Plângere contravenţională

Dosar nr.  xxxx/222/2012 plângere contravenţională

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI

Sentinţa civilă

Şedinţa publică din

Preşedinte –

Grefier –

La ordine judecarea plângerii contravenţionale formulate de petentul P.I.N. cu domiciliul în /, str. /, nr. /, et. / ap. /jud. Suceava în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani, cu sediul în Botoşani, str. / nr. /, jud. Botoşani.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, lipsă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, se arată că este la primul termen de judecata, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței ca urmare a declinării de competența dispusă de Judecătoria Botoșani.

Instanţa arată că a fost verificată competenţa generală, materială şi teritorială şi se declară competentă să judece prezenta cauză în conformitate cu prevederile art. 1 Cod procedură civilă şi art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Văzând că nu sunt alte probe concludente de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată și trece la soluţionarea pe fond.

J U D E C A T A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanța constată:

Prin cererea înregistrată sub nr. xxxx/222 la data de 28.08.2012 pe rolul Judecătoriei Dorohoi, contestatorul P.I.N.a chemat în judecată intimata Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani, solicitând instanței anularea procesului-verbal de contravenție seria CC nr. xxx din data de 19.01.2012 ca fiind netemeinic și nelegal.

Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Judecătorie Dorohoi ca urmare a declinării de competență dispuse prin Sentință civilă nr. xxxx din 05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr. xxx/193/2012.

Motivele pentru care contestatorul a solicitat anularea procesului verbal au fost dezvoltate prin cererea introductivă filele 2-5 dosar xxx/193/2012.

Petentul, în motivarea plângerii, arată că fapta reținută de agentul constatator nu există și a invocat excepția de nelegalitate a procesului verbal întru-cât nu are menționat în cuprinsul său descrierea faptei, marca tipul seria și numărul aparatului radar folosit.

Petentul invocă nulitatea absolută a procesului verbal pe considerentul că acesta este întocmit cu încălcarea art. 109 din OUG 195/2002 întru-cât nu este precizat în cuprinsul procesului verbal faptul că cinamometrul este omologat și verificat metrologic.

Petentul mai arată că agentul constatator nu are calitatea de operator radar și pe cale de consecință nu poate efectua măsurători cu aparatul radar, nu poate stabili și aplica sancțiuni contravenționale și pe cale de consecință invocă nulitatea absolută a procesului verbal pe considerentul că a fost întocmit de o persoană fără calitate.

Contestatorul invocă și faptul că modalitatea de înregistrare s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale.

Petentul P.I.N. a motivat în drept plângerea contravențională pe dispozițiile art. 102 alin. 2, art. 109 și art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002, Norma de metodologie legală nr. 021-05 din 23.11.2005 și art. 21 din OG 2/2001.

În susținerea plângerii, contestatorul a depus în probațiune:  copie după Sentința penală nr. xxxx din 17 noiembrie 2011 (file 7-8 dosar xxx/193/2011), copie după procesul verbal seria CC nr. xxxx încheiat la data de 19.01.2012 (fila 8 dosar xxx/193/2011).

La data de 07.04.2012 în dosarul xxx/193/2012, intimata Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani a formulat întâmpinare prin care a  solicitat respingerea  plângerii contravenţionale ca şi menţinerea procesului – verbal de contravenție încheiat și a depus plângerea contravențională formulată de către contestatoare.

Intimata a arătat că la data de 19.01.2012, în jurul orelor 08.17, agentul constatator în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier pe DN 29C – loc Vârfu Câmpului a înregistrat autovehicolul marca VW cu numărul de înmatriculare SV – 32 -xxx care circula cu 99 km/h în zonă de limitare viteza 50km/h”.

Intimata a mai arătat că agentul constatator a procedat la oprirea autovehicolului și a identificat persoana conducatorului autovehicolului respectiv pe dl P.I.N..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.

