Contestatie la executare

Data publicare portal: 03.03.2017

Prin sentinţa civila nr. 6193/24.06.2016 pronunţata in cauza nr. 6163/311/2015 Judecătoria S. a admis excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare, invocată de intimată şi a respins cererea privind pe contestator U.N., contestator M.V. şi pe intimat E.N.E.F.II B.V.., intimat B.P., , având ca obiect contestaţie la executare, ca fiind tardiv introdusă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea iniţială  de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecatoriei S. la data de 13.08.2015, sub nr. 6163/311/2015, contestatorii U. (fosta M.) N. si M. V., în contradictoriu cu intimatii E.N.E.F.II B.V.. si B.P., au solicitat ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna  anularea încheierii pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la data de 17.04.2015, in dosarul nr. 23719/300/2015, privind investirea cu formula executorie a titlului executoriu contractul de consum nr. 290CFS2072040001/23.07.2007, anularea executării silite însesi, a actelor de executare din dosarul executional nr. 201/E/2015, emise de către executorul judecătoresc T.N., precum si lămurirea titlului executoriu contractul de consum nr. 290CFS2072040001/23.07.2007. Au solicitat sa se  dispuna suspendarea executării silite.

În fapt arată că, la data de 12.08.2015, contestatorii au fost informaţi de către fiul acestora, M. A.C., ca, la adresa din S., str. L., a găsit actele de executare emise de către executorul judecătoresc in dosarul executional nr. 201/E/2015, prin care s-a pornit executarea silita impotriva acestora, la cererea creditoarei E.N.E.F.II B.V.., fiind somaţi sa achite suma de 16.372,27 CHF, cu titlul de debit si suma de 5.400 lei, cu titlul de cheltuieli de executare.

La încheierea emisa la data de 07.07.2015 si la Somaţia ce poarta aceeaşi data, sunt ataşate cererile creditoarei, din care rezulta ca a solicitat executarea pentru următoarele sume ce figurează ca fiind restante in evidenta sa, respectiv: Comision de administrare restant - 909,93 CHF; dobânda restanta - 2756,03 CHF; dobânda penalizatoare - 1210,36 CHF; debit principal restant - 11.495,95 CHF.

În afara de aceste aspecte, alături de actele de executare, nu a fost depus niciun extras de cont, din care să rezulte componenţa sumei pentru care s-a început executarea silită (credit principal, dobândă, dobândă penalizatoare, etc), mai ales ca, prin intermediul fiului acestora, contestatorii si-au achitat toate obligaţiile către Banca pana în august 2012, iar suma solicitata de recuperat nu are caracter cert, provenind dintr-un contract bancar, care a incetat în termen de 90 de zile de la data ultimei plaţi (art.5.7 si art.8.3 din contract), creditul fiind declarat scadent anticipat. Or, potrivit dispoziţiilor art. 663 C.pr.civ., executarea silita nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă.

Contractul de credit este titlu executoriu, în considerarea calităţii excepţionale a băncii. Din considerentele Încheierii din 17.04.2015 pronunţata de Judecătoria Sector 2 Bucureşti, rezulta că, executarea silita a fost solicitata de cesionarul E.N.E.F.II B.V.. si nu de B.P.. In atare situaţie, fiind vorba de un titlu executoriu, care dobândeşte aceasta calitate prin considerarea calităţii excepţionale a creditorului (bancă) apreciază că încheierea de încuviinţare a executării silite este supusă anulării, pentru doua considerente: contractul de credit, îşi pierde calitatea de titlu executoriu, in raport de E.N.E.F.II B.V... - situaţie în care, potrivit dispoziţiilor Legii nr.72/2013, acest creditor trebuia mai întâi să obţină o ordonanţă de plata potrivit dispoziţiilor normei comune (art.16 din lege) sau o hotărâre judecătoreasca; daca titlul executoriu il constituie Contractul de credit, calitate de creditor o are B.P. şi nu E.N.E.F.II B.V.., deoarece s-a cesionat numai creanţa nu si calitatea de unitate bancara - situaţie în care executarea silita a fost solicitata de o persoana fara calitate procesuala activă.

Or, pe de o parte, contestatoarea a solicitat instanţei sa dispună si anularea Contractului de cesiune (pentru motivele ce urmează sa le reitereze mai jos), iar pe de alta parte, daca intimata E.N.E.F.II B.V.. a acţionat în baza Contractului de cesiune, trebuia sa obţină mai întâi un titlu executoriu potrivit normei comune, deoarece Contractul de credit Bancar este titlu executoriu numai în raport de calitatea Băncii - creditoare nu si in raport de cesionarul S.R.L. care nu dobândeşte prin cesionare calitatea de unitate bancara (ceea ce s-a cesionat este o creanţă iar prerogativele acordate de lege numai unităţilor bancare).

Practica băncii privid cesionarea creanţei, fara acordul debitorului duce la crearea unui dezechilibru contractual major în raport de drepturile si obligaţiile stabilite prin Contractul Bancar părţilor, deoarece, pe de o parte debitoarea nu mai pot beneficia de protecţia normelor Bancare în raport cu care se stabilesc penalităţi si majorări, potrivit dispoziţiilor Legii 469/2002 şi ale Legii nr.73/ 2013, ce defineşte si stabileşte clauzele abuzive ca fiind orice clauza referitoare la termenul de plata, nivelul dobânzii penalizatoare sau a daunelor interese care sunt vădit inechitabile raportate la creditor, dar si faptul că penalităţile calculate nu pot depăşi valoarea creanţei principale; nu poate beneficia de dispoziţiile Legii nr. 193/2000 privind protecţia consumatorilor in raport de practicile abuzive ale comerciantului.

Practica B.P. contravine si dispoziţiilor art. 71 din OUG nr.50/2010. Clauza stabilită în art. 5.7 referitoare la oricare dintre societăţile subrogate in drepturile de creanţa ale acesteia creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

In aceasta situaţie, apreciază ca încheierea de încuviinţare a executării silite a fost emisa cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 666 alin.4 -7 C.pr.civ., întrucât instanţa trebuia sa observe faptul ca, raportat la calitatea creditorului care a solicitat încuviinţarea executării silite, contractul de credit nu constituie, potrivit legii, titlul executoriu iar creanţa nu este certa, lichida si exigibilă, existând impedimente la executarea silita, incheierea fiind data cu incalcarea dispoziţiilor art. 641 alin.3 c.pr.civ. (inscrisul prezentat nu este titlu executoriu), cu incalcarea dispoziţiilor art. 632 C.pr.civ. si art. 663 C.pr.civ.

