Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 68 din 12.01.2011


Dosar nr. 23425/318/2010 Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECATORIA TÂRGU JIU

JUDETUL GORJ

Sentinta  civila nr. 68

Sedinta publica de la 12 Ianuarie 2011

Completul compus din:

PRESEDINTE ANDREEA DANIELA TITERLEA

Grefier ELENA VODISLAV

Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect plângerea contraventionala formulata de contestatorul ... în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judetean de Politie Gorj.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta petentul si  martorul ..,  lipsa fiind intimatul.

Procedura este legal îndeplinita.

Cererea este scutita de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:

Instanta procedeaza la administrarea probei testimoniale cu declaratia martorului potrivit dispozitiilor art. 196 din Codul de procedura civila si sub prestare de juramânt potrivit dispozitiilor art. 193 din Codul de procedura civila, declaratia acestuia  fiind consemnata, semnata si atasata dosarului cauzei.

Petentul arata ca întelege sa renunte la audierea celuilalt martor propus.

Instanta i-a act de cererea de renuntare la audierea celuilalt martor propus de catre petent si nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau exceptii de invocat, instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.

Petentul, având cuvântul, solicita admiterea plângerii si anularea procesului verbal contestat având în vedere faptul ca asa cum rezulta din întreg materialul probator admnistrat nu a savârsit contraventia respectiva.

 I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de fata,  retine  urmatoarele :

La data de 27.10.2010, contestatorul ... a formulat plângere contraventionala împotriva procesului-verbal de contraventie seria CC nr. ... întocmit de intimat, plângerea fiind înregistrata pe rolul instantei sub nr. 23425/318/2010.

În motivarea plângerii, contestatorul a aratat ca  în data de 15.10.2010 i s-a întocmit proces verbal de contraventie pe motiv ca a fost înregistrat de aparatul video-radar în timp ce conducea autoturismul Mercedez Benz cu numarul de înmatriculare .. cu viteza de 68 de km/h în localitate, lucru total neadevarat.De asemenea s-a mentionat ca a efectuat transport rutier de persoane prin servicii regulate pe traseul judetean TG.-Jiu-Seciuri cu microbuzul sus-mentionat transportând un numar de 21 persoane cu doua persoane mai mult decât numarul admis prin certificatul de înmatriculare, lucru total neadevarat.

Petentul a sustinut ca nu a circulat cu o astfel de viteza si ca în ceea ce priveste numarul de persoane a aratat ca cele doua persoane care erau în plus sunt doi copii care erau tinuti în brate de parintii lor si pentru care nici nu a încasat bani pentru bilete.

Plângerea a fost motivata în drept pe dispozitiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. 

Actiunea este scutita de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. i). din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Intimatul a formulat nu formulat întâmpinare.

În temeiul art. 167 C.pr.civ., la termenul din data de 08 decembrie 2010 instanta a încuviintat partilor probele astfel cum au fost solicitate.

În cadrul probei cu înscrisuri, petentul a depus procesul verbal seria CC nr. 705221/15.10.2010 întocmit de intimat si o copie a cartii sale de identitate.

Intimatul a depus în copie procesul-verbal, nota cu abaterile rutiere savârsite de catre petent, doua planse foto, buletinul de verificare metrologica al aparatului radar, atestatul si raportul de activitate al agentului constatator.

La termenul din 12.01.2011, a fost audiat martorul .., iar la termenul din 08.12.2010 a fost audiat petentul, declaratiile fiind consemnate si atasate la dosar.

Analizând actele dosarului, precum si ansamblul probatoriu administrat în cauza, instanta constata ca plângerea a fost depusa, la registratura instantei de catre contestator, la data de 27.10.2010, în termenul legal prevazut de art. 25 si 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Din continutul procesului-verbal seria CC nr. 705221/15.10.2010 din data de 19.06.2010, instanta retine ca intimatul i-a aplicat contestatorului ... sanctiunea contraventionala constând în amenda în cuantum de 2000 lei, pentru savârsirea contraventiei prevazuta de art. 58 lit. t din OG. 109/2005 si sanctionata de art. 59 alin. 3 din acelasi act normativ, precum si sanctiunea contraventionala constând în amenda în cuantum de 120 pentru savârsirea contraventiei prevazuta de art. art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 si sanctionata de art. art.99 alin. 2 din a O.U.G. nr. 195/2002.

În fapt, în procesul verbal întocmit petentului, s-a constatat ca, la data de 15.10.2010, acesta a condus microbuzul marca Mercedez Benz cu nr. de înmatriculare ...  având viteza de 68 Km/h pe strada Calea Bucuresti din Tg.-Jiu si a efectuat transportul a mai multor persoane respectiv 21 de persoane decât numarul de locuri pe scaune.