În dovedirea cererii, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și a depus în probațiune raportul agentului constatator din 22.02.2012 (fila 22 dosar xxx/193/2011) , procesul verbal de constatare a contravenției seria CC nr. xxx din data de 19.01.2012 (fila 16 dosar xxx/193/2011), atestat operator A.V. nr. xxx din 01.04.2010 (fila 17 dosar xxx/193/2011), fisa de evidente auto P.I.N. (fila 19 – 20 dosar xxx/193/2011), buletin de verificare metrologică nr. xxx din data de 22.03.2011 (fila 18 dosar xxx/193/2011), planșe foto (fila 21 dosar xxx/193/2011).

Verificând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. xxx din data de 19.01.2012, petentul P.I.N. a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată, reţinându-se că, în la data de 19.01.2012, în jurul orelor 08.17, a condus pe DN 29C în locsssss. Vârfu Câmpului autovehicolul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare SV 32 xxx cu 99 km/h (+49km/h) viteză constatată de aparatul radar de pe auto B 19 XPH.

La data de 19.01.2012, petentul a formulat plângere împotriva procesului verbal aratând că  acesta netemeinic și nelegal –pentru considerentele indicate în partea descriptivă a prezentei hotărâri.

Procesul verbal de contravenţie seria CC nr. xxx din data de 19.01.2012 a fost comunicat la data de 19.01.2012 astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare (fila 9).

La data de 07.04.2012 în dosarul xxx/193/2012, intimata Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani a formulat întâmpinare prin care a  solicitat respingerea  plângerii contravenţionale ca şi menţinerea procesului – verbal de contravenție încheiat depunând în probațiune o serie de înscrisuri printre care și planșe foto aparat radar (fila 13) cu viteza avută de contravenient.

Analizând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenţie, ce precede analiza temeiniciei actului de sancţionare contestat, instanţa apreciază ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a  acestuia sancţiunea contravenţională dispusă fiind individualizată în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ.

Cu privire la cazurile de nulitate absolută a procesului verbal invocate prin cererea introductivă respectiv faptul că în cuprinsul procesului verbal  nu este menționată descrierea faptei, marca tipul seria și numărul aparatului radar folosit; că nu este precizat în cuprinsul procesului verbal faptul că cinamometrul este omologat și verificat metrologic;  că agentul constatator nu are calitatea de operator radar și pe cale de consecință nu poate efectua măsurători cu aparatul radar, nu poate stabili și aplica sancțiuni contravenționale și astfel procesul verbal a fost întocmit de o persoană fără calitate, instanța reține că acestea atrag nulitatea relativă a procesului verbal .

În privința elementelor care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, leguitorul în cuprinsul art. 17 al aceluiași act normativ a prevăzut, în mod expres, că ”lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”

În privința caracterului imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu instanța apreciează că se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sancționează contravenția, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act.

În lumina celor astfel arătate, instanța constată că nulitățile invocate de către petent sunt nulități relative si nu absolute, astfel că, fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea intervine în condiţiile art.105 c.pr.civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat şi care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petenta nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare deși avea această obligație potrivit art. 1169 Cod civil vechi.

Deși petentul nu a dovedit existența vreunei vătămări instanța, în temeiul art. 6 CEDO, va proceda la analiza motivelor invocate invocate de către petent instanța urmând să le analizeze pe fiecare în parte.

1. În privința constatării nulității procesului verbal deoarece nu are menționat în cuprinsul său descrierea faptei, marca tipul seria și numărul aparatului radar folosit reține că acest motiv este unul neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. 2/2001 ”procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvarsită, precum si arătarea tuturor imprejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sancționează contravenția”

Potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002 ” Constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei.”

Agentul constatator și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de dispozițiile legale susmenționate indicând în cuprinsul procesului verbal suficiente elemente pentru a respecta cerințele legale.

Astfel, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. xxx din data de 19.01.2012, s-a reținut în sarcina petentului P.I.N. că fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată și art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 întru-cât la data de 19.01.2012, în jurul orelor 08.17, a condus pe DN 29C în lov. Vârfu Câmpului autovehicolul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare SV 32 xxx cu 99 km/h (+49km/h) viteză constatată de aparatul radar de pe auto B 19 XPH.

2. În privința motivului de nulitate privitor la faptul că nu este precizat în cuprinsul procesului verbal faptul că cinamometrul este omologat și verificat metrologic și astfel acesta este întocmit cu încălcarea art. 109 din OUG 195/2002, instanța reține că și acest motiv este neîntemeiat pentru aceleași considerente mai sus dezvoltate.