Pentru stabilirea cuantumului creanţei solicită sa se dispună întocmirea unui raport de expertiza specialitatea conntabilitate bancară, prin care să se stabilească care este suma pentru care s-a declarant scadent anticipat creditul, din ce este formata aceasta suma (principal, dobândă, dobândă penalizatoare, comisioane etc) si care este suma pentru care trebuia sa înceapă executarea silita, stabilita prin compensarea obligaţiilor reciproce.

Cu privire la contestaţia la titlu si lămurirea întinderii titlului executoriu, solicită intervenţia instanţei, în temeiul Directivei nr. 87/102/CEE a Consiliului Europei, modificată prin Directiva nr. 98/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului, sens in care solicita ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: constatarea caracterului abuziv  al  următoarelor clauze contractuale, prevăzute in Contractul de credit astfel: Cap.4, pct. 4.1 Teza II- referitoare la Comisioul de acordare în procent de 2,50 % din valoarea creditului acordat în valoare reţinuta de banca de 450 CHF, cu conseciţa înlăturării clauzei din contract si a obligării la restituirea sumei respective.

Potrivit disp. art. 15 din Legea nr. 190/1999 modif. privind creditul ipotecar: "în sarcina împrumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentaţiei de credit si constituirii ipotecii si garanţiilor aferente". In contractul de credit, este enumerata aceasta documentaţie, insa comisioanele de acordare percepute nu pot fi considerate ca facand parte din cheltuielile aferente documentaţiei de credit, aceste sume fiind impuse si percepute de bancă în mod excedentar, atât datorita denumirii, cat si naturii lor, care nici una si nici alta nu fac vreo trimitere la intocmirea vreunui document necesar acordării creditului, iar reclamantul a suportat plata acestor documente, în mod distinct de celelalte comisioane si obligaţii de plată. Nu se poate reţine că aceste comisioane de acordare a creditelor ar fi o cheltuiala a Băncii, aferenta întocmirii documentaţiei de credit, reprezentând contravaloarea unui serviciu prestat de ea, respectiv tocmai acordarea împrumutului. Aceasta justificare nu poate fi primita, in condiţiile in care reclamantul in calitatea sa de client a plătit: taxa de analiza, taxa de evaluare a imobilelor aduse in garanţie, taxe notariale si pentru instituirea ipotecii, poliţe de asigurare si au adus toate documentele solicitate de banca, exclusiv pe cheltuiala lor.

În Cap.4 pct.4.1- teza III - privitor la perceperea unui comision de administrare lunara a creditului, în procent de 0.3% aplicat la valoarea soldului creditului, cu consecinţa eliminării acestei clauze din contract si restituirea sumelor incasate de către banca cu titlul de comision de administrare, in valoare 2756.61 CHF (conform calculului prezentat în anexa alăturata). Comisionul de administrare nu este clar si inteligibil definit, si nici nu se prevede care sunt contraprestatiile băncii pentru a justifica încasarea acestui comision; nu a fost niciodată negociat, fiind un comision impus. Comisionul de administrare este insa inclus, atât la pct 4.1 la dobânda anuala, cât si la pct. 4.6 privind costurile pentru punerea la dispoziţie a creditului, ceea ce dovedeşte faptul ca banca percepe doua comisioane, unul ca si procent din rata dobânzii anuale DAE, iar celalalt un procent fix de 0,30 %/lunar - respectiv de 40-41 CHF /lunar.

Cap.4 pct 4.3 - privitor la posibilitatea băncii de a modifica în mod unilateral, fara consimţământul clientului dobânda stabilita iniţial în contract şi la recalcularea dobânzii datorate, cu consecinţa eliminării acestei clauze din contract si obligarea Băncii la restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţa de dobânda, intre dobânda iniţial stabilita in procent de 7,95 % si dobânda efectiv încasata de bancă, in valoare de 1845,5 CHF (conform modalităţii de calcul prezentata in anexa alăturata). De asemenea, potrivit clauzei inserate la pct. 4.3, banca poate sa modifice nivelul dobânzilor, al comisioanelor si al taxelor percepute fara consimţământul clientului, sub sancţiunea declarării scadentei anticipate a creditului.

Arată că este abuziva clauza cuprinsă la pct.4.2 - privind obligarea contestatorilor la plata unei dobânzi penalizatoare (alături de dobânda curentă) majorata cu 5 puncte procentuale, cu consecinţa eliminării din contract a acestei clauze si a înlăturării obligaţiei de a achita către banca dobânda penalizatoare calculate si pentru care sunt executata silit. Invocă dispoziţiile art.38 alin. 2 si alin. 3 din  OUG nr. 50/2010. Rata dobânzii aplicabila in cazul creditelor restante nu poate depasi cu mai mult de 2 puncte procentuale rata dobânzii aplicata atunci când creditul nu înregistrează restanta, in cazul in care consumatorul sau sotul/sotia acestuia se afla in una dintre următoarele situaţii: şomaj, suferă o reducere drastica a salariului, concediu de boala prelungit, divorţ, deces. Prin reducerea drastica a salariului se intelege o reducere de cel puţin 15% din valoarea acestuia.

Or, intimata, nu numai ca a procedat la încălcarea legislaţiei în vigoare, la data declarării scadentei anticipate a creditului, insă a reţinut in sarcina contestatorilor si a calculat o dobânda penalizatoare mult împovărătoare, în cuantum de 1.210,36 CHF.

Solicita ca, prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună conversia datoriei scadente la cursul de schimb valutar de la data acordării creditului (23.07.2007) respectiv la cursul de 1,8819 lei pentru 1 CHF (franc elveţian). Apreciază ca practica băncii privind oferirea creditelor in CHF, prezentand acest tip de credite ca fiind "mai avantajoase" pe considerentul ca francul elveţian este "o moneda sigura", care nu suferă fluctuaţii majore, este una abuzivă, în condiţiile în care în convenţia de credit incheiata cu banca nu sunt indicate surse de informare cu privire la evoluţia cursului monedei străine. Totodată, practica Băncii, potrivit căreia întreg riscul valutar este pus in sarcina consumatorului, este una abuziva în condiţiile în care procedând in aceasta manieră se ajunge ca împrumutatul sa aibă o situaţie financiara diferita decât cea avuta in vedere la momentul la care a contractat creditul - situaţie interzisa de dispoziţiile OUG 21/1992 privind protecţia consumatorului, in vigoare la data contractării. Contestatorii nu au fost corect informaţi asupra caracteristicii francului elveţian de "moneda de refugiu" pe timp de criză. Astfel, toţi profesioniştii care lucrează in domeniul financiar-bancar, cunosc faptul ca in perioadele de criza financiara, criza de materii prime sau în perioadele de război, francul elveţian se apreciază brusc ca efect al creşterii ofertei de cumpărare de monedă si de tezaurizare în bănci elveţiene. Simplii consumatori nu au acces la studii si informaţii care să îi prevină asupra riscului valutar, astfel încât decizia pe care o pot adopta la data contractării creditului să fie o decizie informată, obligaţia pozitivă de informare fiind pusă de lege in sarcina băncii. Mai mult, până sa acceseze acest credit in moneda CHF, contestatorii care au un nivel minim spre mediu de pregătire educaţională, nici măcar nu cunoşteau de existenţa acestei monede, împrumutul fiind încheiat strict la  propunerea si îndemnul băncii prin ofiţerul sau de credit.

