Loviri si alte vatamari

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU

MOTIVAREA SENTINŢEI PENALE NR. 532/23.11..2012

Prin rechizitoriul nr. 1254/P/2012 din data de 18.06.2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului A.G.G., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.07.2012, sub nr. 3058/260/2012.

în fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că în ziua de 07.05.2012, inculpatul A.G.G. a lovit-o pe partea vătămată B.I., cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.

La data de 10.05.2012, partea vătămată B.I. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului A.G.G., cu respectarea dispoziţiilor art. 180 alin. 3 C. pen. şi 284 alin. 1 C. proc. pen.

In dovedirea situaţiei de fapt reţinute prin rechizitoriu, s-au invocat următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale : declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, declaraţiile învinuitului, certificatul medico-legal nr. 158/E din 08.05.2012.

Sub aspectul laturii civile s-a menţionat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale.

Citat cu menţiunea de a indica dacă înţelege să se constituie parte civilă, în caz afirmativ urmând a preciza cuantumul pretenţiilor civile şi probele propuse în susţinerea acestor pretenţii, Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.

De asemenea, citat cu aceeaşi menţiune, Serviciul de Ambulanţă Bacău nu s-a qonstituit parte civilă în cauză.

% La termenul de judecată de la data de 28.09.2012, partea vătămată B.I. a declarat că înţelege să se constituie parte civilă în cauză pentru suma de 2000 Euro, la termenul din data de 12.10.2012 precizând că înţelege să solicite suma de 1000 Euro, din care 800 Euro cu titlu de daune morale, iar suma de 200 Euro cu titlu de daune materiale.

La termenul de judecată de la data de 12.10.2012, instanţa a audiat, sub prestare de jurământ, martorii D.F.N. şi M.G., declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi depuse la dosar. La acelaşi termen, instanţa a încuviinţat părţii civile proba cu înscrisuri, punându-i în vedere să le depună la dosar spre a-şi dovedi pretenţiile civile formulate.

Citat cu mandat de aducere pentru termenele de judecată de la data de 12.10.2012 şi 23.11.2012, inculpatul A.G.G. nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată, din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie reieşind că inculpatul este plecat la muncă în străinătate.  Acest aspect a fost confirmat şi  de numitul A.GH.  tatăl

inculpatului, prezent în faţa instanţei la termenul de judecată de la 12 octombrie 2012, acesta precizând că inculpatul este plecat în Belgia din cursul lunii septembrie.

La dosar a fost ataşată fişa de cazier judiciar a inculpatului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

în fapt, la data de 07.05.2012, înjurai orelor 1900, în timp ce se afla împreuna cu numitul D.F.N. în faţa magazinului S.C. b.c. .R.L. din satul Şesuri, comuna Măgireşti, partea vătămată B.I. a fost lovită de inculpatul A.G.G. cu piciorul în zona feţei, cauzându-i-se leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate ( filele 6-8 d.u.p., fila 10 d.i), declaraţiile martorului Dobrovăţ Florin-Nicolae ( filele 15-16 d.u.p, fila 27 d.i), declaraţiile martorului M.G. ( fila 17 d.u.p, fila 28 d.i), declaraţia inculpatului dată în cursul urmăririi penale ( filele 13-14), precum şi din certificatul medico-legal nr. 158/E din 08.05.2012, care atestă traumatismele suferite de partea vătămată în urma loviturilor primite de la inculpat.

Partea vătămată declară că în seara zilei de 07.05.2012, înjurai orelor 1830-1900 , în prezenţa martorilor M şi D, a fost lovit în faţă de către inculpatul A.G.G. până şi-a pierdut cunoştinţa, declaraţia acestuia coroborându-se cu restul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, din declaraţiile martorilor oculari D.F.N. şi M.G. reiese că în timp cem aflau în faţa barului numitului B, din satul Şesuri, în prezenţa mai multor persoane, inculpatul a venit direct la partea vătămată şi, fără să fi fost în vreun fel provocat, a lovit-o cu piciorul în faţă.