Astfel, instanța constată că agentul constatator și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de dispozițiile legale susmenționate indicând în cuprinsul procesului verbal suficiente elemente pentru a respecta cerințele legale respectiv a indicat în cuprinsul procesului verbal faptul că ”viteză constatată de aparatul radar de pe auto B 19 XPH”.

3. În ceea ce priveşte susţinerea petentului că agentul constatator nu are calitatea de operator radar și pe cale de consecință nu poate efectua măsurători cu aparatul radar, nu poate stabili și aplica sancțiuni contravenționale și pe cale de consecință procesul verbal a fost întocmit de o persoană fără calitate, instanța constată că și acesta este unul neîntemeiat având în vedere probatoriul depus de intimată.

 Astfel, prin înscrisurile depuse în probațiune de IPJ Botoșani respectiv prin procesul verbal de constatare a contravenției seria CC nr. xxx din data de 19.01.2012 (fila 16 dosar xxx/193/2011), atestatul operator A.V. nr. xxx din 01.04.2010 (fila 17 dosar xxx/193/2011) și buletinul de verificare metrologică nr. xxx din data de 22.03.2011 (fila 18 dosar xxx/193/2011) se poate constata, în mod indubitabil, că fapta contravențională a fost constatată de persoana autorizată să opereze aparatul radar respectiv de agentul A.V..

4. În ceea ce priveşte ultimul motiv de nulitate respectiv faptul că modalitatea de înregistrare s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale, instanța reține că acest motiv este unul neîntemeiat având în vedere probatoriul depus de intimată.

Potrivit pct. 4.1 din norma de metrologie legală NML  021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)” ”Cinemometrele trebuie întreţinute, transportate, instalate şi utilizate în strictă conformi-tate cu prevederile manualului de utilizare aprobat. Operatorii au obligaţia de a se asigura în legătură cu corecta instalare şi funcţionare a cinemometrelor şi de a nu le utiliza dacă există dubii în ceea ce priveşte corectitudinea efectuării măsurărilor.”.

Potrivit pct. 4.2 din norma de metrologie legală NML  021 – 05 Măsurările şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificaţi. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituţia abilitată să deţină şi să utilizeze cinemometrele.

Potrivit pct. 4.3 din norma de metrologie legală NML  021 – 05 ”Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme şi sunt însoţite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.”

Instanța reține că cerințele privind utilizarea aparatelor radar au fost respectate de agentul constatator și fapta a fost înregistrată cu respectarea dispozițiilor legale.

În consecință, instanța reține că procesul verbal de constatare a cotravenției seria  CC nr. xxx din data de 19.01.2012 este pe deplin legal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii.

Instanţa va proceda la analizarea temeiniciei procesului-verbal de contravenţie contestat prin prisma reglementărilor legale interne şi a jurisprudenţei CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern precum și dacă precum și va analiza dacă în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenţionale precum și prin prisma inexistenței faptei invocate de către petent prin acțiunea introductivă.

Instanța reține că măsura impusă de autorități petentului, respectiv aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 680 lei se include în sfera „acuzației în materie penală”  (cauza c. Ioan Pop împotriva României), devenind astfel incidente garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Convenţia, de aici înainte) cu privire la prezumţia de nevinovăţie în favoarea petentului.

Analizând temeinicia aceluiaşi proces-verbal, instanţa reţine că, potrivit art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată, „constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni conducatorul de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 6 puncte de penalizare, conform art.108 alin.(1) lit.d).”

Potrivit art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată se sancționează cu 6 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte: ”depasirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic„

Instanţa va analiza temeinicia procesului-verbal de contravenţie contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar şi având în vedere jurisprudenţa CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.

Instanţa reţine că, deşi OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziţii exprese care să reglementeze forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34 din OG nr. 2/2001, rezultă că procesul verbal face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Astfel, interpretarea dreptului intern şi jurisprudenţa naţională consacră prezumţia relativă de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie.