Apreciază că sunt incidente prev. art.4 din Legea nr. 193/2000, iar practica băncii este una abuziva, întrucat clauzele inserate in convenţia de credit contravin acestor dispoziţii. Au fost incalcate prevederile art. 1, 4, 6, 13, 14 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianţi si consumatori, art. 5, 948 alin. 4, 966 din C.civil, precum şi art. 36 din OUG 50/2010 precum si prin raportare la Anexa 1 la lege.

Clauzele contractuale trebuie sa fie clare, fara echivoc iar in caz de dubiu acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului, conform art. 1 din Lg. 193/2000. Or, nu numai ca Banca a modificat în mod unilateral si fara acceptul contestatorilor nivelul dobânzii, al taxelor si comisioanelor însă, aceasta modificare s-a efectuat fara o notificare prealabila a lor, în calitate de parte concontractantă.

Aceste clauze creează în detrimentul contestatorilor un dezechilibru semnificativ fata de drepturile si obligaţiile celeilalte părţi, deoarece, pe de o parte, din partea lor se solicita o dovada a transmiterii oricărei notificări către bancă in mod efectiv prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin inregistare la registratura băncii, iar transmiterea oricărei notificări din partea băncii către contestatori se considera correct făcuta prin trimiterea unei scrisori simple sau chiar prin afişare la sediul unităţii bancare.

Pentru a restabili echilibrul contractual, instanta de judecata poate interveni şi poate să oblige părţile să renegocieze contractul. Invocă practica CJUE - în cauza C- 472/11 Banif Plus Bank Zrt vs. Csaba Csipai, V.ia Csipai; Hotărârea Astrurcom Telecomunicaciones, Hotărârea Pannon GSM-cHaţă. Din aceasta iurisprudenţă rezultă că eficacitatea deplină a protecţiei prevăzute de Directivă impune ca instanţa naţională care a constatat din oficiu caracterul abuziv al unei clauze să poată să stabilească toate consecinţele acestei constatări, fără a aştepta ca să fie informat consumatorul, să prezinte o declaraţie prin care să solicite anularea clauzei respective.

In plus, recent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că principiul efectului direct al dreptului european, alături de principiul supremaţiei, consacrat de CJUE, permite persoanelor fizice să invoce în mod direct dreptul european în faţa instanţelor, independent de existenţa unor acte cu conţinut similar în dreptul naţional.

In ceea ce priveşte contestaţia la executare propriu-zisă, referitoare la actele de executare emise, executarea silita a fost inceputa cu încălcarea dispoziţiilor art.663 C.pr.civ., intrucat creanţa pentru care a fost inceputa urmărirea silita nu este certa si nici lichidă.

Pe de alta parte, potrivit dispoziţiilor art.6 alin.l din Directiva 93/13, instanta este obligată să deducă toate consecinţele care decurg din declararea caracterului  abuziv  al unor clauze, potrivit dreptului naţional.

Solicită să se reţină că: declanşarea executării silite s-a făcut pentru suma totala de 16.372,27 CHF, compusă din Comision de administrare restant - 909,93 CHF, dobânda restanta - 275^03 CHF, dobânda penalizatoare - 1210,36 CHF, principal restant- 11.495,95 CHF, atât principalul, cat si accesoriile fiind stabilite in mod eronat de către creditor. Pentru a se asigura principiul efectivitătii, conform art.6 alin. din Directiva 93/13, atâta timp cat debitul principal nu este corect determinat, iar in suma pentru care s-a început executarea silită au fost incluse dobânzi penalizatoare, dobânzi si comisioane percepute pana la data declarării scadentei anticipate si ulterior solicitate la executare, în temeiul unor clauze considerate abuzive, acestea trebuie înlăturate.

La data de 19.10.2015, intimata B.P S.A. a depus întâmpinare.

A invocat excepţia lipsei calităţii procesual-pasive a intimatei B.P., întrucât creditoarea este E. (fosta E.) N. E. F. II BV, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare creanţe din data de 25.08.2008, intimata neavând în dosarul de executare nicio calitate procesuala.

A arătat că art. 36 NCPC prevede ca, calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecaţii.Având in vedere ca, in prezenta cauza, nu exista o identitate intre intimată, ca si administrator al contractului de credit nr. 290CFS2072040001/23.07.2007 si subiectul raportului juridic litigios, respectiv creditorul creanţei născute din contractul menţionat anterior, solicita instanţei sa admită excepţia invocata si sa respingă contestaţia la executare impotriva intimatei, ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.

 A invocat excepţia netimbrării contestaţiei privind lămurirea şi întinderea titlului executoriu, faţă de prev. art. 10 alin.3 din OUG 80/2013.

 Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, solicita instanţei de judecata sa pună in vederea debitoarei achitarea diferenţei de taxa conform prevederilor art. 718 alin. 1 si 2 CPC.

Pe fond, solicita respingerea contestaţiei debitoarei U.N., ca fiind neîntemeiata.

Referitor la contractul de cesiune precizează că, faţă de  prev. art. 1393 din Vechiul Cod civil, în ceea ce priveşte presupusa lipsă a caracterului de titlu executoriu a contractului de credit ca urmare a cesiunii de creanţă, această problemă a fost lămurită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3/14.04.2014 privind dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 120 din OUG 99/2006. Prin urmare, susţinerile contestatorilor legate de aceste aspecte sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse de instanţă.

Referitor la asa-zisele clauze abuzive din contractul de credit, apreciază că sunt neîntemeiate susţinerile contestatorilor, in raport de faptul ca prevederile Legii nr. 193/2000, O.G. 21/1992 si OUG nr. 50/2010 au fost respectate pe deplin. Clauzele contractuale menţionate in titlul executoriu sunt stipulate intr-un mod foarte clar si uşor inteligibil, astfel ca instanţa nu poate trece la analiza acestor clauze din perspectiva indeplinirii sau nu a condiţiilor impuse de Legea nr. 193/2000. Prin semnarea contractului de credit debitoarea a acceptat toate clauzele menţionate in acesta, inclusiv comisioanele, penalităţile si modul de rambursare.

