Efectele desfacerii căsătoriei cu privire la numele dobândit prin căsătorie. Condiţii pentru păstrarea numelui dobândit la încheierea căsătoriei. Conţinutul sintagmei „motive temeinice”

-Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (Noul Cod civil) – art. 383 alin. (2)

Simplul fapt că un soţ a purtat mai mulţi ani numele de familie al celuilalt soţ şi că toate actele care îl priveau conţin acest nume nu constituie motive temeinice, justificate de interesul său pentru păstrarea numelui de familie în caz de divorţ, deoarece în acest caz s-ar depăşi intenţia legiuitorului.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă –

complet specializat de familie şi minori,

Decizia civilă nr. 117 din 29 ianuarie 2013

Prin sentinţa civilă nr. 4601/15.05.2012 pronunţată în dosarul nr. 2635/55/2012, Judecătoria Arad a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul I.L.V., în contradictoriu cu pârâta I.D.C. şi a admis în parte acţiunea reconvenţională formulată de pârâta I.D.C. în contradictoriu cu reclamantul I.L.V. pentru desfacerea căsătoriei, s-a desfăcut căsătoria încheiată în data de 04.09.1993 în faţa delegatului de stare civilă al Primăriei municipiului Arad şi trecută în Registrul Stării civile sub nr. 915 din aceeaşi dată, din vina ambilor soţi; a dispus ca pârâta să păstreze numele dobândit prin încheierea căsătoriei acela de I.; fără a se acorda cheltuieli de judecată.

Instanţa de fond a apreciat că păstrarea numelui din căsătorie de către pârâtă nu i-ar aduce reclamantului niciun fel de atingeri sau prejudicii, în timp ce pârâta, prin reluarea numelui purtat anterior încheierii căsătoriei, ar fi prejudiciată moral şi material, având în vedere că trebuie să îşi schimbe toate actele necesare şederii în străinătate, cât şi cele necesare locului de muncă, fapt ce necesită cheltuieli materiale şi absenţe de la locul de muncă.

Pe de altă parte, prin ocuparea unui loc de muncă în cadrul unui spital din altă ţară, s-a constatat că pârâta este o persoană serioasă şi responsabilă, astfel că, pentru toate aceste motive, prima instanţă, în baza art. 373 alin. (1) Cod civil, a dispus ca pârâta să păstreze numele dobândit prin încheierea căsătoriei, acela de „I.”. 

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul I.L.V., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se dispune ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „Ş.”, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 368/A/11.10.2012 pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, Tribunalul Arad a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul I.L.V. împotriva sentinţei primei instanţe, fără a acorda cheltuieli de judecată.

Tribunalul a apreciat că, sub aspect material, este evident interesul pârâtei de a evita cheltuielile băneşti şi alocarea de timp presupuse de schimbarea actelor atributive de statut personal, care implică deplasarea în faţa autorităţilor române şi franceze.

Sub aspect moral, tribunalul a reţinut, în primul rând, inconvenientul prezentării hotărârii judecătoreşti de divorţ de fiecare dată când se pune problema identificării pârâtei în raporturile juridice, pentru ipoteza în care nu s-ar impune modificarea decât în privinţa unora din actele în care aceasta figurează cu numele din căsătorie.

Sub acelaşi aspect, instanţa de apel a apreciat că nu se poate face abstracţie de faptul că pârâta poartă numele dobândit prin căsătorie de 19 ani, nici de faptul că aceasta îşi desfăşoară activitatea profesională într-un mediu medical din Franţa în care este cunoscută sub acest nume, iar reluarea numelui anterior i-ar cauza noi inconveniente legate de integrarea profesională într-o ţară străină.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul I.L.V., solicitând admiterea recursului, în sensul admiterii apelului, modificării în parte a hotărârii atacate respectiv a dispune ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „Ş.”, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 117 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timişoara a constatat că prezentul recurs este întemeiat, şi, în baza art. 312 alin. (1) – (3) C. pr. civ. coroborat cu pct. 9 al art. 304 C. pr. civ., l-a admis, a modificat decizia recurată, în sensul că a admis apelul reclamantului, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei primei instanţe, dispunând ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „Ş.” şi menţinând în rest sentinţa atacată.

Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că dispoziţiile art. 383 alin. (2) din Noul Cod civil au fost interpretate şi aplicate eronat în cauză, faţă de motivele invocate de pârâtă în susţinerea cererii sale de a-şi păstra numele dobândit la încheierea căsătoriei şi după desfacerea acesteia, având în vedere şi opoziţia constantă şi neechivocă a reclamantului cu privire la această cerere.

Astfel, legea vorbeşte de motive temeinice, justificate de interesul unuia din soţi sau de interesul superior al copilului. Diferenţa faţă de art. 40 alin. (2) C. fam., ce reglementa materia până la intrarea în vigoare a Noului Cod civil, rezidă în faptul că se menţionează expres că aceste motive temeinice pot să privească fie interesul unuia din soţi, fie al copilului.

În speţă, nu se poate vorbi de interesul superior al copilului, câtă vreme nu există copii minori rezultaţi din căsătorie, iar faptul că pârâta lucrează ca medic în altă ţară, iar schimbarea actelor ar presupune un timp şi cheltuieli materiale nu poate fi încadrată în conţinutul sintagmei de „motive temeinice”, astfel cum acesta a fost stabilit în jurisprudenţă.

S-a statuat astfel constant în practica judiciară că simplul fapt că un soţ a purtat mai mulţi ani numele de familie al celuilalt soţ şi că toate actele care îl priveau conţineau acest nume nu constituie un astfel de motiv temeinic, deoarece în acest caz s-ar depăşi intenţia legiuitorului.

Practic, orice schimbare de nume presupune costuri materiale şi demersuri la autorităţile competente, astfel că, dacă s-ar accepta motivele pârâtei, ar însemna a lăsa fără finalitate prevederile art. 383 din Noul Cod civil, lăsând exclusiv la aprecierea unuia dintre soţi dacă vrea să păstreze numele dobândit prin căsătorie, fără ca partea adversă să se poată opune cu succes.

Faptul că pârâta locuieşte şi lucrează în altă ţară nu este de natură să schimbe această concluzie, neexistând inconvenientele reale şi efective, altele decât cele pe care le implică pentru orice cetăţean al statului respectiv, decurgând din revenirea la numele avut anterior căsătoriei.

Nu s-a probat nici existenţa unei activităţi profesionale, care să-i confere pârâtei o consacrare ştiinţifică de natură a o prejudicia pe aceasta în mod efectiv, astfel că în mod eronat a fost admisă cererea reconvenţională sub acest aspect.

Domenii speta

Spete similare