Pentru lamurirea tuturor aspectelor de fapt si de drept necesare aflarii adevarului si justei solutionari a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si în baza art. 129 alin. 4 si 5 C.pr.civ., instanta a administrat toate probele admise de lege si ale caror pertinenta, concludenta si utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalitatii partilor, al oralitatii si al contradictorialitatii, instituite ca garantii implicite ale desfasurarii procesului în conditii de echitate.

Sub aspectul legalitatii întocmirii sale, instanta  retine ca procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, neexistând cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, acesta face dovada situatiei de fapt si a încadrarii în drept pâna la proba contrara, în concordanta cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Instanta constata ca în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se retine în mod clar si constant că indiferent de distinctiile care se fac în dreptul intern între contraventii si infractiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contraventie trebuie să beneficieze de garantiile specifice procedurii penale.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).

Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, care este liber sa reglementeze importanta fiecarui mijloc de proba, însa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotarârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispozitiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul ca persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil  în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramâne nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanta retine ca procesul verbal de contraventie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercitiul functiunii, beneficiaza de o prezumtie relativa de veridicitate si autenticitate, permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigura de catre instanta conditiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justitie si a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de verdicitate a faptelor constatate de agent si consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumtia de veridiciate nu poate opera decât pâna la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situatia ca persoana învinuita de savârsirea faptei sa fie pusa în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 permite o interpretare în concordanta cu exigentele unui proces echitabil, de vreme ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contraventie.

Analizând cuprinsul certificatului de înmatriculare al microbuzului marca Mercedez Sprinter cu nr. de înmatriculare ..., se observa ca acesta are un numar total de 20 de  locuri pe scaune.

Din probatoriul administrat, respectiv depozitia martorului, instanta constata ca petentul a savârsit aceasta contraventie, pentru urmatoarele considerente:

Martorul a relatat ca se afla în microbuzul condus de catre petent si ca într-adevar  în microbuz se aflau 2 persoane  în picioare, respectiv 2 copii care urcasera împreuna cu parintii lor. El a sustinut ca în statia de la ... a urcat o familie cu doi copii, însa l-a auzit pe petent când le-au spus ca nu are decât doua locuri libere , iar cei doi parinti i-au spus ca îsi vor tine copii în brate, si ca atunci când a urcat politistul copii se aflau în picioare în fata parintilor.

Instanta apreciaza ca, pentru fapta concreta savârsita, în raport de modul si mijloacele de savârsire, precum si de consecintele acesteia, sanctiunea aplicata nu este  proportionala cu gradul de pericol social al faptei si cu circumstantele personale ale contestatorului, cea mai potrivita sanctiune fiind aplicarea masurii avertismentului .

Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, iar potrivit art. 7 alin. 2 si alin. 3 din acelasi act normativ, avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa, respectiv avertismentul se poate aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

În fundamentarea convingerii instantei potrivit careia se impune aplicarea sanctiunii avertismentului, au fost avute în vedere aspectele concrete cu privire la circumstantele personale ale contestatorului, care a recunoscut savâsirea faptei atât în fata agentului constatator, cât si în declaratia data în fata instantei.

In acest context, martorul a precizat ca petentul când le-a spus membrilor familiei care a urcat în microbuz ca nu are decât doua locuri libere, iar cei doi parinti i-au spus ca îsi vor tine copii în brate.

Toate aceste aspecte retinute de instanta conduc la concluzia potrivit careia, fata de fapta savârsita, cea mai potrivita  sanctiune care se poate aplica petentului este avertismentul.

Instanta apreciaza ca, prin aplicarea acestei sanctiuni, contestatorul urmeaza sa fie responsabilizat cu privire la obligatia de a respecta valorile sociale reglementate de actul normativ în baza caruia a fost sanctionat, atragându-i-se, totodata, atentia ca, în situatia în care va mai comite astfel de fapte antisociale, i se va aplica o pedeapsa mai aspra.

Cu privire la fapta sanctionata de dispozitiile art.99 alin. 2 din a O.U.G. nr. 195/2002, depasirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, instanta observa faptul ca aceasta contraventie a fost constatata cu respectarea dispozitiilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.

Instanta observa ca la dosar au fost depuse de catre intimat patru fotografii.

Procedând la administrarea celorlalte probe (înscrisuri, planse foto), situatia de fapt retinuta în procesul-verbal de contraventie poate fi confirmata.

Asadar, instanta observa faptul ca aceasta contraventie a fost constatata cu respectarea dispozitiilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, cinemometrul de control rutier cu care s-a înregistrat viteza de rulare fiind verificat din punct de vedere metrologic, conform buletinului de verificare metrologica depus la dosar, fiind atasate si fotografiile radar efectuate la momentul întocmirii procesului-verbal.