Daca debitoarea U.N. ar fi dorit anularea acelor clauze presupus abuzive nu trebuia sa aştepte să se demareze executarea silită împotriva sa pentru a putea solicita unei instanţe de judecată anularea acestora. De asemenea, aceasta ar fi putut sa se adreseze organelor abilitate, asa cum sunt acestea definite in art. 8 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive incheiate intre comercianţi si consumatori.

Contestaţia la executare nu poate fi calificata ca o acţiune de stabilire si de anulare a clauzelor abuzive din contractele incheiate intre consumatori si comercianţi. In contestaţia la executare se soluţionează problemele litigioase apărute cu prilejul demarării executării silite, acestea fiind soluţionate de instanţa de executare. Contestaţia la executare este mijlocul procedural prin care părţile sau terţele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanţei competente cu scopul de a obţine desfiinţarea actelor ilegale de executare. Aşadar, procedura executionala trebuie sa se realizeze numai cu respectarea condiţiilor stabilite de legiuitor.

Pentru motivele menţionate anterior, consideră acţiunea depusa de debitoarea U.N. neîntemeiată si solicita instanţei de judecata respingerea acesteia, cu acordarea cheltuielilor de judecata, pentru care urmează să depună dovezi.

Solicita comunicarea tuturor actelor de procedura la sediul din Splaiul Unirii nr. 76, River Piaza, Clădirea A, et. 7, Sector 4, Bucureşti, România.

In drept, îşi întemeiază prezenta acţiune pe dispoziţiile art. 711 si următoarele si art. 453 alin 1 din Codul de procedura civila, art. 10 alin 2 si ar. 33 alin. l din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Solicita judecarea cauzei in conformitate cu prevederile art. 223 alin. 3 din Codul de procedura civila.

La data de 28.10.2015, intimata,  E. N. E. F. II BV, (fosta E. N. E. F. II B.V.), , în temeiul art. 205 NCPC a formulat întâmpinare, prin care a  solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată; respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată; obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, arată că, la data de 23.07.2007, între S.C.B.P.S.A, în calitate de bancă creditoare şi U. (fosta M.) N., în calitate de împrumutat şi M. V. în calitate de co-împrumutat, pe de altă parte, a fost încheiat Contractul de credit nr. 290CSF2072040001, prin care acestora li s-a pus la dispoziţie creditul în sumă de 18.000, moneda CHF, acordat pe o periodă de 120 luni. Creanţa izvorâtă din Contractul de credit nr. 290CSF2072040001/23.07.2007, a făcut obiectul unui contract de cesiune încheiat între S.C.B.P.S.A. şi E.N.E.F.II B.V.. (fosta E.N.E.F. II B.V.), cesiune acceptată în mod expres de către debitori.

In urma neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către debitori, intimata a procedat la declararea exigibilităţii anticipate a creditului şi începerea procedurilor de executare silită împotriva debitorilor, în acest sens fiind adresată lui BEJ T.N.o cerere de executare silită, formându-se dosarul de executare nr. 201/E/2015. Impotriva executării silite pornite la cererea intimatei E.N.E.F.II BV, (fosta E.N.E.F. II B.V.). contestatoarea U. (fosta M.) N. şi contestatorul M. V. au formulat contestaţie la executare.

1. Cu privire la cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori, aceasta reprezintă o măsură excepţională, ce implică îndeplinirea a doua condiţii cumulative şi anume: plata cauţiunii şi existenţa motivelor temeinice.

Astfel, solicita instanţei de judecată ca, în temeiul art. 718 alin (2) NCPC, să pună în vedere contestatorilor plata cauţiunii. În cazul în care contestatorii nu se conformează acestor dispoziţii şi nu depun cauţiunea în cuantumul indicat de către instanţa de judecată, solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă. Cu toate acestea, plata cauţiunii nu reprezintă o condiţie suficientă pentru instanţă, pentru a se putea dispune suspendarea executării silite, ci trebuie însoţită de o indicare a motivelor de fapt care ar impune o astfel de măsură cu caracter excepţional. În cauza de faţă, contestatorii fac aprecieri cu privire la situaţia financiară dificilă a acestora, aceasta neconstituind un veritabil motiv de contestaţie. Apreciază că nu se poate dispune de către instanţa de judecată măsura suspendării executării silite, întrucât cererea de suspendare nu este temeinic motivată, iar pronunţarea unei soluţii contrare ar da posibilitatea oricărui debitor aflat în procedura executării silite să solicite şi să obţină această măsură cu caracter excepţional, ceea ce nu poate fi permis.

2. Cu privire la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, criticat de contestatori, analizând contractul de credit se poate observa că acesta conţine toate elementele necesare pentru stabilirea cuantumului creanţei, şi anume 16.372,27 CHF. De asemenea, menţionează că, în cadrul procesului de executare silită, nu au fost recuperate sumele de credit. Suma restantă înregistrată de împrumutat este în valoare de 16.272,27 CHF, la care se adaugă dobânzi penalizatoare calculate zilnic, conform contractului de credit. Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului a ajuns la scadenţă sau acesta a fost decăzut din beneficiul termenului de plată. Intimata a procedat la declararea exigibilităţii anticipate a creditului la data de 07.05.2015, acest lucru nereprezentând altceva decât o decădere din termenul de plată. Prin urmare, prin declararea scandenţei anticipate, creanţa dobândeşte şi caracter exigibil, motiv pentru care consideră că şi acest motiv de contestaţie este unul neîntemeiat.

3. Cu privire la lipsa comunicării contractului de cesiune către debitorii cedaţi, menţionează că nu există nicio dispoziţie legală care să impună comunicarea contractului de cesiune debitorului cedat, cu atât mai mult cu cât notificarea acestuia se face strict pentru a se asigura opozabilitatea contractului de cesiune. Astfel, debitorul cedat este un simplu terţ faţă de contractul de cesiune, motiv pentru care nu este necesar acordul sau la încheierea contractului de cesiune. Mai mult decât atât, notificarea vizează raporturile juridice nou-născute între debitorul cedat şi cesionar, nu raporturile juridice dintre cedent şi cesionar. În acest sens, după notificarea cesiunii, debitorul cedat are obligaţia de a-şi executa prestaţia faţă de noul creditor, în aceeaşi modalitate în care trebuia executată şi faţă de vechiul creditor. Arată că la dosarul cauzei au fost depuse dovezile din care rezultă că debitorii-contestatori au fost notificaţi cu privire la intervenirea cesiunii de creanţă.