Potrivit certificatului medical depus la dosarul cauzei, în urma loviturilor primite, partea vătămată a prezentat un traumatism facial obiectivat prin tumefactii echimotice, contuzie nazală, plăgi contuze şi fracturi coronare a 2 dinţi incisivi ( fila 9 d.u.p).

Declaraţiile date de către inculpat în faza urmăririi penale (filele 13-14 d.u.p.) se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor oculari şi cu constatările certificatului medico-legal depus la dosar, acesta recunoscând că a lovit-o pe partea vătămată B.I. cu piciorul în zona feţei.

în drept, fapta inculpatului, care la data de 07.05.2012 a lovit-o pe partea vătămată B.I. cu piciorul în zona feţei, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii s-a realizat prin lovirea părţii vătămate de către inculpat cu piciorul în zona feţei, aşa cum reiese din materialul probator administrat. Urmarea imediată este atestată de concluziile certificatului medico-legal nr. 158/E din 08.05.2012, potrivit căruia partea vătămată a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire activă cu mijloace contondente, putând data din 07.05.2012 şi care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Intre acţiunea inculpatului şi rezultatul constând în vătămarea suferită de victimă există legătură de cauzalitate, pusă în evidenţă prin declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor şi ale inculpatului.

în ceea ce priveşte latura subiectivă, se constată faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind lovirea părţii vătămate, chiar dacă nu a avut reprezentarea exactă a urmărilor faptei sale (numărul de zile de îngrijiri medicale). Acesta recunoaşte în declaraţia formulată în faţa organelor de urmărire penală că, datorită unui conflict anterior avut cu partea vătămată cu o seară înainte, a mers direct către partea vătămată şi, fără să o întrebe ceva, a lovit-o cu piciorul în zona feţei.

Constatând, pe baza probelor administrate, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat cu intenţie directă, în temeiul art. 345 C. proc pen, instanţa va dispune condamnarea acestuia, urmând ca la alegerea şi proporţionalizarea pedepsei să ţină seama de criteriile prevăzute de art. 72 alin.l C pen.

In acest sens, instanţa va ţine cont de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanţele reale ale faptei - agresiune comisă în loc public-, de motivul ce a stat la baza actului de violenţă, respectiv nemulţumirea generată de conflicte mai vechi cu partea vătămată, de urmările care s-au produs, vătămarea integrităţii corporale a victimei, precum şi de persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale.

în ceea ce priveşte infracţiunile care implică exercitarea de acte de violenţă, având ca obiect integritatea corporală şi sănătatea persoanelor, numărul acestora este în continuă creştere.

în opinia instanţei, climatul violent actual al societăţii, sporirea numărului de acte de violenţă, lipsa de siguranţă a cetăţeanului, agresiunile fizice la care recurg unele persoane, se datorează în mare măsură şi lipsei aplicării unor sancţiuni penale corespunzătoare gravităţii faptelor săvârşite.

Fapta inculpatului de a o lovi pe partea vătămată cu piciorul în zona feţei, cu destul de mare intensitate, într-un loc public, ameninţându-i pe cei care au încercat să intervină, denotă lipsa de consideraţie sau teamă a inculpatului faţă de normele legale.

Având în vedere dispoziţiile 52 C. pen, instanţa va condamna inculpatul la pedeapsa amenzii, urmând ca, în temeiul art. 72 alin. 2 C pen, proporţionalizarea acesteia să se realizeze de aşa natură încât inculpatul să fie atenţionat cu privire la pfei colul social al faptei sale şi avertizat că nu poate continua săvârşirea de asemenea fapte.

Pentru aceste motive, în baza art. 180 alin. 2 C. pen. raportat la art. 63 alin. 3 teza a-II-a C. pen., instanţa va condamna inculpatul la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, considerând-o suficientă pentru realizarea funcţiilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63! C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la plata amenzii penale.

