Circulaţie rutieră

Sentinţă civilă 6804 din 07.10.2013


Dosar nr. 8723/318/2013 Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă  Nr. 6804/2013

Şedinţa publică de la 07 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE ALEXANDRU BOGDAN POPESCU

Grefier ALINA MEZDREA

Pe rol judecarea plângerii contravenţionale privind petentul O.C.F., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. ….

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns petentul personal, asistat de avocat C.I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că intimatul a depus la dosar relaţiile solicitate de instanţă, după care, în temeiul art. 255, art. 258 Cod pr. civ., apreciind proba cu înscrisuri solicitată de părţi admisibilă şi aptă să conducă la soluţionarea cauzei, instanţa o încuviinţează.

Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat sau excepţii de invocat, instanţa considerând cercetarea judecătorească încheiată, acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.

Avocat C.I., pentru petent, solicită admiterea plângerii contravenţionale şi anularea procesului-verbal contestat, fără cheltuieli de judecată, arătând că aparatul video-radar a fost montat pe un autoturism care nu există în parcul auto al I.P.J. …, precum şi că din fotografiile video-radar nu se poate stabili că motocicleta este proprietatea petentului, existând o distanţă de 6 minute între acestea şi fotografia în care apare numărul de înmatriculare.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.05.2013, sub nr. 8723/318/2013, petentul O.C.F., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. .., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună  anularea  procesului-verbal  de contravenţie seria CP nr. 4195255/19.05.2013 încheiat de către agentul intimatului.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat a fost sancţionat cu 9 puncte amendă şi reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, pe motiv că a circulat cu motocicleta CBR 600F cu numărul de înmatriculare B-07-EWY, cu viteza de 109 km/h în localitate.

A susţinut petentul că motocicleta pe care o conducea nu a arătat o viteză de peste 50 km/h pe toată perioada deplasării, iar în timp ce se afla pe strada …a fost depăşit de o altă motocicletă ce se deplasa cu viteză, presupunând că aceasta a fost surprinsă de aparatul video-radar.

A mai arătat că această motocicletă şi-a continuat deplasarea la semnalul de oprire al agentului constatator, însă petentul a oprit la acest semnal, aşa încât a fost sancţionat, refuzându-i-se posibilitatea de a observa imaginile şi a demonstra că nu motocicleta sa a fost surprinsă în acestea.

În drept, petentul şi-a întemeiat plângerea pe dispoziţiile art. 31 şi următoarele din O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei carte de identitate, proces-verbal contestat (filele 4, 5).

Plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat  respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea  procesului-verbal contestat ca temeinic  şi legal.

În motivare, intimatul a arătat că  procesul-verbal contestat  a  fost întocmit  cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, iar temeinicia aspectelor reţinute prin acesta rezultă din documentele anexate.

Cu adresele nr. 16709/19.06.2013, nr. 106448/19.09.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei materialul probator de la baza încheierii procesului-verbal contestat, şi anume cazier auto, raportul agentului constatator, buletin de verificare metrologică şi atestat operator radar, 8 fotografii video-radar (filele 14-19, 31-34).

Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. 4195255/19.05.2013 încheiat de către agentul intimatului, petentul O.C.F. a fost sancţionat contravenţional cu amendă contravenţională în cuantum de 675 lei şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pentru săvârşirea contravenţiei  prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e  din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se în sarcina sa că, la data de 19.05.2013, ora 15:28, pe strada …din municipiul …, a condus motocicleta Honda CBR 600F cu numărul de înmatriculare B-07-EWY cu viteza de 109 km/h.

Petentul a semnat procesul-verbal contestat, iar la rubrica Alte menţiuni a consemnat „Cu obiecţiuni”.

Instanţa constată că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la data de 31.05.2013, împotriva procesului-verbal de contravenţie înmânat la data de 19.05.2013.

Instanţa sesizată cu soluţionarea plângerii contravenţionale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Nu poate fi reţinută susţinerea petentului în sensul că procesul-verbal contestat ar fi afectat de un viciu de legalitate, prin aceea că agentul constatator a consemnat numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul video-radar ca fiind MAI 43743, în loc de MAI 34743, aceasta constituind o simplă eroare materială fără consecinţe sub aspectul validităţii actului de constatare, pentru motivele următoare.

Astfel, arată instanţa că necesitatea consemnării numărului autoturismului pe care a fost montat aparatul video-radar rezidă în a da posibilitatea instanţei de a stabili dacă înregistrarea s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, posibilitate care există în speţă, după cum rezultă din adresele nr. 106448/19.09.2013 şi nr. 106617/03.10.2013 emise de către intimat, prin care se învederează că aparatul video-radar cu ajutorul căruia a fost constatată contravenţia a fost montat pe auto cu nr. MAI 34743, fiind înaintat şi buletinul de verificare metrologică, neexistând auto cu nr. MAI 43743, aşa încât prin consemnarea în mod eronat a numărului nu s-a adus petentului o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, în condiţiile art. 175 alin. 1 Cod pr. civ.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa va avea în vedere prevederile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Totodată, instanţa arată că, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depăşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanţa constată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reţine în mod clar şi constant cã indiferent de distincţiile care se fac în dreptul intern între contravenţii şi infracţiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenţie trebuie sã beneficieze de garanţiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţia intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenţia Europeană. La această încadrare conduc două argumente : pe de o parte, norma juridică care sancţionează astfel de fapte are caracter general întrucât se adresează tuturor cetăţenilor, iar pe de altă parte, sancţiunile contravenţionale aplicabile urmăresc un scop preventiv şi represiv.

În jurisprudenţa sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenţie.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispoziţiile art.31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil  în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Instanţa, analizând probele pe care agentul constatator le foloseşte în dovedirea situaţiei de fapt reţinute prin procesul-verbal contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârşirii contravenţiilor de către petent.