Pentru aceste motive, consideră acest motiv de contestaţie ca fiind neîntemeiat.

4. Cu privire la condiţiile în care poate fi constatat caracterul abuziv al unei clauze contractuale, apreciază că  nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se reţine caracterul abuziv al unei clauze contractuale, prev. de Legea 193/2000.

Atâta timp cât creditorul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a creditat debitorii cu sume considerabile, iar aceştia, după ce au profitat de aceste sume de bani conform propriului interes o perioadă suficient de îndelungată în care au avut timp să aprecieze asupra caracterului onest sau nu de desfăşurare a raporturilor juridice contractuale, au decis să nu mai ramburseze suma împrumutată, apreciază că singura persoană care se poate considera prejudiciată este creditorul.

Faţă de toate aspectele şi argumentele prezentate mai sus, intimata a solicitat instanţei să dispună respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată, respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată şi obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 205 NCPC şi celelalte dispoziţii menţionate în cuprinsul întâmpinării.

Probe: înscrisuri.

Contestatorii, U.N. şi M.V. în termen legal au formulat răspuns la întâmpinările depuse de intimatele BANCPOST. S.A. si E.N.E.F.II B.V... şi au solicitat respingerea excepţiilor formulate, iar pe fond  înlăturarea apărărilor formulate.

Apreciază că excepţia lipsei calităţii procesuale-pasive a intimatei B.P.. este neîntemeiata, având în vedere faptul ca titlul executoriu, Contractul de credit nr. 290CFS2072040001/ 23.07.2007 a fost încheiat cu aceasta intimata iar prin contestaţia la titlu au invocat existenţa unor clauze abuzive in cuprinsul contractului de credit, clauze care exista in contract chiar de la momentul încheierii lui 23.07.2007.

Asa cum rezulta din dispoziţiile art.36 C.pr.civ., calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii şi cum, la momentul încheierii contractului, părţile contractante erau contestatorii, în calitate de consumatori- împrumutaţi si B.P., in calitate de profesionist, apreciază că exista raport juridic între ei şi intimata BANCPOST.

Cu privire la excepţia insuficientei timbrări a cererii, solicită respingerea si a acestei excepţii, întrucât au achitat taxa judiciara de timbru aferenta soluţionării contestaţiei la executare în valoare de 1000 lei, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin.2 din OUG nr. 80/2013. Este adevărat că dispoziţiile art. 10 alin.3 din ordonanţă arata că, în cazul în care prin contestaţie se invocă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 3 alin.l, numai că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin.l lit. f) din OUG nr. 80/2013, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile referitoare Ia protecţia drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice si asociaţiile pentru protecţia drepturilor consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor.

Ca atare, în temeiul art. 712 C.pr.civ. au formulat contestaţie la titlu, contestaţie care are invocat ca si temei de drept material referitoare la contestarea titlului executoriu dispoziţiile Legii nr. 193/2000 - situaţie în care cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin.l lit. f) din OUG nr.80/2013.

Referitor la apărările formulate de intimate pe fondul cererii, solicită să se dispună inlaturarea acestora, ca fiind neîntemeiate, raportat si la înscrisurile depuse, cu consecinţa admiterii cererilor contestatorilor.

Problema de drept care se pune în prezenta cauză este aceea dacă partea vătămată prin executare, în speţă contestatorul-debitor, are la îndemână o acţiune directă pentru constatarea nulităţii actelor de executare şi/sau a titlului în temeiul căruia s-a iniţiat procedura de executare silita sau aceste motive pot fi invocate pe calea contestaţiei la executare. Soluţia adoptată de practica judecătorească, inclusiv de de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, este că numai pe calea contestaţiei la executare se pot invoca aceste motive de nelegalitate  titlului care nu provine de la instanţă.

Aşa fiind, consideră că, prin contestaţia la executare, se pot aduce critici cu privire la titlul executoriu iar cererea este admisibilă. Invocă şi prev. art.712 C.pr.Civ., care trebuie interpretate în sensul că pentru analiza caracterului abuziv al contractului, legea nu impune o anumita cale de atac. Potrivit dispoziţiilor jurisprudenţei recente a CJUE, reiese că se poate analiza oricând caracterul abuziv al clauzelor contractuale, fie separat de contestaţia la executare, fie concomitent cu contestaţia la executare, instanţa putând analiza chiar şi din oficiu caracterul abuziv al clauzelor contractuale întocmite între profesionişti şi consumatori.

Titlul executoriu îl constituie chiar contractul de împrumut în cuprinsul căruia au

invocat că se regăsesc clauze abuzive, clauze pe care le-au supus controlului instanţei,

potrivit dispoziţiilor art.4 din Legea nr.193/2000.

La termenul din data de 15.01.2016, instanţa a respins excepţia netimbrării, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B.P., pentru motivele arătate în încheierea de la acel termen.

 Prin Încheierea din data de 12.02.2016, instanţa a apreciat că prezenta cerere nu este o contestaţie la titlu, conform art. 712 alin. 2 CPC, ci o contestaţie propriu-zisă, în cadrul căreia se pot invoca şi apărări de fond împotriva titlului executoriu, care nu este emis de o instanţă judecătorească, în cauză împotriva contractului de credit, care constituie titlu executoriu. În acest sens, sunt incidente art. 713 al. 2 CPC, întrucât legea nu prevede o cale specială de atac împotriva contractului de credit, cererea formulată potrivit dreptului comun, privind anularea clauzelor abuzive nefiind o astfel de cale de atac specială. Prin urmare, cererea este admisibilă şi se aplică termenul de la contestaţia propriu-zisă.

La termenul din data de 04.03.2016, instanţa a pus in discutie termenul pentru depunerea contestaţiei, conf. art 715 alin.1 pct.3 CPC si, la interpelarea acesteia privind data luării la cunoştinţă de primul act de executare de către contestatori, apărătorul acestora a arătat că data este 05.08.2015, dată la care fiul contestatoarei U.N. i-a înmânat acesteia plicul pe care l-a primit prin e-mail, iar toate inscrisurile au fost comunicate la imobilul din str.L., imobil ce a fost înstrainat. Instanţa a pus în vedere reclamanţilor să depună la dosar înscrisuri privind conversaţiile pe e-mail existente la fila 251-252 din dosar sau alte dovezi în acest sens. De asemenea, pentru aceleaşi motive, a emis o adresă către BEJ T. N. pentru a comunica la dosar dovada conversaţiilor purtate cu contestatoarea pe e-mail şi conţinutul acestora, daca este posibil, anume a conversaţiilor cu privire la încercarea soluţionării amiabile a litigiului.