Potrivit art.109, alin.(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, "constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contraventiei", iar, constatarea contraventiei pentru savârsirea careia a fost sanctionat petentul se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Conform art.3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre), aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legala nr. 301/2005, astfel cum a fost modificata prin Ordinul nr.187/2009 al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legala, pentru a fi valabile, înregistrarile efectuate cu ajutorul cinemometrului trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele: data si ora la care a fost efectuata masurarea; valoarea vitezei masurate; imaginea autovehiculului, din care sa poata fi pus în evidenta numarul de înmatriculare al acestuia.

Din coroborarea probatoriului administrat, respectiv fotografiile radar efectuate, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar si atestatul operatorului calificat care a efectuat fotografia radar, instanta retine ca, la data de la data de data de 15.10.2010, acesta a condus microbuzul marca Mercedez Benz cu nr. de înmatriculare ..... a avut viteza de 68 Km/h pe strada Calea Bucuresti din Tg.-Jiu, depasind astfel cu 18 km/h viteza maxima admisa pe sectorul de drum respectiv.

Din fotografiile video radar depuse de intimata la dosar rezulta ca viteza cu care a circulat autoturismul având numar de înmatriculare GJ-03-WPO la momentul  11:05:27 a fost de 68 km/h, fiind efectuata  de aperatul radar pentru a surprinde din plan apropiat de autoturismul politiei numarul de înmatriculare al autovehiculului înregistrat.

Instanta apreciaza ca fotografiile, care cuprind de asemenea si data efectuarii înregistrarii 15.10.2010 probeaza fara dubiu savârsirea faptei consemnata în procesul verbal, respectiv ca autoturismul petentului a atins viteza de 68 km/h, cât si faptul ca acesta rula în localitate.

Cu privire la acest din urma element constitutiv esential al contraventiei, instanta are în la data savârsirii faptei, autoturismul condus de catre petent se afla în localitate asa cum a aratat agentul constatator atât în procesul verbal, cât si în raportul întocmit la solicitarea instantei.De altfel nici petentul nu a negat ca s-ar fi aflat în afara  localitatii, iar din fotografiile atasate la dosarul cauzei se observa trecerile de pietoni, care denota prezenta petentului în interiorul localitatii..

În consecinta, instanta apreciaza intimatul a probat cu respectarea normelor metrologice instituite faptul ca petentul a circulat cu viteza de 68 km/h pe raza localitatii, fiind întrunite astfel elementele contraventiei prevazute de art. 121 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 în conformitate cu care constituie contraventie depasirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv - în speta 50 km/h si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Dupa cum s-a retinut mai sus, în cazul constatarii contraventiilor cu ajutorul mijloacelor de masurare, înregistrarile fac parte integranta din procesul-verbal, astfel ca, întrucât înregistrarea facuta în mod legal  corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, instanta va retine ca în cauza  nu exista un dubiu care poate  profita faptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumtiei de nevinovatie. Înainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Înfaptuirea justitiei cere ca judecatorii sa nu se întemeieze, în hotarârile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândita pe baza de probe decisive, complete, sigure, în masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii). Or, în cauza, însasi constatarea faptei de catre agentul de politie s-a bazat pe probe  certe si conforme cu normele aplicabile, dupa cum s-a retinut deja.

Sub aspectul individualizarii sanctiunii aplicate prin procesul verbal contestat, instanta retine ca în concret, contestatorului i s-au aplicat 2 puncte-amenda în cuantum de 120 de lei, respectiv minimul sanctiunii, procesul-verbal respectând astfel si conditia de proportionalitate cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de scopul urmarit si de urmarea produsa, cu atât mai mult cu cât petentul conducea un microbuz în care se aflau 21 de persoane.

Astfel, instanta apreciaza ca, potrivit dispozitiilor legale mentionate pe parcursul considerentelor si în baza probelor pertinente, utile si concludente administrate, plângerea contestatorului este întemeiata în parte, si, în consecinta o va admite în parte  si va dispune înlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertisment pentru fapta prevazuta de art. 58 lit. t din OUG 109/2005 si va mentine celelalte dispozitii ale procesului verbal, inclusiv cu privire la fapta prevazuta de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

Admite în plângerea formulata de contestatorul ..., domiciliat în ... în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judetean de Politie Gorj, ....

Înlocuieste sanctiunea amenzii cu sanctiunea avertisment pentru fapta prevazuta de art. 58 lit. t din OUG 109/2005.

Mentine celelalte dispozitii ale procesului verbal CC nr. 705221/15.10.2010,  inclusiv cu privire la fapta prevazuta de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, astazi, 12.01.2011.

Presedinte,

ANDREEA DANIELA TITERLEA Grefier,

ELENA VODISLAV

Red./Tehnored. Jud. A.T.

4 exemplare

18 Ianuarie 2011