Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 4 cod penal privind dezincriminarea. Infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin.4 Cod penal din 1969

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului L.C.A. de a se constata dezincriminarea formei agravate a săvârșirii infracţiunii de înşelăciune prev. de alin. 4 al art. 215 din Codul penal din 1969 (emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau a unei persoane ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului), Curtea a reţinut că aceasta este nefondată, întrucât  conţinutul infracţiunii prev. la alin. 4 al art. 215 din Codul penal din 1969, se regăseşte atât în alin. 2 al art. 244 din noul Cod penal, cât şi în legea specială – Legea CEC-ului (art.84 alin.2 din Legea nr.59/1934), având în vedere Decizia IX/24.10.2005 pronunţată de ÎCCJ – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 4 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare, legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Însă, potrivit disp. art. 3 alin. 2 din Legea de aplicare a noului Cod penal cu nr. 187/2012, dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

În cazul formei agravate a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1 şi 4 din Codul penal din 1969, aceasta constituia o incriminare distinctă a faptei de înşelăciune săvârşită printr-un mijloc fraudulos specific, respectiv prin emiterea de cec-uri fără acoperire, şi, astfel, se regăseşte incriminată în noul Cod penal în forma agravată a infracţiunii de înşelăciune săvârşită prin mijloace frauduloase, prev. de art. 244 alin. 1 şi 2.

Un alt argument este şi faptul că cerinţa esenţială pentru emiterea cecului constă în existenţa disponibilului financiar în contul băncii, Legea nr. 59/1934 prevăzând că „cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec, pe baza unei convenţii exprese sau tacite” (art. 3 alin. 2), iar consemnarea unei sume fără ca trăgătorul să aibă disponibil ar constitui un mijloc fraudulos prin care a fost indus în eroare posesorul cecului.

Mai mult, Legea nr. 59/1934 a incriminat distinct, în art. 84 alin. 1, pct. 2, ca infracţiune „emiterea un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, de a dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut”, afară de cazul când faptul constituie un delict sancționat cu o pedeapsă mai mare.

Prin Decizia în interesul legii cu nr. IX/24.10.2005 s-a decis că, întrucât infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 4 din Codul penal din 1969 prevede o pedeapsă mai mare, atunci când este întrunit elementul constitutiv al inducerii în eroare fapta de a emite  unui cec fără acoperire va fi constitui infracţiunea de înşelăciune, iar, în caz contrar, va constitui infracţiunea prev. de art. 84 alin. 1, pct. 2 din  Legea nr. 59/1934.

Cum, fapta de emitere a unui cec fără acoperire este incriminată, în continuare, ca infracţiune în legea specială, respectiv Legea nr. 59/1934, astfel cum a fost modificată prin Legea 187/2012, la art. 84, pct. 2, este evident faptul că această faptă nu a fost dezincriminată,  iar, în condiţiile în care sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, ne aflăm în faţa unui mijloc fraudulos, care constituie prin el însuşi o infracţiune, urmând a se aplica, potrivit disp. art. 244 alin. 2, teza finală din noul Cod penal, regulile de la concursul de infracţiuni.

Însă, Curtea constată că noul Cod penal dezincriminează forma agravată a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 5 din Codul penal din 1969, respectiv forma de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave, precum şi forma distinctă a modalităţii de comitere cu prilejul încheierii sau a executării unui contract, prev. de alin. 3, al aceluiaşi articol, urmând a se face aplicarea disp. art. 4 din Codul penal.

Domenii speta

Spete similare