La termenul din data de 08.04.2016, contestatorii U. (fosta M.) N. si M. V., în termen legal, în temeiul art.713 C.pr.civ.,  au formulat cerere de completare si precizare a acţiunii, prin care înţeleg să solicite instanţei şi anularea tuturor actelor de executare emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare  nr.  201/E/2015, anume anularea încheierilor executorului judecătoresc din 15.06.2015 şi din 07.07.2015. Solicita să se dispuna anularea executării însăşi si a actelor de executare ,  având  în  vedere  dispoziţiile  Deciziei nr. 895/2015 pronunţata de Curtea Constituţională, prin care a fost admisa excepţia de neconstituţionalitate ridicată cu privire la dispoziţiile art.666 c.pr.civ., dispoziţii în baza cărora executorul judecătoresc a încuviinţat executarea silită împotriva contestatorilor. Apreciaza că efectele Deciziei 895/2015 ale Curţii Constituţionale se aplică şi contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc şi aflate pe rolul instanţelor de judecată la data publicării deciziei, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data pronunţării deciziei, deci şi litigiului de faţă.

 Probe: înscrisuri.

La data de 03.06.20156, intimata B.P. a formulat în temeiul art. 205 şi urm. din C.P.C. întâmpinare la cererea de completare şi precizare a contestaţiei la executare, formulată de contestatoarea U. (M.) N. şi contestatorul M. V., prin care a solicitat sa se constate: tardivitatea formulării cererii introductive şi admiterea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii; respingerea contestaţiei la executare ca inadmisibilă; în subsidiar, respingerea cererii de executare silită ca neîntemeiată; obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata în acest litigiu.

În motivare arată că sunt de fapt o cerere modificatoare, cererea completatoare şi precizatoare formulată de debitori, deoarece în cuprinsul ei se solicită capete noi de cerere, pretenţii noi şi nu doar de fac adăugiri la ceea ce s-a cerut prin cererea principală. Conform dispoziţiilor art. 204 C.P.C, reclamanţii pot să îşi modifice cererea numai până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate. Or, în speţa dedusă judecăţii, această cerere modificatoare a fost introdusă la al patrulea termen de judecată. Anexeaza, în dovedire, extras de pe portalul instanţelor de judecată. A solicitat să se dispuna respingerea cererii intitulată în mod vădit eronat "precizatoare şi completatoare" ca fiind de fapt o cerere modificatoare, deoarece se solicită pretenţii noi faţă de contestaţia la executare iniţială, ca fiind formulată cu depăşirea termenului legal în care poate fi susţinută, iar intimata nu este de acord cu depunerea ei peste termenul legal.

 1. Cu privire la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare

 Prin contestaţia la executare ce face obiectul prezentului dosar, debitorii U.N. şi M.V. contestă executarea silită pornită împotriva lor ce face obiectul dosarului de executare nr. 201/E/2015 al BEJ T. N. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum 290CFS2072040001/23.07.2007, solicitând anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 201/E/2015, precum şi anularea încheierilor BE din datele de 15.06.2015 şi 07.07.2015.

Invedereaza instanţei faptul că, aşa cum chiar debitorii afirmă, le-au fost comunicate somaţii de plată şi acte de înştiinţare referitoare la începerea procesului de executare silită încă din lunile iunie şi iulie 2015. Anexeaza prezentei dovada comunicării somaţiilor către debitori la datele arătate, în lunile iunie şi iulie 2015. De asemenea, au fost trimise adrese de înfiinţare a popririi la Casa de Pensii a Judeţului Olt, încă din data de 07.07.2015.

Conform datelor de pe portalul instanţelor de judecată, contestaţia a fost înregistrată la data de 18.01.2016, cu mult după expirarea termenului de 15 zile în care se putea formula contestaţie.

 In dovedire, anexeaza extras de pe portalul instanţelor de judecată. Aşadar, având în vedere că se contestă întreaga procedură de executare silită, contestatorii având cunoştinţă despre începerea executării încă din luna iunie 2015, consideră că termenul de formulare a contestaţiei la executare a fost de mult depăşit.

Dispoziţiile Codului de Procedură civilă prevăd. în art. 715 alin. (1) pct. 2 si 3, că termenul pentru formularea contestaţiei la executare este de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia sau înştiinţarea privind poprirea. Termenul legal de 15 zile a fost de mult depăşit.

2. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu

Din conţinutul contestaţiei la executare se desprinde ideea că debitorii îşi fundamentează apărările pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, susţinând, în esenţă, că dobânzile şi comisioanele percepute de Bancă sunt abuzive, precum şi că în cuprinsul contractului există clauze abuzive.

Conform art. 713 alin. (2) din C.P.C., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

In condiţiile în care titlul executoriu contestat de debitor este un contract de credit bancar, iar aspectele contestate ţin şi de aprecierea caracterului abuziv al unor clauze contractuale stipulate în acest contract, consideră ca prezenta contestaţie la executare referitoare la presupusele clauze abuzive este inadmisibilă, întrucât debitorul are la îndemână o cale procesuală specială pentru desfiinţarea clauzelor abuzive, respectiv acţiunea în constatare întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi si consumatori.

 Această concluzie este în concordanţă cu jurisprudenţa recentă şi constantă a instanţelor judecătoreşti române.

Pe fondul cauzei, referitor la invocarea aplicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015, arătă faptul că ea nu este aplicabilă prezentei cauze, apărările fiind nefondate, deoarece Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 04.02.2016.

Debitorii au introdus contestaţia la executare pe rolul instanţei la data de 18.01.2016, conform datelor furnizate de portalul instanţelor judecătoreşti, fapt ce duce la concluzia că decizia invocată nu este aplicabilă, raportat la data publicării ei. De asemenea, şi încheierea de încuviinţare a executării silite a fost dată anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României, dispoziţiile iterate se aplică proceselor aflate pe rolul instanţelor, însă doar celor introduse după data publicării deciziei, neaplicându-se retroactiv, nefiind cazul în speţa dedusă judecăţii, care a fost introdusă anterior publicării.

De asemenea, mai trebuie avut în vedere şi faptul că, la aceeaşi dată, a intrat în vigoare şi O.U.G nr. 1/2016, prin care au fost modificate dispoziţiile art. 666 C.P.C., în conformitate cu decizia de neconstituţionalitate, iar modificările legislative nu se aplică proceselor aflate deja în curs de soluţionare. 