Astfel, instanţa apreciază, în raport de materialul probator depus de către intimat, că la momentul controlului realizat de către operatorii din cadrul I.P.J. Gorj, aparatul video-radar utilizat era verificat metrologic conform buletinului nr. 0184668/17.04.2013, iar această verificare metrologică avea un an valabilitate, astfel că la data întocmirii procesului verbal de contravenţie, 19.05.2013, se afla în perioada de valabilitate a verificării, iar operatorul H.D.M. era autorizat să desfăşoare activităţi de utilizare şi exploatare a aparatului radar conform atestatului nr. 41408/08.04.2010 emis de Serviciul Poliţiei Rutiere din cadrul I.P.J. ….

Viteza cu care circula motocicleta Honda CBR 600F cu numărul de înmatriculare B-07-EWY la momentul înregistrării de către aparatul radar era de 109 km/h, conform fotografiilor video-radar înaintate de intimat, din cuprinsul acestor fotografii rezultând atât viteza de deplasare, cât şi situarea  acesteia pe raza localităţii.

Instanţa va respinge ca nesinceră susţinerea petentului în sensul că o altă motocicletă care l-ar fi depăşit a fost înregistrată cu această viteză, din fotografiile video-radar observându-se o singură motocicletă, cea condusă de către petent, or dacă într-adevăr situaţia de fapt ar fi fost cea prezentată de către petent, acesta avea posibilitatea de a o consemna ca atare la rubrica Obiecţiuni, ceea nu a făcut.

Intimatul a probat astfel cu respectarea normelor metrologice instituite prin Ordinul nr. 301/2005 faptul că petentul a circulat cu viteza de 109 km/h pe raza localităţii, încălcând astfel dispoziţiile legale în materie, conform cărora viteza maximă în interiorul localităţii este de 50 km/h.

Normele de metrologie care reglementează erorile de măsurare a vitezei de către cinemometre sunt luate în calcul cu ocazia verificării şi omologării metrologice, însă odată verificate, se consideră că aceste aparate indică o valoare reală, eliberându-se buletinele de verificare metrologică, care până la proba contrară se consideră ca fiind actul ce certifică faptul că aparatul indică o valoare convenţional adevărată, întrucât este ştiut că nici un aparat de măsurare în orice domeniu nu poate prezenta o valoare adevărată absolută.

Printr-o motivare contrară s-ar considera că toate măsurătorile efectuate s-ar afla sub semnul îndoielii şi, în consecinţă, nu s-ar putea realiza o activitate de control, deşi din interpretarea juridică a normelor invocate rezultă că acestea sunt considerate ca cerinţe obligatorii şi premergătoare, ce trebuie avute în vedere de specialiştii în materie cu ocazia verificării aparatelor şi anterior eliberării buletinelor de verificare metrologică.

Din buletinul de verificare metrologică rezultă că acesta a fost emis la data de 17.04.2013, iar cinemometrul de control rutier tip AUTOVISION  funcţionând în regim staţionar şi în regim de deplasare are ca rezultat al verificării menţiunea de admis, fiind o instalaţie etalon pentru verificarea pe teren a cinemometrelor în condiţiile NML 021-05 şi PIV 021-05-BBSC-01, valabilitatea verificării fiind pe o perioadă de un an de zile, astfel că la data întocmirii procesului verbal de contravenţie, 19.05.2013, se afla în perioada de valabilitate a verificării, îndeplinind cerinţele metrologice şi tehnice prevăzute de punctul 3 din Norma de Metrologie Legală 021–05.

În consecinţă, încadrarea într-o anumită faptă încriminată de legea contravenţională depinde de măsurarea exactă a vitezei autovehiculului condus de contravenient, iar pentru a se asigura o măsurare cât mai corectă, în toate cazurile, legiuitorul a prevăzut că viteza se determină cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

De asemenea, verificarea metrologică este modalitatea de control metrologic legal prin care se constată şi se confirmă că mijlocul de măsurare îndeplineşte cerinţele prevăzute în reglementările de metrologie legală, această verificare realizându-se atât iniţial, înainte de darea în folosinţă, cât şi periodic, la intervale regulate de timp stabilite în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.

Examinând sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 675 lei şi măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, respectiv sancţiunea avertismentului, prin prisma prevederilor art. 5 alin. 5, alin. 6, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanţa apreciază că acestea au fost judicios individualizate, şi ţinând seama că din probele administrate nu rezultă că fapta ar avea un grad de pericol social mai redus, instanţa constată că sancţiunea amenzii a fost corect individualizată de către agentul constatator la nivelul sumei de 675 lei, echivalentul a 9 puncte amendă, adică limita minimă prevăzută de lege, iar  suspendarea exercitării dreptului de a conduce este justificată de pericolul pentru siguranţa circulaţiei rutiere, relevat de conduita petentului, care a depăşit viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv cu mai mult de 50 km/h.

Pentru aceste considerente, văzând şi disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională şi a menţine procesul-verbal contestat, ca legal şi temeinic, iar în temeiul art. 36 alin. 2 din acelaşi act normativ, va obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul O.C.F., cu domiciliul în …, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. … cu sediul în …. împotriva procesului-verbal  de contravenţie seria CP nr. 4195255/19.05.2013 încheiat de către agentul intimatului.

 Menţine procesul-verbal contestat, ca legal şi temeinic.

Obligă petentul la plata sumei de 50 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07.10.2013.

Preşedinte,

ALEXANDRU BOGDAN POPESCU

Grefier,

ALINA MEZDREA

Red. A.B.P/Tehnored. A.M. 

4 ex./09 Octombrie 2013