreptul de a contesta datele din inventar.

În final, la îndemâna lichidatorului a fost pusă şi posibilitatea sesizării organelor penale în legătură cu săvârşirea faptei prevăzute de art.147 din lege, text conform căruia „Refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziţie judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condiţiile prevăzute la art. 35, documentele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) - f) ori împiedicarea acestora, cu rea-credinţă, de a întocmi documentaţia respectivă se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.”

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a constatat că prezenta cerere ca fiind neîntemeiată, astfel că a fost respinsă.

Domenii speta

Spete similare