Pentru toate aceste motive, solicita respingerea contestaţiei la executare, ca nefondată şi să se constate că executarea silită a fost îndeplinită în mod legal, fiind respectată pe deplin procedura prevăzută de Codul de procedură civilă; cu cheltuieli de judecată.

Suma restanta inregistrata de către împrumutat, calculata de la data acordării creditului, 23/07/2007, pana la data de 07/05/2015, a fost in valoare 16,372.27 CHF. La aceasta suma s-a adăugat dobânda penalizatoare zilnica conform contractului de credit. La suma totala in valoare de 17,974.71 CHF se adaugă dobânda penalizatoare zilnica, calculata la principalul restant (11,491.60 CHF), conform contractului de credit pentru consum. Totodată, la aceasta suma se vor adaugă cheltuielile de executare avansate de către Creditoare in valoare de 866.00 lei si toate cheltuielile survenite in cadrul procesului de executare silita, efectuate de către Biroul executorului judecătoresc T.N..

In drept, isi întemeiaza prezenta întâmpinare pe dispoziţiile art. 205 şi următoarele, 451, 663, 712 şi urm. din Codul de procedură civilă, pe cele ale O.U.G. nr. 99/2006, precum şi pe cele ale Legii nr. 193/2000.

Solicită şi judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

La data de 22.06.2016, contestatorii au depus la dosar răspuns la întâmpinare formulată de intimata,  B.P., prin care au solicitat, în esenţă, respingerea excepţiilor invocate de intimată, ca neîntemeiate.

Pentru a se lămuri data de la care se calculează termenul de introducere a contestaţiei la executare, a fost incuviintata si administrata proba cu înscrisuri si proba testimoniala, sens in care a fost audiat martorul M. C.A., declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar.

Analizând cu prioritate, excepţia tardivităţii introducerii cererii, invocată prin întâmpinare, instanta reţine urmatoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C.proc.civ., instanţa este obligată să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii formulării plângerii, excepţie de procedură, absolută, cu caracter peremptoriu, deoarece o eventuală admitere a acesteia face de prisos cercetarea în fond a pricinii. De asemenea, această excepţie trebuie analizată cu prioritate faţă de celelalte excepţii care nu au fost puse în discuţie.

În cauză, pentru soluţionarea excepţiei, sunt incidente următoarele dispoziţii normative, din Noul Cod de Procedură Civilă (NCPC), având în vedere data începerii executării silite în dosarul de executare nr. 201/E/2015, cererea de executare silită fiind înregistrată de executorul judecătoresc Tănasie Neluţu, în data de 25.05.2015 (f. 199 ds.):

„Art. 181 NCPC „- Calculul termenelor (1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:  2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte;(...)”.

Art. 185 NCPC „- Nerespectarea termenului. Sancţiuni (1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate (...).

Art. 715 – Termene - (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

(2) Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită”.

Totodată, dispoziţiile imperative prevăzute de Codul de procedură civilă sancţionează depăşirea termenelor procedurale legale, imperative şi absolute cu decăderea, care are ca efect nulitatea actului procedural făcut peste termen. Termenul de 15 zile în care contestatorul se poate adresa instanţei de judecată este un termen legal (fiind prevăzut de actele normative citate anterior), imperativ (deoarece marchează limitele de timp înăuntrul cărora trebuie îndeplinit un act de procedură) şi absolut (nerespectarea sa afectând valabilitatea contestaţiei ca act de procedură).  Norma prin care este instituit termenul de exercitare a contestaţiei la executare este o normă de procedură imperativă, situaţie în care excepţia tardivităţii poate fi invocată de oricare dintre părţi sau de instanţă din oficiu.

Aplicând, textele de lege citate anterior, termenul de introducere a contestaţiei la executare este de 15 zile de la data la care debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Analizând contestaţia formulată sub aspectul excepţiei invocate, raportat la probele administrate, rezultă că este tardiv introdusa, cu nerespectarea termenului de 15 zile, de la data când contestatorul a luat cunoştinţa de actele de executare, pentru contestatoarea U.N., respectiv a primit încheierea de încuviinţare a executării şi alte acte de executare, pentru  contestatorul M. V.

Dosarul de executare nr. 201/E/2015 a fost înregistrat pe rolul BEJ T.N.în data de 25.05.2015, dată la care a fost înregistrată cererea de executare silită  formulată de E.N.E.F.II B.V.. împotriva debitorilor M.V.şi M. N. (f. 199 ds.).

Au fost emise somaţiile către debitor, precum şi adresa Casa de Pensii O., pentru înfiinţare poprire pentru debitorul M. V., ambele în data de 07.07.2016. Actele pentru debitori, precum şi celelalte menţionate în înştiinţarea emisă de executor, inclusiv încheierea de încuviinţare a executării silite, au fost comunicate prin afişare, anume înştiinţarea, la adresa debitorilor Mun. S., str. L., nr. 9, bl. 16, sc. A, et. 3, jud. Olt, la data de 08.07.2015  (conform dovezii de comunicare de la f. 250 ds.).

Momentul de la care începe să curgă termenul procedural de 15 zile este de la data comunicării încheierii de încuviinţare a executării silite, împreună cu alte acte de executare silită către contestatorul M. V., anume de la data de 08.07.2015, dată la care s-au comunicat actele de executare menţionate în cuprinsul dovezii de comunicare (f. 250 ds.). Nu sunt întemeiate susţinerile debitorului în sensul că nu a avut cunoştinţă de actele de executare, întrucât nu a primit actele. Se are în vedere că, în situaţia în care contestatorul nu mai locuia efectiv la adresa de domiciliu din evidenţe, trebuia să ia măsuri pentru a fi actualizate informaţiile în baza de date informatizată.

Astfel, conform datelor furnizate de Biroul de Relaţii Confidenţiale din cadrul Judecătoriei S., contestatorul figura, la data comunicării actelor cu adresa de domiciliul din: Mun. S., str. L., nr. 9, bl. 16, sc. A, et. 3, jud. Olt, activ din 26.04.1987 (f. 301 ds.). Prin urmare, în mod corect, executorul judecătoresc a comunicat actele la această adresă, neavând posibilitatea  de a afla altă adresă a debitorului, căruia îi revine culpa în situaţia în care nu a primit actele de executare.