Forţa probantă a rapoartelor şi a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, cu condiţia ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reţinând că fapta contravenţională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în baza unor declarații a unor persoane terțe de conflict, instanţa urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumţii simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Astfel, existenţa unei prezumţii relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenţie, ca o anumită proporție între prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalităţii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare  (cauza c. Ioan Pop împotriva României pct. 31).

Totodată, Curtea EDO a statuat, în cauza Anghel c. România (par. 54), faptul că în materie contravenţională trebuie să se dea eficienţă prezumţiei de nevinovăţie, conform căreia, printre altele, „acuzarea” trebuie să ofere probe suficiente pentru a întemeia o declaraţie de vinovăţie iar îndoiala profită persoanei acuzate.

Astfel, instanţei îi revine sarcina de a respecta proporţionalitatea între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu lăsa nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit, şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În consecinţă, trebuie asigurat un echilibru între prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie şi prezumţia de nevinovăţie.

În primul rând, instanţa reţine gravitatea redusă a mizei (respectiv amenda) precum şi faptul că dreptul la apărare al petentului a fost respectat, aceasta având posibilitatea să administreze probe în apărarea sa şi să discute în contradictoriu orice probe care ar folosi intimatei.

În cauza dedusă judecăţii instanţa apreciază că s-a păstrat această proporţionalitate, procedura desfăşurată fiind conformă cu standardul impus de Convenţie.

În al doilea rând, procesul-verbal de contravenţie contestat corespunde cerinţelor legale de formă iar descrierea faptei este exactă şi neechivocă.

În concluzie, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie contestat este în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privinţa vinovăţiei petentului.

În ceea ce priveşte dreptul la apărare, instanţa i-a dat ocazia petentului de a-şi prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.

Ca urmare, îi revenea acestuia din urmă sarcina furnizării de probe în sensul nevinovăţiei pretinse. Instanța reține că petentul nu a solicitat administrarea vreunei probe și nici nu a depus probe care să dovedească că nu a săvârșit contravenția susmenționată deși potrivit art. 1669 Cod civil avea această obligație.

Însă, în cauza de faţă,  petentul nu a indicat în cuprinsul plângerii formulate vreun mijloc de probă pe care să îşi întemeieze susţinerile, arătând doar că acesta netemeinic și nelegal că viteza de rulare era inferioară celei comunicate de agentul constatator și că agenții constatatori de a-i fi prezentată înregistrarea video.

Mai mult, intimata a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri respectiv raportul agentului constatator din 22.02.2012 (fila 22 dosar xxx/193/2011) , procesul verbal de constatare a contravenției seria CC nr. xxx din data de 19.01.2012 (fila 16 dosar xxx/193/2011), atestat operator A.V. nr.xxx din 01.04.2010 (fila 17 dosar xxx/193/2011), buletin de verificare metrologică nr. xxx din data de 22.03.2011 (fila 18 dosar xxx/193/2011), planșe foto (fila 21 dosar xxx/193/2011) în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privinţa vinovăţiei petentului.

În aceste condiţii, instanţa va da efect prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie contestat, reţinând temeinicia celor consemnate în cuprinsul respectivului proces-verbal şi vinovăţia petentului.

Ca urmare, instanţa va analiza dacă sancţiunea aplicată corespunde cerinţelor legii.

Astfel, conform art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

În cauza de faţă, având în vedere împrejurările săvârşirii faptei, urmarea  produsă constând în atingerea adusă relaţiilor sociale privind desfăşurarea în bune condiţii a traficului rutier şi urmările care s-ar fi putut produce, instanţa consideră că sancţiunea aplicată de 680 lei, corespunde gradului de pericol social al faptei.

Instanța, în lumina  fișei de evidente auto Plăcintă Ioan Narcis (fila 19 – 20 dosar xxx/193/2011), reține că sancțiunea contravențională este una derizorie comparativ cu cazierul contravențional al petentului .

Pentru toate aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, va respinge plângerea formulată de petentă.

Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petentul  P.I.N. cu domiciliul în /, str. / nr. /, et./ap. /jud. Suceava în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani, cu sediul în Botoşani, str. B-dul / nr. /, jud. Botoşani.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red. 

Thred. 

Ex. 4/

Domenii speta

Spete similare