în privinţa laturii civile a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă în faţa instanţei pentru suma de 1000 Euro, din care suma de 800 Euro daune morale, iar suma de 200 Euro daune materiale.

în vederea dovedirii pretenţiilor privind despăgubirile materiale, partea civilă a depus la dosarul cauzei un deviz de lucrări dentare, emis de Cabinet Medical Individual de Stomatologie Dr. Mardare Simona Ioana.

Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1357 C. civil, „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. "

Pentru admiterea acţiunii civile instanţa trebuie să verifice întrunirea cumulativă a condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ., respectiv: existenţa unui prejudiciu cert şi nereparat, existenţa unei fapte ilicite săvârşite de către inculpat, existenţa vinovăţiei ca atitudine psihică a inculpatuluiafaţă de faptă şi urmările acesteia, precum şi existenţa raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciul cauzat.

Prin lovirea părţii civile, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, inculpatul A.G.G. a săvârşit cu vinovăţie o faptă ilicită în sensul art. 1357 C. civ., acesta prevăzând şi urmărind producerea unei vătămări integrităţii corporale şi a sănătăţii părţii vătămate.

Cu privire la prejudiciul produs integrităţii fizice a părţii vătămate, din certificatul medico-legal depus la dosarul cauzei rezultă că, în urma loviturilor primite, numitul B.I. a prezentat un traumatism facial obiectivat prin tumefacţii echimotice, contuzie nazală, plăgi contuze şi fracturi coronare a 2 dinţi incisivi.

In ceea ce priveşte leziunile dentare suferite de către partea vătămată, instanţa reţine că aceasta a depus la dosar un deviz privind costul lucrărilor stomatologice necesare în vederea remedierii fracturilor coronare produse la nivelul dinţilor incisivi, prin care se stabileşte costul acestor lucrări la suma de 1.220 lei. --'ii

Prin urmare, deşi partea civilă nu a făcut dovada avansării acestor cheltuieli în vederea înlăturării consecinţelor faptei săvârşite de către inculpat, instanţa apreciază că prejudiciul material produs părţii civile este cert, dovedit prin actele depuse în probatiune atât sub aspectul existenţei sale cât şi al întinderii, nefiind încă reparat de către inculpat.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 1381 alin. 1 C. civil, potrivit cărora „ Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie'', instanţa urmează să admită cererea părţii civile şi să oblige inculpatul la plata sumei de 1.220 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea lucrărilor dentare necesare în vederea reparării prejudiciului produs integrităţii corporale a numitului B.I..

Cu privire la daunele morale, instanţa reţine că, deşi acestea sunt necesare, sumele solicitate de către partea civilă sunt disproporţionate în raport cu fapta inculpatului.

Leziunile descrise în actele aflate la dosar, respectiv certificatul medico-legal şi devizul emis în urma consultului stomatologic efectuat, au provocat în mod incontestabil părţii civile suferinţe fizice, iar agresarea sa în public a fost de natură să o plaseze într-o situaţie umilitoare faţă de persoanele prezente, provocându-i frustrare, umilinţă sau furie şi conducând la pierderea încrederii în siguranţa personală pe care trebuie să o insufle un loc public.

Prin urmare, faţă de cele mai sus precizate, instanţa apreciază ca suma de 1.000 lei acordată cu titlu de daune morale poate fi considerată o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de către partea civilă.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. 3 lit. b) şi alin. 5 C. proc. pen, art. 346 alin. 1 C.proc.pen şi art. 1.357 C. civil, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.I. şi va obliga inculpatul să plătească acesteia suma de 1.220 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea lucrărilor dentare

necesare reparării prejudiciului fizic produs şi suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.

In baza art 191 alin. 1 C. proc. pen, instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei cheltuieli avansate de către stat în vederea desfăşurării urmării penale şi suma de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul judecăţii.

Domenii speta

Spete similare