Mai mult, procesul-verbal întocmit de agentul procedural însărcinat cu înmânarea actelor de procedură, precum şi actele de procedură îndeplinite de executorii judecătoreşti şi astfel comunicate, constituie înscrisuri autentice. Or, înscrisul autentic face deplină dovada, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii, prevăzute de art. 270 alin. 1 NCPC. Declararea ca fals se face, de asemenea, potrivit procedurii reglementate de lege în acest scop, fie pe cale incidentală, în condiţiile art. 304 şi urm. NCPC, fie prin formularea unei plângeri penale. Astfel, fac dovada până la declararea falsului menţiunile privind prezenţa părţilor, stabilirea identităţii lor, semnătura acestora şi data înscrisului, semnătura agentului instrumentator, locul întocmirii, precum şi menţiunile referitoare la alte fapte materiale constatate personal de către cel care a autentificat actul, cu condiţia ca aceste fapte să intre în atribuţiile sale legale.

Or, în cauza de faţă, contestatorii nu au invocat falsul privind dovada de comunicare a actului de procedură, situaţie în care aceste act, înscris autentic, face deplină dovada, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, inclusiv cu privire la semnătura şi la datele de identificare de pe actul respectiv.

Oricum, chiar şi în cazul în care s-ar aprecia nelegală comunicarea actelor către debitorul M. V., aspectele de mai jos referitoare la contestatoarea U.N. sunt aplicabile şi în cazul său.

Cu privire la contestatoarea U. (fosta M.) N., potrivit dovezii de comunicare, apare că au fost afişate documentele înaintate de executor. Însă, în cazul acesteia, conform datelor furnizate de Biroul de Relaţii Confidenţiale din cadrul Judecătoriei S., figura la data comunicării actelor cu adresa de domiciliul din: Com. C., sat R., str. R., nr. 19 C, ap. 36. jud. I, activ din 13.08.2012 (f. 301 ds.). Prin urmare, în cazul acesteia, nici creditoarea, nici executorul nu au verificat anterior domiciliul actualizat, conform bazelor de date informatizate, actualizate, motiv pentru care se apreciază că nu este legală comunicarea actelor, fiind necesar a se stabili data când contestatoarea a luat cunoştinţă de primul act de executare.

Astfel, prin probele administrate, instanţa a lămurit acest aspect şi nu pe cel al comunicării încheierii de încuviinţare a executării sau somaţiei, pentru care executorul a depus acte la dosar. Însă, conform celor arătate, s-a considerat comunicarea nelegală şi s-a apreciat că debitoarea nu a primit actele, fiind aplicabile prevederile din art. 715 alin. 1 pct. 3 teza a doua NCPC.

Martorul M. C.A., fiul contestatorilor, a arătat că locuieşte în B. din anul 2010, fiind student. Anul trecut, în vară, în iulie, a venit în S. şi a găsit în uşă o înştiinţare, din cuprinsul căreia şi-a dat seama că este vorba de actele executorului judecătoresc, pe care l-a contactat telefonic. I s-a spus că este vorba de plata unei sume de 16.000 de lei. La câteva zile a fost contactat telefonic de executor  care i-a spus că este vorba de plata unei sume de 16.000 de CHF, sumă  pe care nu putea să o plătească. A menţionat că la momentul găsirii înştiinţării, părinţii lui, care sunt despărţiţi din 2012, nu mai locuiau la adresa respectivă. A discutat pe mail cu executorul şi, posibil în luna august,  a mers să ia actele de executare  (f. 313 ds).

  Din actele înaintate la adresa instanţei de către BEJ T.N., pentru a comunica la dosar dovada conversaţiilor purtate cu contestatoarea pe e-mail şi conţinutul acestora, anume a conversaţiilor cu privire la încercarea soluţionării amiabile a litigiului, rezultă că debitoarea M. N. a luat cunoştinţă de actele de executarea anterior datei de 05.08.2015, dată la care a pretins că fiul său i-a înmânat plicul pe care l-a primit prin e-mail, iar toate inscrisurile au fost comunicate la imobilul din str.L., imobil ce a fost înstrainat.

  Astfel, a fost depusă dovada corespondenţei pe mail din data de 09.07.2016, având ca obiect acte bancă, cu ataşarea de documente „M. 5.pdf”, acte trimise către „M._jr” . Or, chiar martorul audiat, fiul contestatorilor, a arătat că a luat legătura cu executorul judecătoresc pentru actele găsite acasă în luna iulie, în legătură cu debitul ce trebuia să fie achitat de părinţii săi. Martorul nu a precizat exact data, însă rezultă că în luna iulie a luat cunoştinţă de executarea silită, atunci când a găsit înştiinţarea, fapt ce se coroborează cu dovezile înaintate de BEJ T.N.. 

Martorul a omis să precizeze daca a luat legătura cu părinţii săi, aspect asupra căruia se apreciază că declaraţia este subiectivă, având în vedere şi gradul apropiat de rudenie, urmând a fi avute în vedere celelalte probe administrate. Însă, aşa cum au arătat contestatorii înşişi, în cererea formulată, fiul lor s-a ocupat de plata ratelor şi este evident că acesta a luat legătura cu ei după ce a găsit înştiinţarea privind executarea silită, fiind întreprinse şi demersurile ulterioare la care face referire executorul judecătoresc şi pentru care s-au depus dovezi. Executorul judecătoresc face referire în mail-ul către creditoare, din data de 09.07.2016, la o conversaţie telefonică avută cu creditoarea, după ce a fost contactat de ambii debitori (f. 251-252 ds.).

Instanţa a pus în vedere reclamanţilor să depună la dosar înscrisuri privind conversaţiile pe e-mail cu BEJ T.N. sau alte dovezi în acest sens, fără ca să fie depuse de aceştia la dosar, astfel încât se au în vedere înscrisurile depuse de executorul judecătoresc, coroborate cu declaraţia martorului audiat şi cu celelalte înscrisuri de la dosar. Din aceste probe rezultă că, la data de 09.07.2016, contestatoarea U.N. avea cunoştinţă de actele de executare, demersurile executorului către creditoare neputând avea loc fără vreo solicitare din partea debitorilor, solicitare telefonica la care executorul se referă şi care rezultă din toată corespondenţa înaintată de executor.

Prin urmare, efectuând calculul termenului pentru introducererea contestaţiei la executare, conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., rezultă că acesta s-a împlinit astfel: pe data de 24.07.2015, pentru contestatorul M.V.şi pe data de 25.07.2015, pentru contestatoarea U.N., aceastea fiind ultimele zile în care putea fi depusă, în termen, contestaţia la executare de către fiecare parte. Însă, contestaţia la executare a fost înregistrată pe rolul Judecatoriei S. la data de 13.08.2015, cu depăşirea termenului prevăzut în mod imperativ şi absolut de lege.

Pentru aceste motive, excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare, invocată de intimată şi pentru toate aspectele reţinute de instanţă, urmează să fie admisă, cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare, ca fiind tardiv formulată.

Domenii speta

Spete similare